[Terminat] This feeling hurts so much

[hiimera]

Ah God thanx for the help !
Nu am renunţat şi astăzi mi-am propus să-ţi citesc ficul acesta.
Nu am scos ochii din monitor şi am analizat fiecare capitol, am pătruns în el să văd modul tău de expunere a tuturor aspectelor afisate în ideile tale, pe lângă asta şi evoluţia ta în timp săa remarcat pe parcursul celor 11 capitole desfăşurate de tine.

• Titlul se relatează perfect la conţinutul poveşti, se îmbină perfect cu personajele şi mai ales cu personalitatea fiecăruia.
Ai reuşit mai pe la final acum să conturezi mai bine caracterele fiecărui personaj, aducând la suprafaţă modul lor de a trăi fiecare zi ce prezintă câte un obstacol minor sau grav.
După cum spune şi titlul, povestea este una plină de sentimente, emoţii, reacţii şi întâmplări explozive din punct de vedere sufletesc şi al modului de percepţie sentimentală a fiecărui personaj.

• Descrierea şi acţiunea s-au dezvoltat pe parcurs.
La început capitolele au fost puţin mai simple, ce nu conţineau un complex de amănunte şi idei extrem de dinamice. Pe la începutul cuprinsului poveştii.. (mă refer în cadrul acest capitole) ai reuşit să combini cuvinte, să adaugi idei noi şi să le uneşti creind un echilibru armonios între descriere şi acţiune. Cu toate că pe parcurs ai păstrat uşoara fragmentare de acţiune, care mi se pare inocent grăbită, într-un ritm destul de vizibil.
Asta am remarcat-o ca pe la toate capitolele, dar cel mai abundent la final.
Se poate şi din cauza faptului că ai capitole destul de lungi, care sunt extrem pe placul meu şi îmi aduc zâmbetul pe chi, dar totţi încearcă să continui să scrii fără să mai fragmenteză paragrafe alteori scurte.
Fiindcă ai avut cazuri în care pur şi simplu când fragmentai, acel lucru nici nu trebuia făcut, era un pas prost. Şi în cadrul acelor cuvinte unde s-a desfăşurat o întâmplare, sau s-au desfăşurat anumite gânduri, sentimente nu era necesar acea rupere totală de acţiune bruscă ce marca foarte bine o grăbire a ritmului normla pe care tu l-ai clădit la început.
Lăsând asta la o parte, amr emarcat modul tău elegant şi atrăgător de a scrie, ai reuşit la final, cel mai mult să îmi iluminezi claritatea "filmului" care se derula în capitol.
Am simţit, am văzut cu ochii mei totul şi mi-a plăcut, chiar dacă au fost reacţi scute:
Pe viitor încearcă să amplifici mai mult momentele prin întreruperi incitante şi pline de suspans.La asta mă refer de ex. în şcene mai întime. Acolo ar avea împact mai amre asupra viziunilor noastre.

• Ideile au fost foarte bune.
În anumite şcene am rămas foarte uimită.. iar personajele au căpătat parcă însuşiri noi.
Momente de suspans, de impact cu o desfăşurare incitantă.. te-ai descurcat bine la asta şi ai surprins bine toate momentele acţiunii
Însă în mare parte, unele lucruri au părut prea simple, alteori deja deveneau în exces şi trebuiau schimbate şi aşa a şi fost, ai reuşit să schimbi.

• Personajele sunt bine conturate.. la început mai puţin dar acum sunt mai bine.
I-ai surprins pe toţi foarte bine şi cum am mai spus la început: ai reuşit să-i relateţi pe toţi la titlu. Fiindcă nu a exista moment în care înafară de Akita şi restul şi-au destăinuit îmvoluntar sau prin mici gesturi, personalitatea, zbuciumul sufletesc, trăirile şi chiar lucrurile ce îi întristau sau le creau stări de anxietate.
Cercrul ce-i înconjoară pe ţoti este foarte dinamic, toţi parcă sunt la fel, dar aşa de diferiti.. şi se leagă unii între ceilalţi.
Comflicte sunt destule şi ai creat o încurcătură perfectă ce bagă cititorul în mister total.

• O evoluţie s-a făcut vizibilă şi prin modul tău de exprimare.
Treptat ai dezvoltat un limbaj propriu, mai pe înţeles: stil.
Å¢i-ai dezvoltat aproape stilul.
Cuvintele se îmbină perfect, de joci cu ele într-un mot armonios, iar unele expresii sunt memorabile şi bine definite. Alese perfect, exact unde trebuie.

Înafară de laudă am adus şi puţină critică.. dar pot spune că m-ai împresionat într-un mod plăcut. Şi evoluţia este una echilibrată şi excepţională.
Mai ai de lucru la câteva aspecte,d ar timpul le rezolvă pe toate şi nu doar el, dar şi tu.
Scuze că până acum nu ţi-am lăsat com la vreun fic, ţi-am şi promis şi tot nu am venit.
Mă bucur totuţi că acum am reuşit să trec şi să citesc.
Râmân fidelă ficului, aştept nextul şi să nu eziţi să mă anunţi.
Ca dacă nu te pap. Mrr...
Meow` :3

[Kd.sens]

Bun-
Sa vedem. Sunt aici din nou , la aceeasi ora sperand sa nu fac o obisnuinta din trezirea aceasta matinala.Sincer, ma abtin cu greu sa nu imi inchid ochii, de aceea tin sa mentionez ca vor dominaaberatiile - si sunt la modul cel mai serios.Mai ales ca am mai scris post-ul acesta astazisila final am dat back, stergand tot (*nervoasa*).

Trec direct la lucrurile importanete, ca sincer, nu vreau sa ma bag iar in lux de amanunte si sa pierd dupa ca se trezeste Bubu sa dea back la pagina - neintentionat -.
Naratiunea la persoana intai, cu focalizare interna, presupune existenta unei scriitoare implicate. In situarea micutului in centrul povestirii confera nota de autenticitate, iar faptele sunt prezentate ca fiind intamplari interpretate, analizate cu o deosebita atentie.
De asemenea, iubireasi confuzitatea constituie cele doua experiente fundamentale de cunoastere traite de catre protagonist- un tanar marcat de nostalgia absolutului. Fic-ul este structurat pe doua coordonate principale - aspectul realist si aspectul mitic ( orizontul mitic include modul de intelegere a lumii de catre personaje ).
Motivul nelamuririi ce predomina in mintea protagonistului se concentreaza la stadiul actiunii, dar este semnificativ si la nivelul titlului. Pragul textului (Genette) constitue intr-o forma veche de a prezenta ideea, echivalentunui mit ce apartine trecutului. Este ales cu atentie, fiind cheia simbolica a situatiei. Secventele narate sunt legate prin inlantuire si alternanta.

Naratiunea este nuantata de secventele dialogate, motivul fiind rostit in sfarsitul interpretabil, ce asteapta drept confirmare raspunsul lui Mark (in cazul nostru).Dintre modalitatile de caracterizare predomina caracterizarea indirecta - care se desprind prin fapte, ganduri, limbaj, gesturi, atitudini si relatiile cu celelalte personaje.
La aceasta se adauga si autocaracterizarea ( este prezentata la incipitul intregului fic; aceste detalii trebuie sa apara , de obicei, in primulcapitol ), procedeele specifice cumar fi autoanaliza lucida si introspectia (analiza viatii psihice proprii, o autoobservare).
Timpul derularii actiunii este vag precizate de repere temporale.Cadrul actiunii este relatat si memorat cu usurinta, diferentiindu-se, in mare pare, de la un pasaj la altul; in princiu acest lucru este observat la trecerea dintre capitole.Scrierea- fictionala cu valente mitice, utilizarea toponimelor simbolice.
Fantezia metaforica ,asocierile semantice inedite confera forta de trasfigurare a realitatii "provoaca o contaminare de lucruri obiectiv si logic incompatibile" - Hugo Friedrich, anul1998.

"Liniaritate psihologica se vede in constructia personajelor [...]. Gesturile si cuvintele personajelor au menirea de a fi memorate"
Nicolae Manolescu

Am incheiat printr-un citat ce dupa mine defineste tot ce tine de caracterizare. La fel percep si sunt lucrurile, de aceea l-am scris si la tine. Oricum, per ansamblu, stii foarte bine ca mi-a placut. Finalul interpretabil ofera o constatare in privinta lui Mark , lectorul asteptand confirmarea sau dezaprobarea lui.
Iti urez mult succes si multa inspiratie!:]
Astept urmatorul capitol!

[MiraA]

Scz k nu am mai ajuns pe aici, dar am fost cam ocupata in ultima vreme (nu la toti a venit vacanta )
Revenind, ultimele capitole au fost foarte bune. Personalitatea lui Akita sufera schimbari de la un capitol la altul (chiar daca vorbim de schimbari minore). La inceputul ficului nu mi-as fi imaginat ca va avea curajul sa-l intrebe pe Mark daca il iubeste sau nu, dar acum vad ca vrea si poate sa-si asume riscul de a sti.
Acum eu sunt aia care nu stie ce sa creada. Yn e cu Saren, dar il saruta pe Akita? De ce? Cel putin in seara cnd a ajuns la el acasa si ploua, nu stiu de ce, dar am impresia ca s-a dus doar ca sa-l sarute si nimic mai mult.
Matei iar ridica semne de intrebare (cel putin mie). Nu-mi inspira incredere, nu stiu de ce, dar asta este (al saselea simt)...cat despre Mark, sincer imi pare rau de el. Banuiesc ce raspuns ii va da lui Akita, dar si asa, abia astept sa citesc nextul. Bafta multa si vin-o repede cu el

[Wolves]

Măăăăăăăăi, te-ai oprit chiar în momentul acesta! Eu folosesc des suspansul în ficuri, dar de fapt îl urăsc! Acum trebuie să aştept, să văd ce răspunde Mark. Nu ai simţ...
Eh, chiar dacă va minţi, va răspunde negativ, sunt sigur că îl iubeşte pe Akita. Şi se formează aici un triunghi sau nu, un patrat să zic? Lool, nu cunosc expresia potrivită, dar:

Yn îl place pe Aki.
Aki îl iubeşte pe Yn.
Yn e cu Saren.
Aki e gelos pe Saren.
Saren nu cred că e gelos pe cineva.
Mark îl iubeşte pe Aki.
Mark e gelos pe Yn.

Interesant şi încurcat. Saren în general mi-a creat impresia că ar fi indiferent şi sigur pe sine. Numai zâmbetele lui perverse cât fac. Dar mie îmi place mult de tot de el, sincer. Mai nu e personajul meu preferat.
Mark s-a revoltat când a auzit de locul acela de muncă, într-un club de noapte. Aş face şi eu la fel. Cine ştie care sunt intenţiile lui Matei, de fapt. Dar până la urmă Mark va lucra şi el acolo, dacă va fi acceptat. Sigur face aşa ca să aibă grijă de Aki, sweet.
Şi faza că au vrut la film şi nu aveau bani nici unul din ei, a fost tareee.
AÅŸtept next ÅŸi pupici.

[Rain]

Stiu, stiu ca povestea este incurcata si imbarligata de tot, dar asa imi place mie sa complic lucrurile ( uneori xD ). Imi pare rau ca v-am tinut atata in suspans T^T Sorry, guys. Anddd... thx for teh comms. Sunteti niste sweetyezzz dulci ( blestematele astea de pleonasme xD )

-Capitolul 13-

Chipul sau se lumina dintr-o data, ridicandu-l in forta spre mine. Avea un ranjet copilaresc pe fata, ceea ce ma speria. Nu vedeam nimic amuzant la intrebarea mea.
-Ce tot vorbesti acolo? Normal ca te iubesc, esti cel mai bun prieten al meu.
-Stii doar ca nu la asta m-am referit.
Se lasa din nou linistea, iar pe chipul lui nu se mai putea observa decat un zambet discret si trist, pe care eu unul l-am putut vedea.
-Eu te iubesc doar ca pe un prieten, ca pe un frate...
-Dar nu inteleg, Mark, am tresarit eu la auzul replicii sale. Mi-ai zis ca esti gelos, mi-ai oferit sarutari si ai spus ca...
-Stiu ce am spus, Akita, ma intrerupse, lasandu-ma pentru cateva secunde fara respiratie.
Mi-am revenit curand, privindu-l stupefiat. Acesta nu era Mark pe care il stiam eu, sau era, insa se schimbase destul de mult. Poate ca nu ar fi trebuit sa il intreb asta. Nici nu stiu ce a fost in mintea mea in momentul acela. As fi vrut sa dau timpul inapoi cu cateva minute, dar era imposibil, pentru ca sigur as fi facut-o daca se putea cu adevarat.
I-am analizat chipul si expresia serioasa, apoi mi-am dat seama ca intelesesem totul gresit. Ma iubea, intr-adevar, dar doar ca pe un frate, ca pe un prieten foarte bun in care poti avea incredere.
Am prins destul curaj cat sa il privesc fix in ochi, putin incruntat datorita nelinistirilor mele din acel moment.
-Daca tu iti saruti fratele doar pentru ca te intelegi bine cu el, asta cum se mai cheama? m-am rastit fara sa imi dau seama, coborand apoi tonul si lasandu-ma mai pe spate pe acea treapta, uitandu-ma apoi brusc spre fereastra.
Picaturile nu se mai izbeau de geam, ci doar alunecau cu simplitate pe intregul material transparent. Afara se intunecase cu mult mai mult, insa nu era din cauza orei tarzii, ci a norilor fumurii ce isi gasisera locuinta deasupra orasului.
M-am ridicat in picioare si i-am zambit fortat, apoi m-am dus spre usa de la iesire, fara sa ii mai aud raspunsul, care, stand mai mult pe ganduri, nu ma mai interesa. Fusese greseala mea ca intelesesem totul gresit. Acele sarutari de atunci nu au fost nici mai mult, nici mai putin, simple gesturi, poate.
-Ca sa vezi, s-a oprit ploaia.
Am apucat clanta si am deschis usa, privind spre cer. Bolta inca parea trista, gata sa isi verse lacrimile pentru a doua oara, de aceea trebuia sa plecam mai repede pana nu se facea prea tarziu.
-Cred ca ne vedem maine la scoala, am rostit, intorcandu-ma cu capul spre Mark, acesta ridicandu-se in picioare si scuturandu-si hainele de praf.
-Desigur.
"œAsta daca o sa vin..." am continuat in gand, luandu-mi la revedere de la colegul meu care, spre surprinderea mea, nu mai aduse aminte de niciun cuvant din intrebarile mele prostesti.
Cat timp mergeam, ma gandeam doar la greseala facuta si totusi nu intelegeam acele gesturi facute de el. Poate ca devenisem prea insistent dintr-o data, prea indiscret, prea indraznet si prea nervos. Pana si pe mine ma speria noul caracter.
Dupa ce am ajuns acasa mi-am continuat temele, am mancat apoi m-am bagat in pat, cazand intr-un somn adanc.
Celelalte zile din saptamana au trecut la fel : mergeam la scoala dimineata, nelipsind la nicio ora, nici cea de la matematica. Subiectul in legatura cu Mark nu l-am mai amintit, cat despre Yn, am incercat sa fiu cat mai indiferent posibil, astfel nu m-as mai fi ranit pe mine daca il vedeam cu iubitul sau. Dupa ore, aveam timp doar sa merg acasa si sa ma pregatesc pentru munca, apoi plecam in forta la club. Lui Matei nu i-am povestit nimic despre propunerea lui Mark, cel putin nu inca, continuand-mi munca si asteptand prima luna ca sa imi pot lua salariul mult asteptat. Nici pe Saren nu il mai vazusem pe acolo, ceea ce imi putea confirma faptul ca nu lucra cu mine.
Timpul trecea destul de repede si fiecare minut devenea o secunda atunci cand mi-l ocupam cu diferite lucruri interesante. In fiecare pauza stateam si discutam cu Yu si Roni, care imi devenisera prieteni destul de buni, aproape ca niste frati mai mari.
Atunci un gand ma cutremura : daca si ei erau fratii mei, trebuia sa ma sarut cu ei la fel cum o facusem cu Mark?


-Domnule Nawasu, ma striga o voce cunoscuta in timp ce ma plimbam pe holul scolii, bucurandu-ma de pauza. Am intors capul spre locul de unde provenise aceasta, vazand chipul profesorului de istorie din fata mea. Era brazdat de riduri, cu parul grizonat si ciufulit. Era un om cum se cade, scund de inaltime si slab.
-Buna ziua. Cu ce va pot ajuta? am intrebat politicos.
-Domnule Nawasu, adu-mi te rog documentele din cancelarie si catalogul clasei voastre. Sunt amandoua la locul meu, o sa fie usor de gasit. Daca il vezi pe Saren, spune-i te rog ca ma gaseste in laboratorul de chimie, la etaj, replica dansul. Si grabeste-te!
La ultima replica a sa am trecut pe langa profesor, indreptandu-ma spre cancelarie. Inima mi se facuse cat un purice cand adusese aminte de Saren. Tot ce trebuia sa fac era sa ma rog sa nu fie acolo. Holul era destul de pustiu, mai ales ca afara soarele statea jucaus pe cer, toti iesisera in curtea liceului. Ajung in fata usii si fara sa mai bat, intru acolo, privind spre masa in forma de U. In dreptul fiecarui scaun era pusa o placuta cu numele profesorilor si meseria pe care o ocupau in liceu. Se parea ca rugaciunile mele avusesera efecte, pentru ca incaperea era pustie.
M-am indreptat spre locul pentru care venisem, zarind, asa cum imi spusese, niste hartii si catalogul. Nici urma de Saren!
Am pus catalogul sub brat, incercand sa iau tot teancul de hartii de pe masa, in asa fel incat sa fie usor de transportat si sa nu imi cada. De abia daca reusisem sa ating documentele pentru care fusesem tirmis, caci aud cum usa se deschide, facand prezent si scartaitul acesteia. Imi duc ochii spre persoana ce tocmai intrase, ramanand surprins.
Pana la urma rugaciunile mele nu avusesera efect!
Am incercat sa iau cat mai repede hartiile, apoi m-am indreptat spre usa, privindu-l pe profesor fugitiv.
-Domnule Saren, a zis Domnul Kiruya ca va asteapta in laboratorul de chimie. Eu acum trebuie sa plec, ma grabesc. Ma scuza...
Barbatul ma opri, privindu-ma de parca isi adusese aminte de ceva, prinzandu-mi cu doua degete ale mainii sale solide barbia, tinandu-o strans si obligandu-ma sa ma intorc cu fata spre el.
-Parca te-am mai vazut undeva inafara de incinta scolii. Hmm... Lasa-ma o secunda sa ma gandesc. Stiu! Te-am vazut la clubul lui Matei, la "œPeaceful Night". Ce cauti intr-un club ca ala?
Deja incepusem sa ma agit, insa l-am privit incruntat, aratand putin curaj, care mai mereu lipsea din caracterul meu
-Acolo lucrez, am spus direct.
-Mai, mai, dar ce coleg tanar mai am si eu, zise sarcastic, strangand din ce in ce mai mult barba ce o simteam deja rosie si umflata.
Acum intelegeam! Totul se lega. Saren era coleg cu mine la clubul lui Matei. Am inghitit in sec, observandu-se foarte probabil expresia mea agitata. Deja palmele in care tineam catalogul si hartiile imi transpirasera.
Pana la urma imi dadu drumul, eu facand un pas in spate nesigur de urmatoarele sale actiuni. Am rasuflat usurat cand schimbase subiectul.
-Iar tu de ce te aflii aici?
-Am fost trimis de Domnul Kiruya.
Nesigur, am mai facut un pas in spate, apoi m-am apropiat din ce in ce mai mult de usa. Dupa ce Saren lua loc pe scaunul sau, stand cu picioarele incrucisate pe masa, imi spuse sa il anunt pe profesor ca avea sa vina si el imediat in laborator. Dupa acest schimb de replici, am iesit ca ars din cancelarie, stand langa usa cateva momente. Gandul ca barbatul ar putea iesi din orice clipa din cancelarie m-a pus pe mers, urcand pana la laboratorul de chimie, acolo unde se afla profesorul de istorie. I-am lasat catalogul si documentele.
-S-a intamplat ceva? Pari putin cam abatut, gesticula, repezindu-se ingrijorat asupra mea, insa eu eram deja la usa.
-Nu, ma simt bine!
Am coborat pe scari, pana la clasa mea, asezandu-ma in banca la fel ca ceilalti colegi, participand la ora imediat ce profesoara de muzica aparu.
Orele au trecut la fel ca in fiecare zi, iar inainte sa ma duc la munca, am dat pe acasa sa ma schimb si sa mananc. Inca ma gandeam la Saren si la faptul ca lucra cu mine. Sper ca acest lucru nu m-ar fi impiedicat cu nimic.

[Aiwendil]

Poti sa-ti spun ca esti un geniu?Da?Esti un geniu!
A fost fenomenal.Saren lucreaza cu Akita la acelasi club.Nu-mi vine sa cred.Absolut deloc.Cred ca are el niste ganduri mai perverse.Prea l-a luat de barbie pe Akita si s-a uitat la el.Hm...Deci o mai spun ca nu-mi vine sa cred ca Saren lucreaza la club cu Aki.Ce imi place cand imbarligi lucrurile!Ador asta.Trebuie sa-mi dau palme peste fata ca sa-mi revin din soc...A meritat asteptarea.
Ma dispera Mark.E un asa mare mincinos.Iar Akita il crede pe Mark ca tine la el ca la un frate.Mare mincinos.Speram sa raspunda un:da si apoi poate putin yaoi.Dar nu...A trebuit sa minta Mark.Dar si Akita prea naiv si credul.
Abia astept nextul.Vreu sa vad cu ce ma mai sochezi.
Bye!

[Addeh]

Sper că acest lucru nu m-ar fi împiedicat cu nimic.

Well well. Ba e imposibil să nu-l împiedice. -.- Să recunoaştem acum, ce fic yaoi ar mai fi acela fără pic de dramatism şi suspans ? Trebuie să intervină ceva ca să ne pună pe noi, cititorii, să aşteptăm cu sufletul la gură următoarele capitole. Ofc, curiozitatea-i mare, so....
Chm, revenind la capitol. ^^
Mi s-a părut destul de interesant, având în vedere întâlnirea lui Akita cu Saren, în cancelarie. Chiar mă speriasem [ da, da, şi eu. xD ] când l-a întrebat pe Aki ce căuta la " Peaceful Night. ". Pff, şi cam nasoală chestia cu ( , ) colegu` de bar. [ pentru Akita, bineînţeles. ] Well, for me - not . * evil smile *
Ca să vezi, my uke, când eram pe cale să te pedepsesc, se pare că te-am iertat - căci ai adus un asemenea capitol plin de curiozităţi comune. <3 Dar, să ştii că nu-i o iertare totală, ci parţială. ^^
See ya`. :]

[Inocente]

A fost extraordinar de frumos . Descri extra frumos si povestea este atat de incitanta : ]
La Turbi, ii place foarte mult .
Abea astept nextu-l . Sunt nerabdatoare la ce se intampla mai departe ;x

[Rain]

Sunteti atat de scumpe. Va multumesc mult pentru comentarii :3 Acum, sa o luam cu randul :

@Aiwendil: Da, da, Saren lucreaza cu Akita Bineinteles ca am niste ganduri maaari ( chiar in capitolul asta, aproape ... xD ). Mersi de comentariu si, uhm, inca ceva, ma bucur ca si tu spui ca Akita e asa un credul si naiv. Caracterul asta voiam sa il aibe.

@Imp.: Pai bininteles ca nu va scapa Aki asa usor de faptul ca Saren lucreaza cun el. Cum ai spus si tu, my seme doar e un fic yaoi. Ah, si spui ca m-ai iertat? Atunci mai aduc capitole din astea ...

@• Яʋƨκ`Ƙɛʏ •: Scuze ca nu te-am anuntat, dar mersi de comentariu. Uite, dupa ce il postez pe asta excat pe profilul tau ma duc ca sa te anunt ( sper ca nu uit iar xD ). Ehm, da , asa imi place mie sa complic lucrurile. Yaoi-ul va veni in curand ( si ce mai yaoi xDD )

@amaya Naoko: Eu mereu pun lumea pe jar, d'oh! xD Pai Yn nu cred ca are ce cauta la club, adica sa lucreze si el acolo. Oh, mai trebuie sa existe si personaje pozitive, nu? Ma bucur ca ti-a placut

@xTurbiii: Oh, multumesc de comentariu si chair ma bucur ca iti place ^^ E frumos sa vezi cititori noi pe aici :]

-Capitolul 14-

Era aproape ora cinci dupa masa si am decis sa plec acum la locul de munca pentru ca acasa nu prea aveam ce sa mai fac. Acum ca se apropia asa de mult vacanta, temele au inceput sa lipseasca iar profesorii se bazau mai mult pe ascultat pentru a incheia mediile.
Mi-am luat o geaca subtire pe mine, apoi am iesit din casa, salutandu-mi bunicii care nici pana acum nu stiau ca lucrez. Pe langa tricoul maro cu cateva dungi verticale rosi, mai purtam si perechea de blugi stramti, "care imi scoteau fundul in evidenta" asa cum o spunea Mark deseori. Zau si cu el, parca o facea intentionat sa ma tachineze pe mine.
Se lasase putin racoare iar un vant rece trecea printre copaci si se imbulzea apoi in spatele meu.
Intr-o jumatate de ora am ajuns in fata clubului "œPeaceful Night", cu treptele sale imense. Am urcat pana la usa intre deschisa, apoi am impins-o usor si mi-am bagat mai intai capul inauntru, dorind sa vad care e situatia. Ajungand mai devreme, trebuia sa ma asigur ca clubul e deschis iar eu ma pot duce sa ma schimb.
Lumina nu era puternica, ba chiar deloc. Singurul loc care iesea cat de cat in evidenta din cauza unor reflectoare era o masa plina cu niste pachetele mici, albe, asezate in cerc, iar pe scaune era Matei, impreuna cu cei doi colegi ai mei, Roni si Yu. Pareau foarte concentrati asupra acelor hartii impachetate de pe masa, asa ca, fara sa ii deranjez, am intrat inauntru si m-am strecurat printre mese cu gandul sa merg sa ma schimb caci mai era putin si incepea programul meu.
-Akita? Ce faci la ora asta aici? mi se adresa o voce cunoscuta, mai exact a lui Yu.
In urmatoarea clipa toti ma privira surprinsi, mai ales Matei, care se si ridica de pe scaun si veni la mine, punandu-si mana pe umarul meu. Ma intoarse dintr-o singura miscare cu fata spre hol iar cu spatele spre mese.
Parea putin agitat, de aceea l-am intrebat ce se petrece:
-Ce se intampla?
-Nimic, rosti cam nervos, impingandu-ma mai mult, parca dorind sa nu ma mai uit spre mesele alea. M-am incruntat usor, dandu-mi seama ca imi ascundeau ceva, dar pana la urma nu era treaba mea si nu trebuia sa imi bag nasul peste tot.
-Mai bine te-ai duce sa te schimbi, spuse blondul, conducandu-ma pana in fata usii vestiarului, apoi pleca, lasandu-ma confuz.
Am inceput sa ma dezbrac de hainele cu care venisem, apoi mi-am luat costumul de cheler si l-am imbracat imediat, privind in oglinda. In linistea din incapere, doar vocile baietilor se mai auzeau in camera cealalta. Am scos capul prin crapatura usii, privind spre mese. Din pacate nu puteam vedea nimic, insa auzeam aproape totul.
-Sa-mi bag piciorele de nu va miscati ca niste melci. Ar trebui sa fiti concediati, ma jur! Va dati seama ca daca pustiul ala se prinde ca aici erau droguri, poate anunta politia si adio afacere?
Inima mi se opri in loc cand am auzit acele replici, la inceput neinsemnate pentru mine, din partea lui Matei. Mi-am dat seama imediat ca cel ce nu trebuia sa afle eram eu, iar ei se simteau amenintati pentru ca as fi putut suna la politie si sa spun totul.
-La dracu"™ cu voi. Puneti-va fundurile alea in miscare! a fost ultima replica a lui, ca mai apoi sa aud scaunele cum sunt tarate de podea, semn ca cineva se ridica de pe ele. Am vazut cateva umbre ce se apropiau exact de hol, asa ca am intrat inapoi in vestiar, prefacandu-ma ca inca imi aranjam papionul si camasa. Mainile imi transpirasera deja numai cand ma gandeam la tonul folosit de Matei.
Ma aflam intr-o situatie ciudata, caci nu stiam ce ar fi trebuit sa fac. Cand nu am mai auzit pasi pe hol, am zis ca sunt salvat.
Ma gandeam sa plec de aici cat mai repede, dar, stand putin sa ma gandesc, nu era cea mai stralucita idee. Cel mai bine ar fi fost sa ma prefac ca nu am vazut sau auzit nimic.
Fara a mai sta pe ganduri am stins becul in vestiar si am incercat sa ies de acolo fara zgomot. Cea mai grea parte mi se parea aceea de a ma preface ca nu s-a intamplat nimic. Ma simteam ca intr-un film cu spioni, unde eu trebuia sa evacuez imediat cladirea inainte sa explodeze. Am apucat de doua ori clanta, insa de abia a treia oara am reusit sa strang indeajuns de ea incat sa nu imi mai alunece mana si sa pot deschide usa.
Holul ingust si lung nu era luminat decat de un bec pozitionat exact la mijlocul acestuia, ce lumina indeajuns de mult tot traseul pana la incaperea principala.
Nu era nimeni.
Am facut cativa pasi, apoi m-am intors sa inchid usa fara a face prea mult zgomot. Imi tineam pana si respiratia de frica sa nu fiu auzit. Intr-o fractiune de secunda surprind cu coada ochiului o silueta ce tinea la randul ei o valiza plina cu astfel de hartii impachetate, inauntru fiind droguri, dupa cum spusese Matei.
-Ce te tot uiti asa, piticanie? Hai, treci inauntru pana terminam noi treaba.
Saren ma prinse de mana libera, strangand tare de incheietura, apoi, dupa ce deschise usa, ma azvarli inapoi in incaperea intunecata a vestiarului. Am putut vedea decat parul sau, prins ca de fiecare data intr-o coada si data pe unul din umeri, impreuna cu valiza, apoi cum inchide usa si niciun fascicul de lumina nu imi mai localiza trupul din mijlocul camerei. Am mers bajbaind pana la intrerupator, apoi am apasat pe el iar becul s-a aprins.
M-am pozitionat in fata oglinzii, auzind mai apoi cheiea cum se invartea in broasca.
-Sa nu faci prea mult zgomot, am putut auzi vocea lui Saren din partea cealalta a usii.
"œCe-a facut? M-a inchis aici?" am zis in intimitatea gandurilor mele, privind stupefiat usa.
Fusese cea mai proasta idee de a ma angaja la clubul asta. Cum spusese si Mark, locul asta nu era pentru un pusti ca mine.
M-am trantit pe fotoliu, privind in continuu ceasul din fata mea, numarand secundele ce treceau. Oare cat m-ar fi tinut aici inchis? Pentru totdeauna, probabil... Nu ma gandisem nici macar o clipa ca tipii de aici lucrau cu drogurile. Daca as fi stiut, nu ma mai angajam niciodata.

- I drove intro seattle rain, feel in love then missed the train that could have took me right back home to you... Won't you save me, San Francisco? am inceput a fredona niste versuri, mai mult din plictiseala, decat ca aveam cine stie ce talent.
M-am afundat mai mult in materialul fotoliului, privind telefonul ce il lasasem pe masa. L-am luat in mana, observand ca trecuse o ora de cand ma aflam inchis aici. Brusc, mi-a venit ideea de a-l suna pe Mark, sau macar pe Yn. Oricine, numai sa vina si sa ma ia de aici.
Am cautat prin agenda ca un disperat, numele lui Yn fiind la indemana, am apasat butonul verde,de apelare.
-Raspunde, te rog, am sosotit, auzind pasi cum se apropie de incaperea mea.
Dupa cum era si de asteptat sa am atata ghinion, usa se deschise cand tocmai trebuia sa apelez, reusind sa aud doar un simplu sunet ce ma avertiza ca a sunat o singura data, insa am inchis rapid cand Matei si Saren au intrat in camera.
M-am asezat mai bine pe fotoliu, stand mult mai incomod pe acesta. Barbatul cu parul violet se apropie de mine, stand in fata mea cu mainile in sold, incruntat.
Mi-am ridicat usor capul, doar cat sa ii pot privi expresia stranie. Matei incepu sa rada in batjocora cand Saren ma prinse de breton si trase tare de el, incat m-am apropiat cu capul de abdomenul sau. Imi dadu apoi o palma zdravana peste fata de imi intoarse capul intr-o parte si ma facu sa scancesc. Din nou auzeam rasul in batjocora al lui Matei.
-Auzi, piticanie. Sa dea Sfantul sa ii spui cuiva ce ai vazut aici, ca o incurci. Ai inteles? se rasti Saren.
-Stim prea multe despre tine incat sa risti sa spui cuiva, ataca Matei cand mi-am indreptat capul inca prins de breton de catre cel din fata mea, dorind sa vorbesc.
In momentul urmator barbatul cel mai inalt, Saren, ma prinse de brat si ma trase incat m-am ridicat in picioare. Ma calca tare pe talpa, scapandu-mi o injuratura.
-Uite ce urat vorbeste piticania asta, chicoti el, dandu-mi o alta palma peste fata.
Nu numai trupul incepuse sa imi doara, ci si inima, care se grabea sa imi iasa din piept, sa il rupa cu bataile sale neincetate si dureroase. Imi tineam lacrimile in coltul ochilor, nedandu-le voie sa curga. De mult, cineva imi spusese sa nu arat niciodata frica, pentru ca astfel ei vor profita de sensibilitatea mea.
-Yn stie ca tu lucrezi aici? m-am rastit eu dintr-o data, ca sa le arat ca nu imi e teama de ei. Pe cine pacaleam, nu stiu, pentru ca deja incepusem sa tremur de teama.
Fara sa imi dau seama ce tocmai spusesem, el se opri din ras, insa Matei inca chicotea, apropiindu-se de noi si batandu-l pe Saren pe umar.
-Uite ce tupeu a prins.
-Da-l dracu` de tupeu.
-Haide, scapa de el, urla Matei brusc, incetand sa rada, devenind prea serios dintr-o data.
Ma uitam cand la unul cand la altul, smucindu-ma din stransoarea ce devenea enervant de dureroasa, insa fara rost. Tipul din fata mea era de zece ori mai puternic decat mine.
Blondul parasi incaperea, ramanand doar cu Saren, ce incepu a-si linge buzele pofticios. Ma impinse inapoi pe fotoliu, iar el ramase in picioare, tot in fata mea.
Am privit spre usa de la iesire, ce nu se mai deschise de la replica lui Matei ce imi facuse inima intr-adevar sa o ia razna.
-Uita-te la mine. Uita-te la mine am zis!
L-am privit sfios, stiind cata ura pot detine in ochii mei in acel moment. Ma prinse de ureche cu atata forta doar ca sa imi provoace durere, incat, cand imi dadu drumul, aveam impresia ca ia foc.
-Sa nu te mai vad in preajma lui Yn, niciodata. Altfel, ce se va intampla acum, o sa se repete la nesfarsit.
Se agata de camasa mea, incepand sa o rupa, apoi aplicand acelasi lucru si pe pantaloni.

[Aiwendil]

Mereu ma impresionezi Fani.A fost super capitolul acesta. :001_wub:
Droguri?Ma gandeam eu ca acest club nu e asa cum ar fi vrut Akita.Doar e un club de noapte.
Doamne,Doamne...Imi vine sa-l omor pe Saren.Cat tupeu are el sa-l loveasca pe Akita.De ce n-a raspuns la telefon Yn?Aoleu...Saren il va viola pe Akita.Saren il va viola pe Akita.Saren il va viola pe Akita.Nu-mi pot reveni din soc.Nu pot.Pana nu postezi capitolul urmator nu-mi pot reveni.Sper ca Yu sau Roni sa-l salveze pe Akita.Nu vreau sa fie violat de idiotul acela de Saren ca de nu ma duc sa-l urmaresc cu o foarfeca si sa-l fac chel.
Mi s-a parut mie Matei ca era prea de treaba si cuminte...Vreau sa-l strang de gat si pe el.
Bye!