[Terminat] This feeling hurts so much

[Addeh]

OMFG ! De când aşteptam eu să postezi ! :X Şi crede-mă, verificam acest topic în fiecare zi să văd dac-ai mai postat. :]]
Oricum, şi de această dată, m-ai lăsat şocată. o.o De fapt, cred că chiar n-ar trebui să fiu.... Ştiam foarte bine că ceva nu e în neregulă cu acel loc, mă rog.. club... Şi iată ! Deja apare programul de noapte, dansurile [ presupun că vor fi unele mai.. lascive - precum şi persoanele care vor dansa ... ] şi bineînţeles, domnul misterios. Ofc, toţi se gândesc : " Cine poate fi ? " .... The answer : Mă rog, e doar o bănuială.... : Yn.
Haide s-o vedem ÅŸi pe-asta ! * evil laugh *

[alexutzy97]

Hi! Imi place capitolul. Prima zi de lucru la un club de noapte, -desii Akita nu se astepta...Eu da- a decurs foarte bine. Daca acum este obosit, ca-i prima incercare si a fost luat mai usor, da dupa cateva zile....Va fi frant saracu`. Eu inca sper ca va fi bine!
Intr-adevar, Yu pare asa de dragutz, si de treaba. Bine macar ca are si Akita cativa prieteni acolo. L-ar ajuta mult.
"acel domn… era chiar… el." -cum adica el? Care "el"? Cine e "el". Ahh, vreau sa aflu. Astept nextul si te rog anunta-ma!
ByeBye!!!

[Rain]

Hehe, ar cam trebui sa imi cer scuze ca v-am lasat in suspans ( dar haideti, ca nu a trecut mult timp ^^ ). In plus, ce rost ar mai avea vreun fic para suspans? Anyway, sunt aici cu nextul si sper ca nu am intarziat, dragelor .

-Capitolul 11-

Inima mi se stransese, se facuse cat un purice, cand am reusit sa imi dau seama ca pe langa mine si Matei, in incapere era chiar iubitul lui Yn. Nu stiam ce cauta el acolo. Poate lucra si el sau poate era un prieten foarte bun cu Matei. Speram totusi ca a doua varianta sa fie cea corecta.
Cat timp le analizam atent chipurile celor doi, aproape ca uitasem ca trebuie sa imi cer scuze si sa plec.
-Eu... Am gresit usa, am murmurat, lasandu-mi capul in jos cand privirea mea intalni zambetul ciudat pe care il avea Saren pe chip.
Ma simteam atat de privit, asa ca am facut un pas inapoi, apoi mi-am cerut scuze. Inca putin si aveam sa ies din camera, uitand toti trei de acest incident, insa vocea blondului se facu auzita pana la urechile mele.
-Ai completat fisele?
-D-da, am zis nesigur, aducandu-mi aminte ca sunt la Yu. O sa ti le aduca Yu dupa ce termina treaba, a zis ca se ocupa el de asta.
Tot timpul vorbisem cu capul aplecat, caci emotiile ar fi inceput sa apara daca il ridicam si ii priveam.
-Ok, atunci ne vedem maine la ora 18:00. Noapte buna! rosti Matei, apoi imi facu un semn scurt din mana, timp in care am iesit din incapere si am tras aer adanc in piept.
Nu stiu de ce ma precipitam atat de mult ca il vazusem pe el in acea incapere, sau poate ca motivul era destul de clar. Oare daca era Saren aici, era si Yn? Am dat negativ din cap, apoi, dupa ce am stat cateva clipe sprijinit cu spatele de peretele de langa usa, am plecat spre vestiar, unde m-am schimbat repede in hainele mele.
Am iesit repede din club, fiind atent sa cobor treptele ca nu cumva sa cad, caci inca eram ametit. Sunt sigur ca era din cauza oboselii, nu din cauza bauturii. Luasem doar doua guri, ce naiba!
In timp ce ma grabeam spre casa am scos telefonul din buzunar si am privit ceasul ce arata exact opt seara. Aveam destul timp sa mananc si sa imi fac temele pentru maine. Pentru inceput fusese destula munca, insa ma obisnuisem repede. Nu stiu cum imi picase vestea ca e un club de noapte, dar merita sa lucrez acolo pentru colegii de treaba si salariul bun.
Intunericul pusese deja stapanire pe oras, insa soarele inca se mai vedea la orizont, undeva ascuns, pregatit sa ii faca loc surorii lui. Am ajuns in fata casei si cand mi-am dat seama ca inca sunt singur, m-am trantit in pat si m-am dezbracat de hainele ce devenisera de mult incomode, ramanand doar in boxerii negri.
Odata ce m-am asezat pe asternuturile reci, gandurile si imaginile cu Saren si Yn goi in sala de clasa incepura iarasi sa imi cutremure mintea. De parca nu era deajuns ca aveam cosmaruri mereu cu acele amintiri, acum, ori de cate ori il vedeam pe blond sau pe iubitul sau, imi aduceam aminte de acele momente jenante in care am fost supus sa vad faptele.
Am prins colturile unei perne si am tras-o peste fata, apasand pe ea, de parca dorind sa imi ascund roseata fetei ce se formase din cauza nervilor. Am ramas cateva secunde asa, pana cand lipsa de aer imi cerea sa indepartez materialul moale.
Lenevisem destul timp in pat, asa ca am decis sa ma ocup repede de teme, incepand mai intai cu desenele si continuand cu compunerile la romana. Cu toate ca mai era decat o luna si se apropia vacanta, profesorii nu se sfiau sa ne dea teme la fel ca in mijlocul anului scolar.
Cand m-am apucat sa fac portretul bunicii pentru ora de maine de desen, am auzit telefonul de langa mine cum incepe sa vibreze, apoi sa continue cu o melodie pe care o alesesem drept ton de apel. Am raspuns repede, reusind sa surprind numele de pe ecran ce arata cine ma sunase.
-Buna Mark, am raspuns vesel, inca tinand creionul in mana dreapta si continuand sa il misc pe foaia alba, lasand urme cu mina.
-Buna Akita. Ce mai faci?
-Desenam.
-La ora asta? se auzi vocea colegului meu din telefon, ce parca mai mult tipa.
-Ei bine, am fost cam ocupat astazi, doar acum am mai avut ceva timp liber.
Cat timp ma intreba ce am facut, pe unde am fost, schimband eu apoi subiectul daca el si-a scris, terminasem jumatate din portretul bunicii. Stand sa il privesc mai atent, ochii erau putin strambi, iar nasul cam lung, insa cu parul si conturul fetei ma descurcasem destul de bine. Mai aveam doar gura, acolo unde ma blocam de fiecare data.
-In fine, nu te-am sunat pentru asta. Voiam mai mult sa te anunt despre ce s-a intamplat in cele doua ore unde ai chiulit.
Si parca tonul vocii i se stinse cand aminti de asta, facandu-ma pe mine si mai curios. L-am lasat sa spuna fara sa pun alte intrebari, oprindu-ma din desenat.
-E vorba de Yn. Ma crezi ca nu a predat si nu a facut nimic orele alea? A stat la catedra, apoi se ducea la geam si a repetat drumul asta pana am ametit eu. Parea nervos si sunt sigur ca avea un motiv.
-Acum ce faci? Dai vina pe mine?
-Nu ma intelege gresit, Akita, voiam doar sa te anunt. Adica stiu ca il iubesti si tii mult la el si...
-Nu-l iubesc! Am intervenit eu repede revoltat, simtind cat de agitat sarisem din pat cand negasem acel lucru.
Defapt nu, nu il iubeam, tineam doar la el mai mult ca la un prieten. Nu cred ca il iubeam la fel de mult cum o facea Saren si nu i-as fi putut oferi niciodata ceea ce ii oferea el. Am tras aer adanc in piept, repetand din nou, de data asta pe un ton mai calm:
-Nu il iubesc. De unde ai mai scos-o si pe asta?
-Nu-l iubesti? Dar se vede de la o posta, chicoti Mark, insa se opri rapid, caci isi daduse seama cat de prost ma simteam in momentul ala. Ei bine, se vedea dupa fata lui cat de nelinistit si nervos era... Pun pariu ca dupa ce a plecat a fumat mai mult de un pachet de tigari... Adica, iti dai si tu seama...
-Dumnezeule, Mark, ce iti mai place sa dramatizezi. Nu inteleg de ce s-ar fi comportat asa.
-Poate ca... Poate ca si el simte ceva pentru tine si era ingrijorat ca ai lipsit.
-Mai taci odata ca nu e asa, am marait, apucandu-ma din nou sa desenez, pana cand am terminat.
Am trecut cu ochii peste desen si mi-am dat seama ca nu arata chiar atat de rau. L-am pus in dosar, apoi am tras caietul de romana mai aproape de mine, pregatit sa incep cu compunerea la romana. Nu am apucat sa pun nici macar data, ca i-am auzit propunerea satenului:
-Ce zici daca iesim putin? Nu e chiar asa intuneric afara si e frumos , nu bate vantul.
-La ora asta? am murmurat, inchizand repede caietul, fara a mai privi pe geam si ridicandu-ma in picioare, spunandu-i ca e perfect, insa problema era ca pana ajungea la mine si pana ne pregateam fiecare mai dura o ora, deci pierdeam timpul.
-Am uitat sa iti spun ca sunt prin apropierea casei tale.
-Cum asa?
-Ei bine, cautam ceva de munca si m-am dus la un chiosc de ziare unde am auzit ca angajeaza pe cineva.
-Si tu cauti? am intrebat, afisand un zambet pe buze. Eu ti-am luat-o inainte.
-Cum naiba? zise vizibil enervat.
I-am povestit despre locul de munca, insa am omis ca este un club de noapte si ca aflasem de el de la Matei si mai ales ca ma intalnisem cu Saren acolo. In plus, nici nu cred ca il interesa.
-Bine, ne intalnim peste cincisprezece minute, se auzi vocea lui, apoi am inchis amandoi, eu fiind nevoit sa ma imbrac in ceva de seara, cum ar fi fost perechea de pantaloni crem si un tricou, iar peste hanoracul gri cu inscriptiile rosi pe spate.
Zis si facut. Dupa cincisprezece minute ne-am intalnit amandoi langa chioscul de ziare de peste strada mea. Colegul meu era imbracat intr-o bluza de trening rosie, si pantaloni de aceeasi culoare, cu cateva dungi negre pe verticala.
I-am zambit cand i-am intalnit privirea, insa el nu imi intoarse zambetul la fel.

[Addeh]

Hmm... Ce îţi mai place să nu-mi dai mie dreptate. Şi eu urăsc atunci când nu am dreptate... Auzi, de fapt era Saren, huh ? Într-adevăr, aveam o mică bănuială, dar... Na` acum... Doar tu eşti scriitoarea. * smile *
Îţi spun că speram la mai multe în acest capitol. Ştiu şi eu.. ? Poate un pic de violenţă; cum ar fi Akita încoloţit de Saren - genul tipului mare şi rău şi nebun după sex. Mdap, şi uite la ce mă gândeam eu.... * laughs * Dar chiar la asta mă aşteptam, mă rog... Speram mai mult. :]] Şi totuşi, am eu o vagă bănuială, însă de data aceasta, nu mai spun ce fel de bănuială, că din nou nu-mi dai dreptate. ^^' Şi nimeni nu vrea asta.

[Rain]

M-am gandit sa o spun acum, pentru ca atunci cand voi pune urmatorul capitol voi uita cu siguranta sa aduc aminte despre asta. Ei bine, trebuie doar sa aveti rabdare. Am ganduri mari cu ficul asta, dar nu o pot face asa cu una cu doua, am nevoie de timp. Multumesc mult ca ma cititi, inseamna mult pentru mine, si apreciez si celor care imi ofera si critici ( dupa mine, inca mai am de munca ).
Voiam sa spun ca imi pare rau daca intarzi cu acele momente ( stiti voi ce momente ), insa m-am gandit deja la un curs al ficului... Si va mai dura, nu mult, dar va mai dura.
Anyway, daca aveti rabdare, va va surprinde momentul, zic eu :3

[Aiwendil]

A ajuns si capitolul urmator.
Ma gandeam eu ca e Saren. Stiam eu ca Yn nu e genul acela care sa duca prin cluburi.
Of...Mie mila de Akita ca nu poate sa fie impreuna cu Yn din cauza lui Saren.Oricum m-a socat cand Mark i-a spus lui Aki ca profesorul de matematica in acele doua ore cand a chiulit n-a predat,ci s-a plimbat de colo-colo si a fumat mai mult decat fuma el...
Ma intreb ce vor face in capitolul urmator cei doi in oras?Ma gandesc ca are Mark niste idei.Nu prea cred ca accepta idea ca Akita e indragostit de Yn si nu de el.Abia astept sa vad sfarsitul povestii ca sa vad cum se termina si cine ramane cu cine?Dar problema e ca nu vreau sa se termine.
Bye!

[Wolves]

Dacă m-am apucat serios de recuperat, nu pot să nu trec şi pe la tine. Mi-ai dat toate ficurile, dar am reuşit să-l citesc doar pe ăsta. L-am citit demult şi trebuie să mă uit dacă nu ai mai pus capitole cumva, sigur am de recuperat.
Clar că mi-a plăcut, modul tău de a scri e frumos şi uşor de perceput. O singură chestie nu mi-a plăcut, dar las pe sfârşite. Nu că ar fi ceva serios, dar m-a deranjat. Poate eu nu am înţeles corect, îmi vei răspunde şi mă voi lămuri.
Personajele îmi plac foarte mult, dar nu mă pot decide cine e preferatul meu, profesorul sexy despre care ador să citesc sau Akita. Mereu mi-au plăcut ficurile cu relaţii mai serioase, adică profesor-elev, bărbat mai în vârstă - adolescent şi aşa mai departe. De asta pot să spun că îl voi citi până la sfârşit, indiferent de situaţii.
Akita e deştept, elevul exemplu şi e atât de emoţional uneori, că-mi vine să-l mănânc. Profesorul e frumos, isteţ şi blând (de-aş pricepe şi eu ceva în matematica asta ar fi perfect) şi în scenele pe care le-ai descris împreună Saren. Îmi place că i-ai făcut prieteni pe Aki şi Yn - una din situaţiile mele preferate. Bun, trebuiau să aibă grijă să nu se dea de gol la şcoală - acolo e domnul Utaru, în rest e numai bine.
Ce ţine de Saren, indiferent că aş vrea că Aki să fie cu Yn, nu poate să-mi placă de cel cu părul violet. L-ai descris AŞA încât m-am îndrăgostit pe loc. Şi încă e şi un om ce iubeşte creaţia, profesor de arte plastice, ce mai. Sunt moartă. Să văd numai ce mi-ai pregătit în capitolele pe care nu le-am citit încă.
Oh, să nu o lungesc cu comentariul că voi sta toată noaptea aşa. Încerc să vorbesc la general. Deci a rămas să-mi spun părerea despre Mark. Coleg, prieten şi mai mult de atât - îndrăgostit lulea de Akita. Băiatul ăla e simpatic şi chiar are sentimente. Nu aş vrea să îl laşi în umbră cumva, pentru că îl plac mult şi îi vreau fericirea. Dar e ficul tău, faci ce vrei - dar ai grijă de soarta ce i-o pregăteşti, te implor! =) Nu pot să nu zic ceva şi de sărutările fierbinţi dintre cei doi prieteni, citeam acele pasaje cu mare plăcere. Ce mai, Mark, indiferent de gesturile nepermise pe care le face uneori, ţine enorm la Aki.
Despre Matei nu am citit mult, doar în capitolul şase cât a fost prezentat, dar ceva nu îmi place la el. Dulce culoarea blondă la păr, în rest nu mi-a creat o impresie prea bună. Acum să mă apuc de citit capitolele pe care le-am pierdut. Înainte de asta să spun ce nu mi-a plăcut. Tu ştii cum arată ei? Da. Uite ce nume au! Mi-au creat o impresie frumoasă şi mă gândeam că locuiesc departe de România, America sau Japonia, cine ştie. Când colo...

M-am aşezat pe pat împreună cu cărţile şi caietele, încercând să învăţ la istorie şi să îmi continui tema la română.

Nu se leagă la mine în cap ca Akita să-şi facă temele la română, măcăr omoară-mă.
E o nimica toată, nu mă leg de obicei de aşa ceva, dar n-am putut să mă abţin. Sunt în România?

Capitolul 8
Ah, Aki, se simte atât de rău. Îmi place cum ai descris cum plânge, m-a emoţionat şi pe mine, sincer. Oare bunica lui înţelege ce se petrece? Mă bucur că chiar şi în aşa situaţii e politicos cu ea, băiatul ăsta e de aur. Aşaaa, la şcoală trebuie să se ducă, nu mă interesează! Totuşi chiuleşte şi s-a întâlnit cu Matei. Să vedem acum ce reprezintă tipul. De minţit ce ţine, aici mă regăsesc eu - nu pot minţi, când o fac mă simt ca ultimul om de pe pământ şi sunt invidioasă pe alţii care o fac fără să clipească, cum ai descris tu. Ah. Mai departe, clar - de aveam şi eu suc, era să mă înec. Aproape 25 de ani??? Şoc. Aşa. cam straniu că i-a propus de lucru, dar sper să fie totul bine. Nu i-ar încurca ceva bani de buzunat şi Matei a mai zis că plăteşte mult. În sfârşit elevul exemplu, fără cărţi de data asta, se duce la şcoală.

Capitolul 9
Domnul Utaru îmi aduce aminte de Soubi sau de încă un personaj blond cu ochelari dintr-un anime superb. Îmi place din ce în ce mai mult de el! Ce bine că s-a întâlnit. Ha, Aki vrea să pară indiferent, dar nu prea îi iese. Ah, acum zice că ar putea rămâne fără servici?! Dar când se **** în clasă, ziua în amiaza mare, nimic, da? Ah, Yn, Zn, ce ţi-aş face eu ţie. Şi ce-i cu colierul ăla? Sper că "S" nu e de la "Saren". Deja începe gelozia să mă cuprindă.
Imagini şi voci, ce n-ar avea în minte, dar a arătat unde se află Argentina Asta a fost amuzant. Abia aştept să se întâlnească după oră, vreau să văd ce va fi!
O greşeală de tastare aici, dar o vei corecta tu când ai timp. Nu e mare lucru. Stai, stai... cum, nu s-au întâlnit după oră!?
Doamne, oare nu e un vis? A venit la el acasă şi s-au sărutat! Ai descris sărutul ăla atât de frumos! Îmi place enorm. Sper că nu a fost un vis! Aki e confuz şi singur nu înţelege ce se petrece, iar Yn joacă pe două fronturi. Oare Saren ştie de toate astea? Ceva îmi spune că nu.

Capitolul 10
Totuşi eşti una dintre fetele care descriu cel mai frumos, sper că m-am exprimat corect. Îmi spui şi mie ce înseamnă "blugi cu tur"? Prima dată aud.
Aki a acceptat să lucreze şi mai mult, într-un club. Să vedem, cred că va fi ceva interesant. A făcut cunoştinţă cu băieţii care lucrează acolo, dar nu-i al treilea. Ceva mă face să cred că e Mark.
Capitolul acesta a fost unul dintre cele mai interesante, ceva nou şi momente ciudate au fost. Chiar nu înţeleg cine era acel "el"? Numai nu îmi spuneţi că Yn!

Capitolul 11
Aaaaaaaaaaaaah, era Saren! Omg, de când nu a apărut Saren în peisaj. Să vedem ce se întâmplă, chiar că acum nu mai am răbdare. Totuşi micuţul ăsta e slab la băutură. De ştiut - momentele când Aki i-a o gură de alcool, devin interesante. =)
Eu nu înţeleg, Mark nu a putut să îi spună când s-au întâlnit mai înainte despre nervozitatea profesorului la orele ce le-a absentat? În fine, bine că şi-a adus aminte. Totuşi e ceva important, după părerea mea.
Ah, nu e Mark cel care lucrează acolo, al treilea adică. Dar acum când s-au întâlnit nu i-a zâmbit şi se comportă prea straniu! Nu înţeleg nimic. Sper că mă voi lămuri în capitolele următoare.

Acum vreau să te felicit pentru aşa fic minunat, nu îmi pare rău că m-am apucat de citit. Eşti bună la astea! Plecăciuni

[Rain]

Multumesc de commuri, dragilor. Am cam intarziat, dar sper ca ma puteti ierta, nu am facut-o intentionat Uitati aici si nextul si... ca sa va aduceti aminte de data trecuta :




-Bine, ne intalnim peste cincisprezece minute, se auzi vocea lui, apoi am inchis amandoi, eu fiind nevoit sa ma imbrac in ceva de seara, cum ar fi fost perechea de pantaloni crem si un tricou, iar peste hanoracul gri cu inscriptiile rosi pe spate.
Zis si facut. Dupa cincisprezece minute ne-am intalnit amandoi langa chioscul de ziare de peste strada mea. Colegul meu era imbracat intr-o bluza de trening rosie, si pantaloni de aceeasi culoare, cu cateva dungi negre pe verticala.
I-am zambit cand i-am intalnit privirea, insa el nu imi intoarse zambetul la fel.

-Capitolul 12-

-Ce faci mai, posomoratule? am chicotit eu, venind langa el cu pasi rapizi si agatandu-ma de acesta.
-Te asteptam, spuse pe un ton vizibil nervos.
-Hai, zi-mi, de ce esti asa iritat?
-Cum de ce? Tu ti-ai gasit un loc de munca, iar eu nu. Povesteste-mi tot!
In timp ce i-am afisat un zambet rautacios, ne-am intors amandoi, mergand pe strada care ducea spre parc. Afara era racoare, putin inorat, insa destul de placut.
-Nu e cine stie ce, am inceput eu. Mi-a povestit cineva de club si m-am hotarat sa ma angajez. Trebuie doar sa ma plimb de colo-colo cu o tava in mana si sa iau comenzi. Nu e prea greu si nici plictisitor avand in vedere ca sunt multi clienti dupa ora sase.
-Dupa ora sase? tresari satenul de langa mine, oprindu-se din mers si privind spre fata mea cu o usoara ezitare. Adica, vrei sa spui ca e un club de noapte? tresari el din nou, incruntandu-se apoi.
-Nu chiar, am murmurat, dandu-mi seama defapt ce boacana facusem, dandu-ma de gol in acest mod.
Ar fi trebuit sa ii spun ca locul unde lucrez eu e un club de noapte, insa in alt mod si intr-o alta zi, poate. Acum ca stia, nu mai puteam ascunde mare lucru.
-Cine naiba ar angaja un pusti ca tine intr-un club de noapte?
-Matei, am raspuns, ezitand la inceput, dar iar ma luase gura pe dinainte. Si ce am eu? Crezi ca nu pot face fata?
-Nu e asta, Akita, dar gandeste-te putin, e un club de noapte, tu de abia daca ai implinit saisprezece ani. Nici nu ma gandeam ca Matei ar putea sa... Ah, idiotul ala pervers, stai sa vezi cand pun mana pe el.
-Nu te mai prosti, stiu sa imi port singur de griji. Uite, daca esti chiar asa suparat, sau mai bine zis gelos ca eu am un loc de munca, pot vorbi cu el sa te angajeze si pe tine.
-Nu multumesc, nu intr-un club de noapte, se rasti Mark, continuandu-si apoi mersul.
Pentru un timp am tacut amandoi, sunetul masinilor fiind singurul ce ne inconjura. Ajunsesem in parcul cel mai apropiat de casa mea si nici macar atunci nu am scos vreun sunet. Pana la urma am plecat amandoi de acolo si ne-am indreptat spre cinematograful din centrul orasului. Ne intelegeam din priviri si parca fiacre il ruga pe celalalt sa vorbeasca, ramanea doar cine va ceda primul.
-Nu mergem la un film? ceda Mark, afisand un zambet sters si apucandu-ma de mana pana in fata pancardei cu programul.
Destule filme se derulasera in acea zi, iar seara se parea ca era in premiera unul 3D. Am zambit slab, insa i-am aratat buzunarul gol, acesta dandu-si seama ca nu aveam bani. Se uita la el, insa si buzunarul sau era gol, asa ca am inceput amandoi sa pornim un ras prostesc.
-Stii, tu ar trebui sa ai bani, doar lucrezi.
-Iar vorbim despre asta? Lucrez doar de cateva zile, am atacat eu, incruntandu-ma.
Satenul afisa un zambet pervers, ce in ultima vreme il vedeam destul de des pe chipul sau. Am ridicat o spranceana in speranta ca imi va spune ce se petrece in mintea lui, dar se parea ca nu avea sa imi zica daca nu il intrebam.
-Ei? Ce s-a intamplat?
-M-am hotarat!
Am ridicat o spranceana, neintelegand exact ce fusese cu replica lui. Din nou nu mai spuse nimic cateva secunde, pana am cedat eu si l-am intrebat :
-In legatura cu ce te-ai hotarat?
-O sa lucrez cu tine in clubul lui Matei. Sigur o sa ma angajeze. Cum ziceai ca se numeste?
-Peaceful Night, am raspuns fara ezitare.
-Oh, numele asta ma cutremura, rosti, inchizandu-si ambii ochi pentru cateva secunde.
Trase aer adanc in piept, apoi ii deschise, privind spre cer, ceea ce am facut si eu in scurt timp. Se parea ca norii deja se adunasera pregatiti deasupra orasului, aruncand maretele picaturi cu atata forta incat orice ureche umana le putea auzi lovindu-se de pamant. In doar cateva secunde in jur se derulau numai bucati mici de cristal ce picau din cer, resemnandu-se. Uzi leoarca, am inceput a fugi in cautarea unui adapost, cel putin pana se oprea ploaia. In scurt timp ne-am ascuns in scara unui bloc, tragandu-ne rasuflarea. Era intuneric si racoare, iar un miros ciudat ne infunda narile. Totusi nu aveam cum sa plecam pe furtuna de afara ce incepuse a se inteti. Mark se aseza jos, pe una din treptele scarii, iar eu m-am dus langa fereastra si am privit neincetat picaturile ce se izbeau de materialul gros al geamului. Clipeam de fiecare data cand zgomote puternice isi faceau simtite prezenta - ceea ce se intampla destul de des.
Chipul blond al lui Yn se reflecta in locul chipului meu. Fata lui angelica imi aparea inainte, pe fereastra, printre picaturile dese de ploaie. Era numai imaginatia mea, bineinteles, caci niciun om normal nu ar fi umblat pe vremea asta afara. Mi-am scuturat capul, apoi m-am asezat langa Mark, tinandu-mi mainile pe langa corp.
-S-a intamplat ceva? intreba satenul observand probabil nelinistea mea.
-E vorba de Yn. Mereu imi apare in minte, mereu ma gandesc la el si la ceea ce a facut. Nu inteleg, Mark, de ce se intampla asta?
-Ah, Yn din nou, sopti satenul, lasandu-si capul in jos. Eu stiu ce s-a intamplat. Cred ca micutul meu prieten e indragostit, rosti pe un ton amuzat, apoi ma prinse de mana si se intoarse brusc spre mine. Il iubesti, Akita, trebuie sa recunosti asta!
Am tresarit cand vocea sa imi ajunse pana la urechi, gadilandu-mi timpanul.
-Dar nici macar nu pot face asta, e baiat si... nu pot.
-E imposibil sa nu-l iubesti! Dupa tot ce mi-ai zis, singurul lucru din asta e ca esti gelos pe faptul ca Yn e cu Saren, ca lui ii da mai multa importanta decat tie si... Atunci cand esti gelos, inseamna ca tii la persoana respectiva. Haide, spune-mi ca nu am dreptate.
Astepta cateva clipe cat sa imi lase mie sa gandesc catre ceea ce spusese si sa ii dau un raspuns, insa din partea mea nu primi decat un oftat. Stranse mai tare de mana mea, atragandu-mi parca atentia ca aveam sa ii dau un raspuns ce inceta sa apara.
-Deci am dreptate, se conforma acesta, dandu-mi drumul intr-un final si privindu-ma cateva secunde. In acel scurt timp imi analiza chipul de cateva ori, apoi zambi sters, intorcandu-si capul spre fereastra din fata noastra, la cativa metri, care inca era invadata de picaturi uriase.
Poate avea dreptate, poate chiar eram indragostit, caci in legatura cu gelozia, era perfect adevarat. Ma simteam foarte deranjat cand il stiam in prezenta lui Saren si chiar acum, poate era cu el, poate se simteau bine. Totusi nu imi puteam da seama de clipele amoroase intre doi baieti. Mi se parea ciudat, nu absurd, ci doar straniu. Cred ca era acelas lucru...
Privind spre fereastra, mi-am dat seama ca se intuneca din ce in ce mai mult. Ar fi fost timpul sa plec, probabil bunicii deja ma asteptau la cina, insa din pacate ploaia nu imi dadea voie. Partea buna era ca nu stateam singur aici, ci cu cel mai bun prieten, Mark. Insa ori cu el, ori fara el era cam acelas lucru caci de la ultima replica a lui nu a mai scos niciun sunet. Ii auzeam uneori respiratia intrerupta, insa doar atat, nimic mai mult. Starea lui ma ingrijora, asa ca m-am intors spre el si i-am zambit copilareste.
-Inca esti suparat ca eu am un loc de munca?
-Nu! imi raspunse direct, facandu-mi inima sa se opreasca din cauza tonului sau folosit.
-Atunci ce e?
-Sunt... ei bine, sunt gelos, mormai el, asezandu-si coatele pe genunchii usor departati unul de altul, apoi isi puse fruntea in palme, stand cu capul in jos, regretand parca faptul ca imi dezvaluise asta.
Acum singurul lucru ce il puteam auzi erau bataile inimii mele la reamintirea acelei propozitii ale sale, de acum cateva zile, cand imi spusese ca prin acele gesturi numite sarutari, persoana respectiva isi arata sentimentele. Atunci el ma sarutase si tot atunci imi explicase ce inseamna asta. Iar azi, ei bine, imi spusese ca cel gelos tine mult la persoana respectiva, iar eu ar fi trebuit sa fiu gelos pe Saren si el pe... Yn.
-Mark, am soptit, repetandu-i apoi numele mai tare ca prima data sa fiu sigur ca ma aude, dar nu reactiona in niciun fel.
Dupa cateva clipe de gandit, mi-am luat inima in dinti, la figurat, si mi-am dat suvitele de par de pe frunte ce se lipisera din cauza umezelii. Probabil era din cauza picaturilor ce ajunsesera in parul meu mai devreme, sau poate a transpiratiei din cauza emotiilor.
Mark era gelos, ma sarutase, imi vorbea atat de ciudat in ultima clipa... Iar eu muream de curiozitate sa vad daca intrebarea mea are vreun raspuns, indiferent care ar fi acela.
-Mark, tu... Tu ma iubesti?
Vocea mea rasuna in ecou in intunericul scarii blocului, iar inima imi apasa pieptul mai rau ca atunci cand aveam test la matematica. Asteptam raspunsul si nu doream nici in ruptul capului sa nu il primesc. Aveam totusi un tremur al corpului ce ma facu sa fiu din ce in ce mai nelinistit. Fiori imi cutremurau trupul plin de sentimente de emotie... Nu ma dezamagi!

[Addeh]

Nu mă dezamăgi!

Doamne, cât de încântător a putut să sune ! Mie mi s-a părut atât de ... real... * lovely * Şi e de aşteptat la aşa ceva din partea ta; ce-aş putea spune, altceva decât laude ? * hugs *.
Reviiiin ! Căci într-adevăr, chiar ai întârziat, însă nu aşa de mult pe cât întâzii eu de obicei. :]] Deci... Să înţeleg că apar dificultăţi în fic ? Pardon, în viaţa protagoniştilor noştri, Akita... Şi... Mark. Eu cred că-l iubeşte. E de aşteptat. Ehh, pe mine nu m-ar deranja - asta ar face ficul mai interesant, ne-ar lăsa pe noi, cititorii, să aşteptăm în suspans. Lovely ! Şi nu numai. Mai e şi treaba cu Yn. Ceva gelozie pe acolo, maybe ?
Well, no mistakes I see. Good. ^^

[Aiwendil]

Esti fenomenala ti-am spus asta?
Akita e gelos pe Saren,iar Mark pe Yn.Ce combinatie!
Nu-mi vine sa cred.Nu-mi vine sa cred.Ce l-a putut intreba Akita pe Mark...Daca il iubeste?Uau!A fost fenomenal.Deci nu-mi vine sa cred ca l-a intrebat asa ceva.El,Akita,care e timid si nu intelege cum e cu dragostea...Mi s-a oprit inima in loc cand am citit intrebarea.Deci esti fenomenala!
Care o sa fie raspunsul?Care?Care?Care?Care?Care?Care?Care?Care?Care?Care?Iar Akita nu vrea sa fie dezamagit.Sper ca Mark sa-i raspunda ca: Da!
Abia astept capitolul viitor!Vreau sa aflu o data raspunsul!Vreau!Vreau!Vreau!Vreau!Vreau!
Nu ma pot calma.Voi incerca voodoo pe tine.O sa te fac sa postezi in seara asta capitolul urmator.
Bye!