[Terminat] Totally Dominated [*YAOI*]

[Addeh]

Magnific!nu am ce sa spun!:X:X
totusi,sunt trista ca misiunea lui Yuri se incheie aici....parca si el incepe sa simta cv pt Dante,pare ca este un sentiment reciproc. am observat regretul lui Yuri Faza cu cafeaua a fost tare,adica dupa o ''partida infierbantata'',Dante sa vina cu replicile lui grozave si cu cafeaua desigur)
Sunt nelamurita in legatura ce Dante,adica a cedat mult prea usor.....cred ca pune el cv la cale ca nu renunta asa usor la Yuri....
anyway,ficul e tare,grozav....etc!
aaaaa,fetelor,imi pare raw daca v-am sup cu cv,chiar n-am vrut...promit ca n-o sa mai aberz pe aici,pe forum,o sa comentez in adv sens ficul..
daca v-am sup atat de raw,fac orice sa nu fiti suparati pe mn! sorry[posturi unite]
aaa,Craciun fericit tuturor!:X:X:X
Iertati-ma inca o data! si kaname,imi cer mii de scz daca te-am sup....

[Beatrix LaVey]

Aaaah, ma bucur enorm ca ai pus nextul:X Imi place la nebunie, desi eu speram hentai si in capitolul asta. [ Ce vrei, nebunul e nebun pana moare Chiar si dupa... ]
Sa revenim. Deci e un capitol magnific si merita citit si recitit, ca si capitolul doi [ Nebuna, da:X ]. Abia astept sa vad ce se intampla dupa ce ii da actele lu` Domnu` cu Nume-Lung pe care nu il pot retine . Pentru un moment am crezut ca i se vor fura actele lui Yuri, sau le va pierde, sau sunt falsuri sau mai stiu eu ce.
Sunt pe ghimpi. Uh, ce romantica va fi intalnirea intre Dante si Yuri, cand nu ii va mai da drumul Waaai, si partida dintre ei doi Abia astept:perv: M-am indragostit de ficul asta ! :love:

Spor la scris, iubita Si sa nu ne lasi sa asptam, te rugam!

[n{iK}a aMmA]

In primul rand: Craciun fericit si un nou an plin de bucurii si impliniri.
Capitolul e genial. Totusi nu inteleg de ce Dante ii da actele asa usor! Il putea tachina putin, pe la colturi. Cert e ca Yuki nu scapa asa usor de el. Cu siguranta Dante are un plan de al face sa vina in genunchi la el.
Incerc sa-mi imaginez ce se va intampla in continuare, dar sunt suta la suta sigura ca nu sunt nici pe aproape de ce-ti imaginezi tu.
Astept capitolul ca sa scap de nelamuriri.
Te pwp si-ti urez spor la scris. :bye: :bye: :bye:

[Noesis]

Nu aveam chef sa ma duc la Kitami sa ii dau documentele

Ce dulce!

Imi place foarte mult de Dante dupa capitolul asta si sunt sigura ca Yuri se va intoarce singur la el. Si daca nu ma insel, nu ii va da actele lui Kitami. ^^

Capitolul este dragut, mi-a placut si abia astept sa il citesc pe urmatorul. Sa nu uit: mi-a placut cum l-a sarutat Dante pe Yuri. E un sadic, dar un sadic adorabil.

Spor la scris!

Hmm... aproape ca ii simt lipsa zgardei cand ma gandesc ca la un moment dat nu va mai fi acolo.

[yaoi maniac]

Eh... ar fi trebuit sa-ti dau ieri commentul, doar era Craciunu'.
zgomot,[space]insa aveam
al idiotului aluia - mi se pare ca asa ne dai de inteles si care idiot (trec faptul ca l-ai facut idiot pe mumosul meu)
Mi-a placut acest capitol ca intotdeauna, dar am o lene sa a mai scrie sa fac alea trei randuri de nimic. Ah, ce sa-i faci, sumimasen ca am uitat sa trec pe la one -shoturile tale (am uitat de ala cu Gackt, rusine mie).

[edit] Sa nu uiti de ala - cel care se saturase de cum il tratase Yuri.

[Yaoi Queen]

Capitolul XIV

Stateam sprijinit pe pervazul geamului, fumand o tigara si sorbind din vinul rosu din paharul de cristal. Luna era nemaipomenita. Era frumoasa, maiestoasa, inconjurata de micile faclii arzatoare. Am expirat degajat fumul ce se inalta spre cerul intunecat, apoi am lovit tigara de marginea scrumierei ce o tineam langa mine pe pervaz.
Documentele lui Dante erau inca pe masa dinaintea canapelei din living... nu le-am dus nicaieri. Au trecut trei saptamani, iar eu abia daca le-am atins sa le mut dintr-un loc in altul al casei. Domnul Kitami ma sunase de cateva ori in acele saptamani, vrand sa stie cand as fi putut sa pun mana pe actele acelea. Daca ar fi stiut ca le aveam si nu voiam sa i le duc, m-ar fi spanzurat cu siguranta.
Jur ca am incercat sa le iau si sa i le arunc lui Kitami in fata, dar nu am putut.
-Ce porcarie! am marait eu, strambandu-ma, stingand apoi tigarea.
-Ce porcarie? intrebase o voce din spatele meu care m-a facut sa tresar speriat si sa ma intorc.
Era Takashi, care probabil intrase in casa in mod normal, insa eu am fost prea adancit in propriile ganduri inutile. Dupa ce plecase atunci, si m-a lasat cu Dante, isi ceruse scuze urmatoarea data cand ne-am intalnit, iar eu mi-am cerut scuze pentru prima oara sincer, ca ma purtasem cu el de parca era un servitor.
-A, nimic... Ma gandeam ca raman fara tigari si mi-e lene sa ma duc pana la magazin, am mintit eu, aratandu-i pachetul care mai avea doar doua tigari.
-Inseamna ca trebuie sa imi multumesti. Ma gandeam eu ca ramai fara, asa ca ti-am cumparat unu. Dunhill, nu? intrebase el, intinzandu-mi pachetul rosu, parand nesigur. El nu fuma, asadar nu stia exact daca era bine sau nu ceea ce cumparase.
-Da. Exact din astea fumez. Multumesc, spusesem eu zambindu-i in coltul gurii. Vrei un pahar de vin?
-Chiar vreau. Ce e cu tine? pari abatut...
-Nu am nimic, doar putin agitat. Nu stiu cauza. Se mai intampla cateodata, am spus eu, indreptandu-ma spre masuta de sticla de unde am luat un pahar la fel ca al meu, apoi turnasem din sticla de pe aceeasi masa, vinul rosu.
-A crescut mult Shiro al tau, a spus el, coborandu-si privirea la pisoiul ce i se invartea printre picioare.
-Da. Are aproximativ doua luni. Cand l-am adus avea doar o luna... E frumos, nu? intrebasem eu, inmanadu-i paharul, dupa care m-am aplecat, luand animalutul cu o singura mana.
Takashi a aprobat, apoi s-a intors pentru a se plimba prin living. S-a aruncat pe canapeaua mea, sorbind apoi din lichidul rosu. Ochii lui au cazut pe invelitoarea din piele a documentelor pe pe masa. Curios, le ridicase, cercetand foile ce erau inauntru.
-Documentele astea... Yuri, ai facut rost de ele!
Am inghitit in sec, cascand ochii. Shiro imi sarise din brate, aterizand pe podea, apoi am facut un pas inainte spre Takashi.
-Bravo! in sfarsit iti poti incheia misiunea, adaugase apoi dupa ce le mai cercetase inca putin. Hai sa le duce acum la Kitami.
S-a ridicat in picioare, lasandu-si paharul pe masuta dinaintea canapelei, indreptandu-se spre usa.
-Nu, nu! Nu trebuie... adica nu acum. Nu am chef sa plec...
-Atunci ma duc eu si am sa-i spun lui Kitami ca ai reusit singur sa le iei. Va fi foarte mandru, rostise el, incaltandu-se.
-Am spus ca nu! M-am rastit eu, band ultima picatura de vin.
-De ce nu...? intrebase el uimit.
-Pentru ca... nu. Nu conteaza. Doar lasa-le unde le-ai gasit.
-Nu fii nebun. Am sa ma duc...
-Nu!
Din cativa pasi ajunsesem inaintea lui, smulgandu-i din mana documentele.
-Ce e? nu ai incredere in mine? intrebase el dezamagit.
-Nu e vorba de aia. Am incredere in tine, dar pur si simplu nu am chef sa i le dau lui Kitami. Sa mai astepte, da-l dracului. Ca fiecare misiune o fac mereu mai repede decat termenul pe care mi-l da. Acum nu am chef sa fac totul cum trebuie.
-"Da-l dracului" ? Nu ai chef? Char ai patit ceva, spuse el, aruncandu-se la loc pe canapea.
-Da. N-am chef, punct.
M-am asezat langa el, tolanit, aruncandu-mi mainile deasupra capului, sprijindu-le de spatar.
De fiecare data cand ma gandeam de ce Dumnezeu nu puteam sa duc documentele acelea nenorocite, nu gaseam un raspuns, insa imi venea sa imi dau cate un pumn in cap ca premiu pentru gandirea mea geniala.
Mi-am coborat mainile pe cap, strangand cateva suvite lungi in pumni, si oftand.
-De cand le ai? intrebase el, spargand tacerea ce ne inconjura.
-De... ceva timp, am raspuns eu, scarpinandu-mi crestetul capului.
-Aha. Si crezi ca ai sa le duci candva in viitorul apropiat? intrebase el, pe un ton care parca facea aluzie la un anumit lucru.
Mi-am intors brusc capul spre el, incruntat.
-Logic! Am sa i le duc eu... candva, cand voi avea chef!
Acesta a ridicat din umeri nepasator, apoi se intinse dupa paharu ce si-l lasase pe masuta.
-Vino cu mine! Acum duc nenorocitele alea de foi! Am spus eu la un moment dat, nervos ridicandu-ma de pe suprafata moale.
M-am dus in camera, luand doua casti dintre care una i-o inmanasem lui Takashi, si mi-am luat geaca de piele, bagand documentele sub ea, si inchizandu-mi fermoarul pana la gat.
Am coborat amandoi in parcare, urcandu-ne pe motocicleta mea si pornind inspre casa domnului Kitami.
Afara incepuse a ploua, insa o data pornit la drum, nu aveam de gand sa ma intorc. Mergeam cu viteza peste cea legala, insa de obicei eram atent si nu mi se intampla sa accidentez pe cineva.
-Yuri, cred ca mai bine ma lasi pe mine acasa. Daca ma voi uda prea tare, ma imbolnavesc. Sunt destul de sensibil la raceala, urla el la urechea mea, de indata ce am oprit la un semafor.
Am dat afirmativ din cap, apoi de indata ce semaforul se facuse verde, am intors motorul pe urmatoarea straduta, conducand pana la blocul in care Takashi locuia.
Ii spusesem sa pastreze casca, apoi am plecat. Orium mai aveam inca una acasa. Nu aveam chef sa mai car dupa mine ceva. Am intors, apoi am iesit din nou pe drumul principal. Nu am oprit insa pentru a da prioritate masinilor, inainte de a intoarce pe o alta straduta, iar in fata mea aparuse un BMW X6 negru pe care nu am avut timp sa il evit, insa frana mea fusese destul de rapida. Totusi, m-am izbit de el in partea laterala.
Am injurat printre dinti graba mea necontrolata, apoi mi-am dat jos casca, privind partea vatamata a masini. Ferrari-ul meu a cam zgariat vopseaua neagra, insa motocicleta nu patise nimic.
Portiera automobilului s-a deschis, iar persoana care s-a dat jos din ea, nu imi era straina.
Am injurat din nou cand ranjetul lui Dante isi facuse iar aparitia inaintea ochilor mei.
-Ah! Cum numai cu tine poate avea o persoana ghinion?! La dracu!
Pe partea cealalta a automobilului am vazut iesind un cap blond, pe care era sa il las odata chel.
-E de rau? intrebase el, privind peste capota.
-E groaznic! am raspuns eu in locul lui Dante, lasandu-mi palma pe frunte.
-Asa se pare. Tu ai dat peste mine, spuse Dante fara a face referire la ciocnirea mijloacelor noastre de transport.
-Si in mod logic, a fost o coincidenta. Azi era ultima zi in care ma asteptam sa iti vad fata!
-Ce coincidenta stranie, rosti el ironic.
-E o coincidenta!
-Nu am spus ca nu e...
Din geaca mea de piele au cazut documentele pe care nu apucasem le prind la timp, asa ca au cazut pe suprafata uda a soselei. M-am aplecat instinctiv, luandu-le in graba. Ranjetul lui Dante se schimbase intr-un zambet.
-Cum de le mai ai? Nu cred ca vrei sa le studiezi singurel. Nu trebuia sa le duci sefului tau?
-Nu te intereseaza!
-Sau nu ai vrut sa le duci?
Am tacut, ridicandu-mi ochii spre privirea lui hotarata. Ceea ce imi distrase atentia a fost vocea pitigaiata a blondului si picatura de ploaie ce mi se scursese pe ochi din bretonul meu ud.
-Haide. Daca nu e grav, atunci nu mai trrbuie sa stam. Vino, Dante...
-Asculta insecta! am sa iti var documentele pe gat daca nu taci! Sa ma asigur ca ai ce da afara cand te duci la baie! Iar tu, am spus eu, intorcandu-mi privirea spre Dante. Tu habar n-ai ce vorbesti. Am vrut sa le duc. Oh, si cat am vrut! Dar trebuia sa ma relaxez inainte de a incepe alta treaba! am mintit eu, urcandu-ma pe motor.
-Si sa te gandesti la cat de mult imi duci dorul, spuse el, ranjindu-mi din nou.
-Sa te duci la dracu!
Mi-am pus casca pe cap, apoi am dat cu spatele, intorcand pe urma motorul si pornind din nou in graba. Nu m-am dus la Kitami, ci am ajuns din nou acasa. Atunci chiar nu mai aveam chef de nimic. Mi-am aruncat casca undeva in coltul livingului, apoi documentele le-am asezat din nou pe masuta din fata fotoliului. Mi-am aruncat hainele de cum am ajuns in baie, si am intrat la dus.
Mii de injuraturi imi treceau prin minte, insa sincer sa fiu, nu stiam de ce eram atat de nervos. In fond, motocicleta mea nu patise nimic, iar eu scapasem imediat de Dante fara sa se intample nimic.
"Iar era cu ala" gandisem eu, simtind o usoara gelozie, care ma apasa pe piept. Mi-am ridicat degetele spre zgarda de care nu reusisem sa scap nici pana in acel moment, insa mi-am retras repede mana. Ajunsesem sa ma obisnuiesc cu ea, dar o atingeam destul de des... gestul meu era mai enervat decat obiectul din jurul gatului.
Am strans din dinti, la imaginea aluia iesind din masina, si am marait alta injuratura.
Iesind din baie, gol ca de obicei, luasem pe mine o pereche de boxeri si niste pantaloni, inainte de a auzi soneria de la usa. Am oftat, indreptandu-ma spre ea pentru a deschide.
Ramasesem stupefiat privind persoana din pragul usii ce statea rezemata de toc. Dante isi avea vesnicul ranjet, iar parul ii era putin ud din cauza ploii. Ma privea ca un vultur.
-Ai spus sa ma duc la dracu. Iata-ma.

[Addeh]

Oh my god!! nu pot sa cred!:Xesti cea mai tare,Kanamecapitolul a fost extraordinar,mirific!Ce-l urasc eu pe Aki ala!nu ma asteptam sa se intalneasca din nou cu Yuri,tocmai in circumstanta aia....dar ma bucur ca Yuri i-a raspuns,am vazut eu ca nu-l suporta pe Aki,insecta aia nenorocita! da' cn nu-l uraste?! huh! Offf,si te-ai oprit tocmai in momentul interesant,punctul culminant!nu ma asteptam la asta sper sa vi cu cv interesant scumpo multumim mult pentru capitolul asta,o sa-l gustam din plin,mai ales ca te-ai straduit mult si ca l-ai postat de Revelion!Iti urez un an nou fericit,multa sanatate,iubire in familie si intre prieteni!huuuug
P.S. sunt prima

[nemo-chii]

Nu , m-ai ...lasat cu ochii in ceata *silent*
Waaa ..nu am mai intrat de o vesnicie pe zup [ maio degraba pe net ] cat imi place cum a evoluat relatia dintre cei doi ...superb ..si e clar ca Yuri simte mult mai mult pentru Dante decat crede
Ohh si Dante il adora ..ce evolutie superba :X.
Ai avut [ in aceste ultime 4 capitole] cateva greseli de tastare ..dar e ok ^^ oricum cine mai tine cont ?
I hope you post soon. Happy new Year!

[n{iK}a aMmA]

Buna si: La multi ani de Anul Nou.
Capitolul a fost incredibil. Yuri e gelos pana peste urechi dar nu recunoaste asta nici in ruptul capului, iar Dante se amuza pe seama lui, din acest motiv si uite ca asa faci capitolul si mai interesat decat ma astept-am.
Yuri nu vrea s-ai duca documentele lui Kitami pentru ca se gandeste(cred) ca in acele documente se afla ceva ce i-ar provoca neplaceri lui Dante. Cat de romantic... :love:
Desi Yuri i-a spus sa se duca dracu, Dante apare la usa lui. Ce? Yuri e ala cu codita ascurita...?
Deci faza asta a fost interesanta... cel putin pentru mine... nu stiu daca alti sunt de acord...
Iti urez un an nou fericit... si spor la scris! :bye: :bye:

[Beatrix LaVey]

Mai are rost sa spun ca e minunat?! Nu cred, stii asta, iubita Esti geniala.
Abia asteptam sa pui nextul, deh, obsedata obsedata ramane . Nu ma asteptam ca Yuki sa nu ii dea documentele Domnului Al-Carui-Nume-Nu-l-Stiu [ Scuze, am mintea praf ]. Si Takashi... :-l Ce se baga el in ce face Yuri? [ Am impresia ca i-am zis pe undeva Yuki Oboseala asta.. iarta-ma! ]
Dante mai umbla cu blondu` ce trebuie lasat chel?! I kill him! Pe blond, ca Dante e prea cute [ in viziunea mea ]. Accident, accident.
Mi-a placut faza cu prezentatul lui Dante la usa lui Yuri. Abia astept sa vad ce se va intampla .

Spor la scris si un an nou fericit! La multi ani