Tic Tac

[Chriss]

Primul meu fic (pe care il postez), deci vreau cat mai mute sfaturi.

[center]Tic Tac
Cap I: A doua sansa[/center]

Toata aceasta poveste a inceput in urma cu vreo trei sute de ani. Eram satul de propria mea viata. Parinti m-au abandonat cand aveam sase ani pentru ca nu aveau destui bani. Dupa aceea am crescut intr-un orfelinat pana la varsta de doisprezece ani, atunci am fugit, eram mereu batut de baieti mai mari in plus era mai rau de cat la inchisoare, nu regret ca am plecat. S-a intamplat ca un copil sa fie adoptat in urma cu trei ani, iar dupa o saptamana l-au adus inapoi, aceea fusese singura adoptie de care am auzit in sase ani de cand sunt aici. Singurul avantaj pe care il aveam era ca primeam mancare gratis, avea ea acel gust de fier cu nisip, dar macar era mancare. Dupa ce plecasem a tebuit sa fur pentru a avea ce manca, dar imi placea viata de vagabond, avea farmecul ei. Imi placea sa dorm sub cerul senin, sa calatoresc, sa ascult povestile batranilor care cerseau bani pe strada. Dar asta nu a durat mult, la saptesprezece ani m-am alaturat unui grup care planuisera sa il jefuiasc pe unul dintre cei mai bogati oameni din Londra, dar nu am reusit, toti fugisera si ma-au lasat pe mine in urma, aceea a fost ziua in care am murit. Dar in loc de sfarsit acesta a fost un nou inceput. Regretasem prea mult faptul ca viata mea se terminase char cand eram in floarea varstei. Drept urmare am fost blestemat sa cutreier aceasta lume sub forma unei fantome, un suflet care ar da orice sa mai apartina inca o data unui corp.
Am tot hoinarit prin lume, invatand multe lucruri, aveam tot timpul, dar singurul lucru pe care il puteam face era sa ascult si sa privesc trecerea anilor.
Intr-o zi, cand stateam si priveam in gol spre strazile populate de oameni care isi vedeau de vietile lor, avuse loc un acident de masina in care un baiat blond, de cam aceeasi varsta pe care o am de trei secole, a fost lovit de o masina pe trecerea de pietoni. Nu stiam de ce, dar eram intr-un fel atras de el. L-am insotit pana la spital, nu prea mai avea sanse, il tineau in viata doar aparatele. Parinti lui plangeau la marginea patului, un barbat saten, inalt si o femeie cu parul blond cu un corp de invidiat si care era foarte frumoasa. Nici ei nu mai credeau ca va trai. Era pentru prima data cand regretam faptul ca murise o persoana pe care nu am mai intalnit-o niciodata. El parea sa aiba tot ceea ce eu nu am avut; bani, o familie.
Trecusera cateva minte, iar aparatul care indica bataile inimi sale se oprise din bipuit si incepu sa scoata un singur sunet continu. Toata lumea era agitata, se pare ca aici se sfarseste totul. Inca nu stiu de ce am venit. Cand eram pe punctul de a pleca se intamplase ceva ciudat. Auzeam din nou acel bipuit dar nu vedeam nimic, ma dureau toate, ceea ce era ciudat deoarece sunt un spirit, am deschis ochii in fata mea erau parinti baiatului care inca mai plangeau dar pe fetele lor erau afisate niste zambete. M-am mai uitat putin prin jur si am observat ca nu erau ei singurele persoane care se holbau la mine. Cand m-am uitat in spre ecranul aparatului care indica pulsul aproape ca intrasem in stare de soc, acolo era reflectata imaginea baiatului lovit de masina, oare sa fie posibil asa ceva, am primit o "a doua sansa"?
-Edward, Edward, fiule ma auzi? fiule? ma strigau parinti "mei" de ceva vreme, dar am reactionat cu inarziere fiind prea preocupat de reflectia din ecranul aparatului.
-Voi sunteti parinti mei? am raspuns eu mai mult soptind.
-Sigur ca da! Nu iti amintesi? ma intrebase femeia sperata.
-Nu prea, ce era sa raspund?
Atuci a urmat o scena in care cei doi au inceput sa strige la doctor si la asistente incontinu de ce nu imi amintesc nimic si alte de astea, poate pentru ca nu sunt fiiul lor.
Nu durase mai mult de cinci minute de cand incepuse sa se certe si am adormit, nu era de mirare avand in vedere faptul ca corpul meu tocmai fusese lovit de o masina.
Cat timp dormeam am avut un vis foarte ciudat: Eram in intuneric singur iar deodata in fata mea apare un ceas de buzunar din aur, asta ce mai inseamna? Nu am dormit prea mult deoarece ma trezisera susotelile noilr mei parinti. Se pare ca voi fi externat in curand.

A trecut deja o saptamana de cand am fost externat. In acest timp Luanda si Gabriel, am aflat ca asa se numesc parinti mei, au tot incercat sa imi readuca memoria pe care nu am avuto, aratandu-mi diverse poze si povestindumi o multime de lucruri, mi-au spus ca am si o menajera, care lucreaza doar 4 ore pe zi, dar e in concedi medical, ca ma numesc Edward Remington, ca imi place sa cant la chitara, ca sunt bun la basketball, ca nu am avut nici o prietena si altele.
M-au intrebat daca vreau sa merg la liceu, probabil ma voi simti ca in prima zi de scoala, dar am acceptat, vreau sa profit cat mai mult de aceasta noua viata, sa interactionez cu oameni, sa simt ca sunt viu.

Edward- http://1.1.1.2/bmi/i644.photobucket.com/...merald.jpg
Lucky- http://1.1.1.3/bmi/static.zerochan.net/f...878867.jpg -ea va aparea in urmatorul capitol

[CyBeR]

Cred ca deja mi se face o reputatie ca-s cam naspa in comentarii, asa ca zic c-ai sa stii din start ce te asteapta. In Bold si intre paranteze sunt comentariile mele, care esti libera bineinteles sa ti le asumi sau sa le ignori dupa cum consideri tu ca fiind potrivit.

Primul meu fic (pe care il postez), deci vreau cat mai mute sfaturi.

[center]Tic Tac
Cap I: A doua sansa[/center]

Toata aceasta poveste a inceput in urma cu vreo trei sute de ani (Ar trebui sa te gandesti ca deschiderea asta nu e deosebit de dinamica sau interesanta. Suna sec si puteai s-o reformulezi in ceva mai dinamic. Puteai sa intri in detaliile personajului si a lumii sale si apoi sa zici ce secol e si ce se intampla si bla bla). Eram satul de propria mea viata. Parinti (Doi de "i" aici care servesc sa accentueze cuvantul "parinti" in asa fel incat exprima ca EI l-au abandonat, acestia fiind parintii sai. Intelegi tu la ce ma refer sper)m-au abandonat cand aveam sase ani pentru ca ("deoarece" suna mai bine aici) nu aveau destui bani (Secolul 18...copiii erau buni de munca la vremea respectiva. As vrea sa stiu daca te-ai interesat de situatiile sociale ale vremii si societatii de atunci. Dar momentan nu avem un time frame pentru ce inseamna "acum", ceea ce duce la o confuzie la inceput) . Dupa aceea am crescut intr-un orfelinat pana la varsta de doisprezece ani, atunci am fugit, (Lasand la o parte constructia cam nefericita a frazei, aici incheie propozitia pentru a continua cu una mai departe) eram mereu batut de baieti mai mari (Ori pui aici ; ori inchei iarasi propozitia si continui cu litera mare)in plus era mai rau de cat la inchisoare, nu regret ca am plecat (Personajul tau n-avea de unde sa stie CUM era in inchisoare ca sa faca asa comparatii infantile. Acum, daca vrei sa pastrezi aura aceasta de copil teribil sau ce vrei tu sa incerci, poti pastra. Altfel ar fi mai indicat sa-ti indepartezi personajul de asa comparatii nefericite caci n-au sa-ti serveasca pentru poveste). S-a intamplat ca un copil sa fie adoptat in urma cu trei ani, iar dupa o saptamana l-au adus inapoi, aceea fusese singura adoptie de care am auzit in sase ani de cand sunt aici (Se face salata de timpuri, se serveste frumos cu garnitura de fraza supraincarcata si se lasa sa se racoreasca cat timp se serveste un vin bun de drama llama. Serios insa, vezi ca faci varza timpul ca pana acum erai la trecut si acum ai trecut la prezent, ceea ce nu te prea ajuta si nu-ti ajuta nici cititorul. Vezi de asemenea ca e un obicei sa umpli fraza. Cand treci la alta idee, mai separa si tu propozitiile acolo si incepe unele noi. Nu foarte scurte, dar da-ti seama ca nu trebuie zis totul dintr-o suflare decat daca ai vreun personaj care vorbeste FIX asa). Singurul avantaj pe care il aveam era ca primeam mancare gratis, (Punct si cu litera mare)avea ea acel gust de fier cu nisip, dar macar era mancare. Dupa ce plecasem a tebuit sa fur pentru a avea ce manca, dar imi placea viata de vagabond, avea farmecul ei. Imi placea sa dorm sub cerul senin, sa calatoresc, sa ascult povestile batranilor care cerseau bani pe strada. Dar asta nu a durat mult, la saptesprezece ani m-am alaturat unui grup care planuisera sa il jefuiasc ("Jefuiasca" presupun ca vrei aici) pe unul dintre cei mai bogati oameni din Londra, dar nu am reusit, toti fugisera si ma-au ("M-au" e corect aici) lasat pe mine in urma, aceea a fost ziua in care am murit (Mai separa-le pentru DUMNEZEU! Si chiar mai departe de atat, ai in continuare aici problema cu faptul ca nu AI AUTENTICITATE deloc. Perioada respectiva nu era atat de usoara precum ar face sa para romanta contemporana asupra vietii de vagabond. Aveai sanse mai mari sa mori de foame sau in multele razboaie si revolte. Intreb in continuare daca ai facut ceva cercetare asupra originii personajului tau caci in felul asta ai avea atat o origine stabila si sigura, precum si un izvor de evenimente si caracteristici pe care sa construiesti mai departe.). Dar in loc de sfarsit acesta a fost un nou inceput. Regretasem prea mult faptul ca viata mea se terminase char (Chiar) cand eram in floarea varstei. Drept urmare am fost blestemat sa cutreier aceasta lume sub forma unei fantome, un suflet care ar da orice sa mai apartina inca o data unui corp. (Ce brusc. Cat de sec. Groaznic adica. Tu treci aici peste evenimente foarte importante pentru personajul tau ca si cum n-ar conta. Nu dai context, nu dai evenimentul, nu dai ce se petrece, nu faci nimic de genul asta care sa ajute povestea sau caracterizarea personajului. Ai mers atat de departe si nu te-ai ocupat deloc de personajul tau pana acum, n-ai facut nimic sa ni-l faci cunoscut cu cine era sau ce era, doar l-ai omorat si gata...e fantoma acum.)
Am tot hoinarit prin lume, invatand multe lucruri, aveam tot timpul, dar singurul lucru pe care il puteam face era sa ascult si sa privesc trecerea anilor. (Iarasi, ai umflat fraza in loc s-o lasi un pic sa respire. Nu le mai separ eu, deja mi s-a cam luat. Si iarasi ai trecut mult prea repede peste absolut ORICE ar putea fi interesant.)
Intr-o zi, cand stateam si priveam in gol spre strazile (In gol sau spre strazi, hotaraste-te) populate de oameni care isi vedeau de vietile lor, avuse loc un acident de masina in care un baiat blond, de cam aceeasi varsta pe care o am de trei secole, a fost lovit de o masina pe trecerea de pietoni (Mai separa pentru numele a tot ce-i sfant). Nu stiam de ce, dar eram intr-un fel atras de el. L-am insotit pana la spital, nu prea mai avea sanse, il tineau in viata doar aparatele. Parinti lui plangeau la marginea patului, un barbat saten, inalt si o femeie cu parul blond cu un corp de invidiat si care era foarte frumoasa (Detalii deosebit de importante acum sunt sigur). Nici ei nu mai credeau ca va trai. Era pentru prima data cand regretam faptul ca murise o persoana pe care nu am mai intalnit-o niciodata. El parea sa aiba tot ceea ce eu nu am avut;(:) bani, o familie....

Edward- http://1.1.1.2/bmi/i644.photobucket.com/...merald.jpg
Lucky- http://1.1.1.3/bmi/static.zerochan.net/f...878867.jpg -ea va aparea in urmatorul capitol

Imi pare rau dar chiar nu pot termina. Ma oboseste textul in sine si ma oboseste faptul ca n-ai avut mila deloc cu frazele. Sari peste absolut orice ar fi interesant, nu dai detalii despre personaj, si la final ne bagi imagini. Asta e lene in principal si ai ratat ocazia sa faci foarte multe chestii foarte interesante cu personajul respectiv in asa fel incat sa fie mai interesant, mai amplu si uman. Asa ai trecut fara nici un gand peste tot. Eu nu simt ca personajul tau chiar are o problema cu banii (cum de exemplu ar avea Locke in The lies of Locke Lamora) sau dorinta pentru o familie.
Recomand sa citesti topicul de aici despre ceva chestii de acolo. Poate mai prinzi niste chestii.

Edit:
Cu forte proaspete si fara o sangerare nazala purcedem iarasi la drum aici.

Trecusera cateva minte (Minute. Plus, trecusera cateva minute de la CE anume? Ca daca nu pui si tu fapta anterioara, aici propozitia asta se leaga de faptul ca a dat o masina peste ala, ceea ce inseamna ca intre aceste doua evenimente nu s-a mai intamplat nimic interesant si care merita sa fie citit.), iar aparatul care indica bataile inimi sale se oprise din bipuit si incepu sa scoata un singur sunet continu ("Continuu". Serios, toti pe forumul asta aveti o problema cu vocala dubla atunci cand apare). Toata lumea era agitata, se pare ca aici se sfarseste totul (Salata de timpuri, iarasi. Vezi ca iar ai trecut de la trecut la prezent fara nici o indicatie. Chiar daca incerci ceva in genul a: pornesti in trecut, dar pe masura ce trec anii, naratiunea trece la prezent deoarece suntem in perioada FIX din momentul naratiunii, nu functioneaza sa faci asta in cadrul aceluiasi paragraf, fara alte indicatii. Dar pe moment imi pare ca doar gresesti gramatical, nu c-ai avea asa planuri). Inca nu stiu de ce am venit. Cand eram pe punctul de a pleca se intamplase ceva ciudat (Deci se intamplase deja cand el era pe plecare, ai? Sau in timp ce el se pregatea sa plece? Ia cauta tu putin timpurile verbale si vezi cum ar fi corect aici si de ce fac eu observatia asta. Hai hai, sunt destule site-uri de gramatica pe internet). Auzeam din nou acel bipuit dar nu vedeam nimic, ma dureau toate, ceea ce era ciudat deoarece sunt un spirit,(Foarte amuzant, n-am ce zice. Dar pune punct si continua cu paragraf nou si litera mare) am deschis ochii(Pui punct frumos aici deoarece e un eveniment important si e foarte bine punctat intr-o propozitie scurta) in fata mea erau parinti baiatului care inca mai plangeau dar pe fetele lor erau afisate niste zambete (Niste zambete acolo. Luate de prin dulap si puse si ele sa fie. Nu erau zambetele frumoase ale lor -pai evident ca aveau mai multe dupa cum zice autoarea-, sau macar interesante, erau NISTE ZAMBETE. "aveau zambete pe chipuri" ar fi fost arhisuficient, chiar si doar "zambeau", mai scurtut si mult mai dragut). M-am mai uitat putin prin jur si am observat ca nu erau ei singurele persoane care se holbau la mine. Cand m-am uitat in spre (Cand s-a uitat IN SPRE? Cum se uita cineva intr-un "spre"? Ce e un "SPRE" de te poti uita in el? Vreun fel de ecran spatial si temporal unde vezi greselile gramaticale uriase ale scriitorilor de pe forumuri? "Inspre" e forma corecta, nu mai inventati forme) ecranul aparatului care indica pulsul aproape ca intrasem in stare de soc (Deci isi indrepta privirea intr-acolo era deja in procesul de intrare in stare de soc, da? Asa, doar cat isi misca ochii. La persoanele proaspat iesite din moarte clinica sunt sigur ca o fi un soc sa-si poata misca ochii de colo colo. Gramatica asta. Lectie moca de la mine: "Cand am facut X se intamplase Y" inseamna ca Y se petrecuse INAINTE de X. Forma aia a verbului asta presupune: o actiune petrecuta INAINTEA celeilate actiuni din fraza. De asemenea punct si cu litera mare mai departe, ca la scoala) , acolo era reflectata imaginea baiatului lovit de masina,(Punct si paragraf nou de aici, cu litera mare evident) oare sa fie posibil asa ceva, am primit o "a doua sansa"? (Naratiunea pana la urma se petrece in timpul evenimentelor respective? Daca da, atunci timpurile tale de mai sus SUNT VARZA si complet nepotrivite. Personajul tau se gandi in acel moment ca a primit o a doua sansa? Atunci trebuie marcat si prezentat cititorului, caci saracul nu e obligat sa-ti suporte tie gramatica proasta. Adaugi destule chestii de genul asta si actiunea la un moment dat devine incomprehensibila deoarece nu e clara structura actiunilor si cum se succed intre ele. De asta e important sa stii sa folosesti timpurile. Poate chiar sa recitesti. Sau sa pui pe cineva sa reciteasca. Avem o sectiune aici care e PENTRU CORECTURI! Avem un topic unde se cere proof reading (Care daca nu stii ce e, se refera la corectare). Nu e NICI O RUSINE sa cereti ajutor acolo, mai ales daca nu sunteti siguri de ce timpuri folositi. Cineva mi-a scos ochii ca aici nu sunt scriitori profesionisti sau bla bla bla, si ca nu trebuie facut totul perfect din prima. Dar aveti atat de multe chestii care sa va ajute AICI, chiar pe forum, si ma socheaza ca nu profitati de ele. Daca un lucru se merita facut, din punctul vostru de vedere, atunci se merita si facut bine, nu?)
-Edward,(Semnul exclamarii, ca se mira si ei saracii ca fiul lor traieste) Edward, fiule ma auzi? fiule (E alta propozitie, deci litera mare)? ma strigau parinti "mei" (Nenecesar) de ceva vreme, dar am reactionat cu inarziere fiind prea preocupat de reflectia din ecranul aparatului.
-Voi sunteti parinti ("Parintii"...ce ziceam eu de vocala aia dubla. Citeste tare si fii foarte atenta care e diferenta de pronuntie intre a zice un singur "i" si doi de "i". Observi accentuarea?) mei? am raspuns eu mai mult soptind. (Trupul fusese in moarte clinica. Nu cred ca mai putea zice el ceva oricat de mult si-ar fi dorit. Da ma rog, de dragul licentei artistice)
-Sigur ca da! Nu iti amintesi ("Amintesi"? Mai baga un "t" pe acolo)? ma intrebase (Il intrebase inainte de ce? Vezi mai sus explicatia pentru acea forma) femeia sperata (Ai mancat un "i" aici. Suna foarte amuzant asa, stai calma, dar nu e corect).
-Nu prea, ce era sa raspund? (Ce era daca tu puneai un punct dupa prima propozitie si apoi faceai un paragraf nou cu insertia naratorului in asa fel incat sa fie clar faptul ca "Nu prea" face parte din dialogul personajului, iar "Ce era sa raspund?" ne era adresata noua, cititorilor, de catre naratorul subiectiv pe care il utilizeaza autoarea? Era mai frumos, asta era)
Atuci ("Atunci"...recitire, nu-i greu) a urmat o scena in care cei doi au inceput sa strige la doctor si la asistente incontinu de ce nu imi amintesc nimic si alte de astea, poate pentru ca nu sunt fiiul lor.
Nu durase mai mult de cinci minute de cand incepuse sa se certe si am adormit, nu era de mirare avand in vedere faptul ca corpul meu tocmai fusese lovit de o masina. (Tot de la "Atunci" pana aici e un dezastru logic si gramatical. Cine zice ca "Poate nu era fiul lor"? Asta zbiara parintii la medici (Ilogic, dar sa zicem ca sunt asa oameni ciudati)? Sau asta se gandea personajul in acel moment. Si daca fusese fantoma atat de mult timp, nu cumva senzatia de somn i-ar fi fost un lucru nou si interesant despre care ne-ar fi putut zice si noua cum era ca experienta pentru el? Dar placerea in a simti durere din nou? Mirarea sa? Cam accepta totul usor si fara grija, si fara gramatica se pare, incat ma face sa ma intreb care a fost rostul ca macar sa pornesti cu o asa poveste. Ce, o sa moara mai tarziu din nou ca nu-l poate sustine corpul deoarece e invadator? Immortality Inc.. a lui Robert Sheckley merge pe o idee asemanatoare, dar urmareste si niste chestii foarte interesante, precum senzatia unui nou trup sau transferul spiritului intr-un nou loc. Asta ar fi fost FOARTE INTERESANT sa faci si tu, sa explorezi mai mult trairile personajului tau. Pana acum ai ignorat complet treaba asta si ca efect eu, ca cititor, in secunda de fata NU SIMT absolut nimic pentru personajul tau. Nu am inteles decat ca a murit si si-a gasit un trup nou dupa, fara sa stiu cum s-a simtit, ce a simtit, fara sa stiu daca si-ar fi dorit un trup nou. Nu ai facut nimic ca sa-mi pese de respectivul decat chestia aia de la inceput cu orfelinatul, care sincer a fost o ocazie ratata complet pentru tine ca autoare.)
Cat timp dormeam am avut un vis foarte ciudat: Eram in intuneric singur iar deodata in fata mea apare un ceas de buzunar din aur,(Punct si cu litera mare mai departe. Nu prea interesant visul lui se pare insa, cam scurt si ma intreb ce rost a avut sa ni-l prezinti. A visat despre un ceas, nici un sentiment de "Evil afoot" sau de orice de genul, a visat un ceas care n-a trezit nimic in el. Nu trebuie sa insemne nimic atat timp cat tu nu dai nici o explicatie sau vreo chestie despre personaj.) asta ce mai inseamna? Nu am dormit prea mult deoarece ma rezisera susotelile noilr mei parinti. Se pare ca voi fi externat in curand (Daca n-a dormit mult, nu va fi externat in curand, garantat. Daca a fost destul de bine lovit incat sa-si dea duhul, atunci trupul lui cred ca-i facut varza. Oase rupte, coaste, rani superficiale, leziuni interne, stii tu, chestii de astea distractive. Plus, pierderi de memorie ceea ce poate insemna ca are probleme neuronale acum. Poate ar fi fost interesant sa cauti un pic despre ce pateste victima unui accident rutier cand o tona si ceva de metal intra in el cu o viteza de macar 20 km/h, ca sa-ti faci o idee de cat timp stai in spital dupa).

A trecut deja o saptamana de cand am fost externat (Deci acum naratiunea se afla dupa o saptamana. Deci de acum timpul folosit pentru actiuni va fi cel prezent. Sa vedem daca faci asta). In acest timp Luanda (Serios? Eh, names) si Gabriel, (Virgula nu functioneaza aici, poti pune intre - - ca sa arate o insertie a autorului. Nu e o regula, dar functioneaza mult mai bine decat virgula aia) am aflat ca asa se numesc parinti mei, au tot incercat sa imi readuca memoria pe care nu am avuto("avut-o"...ahhh, gramatica asta), aratandu-mi diverse poze si povestindumi ("povestindu-mi"...adica ei povestind mie) o multime de lucruri,(Punct si mai departe cu litera mare) mi-au spus ca am si o menajera, care lucreaza doar 4 ore pe zi, dar e in concedi("Concediu") medical, ca ma numesc Edward Remington, ca imi place sa cant la chitara, ca sunt bun la basketball, ca nu am avut nici o prietena si altele.
M-au intrebat daca vreau sa merg la liceu, probabil ma voi simti ca in prima zi de scoala, dar am acceptat,(Punct si de la capat) vreau sa profit cat mai mult de aceasta noua viata, sa interactionez cu oameni, sa simt ca sunt viu.

Nu pot trece peste acea gaura IMENSA de logica. O persoana lovita de masina nu va fi externata peste noapte avand in vedere c-a fost destul de grav incat sa intre in moarte clinica. Asta denota lipsa de informare a autoarei, ceea ce e un lucru destul de grav daca vrei sa scrii ceva interesant si consistent.
De asemenea, cand e vorba de pierderi de memorie in general se asteapta ca memoria sa revina de la sine, nu sa fie pacientul traumatizat in continuare fiindu-i bagate informatii pe gat. Mai ales nu de parinti care nu vor lua niciodata calea cea mai corecta, si intr-un mediu sigur cu medici pregatiti pentru asa ceva. Din nou, cercetarea ajuta sa umpli asa goluri.

Si inainte sa ma mai trezesc cu cineva cu "Ma las de scris ca nu-i de mine", doresc sa parafrazez un prieten care e la "Creative writing" la o facultatea in Marea Britanie (Nu ma intrebati facultatea, mereu uit numele):

And there were all these people in class today whining that, like, "Writing is hard and stuff". Of course it's hard, you don't get good at it by sitting on your ass and not working on it.

Bafta. Cum am zis din start, esti libera sa iei comentariul cum doresti, sa-l accepti sau sa-l ignori.

[Saravis]

Ok, ideea este interesantă, cu el ca o fantomă. Cred că ar fi fost mai bine dacă ne-ai fi descris mai mult suferinţa şi durerea prin care a trecut pe când era în viaţă şi locurile/ personajele. Mai multe trăsături fizice sau morale. Acolo, cu un " avuse un acident" dacă nu mă înşel *e posibil să mă înşel* e corect avusese şi cu doi de "c" la accident.
În rest, cum am mai zis ideea este interesantă şi sunt curioasă să văd cum vei continua! Baftă la scris şi la cât mai multe capitole :)) Să mă anunţi şi pe mine când postezi, te rog :o3