Timp oprit !

[Vex]

Un comentariu ? Eh, e bine si asa *smile* . Multam pentru comentariu, Marina. si sper ca o sa va placa acest capitol.
Lectura Placuta, diars !

Central Park

***

Cand Emma il cunoscuse pe Damon nici macar nu stia ca cineva o privea de la distanta. Ii urmarea fiecare miscare minuscula, ii invata fiecare gest si incerca sa ii afle comporatmentul prin simplele gesturi.
De-ar fi stiut, poate ca ar fi aflat de ce avea sa se intample. Cand isi pusese aceea intrebare, nici ea nu gasise raspunsul. Pentru ca inca nu venise momentul, acesta se pregatea sa vina. Cineva il lucra din intuneric, acel cineva privea in umbra.

Damon crezuse ca se comportase ca orice sef, dur, rece si. . . banal. Atat de plictisitor era sa conduci o firma, isi spusese. Iar aceea Emma i se paruse o fata simpatica, finuta, imbracata elegant si cu stil, dar cam buna. Buna ? Poate ca el era obisnuit cu asa numitele fete-rele. Sau poate ca fetele se schimbasera peste noapte.

***

Alec Vaughier fusese considerat cel mai frumos tanar in adolescenta sa, si cu timpul, cat crescuse, aceasta calitate a sa nu disparuse, ba chiar il facuse sa arate al naibii de bine, cum spuneau unele fete. Era bun si o calitate a sa era politetea, fiind invatat de catre bona sa ca aceasta este cea mai frumoase calitate a unui tanar ca el . Deci, ii era total diferit prietenului sau, Damon. Da, el si cu brunetul, caci era blond, erau prieteni inca din clasa intai. Amici foarte buni, se putea zice.
Chipul lui Alec era bland, inspira o bunatate aparte, iar zambetele pure pe care le arunca tinerelor domnisioare parca erau pictate de artisiti renumiti. Era avocat, si muncea pentru firma tatalui sau, Star Fight. Nu se considerase vreodata superior, nu credea ca este mai bun cu ceva decat altii. Era egal cu totii, asta ar fi trebuit sa stie si Damon. Dar mai avea mult pana sa invete asta, foarte mult. . .

***

Parcul asta e imeeens.
Mi-am spus, total surprinsa de zecile de oameni ce se plimbau energici pe aleeile parcului din New York . Era mare, foarte mare, iar eu eram sigura ca aveam sa ma pierd daca nu il aveam pe colegul meu de serivici, roscatul ce-l cunoscum lunea. Aflasem ca-l chema Lucas, si acest tanar atat de politicos si prietenos ma invitase la o mica plimbare. Mica?
Acum sincer numai credeam asta. Era o dimineata frumoasa, de sambata, soarele stralucea pe cer, iar bolta cereasca era foarte senina, ciudat, tinand cont de faptul ca eram in mijlocul toamnei. Dar te poti pune cu vremea ?

Am tras adanc aer in piept si l-am urmat cu un zambet larg pe buze pe roscatul care-mi prezeanta fiecare lucru marunt si vorbea despre absolut orice, iar eu eram nevoita sa spun decat " Chiar asa ? Ce frumos. Da, da !" In rest, trebuia doar sa zambesc si sa-i dau atentia cuvenita.
- Sii, Emma, cum ti s-a parut domnul Selv ?
Ma intreba Lucas, iar eu am tresarit usor, pana acum fusesem atenta la un tanar blond ce statea pe o banca. Zambea asa frumos si vorbea la telefon, iar unele fire aurii de par ii cadeau pe frunte. Sincera sa fiu, ma holbam la el.
- Un domn de. . . Dar m-am oprit din vorba cand cineva si-a dres glasul, facandu-ma sa ma intorc cu spranceana ridicata.
In fata mea, seful meu statea demn, cu parul usor batut de vant, iar un zambet finut ii era pictat pe chip.
Poate ca in zilele de lucru chiar nu-i dadusem atentie, dar acum, uitandu-ma atenta in ochii lui, simteam cum pamantul imi fuge de sub picioare, iar eu ma pierdeam incet-incet in intunecimea priviri lui.
- S-a intamplat ceva, Emma, daca nu gresesc ? Cum ti s-am parut ? Intreba, iar vocea lui mi se parea ca o auzeam oarecum in surdina, de parca ar fi fost la kilometri distanta de mine.
-Nu, nu...Nu s-a intamplat nimic, domnule Selv. Mi s-ati parut de treaba ! Zambesc, tragand adanc aer in piept, apoi ma uit catre banca unde statuse blondul. Plecase, de fapt, venea catre noi, facandu-i vesel cu mana lui Damon.
Oh, il cunostea ? Si mie imi placeau amandoi ? Perfect, asa ceva putea sa mi se intample doar mie !
- Ma bucur atunci ! Alec, ce faci, prietene ?
Damon zambi senin, ducandu-se catre blondinul ce aflasem ca-l cheama Alec, frumusel nume, apoi dadu mana cu el.
M-am uitat catre Lucas care zambea, privind o tanara, in timp ce discuta ceva cu ea.
Deci, ramasesem singura ? Adica mai era putin si aveam sa fiu mancata de lei ?
Am tras adanc aer in piept, incercand sa ma calmez. Bine, nu avea sa se intample nimic. Nu venise inca momentul, inca se pregatea.