Tradarea si tradatorii

[yzyy]

"Iubesc tradarea,dar urasc tradatorii!" Magnifice cuvinte! Nu-mi apartin,din pacate! Asta a spus Napoleon,si s-a conformat propriului crez...
Tradarea...cea mai controversata actiune!Cea mai urata si in acelasi timp cea mai frumoasa! Ce poate fi mai placut sufletului insetat de razbunare,decat sa tradezi persoana care o urasti cel mai mult si in felul asta sa te bucuri de victorie?!?
Dar in acelasi timp ce otrava mai mare poate sa fie tradarea,atunci cand esti obligat sa te folosesti de ea pentru a face rau unei persoane dragi? Fie voit sau nu,rezultatul este acelasi!
Voi ati fost pusi in astfel de situatii? Ati tradat? Ati fost tradati? Ce a reprezentat pentru voi,gestul acesta? Balsam pentru suflet sau otrava? Cum ati reusit sa treceti peste suferinta provocata de tradator?
Chiar as vrea sa va citesc parerile,desi sunt convinsa ca nu multi dintre voi v-or avea curajul sau interesul sa raspunda la intrebarile incomode de aici...
Va pup si mai vorbim.Sper...
Ja ne!

[DeDal N.]

Intrebarile incomode sunt preferatele mele pentru ca atunci realizezi daca oamenii sunt sinceri sau nu.
Era un citat ce spunea in mare ca tradarea doare pentru ca vine din partea celor apropiati. Si mai era unul ce zicea: Hate the sin but love the sinner. Cam asta e si cu tradarea lui Napoleon? Oricare ar fi si indiferent de motive tradarea in sine e ceva grav. Am fost pusa in astfel de situatii dar niciodata nu a fost ceva major. Aici vorbesc de prieteni si de micile lor secrete pe care in acel moment, le consideri mai importante decat secretele Universului. Dar oricat de mici ar fi, realizezi cat de mult dor. Am fost tradata si de parinti si a durut foarte tare. Simt si stiu ca daca le-am impartasi un secret, as fi tradata iar de ei. Am fost tradata de prieteni, oameni care au insemnat mult pentru mine. Singura persoana care nu m-a tradat si caruia ii datorez multe pentru asta a fost sora mea. Sunt diferite motive pentru asta dar oricate as fi facut si orice as fi facut, nu a spus niciodata nimanui. Si pentru asta sunt profund indatorata. Dar tradarea va face parte din viata noastra, pe tot parcursul ei, fie ca vrem sau nu. Fie ca o facem ca sa ne salvam pielea, fie din sadism, va fi mereu prezenta.

[DreamGirl]

Nu cred in tradare. Pentru mine cel putin, tradarea, asa cum ai descris-o tu, @yzyy , in primul post, poate fi de doua feluri: catastrofala, adica tradarea lui Napoleon, tradarea lui Caesar, tradarea din antichitate si din vremurile in care o alianta politica gresita te ducea la moarte sigura, vremurile in care se dadeau doi bani pe onoare; sau puerila, adica genul de tradare copilaroasa, specifica intrigilor de la locul de joaca pe cand aveam vreo cinci ani. Si, in timp ce prima mentionata nu cred ca mai e valabila in ziua de azi, a doua nu e demna de luat in serios. Asa ca nu, nu cred in tradare in adevaratul sens al cuvantului. Nu cred intr-un suflet complet condus de razbunare, in stare sa tradeze doar sub impulsul acelui josnic sentiment, nici intr-o ura pura sau intr-o rautate pura. Ceea ce unii numesc tradare insa, eu numesc simplu "dezamagire", oricat ar lua din dramatismul primului termen. (apropo, tradare neintentionata cam greu.)

In ceea ce priveste dezamagirea... da, am fost dezamagita; da, am dezamagit. E un lucru involuntar de cele mai multe ori si e, in acelasi timp, un lucru ce se bazeaza pe simpla noastra natura umana, pe perceptia diferita a realitatii. Facem anumite lucruri care noua ni se par firesti si ii dezamagim pe altii, pur si simplu pentru ca nu se incadreaza in tiparele lor. Suntem dezamagiti de altii care, la randul lor, credeau ca ne fac un bine. Oricat de trist sau de aiurea ar fi totul, dezamagirea vine aproape mereu din partea persoanelor dragi. Fie ei prieteni sau parinti, cunostiinte sau alti apropiati. Nu de alta, dar aceia sunt cei de la care ai asteptari si aceia sunt cei de care iti pasa in general.

Apropo de prima ta intrebare, cea cu "tradatul" persoanelor pe care le urasti... sincer, sunt de parere ca acest tip de dezamagire ar merge numai daca tu insati ai fi o fire duplicitara, daca ai mima de la bun inceput o prietenie cu persoana respectiva. Altfel cum sa ii afectezi? In definitiv, sunt persoanele pe care le urasti, iti displac complet, asa ca de ce ai sta in preajma loc? Se presupune ca nu aveti mare contact, asa ca de ce ar fi afectate de orice ati putea face si de ce v-ar pasa voua prea tare de ele? Mie cel putin imi sunt indiferenti. Nu ma pot dezamagi persoane straine sau persoane pe care nu le suport (cu atat mai mult acestea din urma), din simplul fapt ca nu am asteptari de la ele. Daca le consider persoane de nimic, stiu ca sunt in stare de orice. So why act surprised?

[Nero19]

Eu am tradat si am fost tradat si asta ma face o persoana in care nu trebuie sa ai chiar asa de mare incredere. Cand am tradat pe cineva a fost doar pentru scopuri egoiste. La fel cum ar fi facut oricine. Asta inseamna sa tradezi...sa faci un lucru care ii va dezamagi pe ceilalti doar pentru propriul tau interes. Tradarea este facuta doar pentru pur egoism si nimic altceva.

Cat despre faptul ca a fi tradat. Well aici vine partea in care suferi pentru ca te-ai increzut prea mult intr-o anumita persoana si dupa cum a spus si @DeDal N "Aici vorbesc de prieteni si de micile lor secrete pe care in acel moment, le consideri mai importante decat secretele Universului", iar in cele din urma ajungi sa fii dezamagit de acei prieteni carora le incredintezi secretul tau.

In ceea ce priveste raspunsul la ultima ta intrebare "Cum ati reusit sa treceti peste suferinta provocata de tradator?" tot ce pot spune este ca nu poti. Nu poti trece peste asa ceva. Poti sa ierti sau poti sa uiti, dar adevarul este ca nu poti sa mai ai aceeasi incredere in persoana care te-a tradat.

Desigur asta este parerea mea, iar daca ma insel si sunt cazuri care pot sa treaca peste asta si sa isi pastreze increderea in persoana respectiva atunci imi cer scuze ca am zis ultima fraza ^^