[Terminat] Totally Dominated [*YAOI*]

[yaoi maniac]

Trebuia sa recunosc ca nu era tocmai cea mai inteligenta fata - parca suna mai bine asa

mi - a - mi - am
Am vazut asta prin capitol , nu mai stiu unde , dar era acolo

Ma bucur ca ai pus continuarea
Chiar ca nu prea e inteligenta fata . Oare crede si in zane ?
Ma intreb cand o sa pui next - ul ? -.-'' Chiar vrei sa murim pe aici doar ca sa iti pui tu imaginatia aia a ta frumoasa la lucru ?

' Joculete ' - cu sau fara prezervativ ?

Auzi ? Cand il mai face odata Dante pe . . . [ i - am uitat numele -.-'' ] a lui ?
Sper sa nu ii faci de curand sa se indragosteasca unul de celalant ca o sa fac urat .

Multa bafta incontinuare , multe idei . And so . . . mai treci si pe la celalante fic - uri si pune next - ul .

[Assyria]

Buna!! Cred ca ti- am mai spus parerea mea despre fic mai demult, nu cred ca mai este nevoie s- o mai spun insa.. sa stii ca il adorr :X. Naratiunea, descrierea si dialogul no comment... just perfect.
Actiunea curge lin.. asa cum imi place mie ^_^.
Capitolul asta mi- a placut, desi nu s- au intamplat prea multe. Si Yuri nu- si mai da zgarda aia jos? Ma irita . Cel mai mult mi- a placut cum statea Dante si ii privea ca la un film .
Decii.. astept next- ul !

[Yaoi Queen]

Capitolul IX

Am pasit in incapere, insa ceva ma trase brusc inapoi, si nu era vreo persoana, ci gandul meu, care ma duse spre pisica, de care dintr-o data uitasem. I-am spus prietenei mele sa mai astepte putin, pentru ca aveam ceva important de facut, pe urma m-am intrors in graba, luand animalutul care incepuse sa miaune infometat. Am apucat in primul rand hrana, pe care am pus-o intr-un bol micut, asezand-ul apoi in fata pisicii. O observam in timp ce se indopa cu carnita moale si taiata in bucatele mici, si imi amintisem, ca de fapt nu i-am dat niciun nume. Oprind-o pentru un scurt timp din mancat, am ridicat-to vrand sa verific daca era pisica sau motan, si imediat am aflat ca micutul meu companion avea sa imi fure viitoarele cuceriri.
-Ei bine, mascul feroce... Cum sa te cheme pe tine? am intrebat eu, lasandu-l apoi jos sa isi continue masa. Dan... aah... Nici vorba! am spus pe urma, nestiind de ce Dumnezeu imi venea in minte acel nume infect. Shiro e numele potrivit pentru tine, micutule! am adaugat apoi, zambind.
I-am mangaiat blanita alba si matasoasa cu degetul aratator, apoi m-am indreptat spre camera mea, de data aceasta intrand fara alte piedici care m-ar putea intoarce din drum. Dar de fapt, era ceva... Adica nu era... Cheful! Ma gandeam totusi ca Asami era o fata frumoasa si ar fi putut cu siguranta sa imi ofere niste senzatii uluitoare.
-Frumoaso, se pare ca nu prea am chef acum, am rostit eu, de cum am intrat in camera, in timp ce ma asezam pe marginea patului.
-De ce, iubitule? te-a suparat domnul acela? Apropo... cine era?
Privirea ei interesata ma atintea cu o sclipire neobisnuita, de parca imi arunca in nas cat de mult il placuse pe nerodul ala.
-Un nimeni, i-am spus eu taios, aruncandu-i o privire usor furioasa.
-Ce, esti gelos? intreba aceasta, asezandu-se peste picioarele mele, tinandu-si bratele in jurul gatului meu.
Gelos! Eu?! Cred ca nici daca as fi vrut. Ma durea in cot pe cine placea ea mai mult, dar ma deranja faptul ca probabil nu era singura persoana care l-ar fi preferat pe el in locul meu, oricat de atragator, de mare, sau musculos ar fi fost el. "Si nu, nu il consider atragator!" mi-am spus eu manios pe gandurile mele, care au luat o alta intorsatura.
Inghitisem in sec, odata ce imagini imi reveneau in minte din acele momente pe care incercam sa le uit cu desavarsire. Umerii lui lati, pieptul mare, incordat si neted, abdomenul care se relaxa si din nou lua forma muschilor lui frumos conturati... Toata greutatea lui era peste mine.
-Iubitule, am sa-ti redau eu cheful, imi spuse ea soptit la ureche, muscandu-mi lobul, reusind sa ma faca sa ies din acea stare de gandire care incepuse a ma speria. Aceasta afisase un zambet in coltul gurii, apoi s-a dat jos de pe mine, asezandu-se in genunchi in fata mea si deschizandu-mi slitul pantalonilor.
Observasem ca acele amintiri pe care creierul meu mi le recapitulase, reusise a ma infiora, insa probabil din cauza acelui drog ma simtisem atat de bine cu el, si speram din inima ca aceea sa fie cauza adevarata.
- Dragule, dar esti deja...
-Da... tu esti de vina, frumoaso, am mintit-o eu, desigur neputand sa-i spun ca eram asa din cauza unor amintiri cu un barbat!
Ii aparu un zambet de multumire pe chip, apoi mana ei firava si fina, incepuse a urma drumul in sus, apoi in jos, pe organul meu intarit, strangand usor si eliberand pe urma. Am scapat un geamat slab, si mi-am trecut limba peste buze, asezandu-mi mainile mai in spate, pentru a ma lasa sprijinit pe ele. Ea a continuat apoi cu gura, trecandu-si limba catifelata peste varf, si cuprinzandu-ma pe urma aproape in totalitate. Nu terminase, insa s-a ridicat spre chipul meu, asezandu-se din nou peste picioarele mele, de data aceasta presandu-mi organul intre trupurile noastre. Initiase o tentativa de sarut pasional, insa nu mi se parea deloc cum ca aveam acel sentiment...
Oricum, intrasem in joc, strecurandu-mi mana intre coapsele ei acoperite de pantalonii subtiri, care insa nu ma impiedicara sa ii ofer cativa fiori placuti. Odata ce degetele mele destul de experimentate ii mangaiau zona sensibila, ea gemuse nerabdatoare. I-am desfacut pantalonii, lasand-o pe ea sa scape de ei, dupa ce a coborat de pe mine, iar eu am prins-o de mana tragand-o in pat.

-Iubitule, -incepu ea- Parca nu ai fost la fel ca in celelalte zile. Nici macar nu ai avut orgasm. Nu ma mai vrei? intreba pe urma dezamagita, rotindu-se in pat, pentru a-mi vedea chipul.
-Nici vorba, am negat eu. Cred ca atentia mea e cam intreptata in alte parti. Sunt putin igrijorat zilele astea, din cauza... slujbei mele, am adaugat apoi, sarutand-o scurt.
"Fir-ai tu sa fii, Dante! Mi-ai taiat tot chefu' pe ziua de astazi!" am gandit eu, incruntandu-ma usor, dupa care ii mai adresasem in mintea mea alte cateva injuraturi.
Asami nu a mai pus alte intrebari ci parea multumita sa auda atat, insa peste un sfert de ora, aceasta isi indrepta privirea spre obiectul argintiu de la gatul meu.
-Zgarda asta nu ti-o dai jos? intreba ea, atingand-o cu buricele degetelor.
-Ar trebui, am rostit eu, ridicandu-ma in sezut, vrand sa gasesc o cale de a o desface, dar cum eu nu reuseam singur, o rugasem pe bruneta sa ma ajute.
-Aici e o gaurica mica, parca pentru vreo cheie. Altceva jur ca nu vad...
Cuvintele ei m-au crispat intr-un fel. Doar nu aveam sa raman cu aia la gat pana cand decidea el! Trebuia sa merg la lucru totusi, si zilele precedenta nu ma prezentasem acolo, desi trebuia. Am oftat neajutorat, apoi m-am ridicat, imbracandu-ma in graba. Ea stia ca trebuia sa plec, pentru ca era deja dimineata cand noi ne-am trezit din somnul nostru de obicei adanc, asa ca imi urmase exemplul, iar in scurt timp, dupa ce eu ma aranjasem, am iesit amandoi pe usa apartamentului, iar eu am incutat-o, bagandu-mi apoi cheia in unul din buzunare.
Urma desigur, o zi uluitor de ocupata si plictisitoare, servindu-i pe acei ignoranti care pretindeau ca stiau ceva despre politica si afaceri, si desigur, convingerea sefului meu ca avusesem o urgenta de familie, motiv pentru care am lipsit doua zile de la lucru fara sa anunt. Insa inima imi salta cand pe usa localului intrase Dante in persoana! Imi venea sa arunc dupa el cu tavile pe care le aveam in maini si sa urlu in gura mare sa iasa afara. Din vina lui, toata lumea ma privea ciudat pentru ca aveam o zgarda la gat! dar sa fiu al dracului daca m-as fi dus la el sa-i mai cer ceva!
Era acompaniat de inca doi barbati, care pareau importanti, si erau, cred, europeni. Unul burtos, imbracat la costum, as fi zis ca era la fel de lat in spate ca Dante, insa diferenta dintre aspectul lor era una incredibil de mare. Barbatul acela era chel, insa era nebarbierit cred ca de cel putin doua luni, si purta in mana o servieta neagra. Celalalt, nu era prea inalt, ba chiar si mai mic decat mine. Desi parea a fi o persoana mult mai in varsta fata de Dante, aspectul sau era ingrijit, parul carunt aranjat atent, dat pe spate, iar pe nas purta o pereche de ochelari, care parca il faceau sa semene cu un bibliotecar, insa observand costumul lui alb si imaculat nu mai aveam aceeasi impresie de "vechi".
S-au asezat la o masa, insa nu aveam de gand sa fiu eu cel care ii servea! Poate vreun coleg de-al meu avea sa se ocupe de ei. Desigur, seful era tot timpul cu ochii pe noi, iar eu din pacate imi terminasem treaba chiar inainte ca dracul sa intre in localul in care eu lucram. Ma rugasem ca nu cumva sa se observe ca ma trageam de la lucru pentru un scurt timp.
L-am vazut pe sef batand nervos din picior cand ma privea, si i-am inteles mesajul necuvantat. Mi-am dat ochii peste cap, apoi m-am indreptat spre masa celor trei. Ajungand langa ei, am observat ca Dante le vorbea in engleza, cu un accent perfect, care parea a fi a unui actor din filme. Nu m-am lasat impresionat, insa.
-Bine ati venit. Cu ce va pot servi? "Poate cu un pumn in gura? o farfurie de spaghete in cap? o Cola rece in pantaloni?!" Ochii si gandurile mele il atinteau cu ura pe cel in costumul gri, care isi aranjase tinuta neingrijita de ultima data cand il vazusem, acum camasa lui fiind incheiata la toti nasturii, iar cravata legata bine.
Dante ma privise cu atentie cateva clipe, apoi isi indreptase privirea spre meniul care era asezat pe masa.
-Trei pahare din cel mai bun vin, a rostit brunetul hotarat, inchizand pe urma meniul.
Am incuivintat din cap, apoi m-am indepartat.
Cel mai bun vin? Parca imi punea gusturile la incercare. Desigur, am ales "Romance-Conti", cel mai rafinat, cel mai bun, pe care eu il gustasem vreodata, si daca eram eu cel care il punea in pahare, cu siguranta as fi introdus si ceva ce nu ar fi o avut o reactie prea placuta in corpul acelui american increzut! Daca il uram, nu insemna ca nu puteam totusi sa demonstrez ca gusturile mele erau de cea mai inalta clasa.
I-am servit pe cei trei ce pareau absorbiti in povestiile lor, apoi usurat ca am scapat pentru ceva vreme de a-i mai vedea fata lui Dante, m-am indreptat spre locul unde noi, ospatarii ne odihneam trupurile. Era o camera destul de mare, ce avea trei canapele si un televizor mare. Ma simteam al naibii de norocos ca nu mai era nimeni acolo, eu fiind singurul care isi treminase treaba mai repede, iar ceilalti inca mai aveau alte mese de care trebuiau sa se ocupe. In plus, urma peste doar doua minute, pauza mea...
M-am trantit de-a lungul unei canapele, cum fac de obicei cand prind o asemenea ocazie, mi-am inchis ochii, si dupa aproximativ cinci minute, am auzit usa inchizandu-se ca si cum ar mai fi intrat cineva.
-Ia o alta canapea daca ai de gand sa ramai, ca eu de aici nu ma dau nici daca ma impusti, am spus eu crezand ca era vreun coleg, insa ma inselasem amarnic.
-Nu cred ca as putea profita de ospitalitatea ta.
Am recunoscut imediat vocea si m-am deschis ochii brusc, intalnind privirea lui Dante, care se afla deja langa mine, aplecat deasupra mea.
-Ce? Nu ti-a placut vinul? am intrebat eu ironic, nemiscandu-ma insa din pozitia initiala.
-Oh, a fost nemaipomenit.
-Atunci?
-Totusi, i-a lipsit ceva.
Inainte ca eu sa apuc a intreba ce anume, printr-o miscare rapida, acesta isi unise buzele cu ale mele care erau intredeschise, permitandu-si a-mi explora caldura umeda a gurii cu limba, asa cum o facuse de fiecare data cand ma saruta... cu dorinta.
Mi-am asezat mainile pe pieptul lui, impingandu-l cu putere, in acelasi timp, intorcandu-mi capul intr-o parte, vrand sa opresc acel sarut, care daca il ingaduiam, avea sa ma duca spre pierzanie, in cel mai sigur mod.

[yaoi maniac]

Un singur cuvant : fantastic .
Cu fiecare capitol te intreci pe tine insati . Mi - a placut capitolul ca si celalante . Iti doresc multa inspiratie ca sa pui saptamana asta macar urmatorul capitol . Imi dau seama ca ai multa treaba dar multi useri asteapta nerabtatori urmatorul si urmatorul capitol .
Spor la scris si multa bafta cu invatatul !
Ja ne '

[nemo-chii]

Keke ai postat , Incredibil ..Asami sau cum o cheama nu am nimic cu ea dar tine locul de actiune ocupat >.>, Zgarda aia ..mai nu cred ca are sanse Yuri sa si-o dea jos .
O sa te anunt insa ca acesta nu este capitolul VIII ci IX doar ca sa sti , ai trecut la ultimile doua capitole VII ^^" prin urmare acesta este IX.
Oricum revenind la subiectul principal deci pisica era apropae numita Dante , pff Shiro nu imi place .
Okay sper sa postezi rapid urmatorul capitol .

[Noesis]

obijnuit - obisnuit
zmaralde - smaralde
Si ai mai incurcat diacriticele.

Wahh, am ratat un capitol. Dar am recuperat.

Why in the Earth would he meet someone like Asami? Ma mir ca Yuri a rezistat atat timp cu tipa aia. Sunt sigura totusi ca nu a fost usor.

Mmm... Imi place cum ai descris si ce se intampla pe acolo (stiindu-i pe Yuri si Dante in aceeasi camera... *drool*)
Can't wait for za next!

[Beatrix LaVey]

Salut !
Ce am de spus e ca ador ficul asta ! Imi plac lucrurile cum sunt descrise !
Imi place felul de a fi a lui Dante, e un bad boy in toata regula ! Si a pus ochii pe Yuki ! Adica, cine nu ar pune ? :O Arata superb !
Imi place la nebunie ca il subjuga, ii sta la picioare ! Si el nu poate sa fuga, sa o taie din oras [ Ce vorbesc ?! Baka baka baka ! Cum sa plece ? Sa ramana sa fie al lui Dante . ] Si imi place ca e pervers ! Dante stie cum sa il faca sa il vrea .
E un super fic !
Deja stau pe ghimpi sa vad ce se intamplaaa !

[Assyria]

Nici nu prea mai stiu ce sa iti spun...
Imi place mult capitolul. Mi- a placut mult faza in care Asami a constatat ca " iubitelul" ei era deja tare . Am ras o gramada cand am vazut cum vroia Yuri sa numeasca pisica. Initial am crezut ca vrea sa ii puna " Dan" ( eram cu capul in nori.. stiu.. ), dar cand am citit capitolul inca o data mi- am dat seama ca vroia sa ii puna alt nume.. cel putin asa cred . De- abia astept ca Yuri sa- si dea zgarda aia jos, ma enerveaza.
Sper ca Dante sa il duca spre " pierzanie" pe Yuri.. am spus ca sper.. si vreau .
Naratiunea, dialogul si descrierea chiar nu am ce sa spun despre ele... mie una chiar imi plac.. si nu numai.
Cred ca nu mai are rost sa iti spun ca astept next- ul !

[Yaoi Queen]

Soo... reiau putin din scena ultimului capitol, ca uneori se intampla sa nu iti amintesti ce, cum, unde si de ce se intampla lucrurie mie mi se intampla de multe ori >.<"



~~~~~~~~
-Ce? Nu ti-a placut vinul? am intrebat eu ironic, nemiscandu-ma insa din pozitia initiala.
-Oh, a fost nemaipomenit.
-Atunci?
-Totusi, i-a lipsit ceva.
Inainte ca eu sa apuc a intreba ce anume, printr-o miscare rapida, acesta isi unise buzele cu ale mele care erau intredeschise, permitandu-si a-mi explora caldura umeda a gurii cu limba, asa cum o facuse de fiecare data cand ma saruta... cu dorinta.
Mi-am asezat mainile pe pieptul lui, impingandu-l cu putere, in acelasi timp, intorcandu-mi capul intr-o parte, vrand sa opresc acel sarut, care daca il ingaduiam, avea sa ma duca spre pierzanie, in cel mai sigur mod.

Capitolul IX

-Inceteaza! Am strigat eu, ferindu-ma pe cat posibil de privirea lui sufocanta.
-De ce? iti place sa te sarut, spuse el cu buzele lipite de urechea mea... si nu a fost o intrebare ci o afirmatie!
-Nu-i adevarat! m-am rastit imediat incruntat, scapand un geamat atunci cand mana lui se strecurase pe sub camasa mea.
-Iti place sa te ating.
-Nu!
-Te excita cand o fac, spuse el, coborandu-si mana spre locul dintre picioarele mele.
-Asta pentru ca stii unde sa atingi!
Obrajii mei capatara cu siguranta acea culoare rosiatica, pe care o blestemam de la un timp incoace, si incercam inca din rasputeri sa il tin la departare cu mainile mele ca o bariera... insa a fost cu usurinta doborata. Mi-a prins incheieturile cu celalta mana, care nu era ocupata in a ma atinge in locuri nepermise, si mi le-a imobilizat deasupra capului.
-Doar un sarut, si te las in pace. Am si eu afacerile mele de care trebuie sa am grija, a spus el, zambind in coltul gurii.
-Niciodata! Mai bine ma imbrac in rosu, apoi incep sa ma fatai in fata unui taur!
-Iti e frica de faptul ca o sa iti placa prea mult pentru a mai te opri?
Era cumva o provocare? Ochii si ranjetul care i-au aparut imediat pe buze, asta spuneau! Desi imi eliberase mainile, am ramas putin timp acolo, dupa care, ma ridicasem brusc, ramanand aproape de el.
-Doar ca sa stiti, domnule Jones! Yuri Seki nu se teme nici de moarte!
-Nu de moarte, dar pentru tine, durerea inseamna mai mult decat moartea. Poate ca eu sunt echivalentul durerii pentru tine.
-Unde vrei sa ajungi?
-Te intimidez. Te sperie faptul ca iti place mult prea mult tot ceea ce iti fac.
Ochii lui sclipeau, mandri si victoriosi, pentru ca Dante era pe aproape de a ma face sa ma cred invins, sa recunosc in mod indirect ca imi era frica de el. Ah! Niciodata!
-Bine! Cat rau poate sa faca un sarut, oricum? Dar dupa aceea, pleci naibii de aici, sa nu te mai vad!
Am inghitit in sec. In acel moment regretam ca am spus asa ceva, inca de cum l-am vazut facand un pas inainte. Inima incepuse a-si mari ritmul, dandu-mi impresia ca avea sa imi iasa din piept. Palmele mi s-au umezit, si mi-am strans pumnii lasandu-i pe langa corp.
Mana lui mare cu degetele sale lungi, s-a indreptat spre obrazul meu, apoi spre spatele capului. Prinzandu-mi bland cateva suvite de par in pumn, mi-a tras apoi capul pe spate, parca pentru a se asigura ca nu aveam sa fug. Odata ce buzele lui le-au atins pe ale mele, mi-a adus intreg trupul spre al sau cu mana cealalta, lipindu-ma de el. Limba lui purta gustul vinului si a tigarilor, insa mi se parea mult mai bun decat cel al vinului in sine. Probabil ar fi trebuit sa pun punct chiar daca abia incepusem, dar eu ma alaturasem sarutului cu stangacie, de parca nu mai stiam ce trebuia facut, cand el continua cu atata indarjire. Imi mangaia lacasul umed, si parca toate miscarile limbii lui faceau parte dintr-un act sexual pervers. Ma infiora si ma speria placerea. Ma simteam asa moale, asa lipsit de principii, incat m-a cuprins panica. Am vrut sa-l imping, dar n-am putut, capul nu reuseam sa mi-l introc, deoarece mana lui era prinsa in parul meu, insa am scos un sunet infundat, incercand sa il imping in acelasi timp, iar el s-a oprit, probabil nu pentru ca asa voiam eu, ci pentru ca atunci a considerat el ca trebuia sa inceteze. Totusi nu imi dadea drumul la par, obligandu-ma sa raman aproape.
Respiram cu greu, si il priveam in ochi sfidator. El cu o neatinsa mandrie, imi ranjeste, parca declarandu-ma invins.
-Stiu ca ai un sfert de ora pauza, pe urma mai ai doua ore de lucru. Ne vedem dupa ce iti termini treaba, rosti el incet, facandu-mi cu ochiul, dupa care imi daduse drumul parului si s-a indepartat, iesind pe usa.
-La dracu! am urlat eu nervos, fara a-mi pasa daca avea sa se auda in intreg localul. Am apucat o vaza de pe una din cele doua masute din fata canapelelor, pe care am izbit-o puternic de pamant, spargand-o in mii de bucatele ce s-au imprastiat prin incaperea nu foarte mare. Nu te las sa-ti bati joc de mine! am continuat pe acelasi ton ridicat, ferindu-mi firele de par de pe ochi, trantindu-ma pe urma pe canapea. Mi-am pus coatele pe genunchi, asezandu-mi fruntea in palme. Nu stiam ce trebuia sa fac: sa urlu, sa-mi smulg parul din cap, sa lovesc cu pumnii ca sa ma linistesc?
Am scrasnit din dinti, apoi am tras aer adanc in piep, realizand ca eram totusi la lucru si nu puteam face orice ma taia capul. Mi-am inchis ochii, lasand ca minutele sa treaca pe langa mine incercand sa nu ma gandesc la nimic. Dar cum niciodata nu reuseam, imi veneau in minte numai injuraturi si cuvinte pe care as fi vrut sa i le spun lui Dante, niciunul dintre ele care sa contina ceva decent. Cand sa ma intind, intrase unul dintre colegi, spunandu-mi crispat ca trecuse de doua minute pauza mea si ca seful facea spume la gura. La starea pe care o aveam i-as fi spus sa-i transmita sefului ca ii voi da eu motive sa turbeze, insa am realizat ca era mai bine daca renuntam la idee, asa ca mi-am muscat buza de jos, ridicandu-ma in picioare.
Mi-am asezat camasa, apoi mi-am prins parul intr-o coada la spate, iesind din incapere, si trecand fara a-i multumi pe langa cel care ma anuntase ca trebuia sa revin la lucru.

Trecusera si cele doua ore in care mai aveam de muncit, iar Dante inca era acolo cu unul singul dintre cel doi cu care a venit la inceput: cu cel la costum negru, barbatul gras. M-am grabit sa plec din local inainte ca ei sa termine de discutat, si m-am dus repede in camera aceea in care in urma cu doua ore eram impreuna cu Dante. Desigur, nu am mers sa depan "amintiri", ci sa imi iau casca, pe care mi-o lasasem sub televizorul incadrat in perete. Am iesit pe usa din spate a localului, insa pentru a ajunge in fata unde imi era motocicleta, fara ca Dante sa ma observe, trebuia sa sar un gard. Si eram hotarat sa fac orice ca sa nu mai dau ochii cu el!
Am trecut cu usurinta de gardul ala nenorocit, avand in vedere ca agilitatea nu mi-o puteam pune la indoiala, apoi cand am trecut de coltul cladirii, am zambit multumit, vazandu-mi motocicleta, si am marit pasul.
-Dupa cum credeam. Char iti e frica de mine, spuse Dante, incepand sa rada cu pofta, moment in care mi-am intors brusc privirea, observandu-l sprijinit de zidul alb.
-Iar dupa cum am spus, ma doare-n cot de tine si de ce crezi tu! Te-ai prins? Nu mi-e frica!
-Atunci de ce nu dai ochii cu mine si preferi sa te strecori ca o insecta?
Si-a asezat mainile in san, privindu-ma fara a schita vreun fel de zambet cum facea de obicei. Am inghitit cu greu, apoi m-am apropiat de el.
-Nu m-am strecurat! am negat eu, incruntandu-ma.
-Minti...
-Nu mint! a trebuit sa-mi iau casca!
-Ba da, minti. Ai un tic, care te da de gol, dar nu realizezi asta. Eu l-am observat chiar de astazi, cand spuneai ca nu iti place sa te sarut. Ai mintit.
Credeam ca aveam sa explodez! Un tic?! Nu exista asa ceva! Si totusi el spunea ca minteam! nu stiu care sentiment era mai mare: teama sau jena. Nici eu nu stiam daca minteam sau nu, ce Dumnezeu! M-am intors brusc, vrand sa plec, si sa-mi bag picioarele in tot ce credea el! Asta pana cand scoase o cheita mica, argintie din buzunar, intrebandu-ma daca imi aducea aminte de ceva.
Mi-am dus degetele la gat, din instinct. Acea cheie era de la zgarda, si nu era in mana mea, ci a lui! Am injurat printre dinti si am intins mana cerandu-i micul obiect argintiu doar prin acel gest, fara a pronunta vreun cuvant.
-N-ai sa o primesti atat de usor. Uite, spuse el, scotand apoi o alta cheie, mult mai mica, pe care mi-o aruncase si pe care am prins-o cu usurinta. Asta e a pisicii tale. Tu ai una a zgarzii ei, iar eu o am pe cea de la a ta. Ea va creste cu timpul, si nu ii va mai fi buna zgarda, apoi va trebui sa i-o dai jos. Tu nu mai cresti... fizic, dar eu voi fi singurul care va stii cand si de ce va trebui sa ti-o dau jos.
Fierbeam! Care era legatura?! La ce naiba ii statea mintea aia buna de nimic?! M-am incruntat si m-am intors, mergand cu pasi mari si rapizi spre motocicleta mea in timp ce imi asezam casca pe cap. De indata ce am pornit motorul, nici nu l-am mai vazut pe Dante, de parca a disparut ca un fel de fantoma, dar pe urma, l-am observat intrand in limuzina lui, pe masura ce intorceam pentru a iesi din parcare. Ma intrebam ce Dumnezeu avea omul ala in minte si-l blestemam pentru faptul ca nu il intelegeam...

[Marina.]

Oh, Doamne, ce fic extraordinar! E superb, la fel ca toate ficurile tale, bineinteles:X
Uh, deci, Dumnezeule, cat il pot adora pe Dante, e minunat, misterios, pervers si... si... multe altele
Si eu ma intreb la fel ca Yuri ce are Dante in minte? Uh, esti un geniu, un adevarat geniu.
Oare ce tic are Yuri
Uh, deci astept foarte nerabdatoare urmatorul capitol
Vezi, vezi cum ma faci tu sa devin dependenta de ficurile yaoi???