20-11-2008, 09:59 AM
Fata lua loc in banca fara sa mai spuna nimic. Se simtea aiurea. Nu mai statuse pana acum cu un baiat in banca, nici macar in Scoala Generala.
_Takeshi! se auzi vocea Dirigintelui.
Kotoko se ridica automat.
_Prezent, zise ea pe un ton apasat.
Mai multi incepura sa chicoteasca. Cu ce mai gresise de data asta?
_Prezenta s-a facut de mult, domnisoara. Deci,... Ce am zis eu adineauri?
_Ca,... Prezenta s-a facut de mult? sugera ea.
Tatsumaki o privea calm si curios, in timp ce restul clasei radea in hohote.
_Inainte.
_M-ati strigat, zise ea, stranduindu-se sa para calma. Nu dorea sa isi faca o imagine proasta, asa ca lua loc in banca.
_V-am permis sa luati loc in banca, Domnisoara?
_Nu.
Kotoko se ridica din nou. Furia i se citea in ochi; Dirigintele o privea interesat. Chiar fascinat.
_Si,... Ce hobby-uri ai? o intreba Profesorul calm, incercand sa evite subiectul precedent.
_Unul din hobby-urile mele este sa va suport pe dvs.
_Desigur, Domnisoara, zise Dirigintele. O sa ai nota scazuta la purtare.
In timp ce Dirigintele lua catalogul sub brat, se auzi soneria.
_Sunteti liberi.
Kotoko fu printre primi care iesira din clasa; Mergea cu pasi repezi, dorindu-si sa ajunga mai repede acasa sa o vada pe Suruhu. Da, era ciudat, dar isi dorea.
Cobora treptele in fuga, incercand sa evite momentul in care Mitami venea la ea si o lua la intrebari, cel putin asa banuia.
Cand sa puna piciorul pe ultima treapta, simti o mana calda care ii atinge umarul. Probabil era Mitami. Nu se deranja sa ii raspunda. Astepta sa deschida un subiect.
_Te conduc pana la tine acasa? se auzi o voce din spatele ei.
Se intoarse. In spatele ei statea Tatsumaki, care o privea la fel de rece, si totusi, parca ceva era schimbat la el.
_Te conduc sau nu? intreba el a doua oara, mai insistent.
Kotoko incuviinta din cap, fara sa spuna alte cuvinte.
Compania lui Tatsumaki era mai placuta; Cand erai cu el, chiar puteai medita. Nu te intrerupea cand gandeai, cand visai, cand erai cu mintea departe ...
Afara soarele stralucea puternic. Pe cer se mai zarea cate-un nor pe cer, dar se risipeau repede.
Ajunsera in fata blocului lui Kotoko.
_De-aici ma descurc, zise ea, cand observa ca Tatsumaki voia sa o urmeze.
_Vreau sa vorbim ceva, zise el scurt.
_Spune.
_Nu aici. In scara, sa nu ne vada nimeni.
Kotoko il urma pe Tatsumaki pana in scara blocului. Fata lua loc pe o treapta, in timp ce Tatsumaki statea rezemat de perete.
Deodata, Tatsumaki se dezlipi de perete si ii prinse mainile lui Kotoko deasupra capului.
_Degeaba incerci sa te feresti, incepu el. Trecutul te va prinde din urma, odata si odata. Nu poti sa fugi la infinit de noi. Suruhu nu va reusi, termina el, si dadu sa plece, dar Kotoko ii spuse:
_Nu fug de nimeni si de nimic, zise ea scurt.
In timp ce statea pe acea treapta cu ochii la Tatsumaki, ochii i se bulbucara usor, in fata ochilor aparandu-i numai sange: pe pereti erau dare, in timp ce Tatsumaki era patat pe haine de sange.
Se privi pe ea: din mainile sale se scurgea tot mai mult sange. Pe jos cazuse o sabie. Trupul lui Jae, ranit, langa Sabie, sangera.
_Nu,... sopti ea si se dadu inapoi.
Simti ca se izbeste de o silueta. Se lovise de Tatsumaki. Acesta avea o mana intinsa spre ea sa o prinda. Mana plina de sange se apropia de chipul ei, se apropia ...
Fata se dadu in spate: aluneca pe scari, cazand in sezut. Privi in jos: era pe trupul lui Jae. Se ridica repede si se retrase intr-un colt. Spaima ii cuprinse toate simturile.
_NU! striga ea.
*
Deschise ochii. Era tot in scara. Tresari cand crezu ca sangele mai era inca, dar acesta disparuse.
_Esti mai bine? se auzi o voce.
Se intoarse. Tatsumaki statea indiferent intr-un colt, privind-o curios. Un colt al gurii i se arcui in sus, anuntand victoria.
_Cum ti-am zis. Trecutul te bantuie. Nu vei scapa.
Tatsumaki se apropia de ea. Ii prinse cu mana dreapta barbia, si ii sopti la ureche:
_Ai ramas aceeasi.
Acesta pleca, lansand-o pe Kotoko intr-o ceata totala.
_Takeshi! se auzi vocea Dirigintelui.
Kotoko se ridica automat.
_Prezent, zise ea pe un ton apasat.
Mai multi incepura sa chicoteasca. Cu ce mai gresise de data asta?
_Prezenta s-a facut de mult, domnisoara. Deci,... Ce am zis eu adineauri?
_Ca,... Prezenta s-a facut de mult? sugera ea.
Tatsumaki o privea calm si curios, in timp ce restul clasei radea in hohote.
_Inainte.
_M-ati strigat, zise ea, stranduindu-se sa para calma. Nu dorea sa isi faca o imagine proasta, asa ca lua loc in banca.
_V-am permis sa luati loc in banca, Domnisoara?
_Nu.
Kotoko se ridica din nou. Furia i se citea in ochi; Dirigintele o privea interesat. Chiar fascinat.
_Si,... Ce hobby-uri ai? o intreba Profesorul calm, incercand sa evite subiectul precedent.
_Unul din hobby-urile mele este sa va suport pe dvs.
_Desigur, Domnisoara, zise Dirigintele. O sa ai nota scazuta la purtare.
In timp ce Dirigintele lua catalogul sub brat, se auzi soneria.
_Sunteti liberi.
Kotoko fu printre primi care iesira din clasa; Mergea cu pasi repezi, dorindu-si sa ajunga mai repede acasa sa o vada pe Suruhu. Da, era ciudat, dar isi dorea.
Cobora treptele in fuga, incercand sa evite momentul in care Mitami venea la ea si o lua la intrebari, cel putin asa banuia.
Cand sa puna piciorul pe ultima treapta, simti o mana calda care ii atinge umarul. Probabil era Mitami. Nu se deranja sa ii raspunda. Astepta sa deschida un subiect.
_Te conduc pana la tine acasa? se auzi o voce din spatele ei.
Se intoarse. In spatele ei statea Tatsumaki, care o privea la fel de rece, si totusi, parca ceva era schimbat la el.
_Te conduc sau nu? intreba el a doua oara, mai insistent.
Kotoko incuviinta din cap, fara sa spuna alte cuvinte.
Compania lui Tatsumaki era mai placuta; Cand erai cu el, chiar puteai medita. Nu te intrerupea cand gandeai, cand visai, cand erai cu mintea departe ...
Afara soarele stralucea puternic. Pe cer se mai zarea cate-un nor pe cer, dar se risipeau repede.
Ajunsera in fata blocului lui Kotoko.
_De-aici ma descurc, zise ea, cand observa ca Tatsumaki voia sa o urmeze.
_Vreau sa vorbim ceva, zise el scurt.
_Spune.
_Nu aici. In scara, sa nu ne vada nimeni.
Kotoko il urma pe Tatsumaki pana in scara blocului. Fata lua loc pe o treapta, in timp ce Tatsumaki statea rezemat de perete.
Deodata, Tatsumaki se dezlipi de perete si ii prinse mainile lui Kotoko deasupra capului.
_Degeaba incerci sa te feresti, incepu el. Trecutul te va prinde din urma, odata si odata. Nu poti sa fugi la infinit de noi. Suruhu nu va reusi, termina el, si dadu sa plece, dar Kotoko ii spuse:
_Nu fug de nimeni si de nimic, zise ea scurt.
In timp ce statea pe acea treapta cu ochii la Tatsumaki, ochii i se bulbucara usor, in fata ochilor aparandu-i numai sange: pe pereti erau dare, in timp ce Tatsumaki era patat pe haine de sange.
Se privi pe ea: din mainile sale se scurgea tot mai mult sange. Pe jos cazuse o sabie. Trupul lui Jae, ranit, langa Sabie, sangera.
_Nu,... sopti ea si se dadu inapoi.
Simti ca se izbeste de o silueta. Se lovise de Tatsumaki. Acesta avea o mana intinsa spre ea sa o prinda. Mana plina de sange se apropia de chipul ei, se apropia ...
Fata se dadu in spate: aluneca pe scari, cazand in sezut. Privi in jos: era pe trupul lui Jae. Se ridica repede si se retrase intr-un colt. Spaima ii cuprinse toate simturile.
_NU! striga ea.
*
Deschise ochii. Era tot in scara. Tresari cand crezu ca sangele mai era inca, dar acesta disparuse.
_Esti mai bine? se auzi o voce.
Se intoarse. Tatsumaki statea indiferent intr-un colt, privind-o curios. Un colt al gurii i se arcui in sus, anuntand victoria.
_Cum ti-am zis. Trecutul te bantuie. Nu vei scapa.
Tatsumaki se apropia de ea. Ii prinse cu mana dreapta barbia, si ii sopti la ureche:
_Ai ramas aceeasi.
Acesta pleca, lansand-o pe Kotoko intr-o ceata totala.