This N' That

[Alexi]

Capitolul 21
Alexa P.O.V


- Mă bucur să văd că se simte mai bine. Cel puţin îşi aminteşte de mine.
- Mama ta s-a recuperat destul de greu, însă a reuşit să o facă. Vizitele tale zilnice din ultima săptămâna au ajutat-o şi mai mult.
- Doar pentru că tu ai fost alături de ea şi nu ai renunţat să speri. Cum aş putea să îţi mulţumesc Emanuel?
- Ai putea să îmi zâmbeşti?
Zâmbetul a apărut de la sine la auzul cererii lui. După mult timp mi-am făcut curaj să vin să o văd pe mama. Am uitat de ea sau mai bine spus am încercat să uit că e închisă într-un sanatoriu.
Am oftat şi am privit-o prin geamul din biroul prietenului meu. Grădina era mare, iar mama se părea că se înţelegea cu ceilalţi pacienţi. Doctorul s-a apropiat de mine şi mi-a pus mâna pe umăr.
- Încă puţin şi se va recupera complet. Trebuie să ai încredere!
Am aprobat din cap şi m-am întors. Bărbatul mi-a spus să mă aşez jos şi i-a cerut secretarei două cafele.
- Şi spune-mi despre tine. Nu te-am mai văzut de foarte mult timp.
- Păi sunt căsătorită cu un bărbat pe care îl ador şi care mă adoră. Sunt modelul stea a revistei This N’ That şi vicepreşedinta acesteia.
- Deci nu degeaba mi se părea cunoscută fata de pe revistele de modă a soţiei mele. Mă bucur mult pentru tine.
Am zâmbit şi am sorbit din cafeaua adusă de secretara doctorului. Eram bucuroasă pentru recuperarea mamei, dar mă simţeam urmărită. Ca şi cum cineva m-ar spiona.
Îmi era frică să îi spun lui Alex. Nici măcar nu ştie de existenţa mamei mele. Şi abea am reuşit să trăim liniştiţi. Nu vreau să provoc altă ceartă.
După ce mi-am băut cafeaua, m-am ridicat de pe scaun şi i-am spus bărbatului că voi pleca. Acesta s-a hotărât să mă conducă până la ieşire.
Mi-am luat rămas bun de la el, iar acesta m-a îmbrăţişat. Mi-am pus mâinile pe spatele lui şi i-am răspuns la îmbrăţişare. M-am desprins uşor din braţele lui şi m-am urcat în maşina. Am pornit motorul şi m-am îndreptat spre casă.
M-am uitat în oglinda retrovizoare şi am observat că o persoană stătea în colţul străzii de lângă clinică. Poate aveam vedenii. Sau cine ştie.



*

- Astăzi pleci din nou pentru câteva ore?
Mi-am ridicat capul din hârtii şi l-am văzut pe soţul meu. De câteva zile se comporta ciudat.
L-am privit în timp ce mă jucam cu pixul din mâna mea. Am tras aer în piept. Poate trebuia să îi spun despre mama. Sau poate ar trebui să aştept până când se va recupera complet.
- De ce mă întrebi?
- Pentru că vreau să îmi petrec timpul cu soţia mea.
Am zâmbit şi am aprobat din cap. Acesta a înţeles mesajul meu şi mi-a trimis un sărut în zbor, apoi a plecat.
Mi-am continuat lucrul cu documentele de pe biroul meu, până când am fost întreruptă de o uşă trântită. Când mi-am ridicat privirea am văzut-o pe Sonia. Avea un zâmbet mare.
- De câte ori să îţi zic….
- Mă căsătoresc!
- Ce?
- Voi fi soţia lui Will!
A început să ţipe şi să sară în sus. Eram uimită. Nu puteam să pronunţ nici măcar un cuvânt. S-a apropiat de mine şi m-a ridicat de pe scaun. A început să mă mişte odată cu ea.
Când am realizat ce se întâmpla am început să ţip la rândul meu şi să mă bucur pentru ea. Am îmbrăţişat-o, nevenindu-mi să cred.
I-am spus să se aşeze pe scaun şi să îmi dea toate detaliile.
- Will m-a dus la restaurantul meu preferat şi a comandat şampanie. Nu mi-am dat seama la început ce sărbătorim. Dar când am băut din şampanie, pe gura mea s-a oprit un obiect. După ce l-am scos am văzut că era un inel de logodnă. Iar în momentul următor Will era în genunchi şi mă cerea de soţie. A fost ca în acele filme siropoase pe care le urăsc. Dar ador realitatea şi îl ador şi pe Will.
- Wow! Asta da cerere. Mă bucur foarte mult pentru voi doi.
- Nu cred că trebui să mai spun că tu şi monstrul sunteţi naşii noştri, nu?
Am început să râd, amintindu-mi că soţul şi prietena mea cea mai bună se înţeleg ca şoarecele şi pisica. Am aprobat din cap, iar in acel moment pe uşă au intrat Will şi Alex.
L-am felicitat pe viitorul mire, iar Alex a îmbrăţişat-o pe Sonia. Am început să râd cu Will când bruneta l-a călcat pe soţul meu pe picior din ’ greşeală’.
- Când o să te fur, nu te mai aduc înapoi scorpie!
- Îndrăzneşte monstrule şi ai să vezi. Ca să nu ne mai lungim, mergem să sărbătorim, da?
Am aprobat din cap şi m-am apropiat de brunet. Acesta m-a luat de mână şi m-a sărutat pe buze. Fericitul cuplu a luat-o înainte lăsându-ne pe noi în urmă. Soţul meu şi-a pus o mână pe spatele meu şi m-a sărutat pe frunte. Totul era perfect! Ce putea merge rău?


*


În timp ce discutam toţi patru, telefonul meu a început să sune. Mi-am cerut scuze şi m-am ridicat de pe scaun. M-am uitat pe ecran şi apărea numele lui Emanuel. Inima mea a tresărit. Am apăsat pe butonul verde si am dus telefonul la ureche.
- Alexa! Îmi pare rău că te deranjez, dar mama ta a avut o criză. Repetă în continuu numele tău.
- Vin imediat!
Am închis convorbirea şi m-am întors la masă. Mi-am luat geanta şi l-am sărutat pe Alex pe buze.
- Îmi cer scuze, dar a apărut o urgenţă şi trebuie să plec.
Nu am aşteptat nici un răspuns. M-am apropiat cu paşi repezi de uşă şi am ieşit din restaurant. Am ieşit in stradă şi încercam să dau de un taxi. La dracu’! De ce a trebuit să îmi las maşina la firmă?
- Alexa!
Mi-am întors capul şi l-am văzut pe brunet. Acum chiar am încurcat-o. Dacă discutam cu el când ajungeam acasă puteam să găsesc un motiv, dar acum nu am nimic în minte.
- Ce s-a întâmplat? De ce eşti atât de agitată?
- Îmi pare rău iubitule, dar trebuie să plec. Îţi spun când ajung acasă.
Mi-am întors capul şi am văzut un taxi care avea becul verde aprins. I-am făcut semn cu mâna, iar şoferul a îndreptat autovehicului spre mine.
- Vreau să îmi spui acum! Mai târziu nu voi asculta.
Maşina s-a oprit lângă mine. Mi-am întors capul. Alex mă privea trist şi nervos în acelaşi timp. I-am spus ’Îmi pare rău’ şi m-am urcat în maşină. I-am dat adresa şoferului şi m-am uitat pe geam. Brunetul privea asfaltul, în timp ce strângea din pumni. Inevitabilul se întâmplase. Va urma o ceartă, însă acum trebuia să ajung la clinică. Trebuia să o văd pe mama. Era prioritatea mea.

[KiDda]

Inca nu a comentat nimeni? Ce urat [-( cred ca eu voi fi prima care va face asta :)
Acest capitol ma pus putin pe ganduri. Pentru inceput nu stiam ca Alexa avea parinti, am inceput cu idea ca parintii ei au murit sau ceva de genu. Este foarte bune ca are o mama desi este urat ca saraca este in spital.
Alex va trebui s o ierte, nu are nici un motiv sa fie suparat ca Alexa isi viziteaza mama. Bn poate fi suparat ca nu i a zis de ea dar nimic altceva.

Acum sa revenim la gramatica. Greseli de tastare nu prea am vazut, descrierea e buna si naratiunea la fel iar dialogul este potrivit.
Poi, c am atat am avut de spus :) astept cu nerabdare urmatorul capitol si mult noroc la scris :)
Ja ne! :*

[Alexi]

Capitolul 22
Alexander P.O.V



Stăteam pe pat şi priveam pozele pe care Isabella mi le-a adus în ultimele zile. Soţia mea se întâlnea cu altcineva, într-un hotel. Lacrimile încercau să se prelingă pe obrajii mei, dar nu le dădeam voie. Nu trebuie să cedez. Toată viaţa am fost dur şi aşa voi fi.
Dar de ce? De ce mă înşală? Nu am vrut să judec greşit din nou. Nu am avut încredere în fotografii până în seara asta. Nu am crezut că îmi va întoarce spatele pentru el. Am aruncat pozele pe podea şi m-am ridicat. M-am apropiat de fereastră şi am văzut-o. Tocmai cobora dintr-un taxi.
În seara asta o să îi demonstrez că nu se poate juca cu mine. Cu toate că îmi voi frânge inima.
M-am întors cu spatele la fereastră şi mi-am dat cămaşa jos. Am aruncat-o pe podea şi am strâns pozele.
Peste câteva clipe soţia mea a ajuns în camera noastră. A oftat şi a închis uşa în urma ei. Şi-a lăsat geanta pe masă şi s-a descălţat.
S-a apropiat de mine şi a vrut să mă sărute, dar am întors capul. Mă privea cu ochii mari, neînţelegând ce se întâmplă.
- Alex nu vreau să fii supărat! Lasă-mă să îţi explic de ce am plecat atât de repede în seara asta!
- Nu e nevoie! Åžtiu perfect de ce ai plecat!
- Åžtii?
Am auzit-o respirând uşor. Ca şi cum i-aş fi luat o piatră de pe inimă. Cum putea fi atât de ipocrită?
- Nici nu ştii ce uşurată mă simt! Se simte mult mai bi…
- Cum poţi fi atât de ipocrită? Ai plecat ca să te întâlneşti cu amantul tău, iar pe mine m-ai lăsat singur ca pe un prost.
I-am pus pozele în mână şi i-am urmărit reacţiile. Se uita prin ele cu ochii mari.
- Alex asta nu e ceea ce crezi!
- Atunci ce e?
- Emanuel e doar un prieten! Nu a făcut decât să mă ajute!
- Da! ÃŽmi imaginez perfect cum te-a ajutat!
Mi-am pus mâinile pe curea şi am desfăcut-o. Am scos-o şi am aruncat-o pe podea lângă cămaşa.
- Iar judeci după poze?
- Da! Şi vreau să spun că acum chiar e foarte clar ce e în ele. Isabella e un fotograf foarte bun. A reuşit să prindă şi numele hotelului.
M-am apropiat de ea şi am prins-o de braţe. Am aruncat-o pe pat. S-a ridicat cu ajutorul coatelor şi încerca să se dea jos din pat.
- Nu te deranja! Exact aÅŸa te vreau!
- Ce ai de gând să faci?
Eram la picioarele patului şi o priveam dezgustat. Nu îmi venea să cred că se culca cu altul.
Am prins-o de picioare şi i-am dat panalonii jos. S-a lipit de tăblia de lemn a patului şi mă privea speriată. Cât de mult uram să mă privească în felul acesta.
- Alex nu gândeşti limpede. Eşti nervos.
- Ştiu şi îmi pare rău că trebuie să te am cu forţa când am vrut să aştept să îţi revii.
M-am urcat pe pat şi am tras-o sub mine. Şatena se zbătea şi mă lovea cu mâinile pe piept. Nici măcar nu mă durea. Mi-am pus mâinile pe cămaşa ei şi i-am rupt-o. Am aruncat-o pe podea şi mi-am pus mâinile pe abdomenul ei.
- O să vezi că nu merită să te culci cu el când ai pe mine.
- Nu Alex! O să ţip!
- Ba nu o să o faci!
I-am pus mâna la gură, în timp ce o scăpam de sutienul ei. Mi-am coborât buzele şi i-am sărutat sânii. Limba mea se juca cu sfârcurile ei, în timp ce mâna mea s-a umezit. Plângea! Doamne cât uram când plângeam, dar nu voi da înapoi.
Mi-am dat jos pantalonii, rămânând doar în boxeri. Şatena m-a muşcat, făcându-mi să îmi iau mâna de pe gura ei.
- Te rog Alex termină! Nu fă o greşeală pe care o să o regreţi mai târziu.
- Deja regret, dar nu îmi pasă.
Mi-am pus gura peste a ei şi am sărutat-o violent, muşcând-o de buza inferioară. Tânăra se zbatea în braţele mele. Unghiile ei au pătruns pielea de pe abdomenul meu, făcându-mă să gem şi să îi muşc limba.
Mi-am luat gura de pe a ei şi i-am îndepărtat bikinii. Fata a încercat să mă împingă şi să se dea jos din pat, dar am prins-o de mijloc şi am trântit-o înapoi. Am reuşit să scap si de boxerii mei, în timp ce o ţineam pe ea.
- Alex, te rog! OpreÅŸte-te!
Doamne cât am vrut să mă opresc în acel moment. Să o iau în braţe, să îi spun cât de mult o iubesc. Dar nu puteam. Imaginile erau în mintea mea şi nu puteau să iasă din ea.
M-am aplecat deasupra ei şi am înghiţit în sec. Mi-am închis ochii şi i-am acoperit gura cu un sărut. Am pătruns-o puternic, făcând-o să ţipe.
Am stat câteve clipe. Mi-am luat buzele de pe ale ei şi am privit-o. Era speriată şi respira din ce în ce mai greu. Mi-am muşcat buza de jos şi am început să mă mişc. Din ce în ce mai repede. Alexa gemea şi strângea cearşaful în pumni.


*

Stătea în picioare şi o priveam. Era atât de neajutorată şi lipsită de apărare. Lacrimile se prelingeau pe obrajii ei, în timp ce îşi ţinea mâinile în jurul trupul ca un scut. Mi-am luat pantalonii pe mine şi am căutat prin buzunare. Am găsit nişte bancnote.
Le-am privit apoi le-am aruncat pe şatenă.
- Nu ştiu cât îţi dă el, dar eu nu o să îţi dau mai mult de 20 de dolari. De azi o să dorm în camera de oaspeţi. Şi dacă te gândeşti la divorţ, nu o să îl ai niciodată.
Mi-am luat cămaşa de jos şi am ieşit din încăpere. Am închis uşa şi m-am sprijinit de ea. Vinovăţia a pus stăpânire pe mine. Dar răul era deja făcut. Ea m-a înşelat, iar eu am violat-o. Acum nu se va mai apropia niciodată de mine, dar nici nu o voi lăsa să mă părăsească. Dacă eu voi suferi, de ce să nu sufere şi ea?
V-a fi atât de greu să fiu lângă ea şi să nu pot să o sărut sau să o strâng în braţe. Doamne dă-mi putere!

[Assyria]

asta nu-i iubire!!!! iubirea lui alex fata de alexa nu e iubire. daca ar fi iubit-o, nu ar mai fi fost asa un egoist " Dacă eu voi suferi, de ce să nu sufere şi ea? " . poate ca tu vrei sa se iubeasca insa ai grija la actiunile lor. in dragostea adevarata nu trebuie sa se gaseasca egoism si dorinta de a face rau partenerului de viata... ce ai descris tu mai sus este atractie... modeleaza-l pe alex.... si scuze ca-ti zic dar alexa e cam proasta... in loc de atatia " stai sa-ti explic" , ii putea zice adevarata cauza direct. Alex e un barbar... de ce la fiecare greseala a alexei el o violeaza? Si vad ca relatia lor e destul de rece daca alexa nu ii zice de mama ei bolnava, care nu este o problema micuta. Ce nu mai inteleg este ce cauta isabella prin peisaj... nu a inteles ce i-a transmis alex?


Imi place ficul... e calumea, insa daca incerci sa modelezi putin caracterele incat sa para putin mai reale... ma rog, sunt personajele tale iar eu nu te pot influenta cu nimic in legatura cu constructia lor. re ok si asa... dar face ficul sa fie dus la extrem.

Imi place ficul tau si chiar foarte mult... astept nextul ^^ .

Nu vreau sa iei in nume de rau ce am zis mai sus. si scuze daca te deranjeaza ceva.

[Alexi]

Capitolul 23
Alexa P.O.V



Totul era distrus. Trecuse o lună de la viol, iar Alex nici nu se uita la mine. Nu îmi vorbea. La birou discuta cu mine doar prin intermediul secretarei lui. Acasă dormea în camera de oaspeţi. La dracu’!
Eu ar trebui să fiu cea supărată, nu el. Eu am fost cea violată, nu el. Trebuie să lămuresc această situaţie. Şi o voi face după nunta Soniei şi a lui Will.
- Şi acum naşii sunt invitaţi să li se alăture mirilor pe ringul de dans.
Am tresărit la anunţarea acestei invitaţii. M-am uitat la brunet, iar acesta s-a uitat la mine. S-a ridicat de pe scaun şi mi-a întins mâna. Am înghiţit în sec şi m-am ridicat de pe scaun. Alex m-a condus pe ringul de dans şi m-a tras uşor în braţele lui. Şi-a pus o mâna pe spatele meu, iar cealaltă o ţinea pe a mea. Mi-am pus mâna liberă pe umărul lui şi am început să ne mişcăm. Sonia mă privea din când în când şi îi zâmbeam. Ştia perfect ce s-a întâmplat, dar nu voi lăsa nimic să îi umbrească fericirea. Nici măcar inima mea distrusă.
Mi-am lăsat capul pe pieptul brunetului şi am oftat.
- Te iubesc! I-am ÅŸoptit.
S-a uitat la mine cu ochii mari, apoi şi-a mutat privirea. După ce melodia s-a oprit, dansul a încetat. Brunetul mi-a dat drumul şi a părăsit ringul de dans. Am oftat, iar bruneta s-a apropiat de mine şi mi-a pus mâna pe umăr.
Am tras aer adânc în piept şi mi-am luat inima în dinţi. Aveam de gând să îi spun adevărul soţului meu. Nu îmi pasă dacă mă crede sau nu.
M-am apropiat de el uşor. M-am oprit în faţa lui şi l-am luat de mână.
- Vino cu mine!
- Nu vreau!
- Te rog! E pentru binele amândurora !
M-a privit câteva clipe şi a aprobat din cap. S-a ridicat de pe scaun şi s-a lăsat condus de mine. I-am făcut din ochi Soniei şi am părăsit încăperea. Am ieşit din restaurant şi i-am cerut cheile brunetului. Acesta mi le-a dat şi ne-am urcat amândoi în maşina sa.
Nu ştiu cum va reacţiona când va afla de mama sau de trecutul meu, dar nu mai voiam secrete între noi. Secrete care ne ucid dragostea.




*



- Ce e acesta?
S-a uitat la sanatoriu lung înainte să întrăm pe uşă. L-am luat de mână şi l-am tras după mine.
Am intrat în clădire şi m-am apropiat de camera mamei mele. Am avut mare noroc să îl găsesc pe Emanuel cu ea.
- Mai adus aici ca să văd că amantul tău e doctor de nebuni?
- Nu! Te-am adus aici ca să îmi cunoşti mama!
- Mama!?
- Exact! Ceea ce ai văzut tu în pozele Isabellei nu e un hotel, e acest sanatoriu. Iar Emanuel e prietenul meu din copilărie şi doctorul mamei mele.
Brunetul a rămas fără cuvinte. Se uita ba la mama, ba la doctor, ba la mine şi nu mai înţelegea nimic.
- Înainte să apară tatăl tău, tata mă bătea pe mine şi pe mama. Din cauza lui ea a ajuns aici. Şi-a pierdut memoria şi minţile. A avut nevoie de mult timp pentru a se recupera. De asta am dispărut atât de mult. Iar atunci când ţi-am întors spatele la restaurant, mă grăbeam să ajung aici. Mama tocmai a avut o criză şi avea nevoie de mine. Nu ştiu cât mă crezi, dar e ade….
- De ce nu mi-ai spus niciodată? Doamne, Alexa! Sunt soţul tău! De ce ţii astfel de secrete faţă de mine?
- Nu voiam să mă părăseşti din cauza mamei. Am vrut să ţi-o prezint după ce se recupera complet.
- Din cauza fricii m-ai lăsat să te rănesc şi să mă rănesc pe mine?
- Îmi pare rău!
Mi-am lăsat capul în jos. Mă aştept la cu totul altă reacţie. Să mă facă şi pe mine nebună. Să creadă că voi ajunge ca mama.
Însă m-a luat în braţe şi m-a ţinut strâns, sărutându-mă pe frunte. A căzut în genunchi, iar braţele lui erau în jurul picioarelor mele.
- Îmi pare rău! Îmi pare atât de rău, iubito! Pentru tot! Pentru tot! Trebuia să îmi fi spus adevărul.
Eram uimită. Nu l-am văzut niciodată pe Alex în genunchi, cerându-şi scuze. L-am luat uşor de braţe şi l-am ridicat sus. Mi-am pus mâinile pe faţa lui şi l-am sărutat uşor pe buze.
- Îmi pare rău, dar îmi era frică!
- De acum înainte să nu îmi mai ascunzi nimic! De acord?
Am aprobat din cap si m-a sărutat uşor. M-a strâns în braţele lui, mângâindu-mă pe cap. Era atât de bine să fiu din nou în braţele lui, iar el era tandru cu mine.
Ceea ce am trăit în luna aceasta a fost un coşmar pentru mine. Să nu mă sărute, să nu mă strângă în braţe, să nu îmi spună ’Te iubesc’.
După ce ne-am despărţit brunetul a făcut cunoştinţă cu doctorul şi cu mama. Nu ştiu cum, dar mama l-a plăcut imediat. Îl trata ca pe propriul lui copil, iar Sasha era foarte bucuros de acest lucru.
Mi-am pus mâinile în sân şi am zâmbit. Totul părea atât de perfect. Până când Isabella va strica tot ce am reconstruit. Dar nu o să o mai las să îmi distrugă familia. Orice ar face, mă voi asigura că voi fi prima care îi va spune soţului meu de viitoarele mele secrete.



*



- În sfârşit mama a ieşit din acea clinică. Mă bucur atât de mult că e ca înainte. Şi asta mulţumită ţie şi lui Eric. Mulţumesc.
Brunetul a zâmbit şi s-a apropiat de mine. M-a luat în braţe şi m-a sărutat. Şi-a strecurat limba în gura mea, jucându-se cu a mea. Mi-am pus mâinile după gâtul lui, iar acesta a început să îmi ridice fusta cu mâinile sale.
- Alex! Suntem la birou!
- Şi ce dacă?
- Dacă vine cineva şi ne prinde?
- Asta şi vreau. Să vadă toată lumea cât de mult o iubesc pe soţia mea.
Am chicotit şi i-am îndepărtat mâinile. M-am apropiat de birou şi am scos un plic din sertar, apoi m-am întors la el. Brunetul stătea rezemat de pupitru şi era bonsumflat. Am chicotit când i-am văzut expresia de copil mic.
M-am strecurat între picioarele lui şi l-am sărutat scurt pe buze, apoi i-am fluturat plicul prin faţă. Acesta l-a luat în mână, neînţelegând ce e cu el.
- Deschide-l!
A scos o hârtie din plic şi a examinat-o. Şi-a împreunat sprâncenele neînţelegând ce se întâmplă.
- Nu sunt prost, dar nu mă pricep să descifrez analize. Ce sunt cu ele?
I-am luat hârtia din mână şi l-am privit cu zâmbetul pe buze.
- Păi… în această hârtie spune că…
- Da? Spune că ce?
- Că …
- Iubito spune odată! Mă ţii ca pe jar!
- Sunt însărcinată!




Sfârşit!!

[KiDda]

asta e sfarsitul? :O sper ca ai zis sfarsit de capitol nu de poveste :(

dialogul e buna, naratiunea la fel iar descrierea e buna, actiunea nush dar mi sa parut putin grabita, poate st eu nebuna si nu e asa dar, asa mi sa parut. in rest totul e ok.

revin. NUU :((
:))
te rog spunemi ca nu e sfarsitul. trebuie sa aflam reactia lui Alex, ce e copilul (baiat sau fata) aranjamentele!! nu ne poti lasa cu ochi in soare ca imaginatia noastra o so ia pe campii rau :))
astept raspuns si sper ca nu sa sfarsit :D
ja ne! :*

[Alexi]

Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar acest este finalul ficului. Mulţumesc celor care l-au citit şi le-au plăcut. Iar pentru cei interesaţi în toamnă mă întorc în forţă şi cu ficuri noi.

Rog un moderator să închidă ficul. Mulţumesc.