Tradarea

[Miranda.]

Va fi ca o poveste doar ca va fi in versuri.Sper sa va placa poeziile mele chiar daca nu sunt reusite.Poazia are rima imbratisata.

Linistit eu stau si cant,
La cea ce-a a fost demult,
Inima eu mi-o ascult,
Si cum bate asa cant.

Bate incet nentarziat,
Dorul mi-l pune pe jar,
Amintirile iar apar,
Nici acum nu le-am uitat.

Amintirile astea triste,
Ganduri multe ele imi dau,
Si tristete multa au,
De mai bine le uitam.

Nici acuma nu pot spune,
C-am trecut peste acele clipe,
Asi fi dat o groaza de lire,
Doar sa nu le mai am in mine.

Sper acum ca va placut,
Versurile ce vi le-am spus.

Acesta este inceputul si sper ca va convine.

[Miranda.]

Am venit cu continuarea.

Si-o tristete foarte mare,
Care in inima exista,
Si sa plece nu se lasa,
Cade, cade si suspina.

De ce eu si nu altcineva?
Poate chiar sora mea,
Esti mica si poate trece,
Peste o lovitura rece,

Ce ghinion eu pot sa am,
Viata este dura iar,
Parca nu mai are sfarsit,
Si eu trista iar ma simt.

Am facut-o repede , scz daca nu e buna.

[MaDeLyNe]

Buna.
Deci...stiu ca mi-ai zis de mult de poezie, dar lenea asta m-a oprit sa-ti dau un comm.
Dar ti-l dau acum, cei-i drept cu intarzierea dar, uite-ma aici scriindu-ti. ;))
Cand scrii o poezie te poti hotara de la inceput la ce persoana formulezi totul.
Ar trebuii sa folosesti mai multe figuri de stil, poezia ar fii mult mai interesanta.
sa pui continuarea repede, sunt curioasa ce-o sa mai scrii :D .
Chuu si succes.
:-h

[Invictus]

ok..o sa ma cam injuri(..si eu am injurat la randul meu...so don't worry,i don't mind).

in primul rand niste sfaturi: 1.nu mai da detalii cand scri o poezie gen rima,tema,etc. asta e treaba cititorului sa-si bata capul cu ce gand/idee/sentiment ti-a trecut tie pe holurile sinapselor la momentul respectiv;lasa-i sa se chinuie>:).
2.nu te astepta sa le placa,...false hope for nothing;) ..posteaza poezia si asteapta. Daca e sa fie cineva cu adevarat interesat iti va lasa comm. Asta daca nu ai chef de feedback gen: :oh, eminescu renascut din haos si durere/inima tu mi-ai umplut numai de placere (rima improvizata pe moment:-J )...nu ca m-as lua de cei care ti-au last comm, pana la urma deaia e facut, sa isi zica lumea parerea (desi se cam abuza de functia asta ) ...oricum,cred ca ai prins ideea(...care e: sa citesti printre randuri aceste "laude").

in al doilea rand,critici:sincer, poezia ta e mediocra (nush de ce dar am impresia ca o sa sughit cand citesti partea asta...:-? ),acum sa iti zic si de ce: 1. ai alterat ce da farmec la o poezie cu rima...rima;ai cam tras-o de par si uneori ai si pierdut-o EX :Dorul mi-l pune pe jar,
Amintirile iar apar, aici e trasa de par pentru ca fluenta se intrerupe la Amintirile iar apar....alternativa mai "fericita ar fi fost Amintiri imi apar iar ; daca inlocuiesti o sa observi ca flexibilitatea a crescut considerabil





Si-o tristete foarte mare,
Care in inima exista,
Si sa plece nu se lasa,
Cade, cade si suspina. unde-i rima? din cate scria sus e continuarea....continuarea presupune continuitate (omogentate daca vrei) din cate stiam....

Si-o tristete foarte mare
Ce in inima traieste
Refuza sa plece-n zare
Cade, suspina, jeleste o varianta "sintetica",nu neaparat mai buna...am vrut doar sa evidentiez acea continuitate de care tu ai uitat.

in al treilea rand,felicitari: nu atat pentru poezie, cat pentru faptul ca te-ai apucat sa scri. Nimeni nu s-a nascut invatat,si ai timp pentru toate,inclusiv poezie.

P.S: astept sa o vad pe urmatoarea:)

[Miranda.]

Multumesc pt. sfaturi dar nu intra. Eu sunt la fan fic iar poezia imi este grea, dar daca am inceput trebuie sa continui.

Si cu mainile in zapada,
Si cu picioarele in zapada,
Si cu genunchii in zapada,
Plina numai de zapada.

Singura si pustie
Im mijlocul acestei vie
Gandindu-ma la saracie
Plina numai de mandrie

[Miranda.]

Sa vedem cum suna continuarea acestei poezii:

Frigul rece si naprasnic,
Inima pustie o incarca,
De tristetea de nimic,
Ca totul am pierdut.

Sentimentele alea pure,
Au disparut ca prin magie,
Lasandu-ma in tacere,
Langa a ta mica cutie.

E facuta repede asa ca nu ma astept la mari urari.

[Miranda.]

Daca nu a intrat nimeni intru eu si scriu:

O cutie in care este inima mea
Pe tava ti-am pusa dar nu ti-a pasat
Mi-ai ignorat sentimentele cu desavarsire
Lasandu-ma sa ma chinui in agonie.

Mi-asi da si viata pentru tine
Dar eu insemn decat o lumina
O alta fiinta pe care o conduci
Cu a ta frumusete de vis.

Nu exista in lume o fata mai frumoasa,
Care sa ma faca sa cad pe spate
Doar tu ai putut, dar nu ti-a pasat
M-ai lasat aici infrigurat si speriat.

[Miranda.]

Asi fi dat prea multe lire,
Doar sa nu le am in min(t)e.[/quote]
[/quote]

Corectarea nu este buna, era mine, nu minte, Desi se si refera la minte, suferinta se poarta in suflet, si ca sa nu fac mi de drancovenii, enumeratii, versuri multe, ritmul, masura am scurtat prin mine. Dar iti multumecs ca-mi citesti poezia chiar daca nu stralucesc la acest capitol.
Sper ca tu sa fi mai buna ca mine, chiar vreau asta :)) .[posturi unite]
"Asi fi dat prea multe lire,
Doar sa nu le am in min(t)e."


Corectarea nu este buna, era mine, nu minte, Desi se si refera la minte, suferinta se poarta in suflet, si ca sa nu fac mi de drancovenii, enumeratii, versuri multe, ritmul, masura am scurtat prin mine. Dar iti multumecs ca-mi citesti poezia chiar daca nu stralucesc la acest capitol.
Sper ca tu sa fi mai buna ca mine, chiar vreau asta :)) .
[/quote]

[Kayla.]

Ok, am trecut si eu pe aici, pentru a comenta. Rezerv un loc, dau un edit, dupa ce termin cu celelalte edit-uri, promit.
Deci, cum am spus edit

Ideea cu povestea in versuri e buna, doar ca nu stii cum sa o structurezi. In primul rand nu te mai grabi cand scrii ceva, asta nu e bine. In al doilea rand doar in primul post ai avut rima, in celelalte posturi pe alocuri rima a lipsit cu desavarsire, chiar tu ai spus ca va exista rima imbratisata, iar acum vad ca incepi sa treci usor la rima alba, iar asta nu prea imi place. Cel mai bine ar fi sa nu te grabesti cand scri ceva, sa meditezi, sa exprimi niste sentimente prin versuri. Nu strica daca o analizezi de mai multe ori si mai retusezi la ea ceea ce nu iti place. In al treilea rand masura si ritmul nu prea sunt bune, incearca sa lucrezi si la acestea. So, eu iti spun bafta, sa ti cont de sfaturi si sa pui continuarea, dar nu repede, ci mai bine stai si gandeste-te mai mult ce sa scrii, nu strica.

P.s: Eu sper sa nu te fi suparat nimic din comentariul meu si daca e asa, ei bine spune-mi si modific.

[Reveuse]

Am ceva de comentat pe-aici! Să începem cu începutul:

Linistit eu stau si cant,
La ceea ce-a a fost demult,
Inima eu mi-o ascult,
Si cum bate asa cant.
Ar trebui să foloseşti diacritice. Dă un aspect mult mai plăcut textului. Acel “eu” nu are ce căuta acolo. Sună pleonasmic, cel puţin în a doua structură („Inima eu mi-o ascult”). Alergi după măsură şi asta nu e bine pentru că ea nu e foarte importantă. E mai important modul în care te exprimi şi mesajul transmis.

Bate incet neîntarziat, (sau „ ne-ntârziat”)
Dorul mi-l pune pe jar,
Amintirile iar apar, („reapar” suna mai bine şi nu altera în niciun fel ideea)
Nici acum nu le-am uitat. (dacă nu le-ai uitat erau deja acolo şi atunci de ce „apar iar”» ?)

Amintirile astea triste,
Ganduri multe ele imi dau, (pronumele personal „ele” este, de asemenea, fără rost. Subiectul există deja în versul precendent, este acel „amintirile”.)
Si tristete multa au, (ai spus deja că sunt triste)
De mai bine le uitam.

Nici acuma nu pot spune, („acuma” e nepotrivit pentru o poezie. Mai bine puneai „acum”.)
C-am trecut peste acele clipe,
Asi fi dat o groaza de lire, („aşi” nu există decât ca plural la „as” cu sensul de carte de joc. Cred că vrei să spui „aş”. Legat tot de versul acesta, „aş fi dat o groază de lire” sună a manea.)
Doar sa nu le mai am in mine.
Despre strofa asta : Rima nu există.

Sper acum ca va placut,
Versurile ce vi le-am spus.

Asta face parte din poezie ? Pentru cazul în care face parte, voi comenta : în primul rând, este « v-au plăcut » pentru că subiectul este « versurile » şi, din câte ştiu, subiectul trebuie să se acorde cu predicatul. În al doilea rând, este mai bine « versurile pe care vi le-am spus », formularea ta mă zgârie pe creier. În al treilea rând, virgula aceea nu are ce căuta între subiect şi predicat !


Si-o tristete foarte mare,
Care in inima exista,
Si sa plece nu se lasa,
Cade, cade si suspina.
Referitor la strofa asta : Ha ?? Lămureşte-mă ! Nu înţeleg versul « Şi să plece nu se lasă ». Apoi, cade…unde ? E în inimă deci cade…în splină ?
Suspină…tristeţea ?O_O E prea confuză şi e de umplutură. Nu transmite nimic, iar rima, din nou, nu există. Poate nu m-aş fi legat de asta dacă nu ar fi fost la începutul primului post acel « Poazia are rima imbratisata. »


De ce eu si nu altcineva?
Poate chiar sora mea,
Esti mica si poate trece, (poate „este mică”. Altfel nu are noimă.)
Peste o lovitura rece,
Despre strofa asta : rima e împerecheată aici, nu îmbrăţişată.

Ce ghinion eu pot sa am, ( „pot eu să am” e mai bine. Cum ai spus tu sună forţat, parcă aş auzi clasicele unghii care zgârie tabla.)
Viata este dura iar,
Parca nu mai are sfarsit,
Si eu trista iar ma simt. (ai repetat „iar”. Evită asta pe viitor.)
„Am” nu rimează cu „iar”.

Si cu mainile in zapada,
Si cu picioarele in zapada,
Si cu genunchii in zapada,
Plina numai de zapada.
Dacă asta vrea să fie rimă îmbrăţişată (sau de orice alt tip)… Nu ai predicat şi ai pus punct.

Singura si pustie
Im mijlocul acestei vie (Vie ? Via cu struguri ? În cazul ăsta e „vii”, nu „vie”.)
Gandindu-ma la saracie
Plina numai de mandrie (dacă eşti singură, pustie, te gândeşti la sărăcie de ce naiba mai poţi fi mândră ?)


Frigul rece si naprasnic,
Inima pustie o incarca, (ai mai folosit „pustie” în strofa precedentă )
De tristetea de nimic, (nu poţi să spui că tristeţea e „de nimic”. Tristeţea e un sentiment complex.)
Ca totul am pierdut. (că totul ai pierdut…ce ? De obicei se întâmplă ceva pentru că „totul am piedut”. La tine…)

Sentimentele alea pure, (Care sentimente pure că până acum ai vorbit doar de tristeţe ?)
Au disparut ca prin magie, (Abia acum ?)
Lasandu-ma in tacere,
Langa a ta mica cutie. (Ce cutie ? Dacă e o metaforă nu e tocmai cea mai reuşită şi eu nu o înţeleg. Te rog să-mi explici.)

O cutie in care este inima mea (Deci această cutie! Trebuia să postezi strofa asta mai devreme. Despărţite nu au sens. Apropos, nu era punct în strofa precedentă, era virgulă. Aici, pe de altă parte, e punct.)
Pe tava ti-am pus-o dar nu ti-a pasat
Mi-ai ignorat sentimentele cu desavarsire
Lasandu-ma sa ma chinui in agonie.
Nu mai zic nimic de rimă. Cred că îţi dai seama de-acum încolo.

Mi-asi da si viata pentru tine (Din nou, e „aş”, nu „aşi”.)
Dar eu insemn decat o lumina (E greşit „însemn decât”. Fie spui „ însemn numai /doar”, fie „nu însemn decât”. „Decât” se foloseşte numai în contrucţii negative. Apropos, la sfârşitul acestui vers e o virgulă.)
O alta fiinta pe care o conduci
Cu a ta frumusete de vis.

Nu exista in lume o fata mai frumoasa, (Până acum ai folosit femininul. Acum e la masculin sau e vorba de o relaţie girl x girl?)
Care sa ma faca sa cad pe spate (Locuţiunea verbală „a cădea pe spate” nu are ce căuta într-o poezie.)
Doar tu ai putut, dar nu ti-a pasat (Te repeţi cu „dar nu ţi-a păsat”.)
M-ai lasat aici infrigurat si speriat.

După toată asta ar fi o prostie să spun "totuşi, ideea este bună şi originală şi aştept nerăbdătoare continuarea!:x". După părerea mea, ideea este banală şi prost expusă. Versurile sună chinuit în cea mai mare parte. Ai greşeli de ortografie şi de punctuaţie şi am văzut că toate sunt "scrise în grabă". Te întreb : de ce ? O poezie nu se scrie în grabă. Trebuie gândită şi pentru asta trebuie timp. Măcar reciteşte-o înainte să o postezi şi corectează greşelile evidente. Poate mi-au scăpat şi mie câteva (caz în care îmi cer scuze).
Sper că nu te-ai supărat şi sper că zelul meu nu a fost considerat altceva. Încerc să te ajut să te perfecţionezi, dar nu pot dacă tu nu-ţi dai silinţa nici măcar să tratezi lucrurile serios.