05-12-2011, 03:24 AM
Bună,tuturor!!!!Well,m-am gândit foarte serios in ceea ce priveşte postarea acestui fic,dar într-un sfarşit am zis să încerc,ca să zic si eu că am încercat...
Este primul meu fic,deci accept orice fel de critică(vreau doar sinceritate,deoarece altfel nu pot învata cum să îmi repar greşelile).
Povestea prezintă o iubire "neobisnuită" .
Voi incepe mai întâi cu un prolog şi dupa aceea voi continua cu capitole mult mai ample.Enjoy!!!!
Summary:
Aldora este “bântuităâ€din cauza suferinÅ£ei existente in sufletul ei,nu de o fantomă malefică îmbracată într-o rochie albă sau de un ucigaÅŸ în serie,ci de un «înger » magnific al Iadului numit… « The dark one »…Va reuÅŸi ea oare să-l alunge din viaÅ£a ei si să-l trimită înapoi in Iad?
Prolog I
Ştiam în inconştientul meu că ceea ce vedeam nu era real…Nu avea cum să fie real…Imi simţeam inima.Era acolo în pieptul meu.Bătea puternic,deci nu eram moarta.O senzaţie de ameţeală mă cuprinse.Mi-a luat multe secunde să-mi dau seama ca nu mai respiram.Innebunisem…Disperarea mă înnebunise,mă adusese într-o lume a nebuniei,într-o lume a viziunilor fară sens…
Era acolo, în spatele meu reflectat în oglinda din faţa mea.Nu aveam curajul să mă întorc.Picioarele îmi ingheţasera pe gresia rece a băii.Oricat aş fi încercat nu îi puteam simţi prezenţa.Era parcă neexistent ,fară suflet,un demon,căruia Dumnezeu îi luase tot ce avea lasâdu-i in urmă doar corpul înghiţit de sentimente de rau si suferinţa.L-am privit atentă,simţind, cum respiraţia mi se opreşte,din nou.Oare greşeam?Oare chiar era un demon?Sau era un înger?Ştiam,însa,un singur lucru în acea clipă,că frumuseţea lui era impresionantă…În urmatoarea secundă,l-am privit in ochi şi am ştiut că nu era un înger..Ochii lui roşii scoşi în evidenţă de nişte gene albe lungi,reflectau răutate,agonie,ură.Avea,întradevăr,ochii unui demon.Nu mă mai impresiona.Imediat în sufletul meu înflori un sentiment de silă,dar si un sentiment de milă profundă pentru frumuseţea lui prefacută si pentru sufletul lui de mult pierdut.
Moartea mă astepta,chiar insuşi Evan mă prevenise…Am privit cu groază cum în clipa urmatoare,oglinda din fata mea,oglinda în care îmi putusem observa chipul ingrozit şi mai ales chipul lui alb ca un cadavru,un chip tânăr,angelic, pe care erau conturate şi pictate nişte buze care ar fi facut orice fată invidioasă,începu să se crape.Când primele bucaţi de sticlă au făcut contact cu gresia,am închis ochii,aşteptându-mi sfarşitul.Ştiam că aveam să mor în acea secundă,ştiam că suferinţa vieţii, pe care am îndurat-o, începută de mult, avea să se încheie şi că moartea avea să pună stăpânire pe sufletul meu.Durerea sfăşietoare care îmi lovi brusc picioarele nu mai conta.Vroiam să se încheie…Vroiam să se încheie rapid pentru că ştiam ce avea să mă aştepte în Iad:alte chinuri.El avea cheia sacra,cheia care avea să mă elibereze de tot ce însemna viaţa si să mă trimită acolo unde îmi era locul.
Aveam păcate care nu puteau fi iertate,păcate care aveam să le plătesc în focurile eterne ale Iadului…
Este primul meu fic,deci accept orice fel de critică(vreau doar sinceritate,deoarece altfel nu pot învata cum să îmi repar greşelile).
Povestea prezintă o iubire "neobisnuită" .
Voi incepe mai întâi cu un prolog şi dupa aceea voi continua cu capitole mult mai ample.Enjoy!!!!
Summary:
Aldora este “bântuităâ€din cauza suferinÅ£ei existente in sufletul ei,nu de o fantomă malefică îmbracată într-o rochie albă sau de un ucigaÅŸ în serie,ci de un «înger » magnific al Iadului numit… « The dark one »…Va reuÅŸi ea oare să-l alunge din viaÅ£a ei si să-l trimită înapoi in Iad?
Prolog I
Ştiam în inconştientul meu că ceea ce vedeam nu era real…Nu avea cum să fie real…Imi simţeam inima.Era acolo în pieptul meu.Bătea puternic,deci nu eram moarta.O senzaţie de ameţeală mă cuprinse.Mi-a luat multe secunde să-mi dau seama ca nu mai respiram.Innebunisem…Disperarea mă înnebunise,mă adusese într-o lume a nebuniei,într-o lume a viziunilor fară sens…
Era acolo, în spatele meu reflectat în oglinda din faţa mea.Nu aveam curajul să mă întorc.Picioarele îmi ingheţasera pe gresia rece a băii.Oricat aş fi încercat nu îi puteam simţi prezenţa.Era parcă neexistent ,fară suflet,un demon,căruia Dumnezeu îi luase tot ce avea lasâdu-i in urmă doar corpul înghiţit de sentimente de rau si suferinţa.L-am privit atentă,simţind, cum respiraţia mi se opreşte,din nou.Oare greşeam?Oare chiar era un demon?Sau era un înger?Ştiam,însa,un singur lucru în acea clipă,că frumuseţea lui era impresionantă…În urmatoarea secundă,l-am privit in ochi şi am ştiut că nu era un înger..Ochii lui roşii scoşi în evidenţă de nişte gene albe lungi,reflectau răutate,agonie,ură.Avea,întradevăr,ochii unui demon.Nu mă mai impresiona.Imediat în sufletul meu înflori un sentiment de silă,dar si un sentiment de milă profundă pentru frumuseţea lui prefacută si pentru sufletul lui de mult pierdut.
Moartea mă astepta,chiar insuşi Evan mă prevenise…Am privit cu groază cum în clipa urmatoare,oglinda din fata mea,oglinda în care îmi putusem observa chipul ingrozit şi mai ales chipul lui alb ca un cadavru,un chip tânăr,angelic, pe care erau conturate şi pictate nişte buze care ar fi facut orice fată invidioasă,începu să se crape.Când primele bucaţi de sticlă au făcut contact cu gresia,am închis ochii,aşteptându-mi sfarşitul.Ştiam că aveam să mor în acea secundă,ştiam că suferinţa vieţii, pe care am îndurat-o, începută de mult, avea să se încheie şi că moartea avea să pună stăpânire pe sufletul meu.Durerea sfăşietoare care îmi lovi brusc picioarele nu mai conta.Vroiam să se încheie…Vroiam să se încheie rapid pentru că ştiam ce avea să mă aştepte în Iad:alte chinuri.El avea cheia sacra,cheia care avea să mă elibereze de tot ce însemna viaţa si să mă trimită acolo unde îmi era locul.
Aveam păcate care nu puteau fi iertate,păcate care aveam să le plătesc în focurile eterne ale Iadului…
“When the game is over, the king and the pawn go into the same boxâ€