[Terminat] This feeling hurts so much

[Mizuki Lulu]

Hii ! Sunt socata ! Cum sa faca asa ceva in scoala, pe catedra? :o . si ma rog. sa zicem ca asta nu`i nimic..dar l`a lasat pe Akita pt Saren . Asa ceva este imposibil ! M`a dezamagit atat de mult yn ! ma asteptam la mult mai mult de atat din partea lui ! . Saracutul meuu Akitaa ! . ce a facut sa merite asta? el n`a gresit cu nimic .
Nici nu`ti imaginezi cate scenarii imi fac acuma, legate de urmatorul capitol, bineinteles ! VREAUuuuuuu urmatorul capitol. ACUUM! . Sunt sigura ca Akita n`o sa mai vrea nici sa auda de Yn, si asa`i si trebuie . Nici nu`mi imaginez cum se simte akita X_x. dar vreau sa faci un capitol din perspectiva lui Yn..despre scena aceea. si ce a simtit cand l`a vazut pe akita in usa = w =.

[MiraA]

Awww mami...am lipsit un pic de aici si lucrurile o iau razna
Yn si Saren pe catedra intr-o clasa goala?! am ramas ceva de genul :O...dar sa fim seriosi asa ceva se intampla si in realitate; de ce nu si intr-un fic :X
Dar bietul Akita...nici nu-mi pot imagina cum s-a simtit vazandu-i acolo in plina...aaa.. treaba.
Ma durea pe mine sufletul pentru el, iar cand ai zis ca cei doi l-au vazut, cred k m-am inrosit eu imaginandu-mi privirile lor. Ma intreb la ce se gandeam Yn cnd l-a vazut stand acolo uimit si vai de el. Si apoi urmeaza Matei...cine naiba e Matei si de ce am impresia ca asta va complica lucrurile?
In fine..m-ai dat gata la cap asta...astept cu nerabdare nextul poop si spor la scris

[Rain]

Multumesc de commuri, sweethearts I'm here with teh next ^^.

-Capitolul 7-

Ne mai vedem, incepu Matei, facandu-ne scurt cu mana si dandu-mi seama ca nu avea sa ne urmeze pana sus, din fericire. Dupa ce tipul pleca, deja simteam fluturasi in stomac pentru ca stiam ca o sa am de dat niste explicatii. Am urcat amandoi in scara blocului, Mark luand-o inainte pentru ca el avea cheiea de la apartament.
Dupa ce deschise usa si amandoi intraram, incepuse chinul si emotiile.
-Ti-am mai zis ca nu sti sa minti, asa ca spune tot. Ce naiba a mai facut Yn de data asta?
Tonul cu care imi vorbea era foarte serios, facandu-ma sa ii spun tot adevaraul. Inainte de a-mi desprinde buzele si a-i explica, in coltul ochilor se stransesera deja niste lacrimi. Ma simteam la fel de prost ca inainte, poate chiar mai rau, pentru ca il mintisem pe saten.
-Nu o sa iti vina sa crezi... Erau acolo amandoi, pe catedra si... am murmurat, lasandu-mi capul in jos si trantindu-ma pe canapea, cu palmele pe chip pentru a-mi ascunde fata umeda.
-Haide Aki, mie imi poti spune, se planse Mark, asezandu-se langa mine si luandu-mi mana intr-a sa. Incepu sa ma consoleze, insa nu stiam cum sa ma exprim, caci ceea ce facuse Yn impreuna cu Saren mi se parea foarte rusinos si parca eram in locul lor, fiind nevoit sa spun in fata a mii de oameni ce am facut la scoala. Atat de ciudat ma simteam, chiar daca nu aveam nicio vina.
-Cine si ce a facut? insista satenul.
-Nu pot , Mark... Nu pot sa spun, m-am plans, incercand sa il privesc cu coada ochiului.
Ma incuraja ca un prieten bun ce era, reusind sa ma convinga.
-Yn si Saren, am inceput eu pe un ton stins, dandu-mi mainile de pe fata ca sa ma pot face auzit. Erau pe catedra din a doua clasa de la parter, goi amandoi, fiindu-le expusa fiecare particica a corpului. Gemeau de placere, atat Saren cat si Yn. Nu inteleg cum ii raspundea profesorul de matematica fiecarui sarut si cat de bine se simtea sub el. Nu inteleg Mark, de ce a facut asta?
Satenul isi dadu ochii peste cap, apoi imi prinse obrajii intre palmele sale, obligandu-ma astfel sa il privesc atent in ochi.
-Cand iubesti persoana de langa tine, nu te impiedica nimeni sa faci astfel de lucruri. Iar tu, cred ca stii mai bine decat mine sentimentele lui Yn fata de Saren.
-Sa stii ca nu am vorbit foarte mult despre asta, mi s-a parut ciudat, i-am recunoscut eu, stergandu-mi lacrimile cu podul palmei.
Nu ma deranja faptul in sine, cat acest sentiment de gelozie pe care il simteam acum. Nu am fost niciodata impotriva acestor relatii, insa tot ciudate mi se pareau, asta pana cand am inceput sa simt si eu ceva pentru blond. Mi-am scuturat usor capul cand Mark ma stranse mai tare de obraji.
-Iar faza cu sarutarile nu e prea greu de inteles. Atata timp cat au fost placute, era si normal sa raspunda, mai ales ca astea sunt primele semne ca iubesti persoana de langa tine.
Mark ma speria cu fiecare secunda ce trecea, caci parea sa aibe multa experienta in explicatul relatiilor astora.
Nu am avut timp sa leg acele cuvinte spuse de el caci isi lipi buzele de ale mele, inchizandu-si ochii si impingand cu limba pana ce ajunse in lacasul umed al gurii mele. Isi invarti limba de cateva ori intr-un joc placut, dar nu i-am raspuns datorita inimii ce imi batea atat de straniu ca si cum ar fi iesit in orice clipa din pieptul meu, perforandu-l.
Dupa ce lipsa de aer isi facu prezenta, buzele noastre s-au desprins, lasandu-ma pe mine in urma cu o multime de intrebari si fiori.
-Acum intelegi? intreba, privindu-ma atent in ochii-mi cenusii.
Nu stiu ce ar fi trebuit sa inteleg caci eram oricum confuz dinainte sa ma sarute. M-am ridicat repede, facandu-i semn sa imi dea hainele si restul cartilor, apoi am apucat repede ghiozdanul fara sa mai scot vreun sunet sau sa mai aduc aminte de sarut. Daca ar fi fost Yn in locul lui Mark, cred ca era altceva. Am scuturat iarasi capul, dandu-mi o palma usoara peste cap datorita acestor ganduri.
-Scuze daca te-a deranjat acel sarut, murmura el, fiind probabil pentru prima data cand ii auzeam acel ton.
Am facut un semn simplu cu mana, ca si cum il anuntam ca nu ma deranjase, insa inima mea spusese altceva. Continua sa bata cu atata putere, incat imi provoca o durere suportabila, insa infricosatoare.
In cateva momente m-am aflat afara, printre multimea de vecini ai satenului. Fara sa stau pe ganduri, m-am dus spre casa cu pasi grabiti, caci aveam mult de mers. Incercam din rasputeri sa ma abtin din plans, dar simteam cu fiecare pas pe care il faceam, mici picaturi in coltul ochilor ce stateau sa cada.
Ma simteam patetic, jenat de ceea ce avea sa urmeze, caci nu intelegeam pentru ce si cine plangeam. Ma simteam singur si gol in mijlocul desertului. Poate eram mult mai fericit acolo, decat aici, traind aceste sentimente dureroase.
In timp ce inaintam, incercand sa ma desprind de realitate, ma gandeam la vorbele si gesturile lui Mark. Niciodata nu l-am inteles pe deplin, niciodata nu mi-a dat o impresie concreta ca sa stiu ce simte.
Mi-am scuturat capul, auzindu-i vocea atunci cand mi-a soptit acea replica ce pentru moment ma impresionase : "Iar faza cu sarutarile nu e prea greu de inteles. Atata timp cat au fost placute, era si normal sa raspunda, mai ales ca astea sunt primele semne ca iubesti persoana de langa tine."
Brusc m-am oprit in loc cand vocea sa ajunsese deja cu mii de decibeli mai tare, deranjandu-mi creierul si scotandu-ma din transa fictiunii.
Ceea ce simtea Mark pentru mine era... dragoste? Atunci cum se facea faptul ca dupa acea replica m-a sarutat cu atata tandrete si pasiune. Am simtit cum trupul mi se cutremura, doar din cauza ca nu imi dadusem seama de asta pana acum. Am privit in urma mea, in speranta ca ii voi vedea blocul si ca voi avea destul curaj ca sa ma intorc inapoi si sa vorbim, insa era prea tarziu, blocul nu se mai vedea, nici macar strada din apropierea lui.
Am continuat sa merg nesigur pe sentimentele ce le purta Mark pentru mine, balansandu-mi capul la orice idee prosteasca ce imi trecea in acel moment prin minte.
In momentele in care clipeam, acele milisecunde in care imi aveam ochii inchisi, imaginile satenului imi apareau in minte, aducand cu ele atingerile sale si sarutarile. Inca nu intelegeam cum e sa fi indragostit de o persoana de acelas sex, pentru ca, speriindu-ma atat de mult, era totusi un sentiment placut sa il stii pe cel ce il iubesti si te iubeste, atat de aproape de tine.
Cum mi-as fi putut da seama daca simteam ceva pentru Mark sau Yn? De care dintre ei eram indragostit? Pe cine eram defapt gelos?
Atatea intrebari si atatea raspunsuri intarziate...
Am oftat, reusind sa ajung la timp la cina pregatita de bunica mea. Dupa ce m-am spalat pe maini si am trecut la masa, am fost deja asaltat de intrebari.
-Ce s-a petrecut azi, scumpul meu? intreba vocea femeii in varsta ce imi pregatise supa.
In cel mai bun caz, isi daduse seama de nelinistea ce o aveam pe chipul meu ce ma trada intotdeauna. Am apucat lingura intre degete, incepand sa mananc, standu-mi parca un nod in gat ce nu imi dadea voie sa inghit sau sa vorbesc.
Am tras aer adanc in piept, luand de cateva ori din mancare si ridicandu-mi privirea asupra femeii cu parul carunt si fata brazdata de riduri din fata mea.
-Nu prea multe, sunt doar obosit, am mintit-o eu, stiind ca aceasta replica ii va inchide gandul de la o orice alta intrebare, avand chiar dreptate vazand ca pleaca de langa mine, sarutandu-mi scurt fruntea si spunandu-mi noapte buna.
Dupa ce am terminat de mancat, am strans masa, apoi am pornit spre camera mea. Somn nu aveam, caci gandurile din acea zi imi spulberau orice urma de oboseala. Totusi, as fi vrut sa dorm si sa imi pierd cunostinta, iar atunci cand aveam sa fiu treaz, sa ma aflu deja intr-o alta lume.
Probabil de vina erau acele multe carti science-fiction pe care le citisem, asa ca oboseala ma dobori de cum am inchis ochii.
Viitorul aparea in culori din ce in ce mai sumbre, cu lumea ca un vast camp de mine caruia eu riscam in orice moment sa-i devin detonatorul.

[.Dudiii]

Viitorul apărea în culori din ce în ce mai sumbre, cu lumea ca un vast câmp de mine căruia eu riscam în orice moment să-i devin detonatorul. Gata, m-ai omorat cu ultima propozitie e asa super, asa nu stiu cum sa ma exprim prin cuvinte :X

Oricum..acum si-a dat si el seama ca Mark il place? Bine..defapt acum mi-am dat si eu seama :]] Se pare ca sunt grea de cap precum Akita :]]
Bai, imi pare rau pentru el, il iubeste pe Yn si e gelos pentru ceea ce a vazut, dar Yn il iubeste pe Saren si se vede asta, in plus, Mark il iubeste pe Akita, deja am ametit :]] E incurcata rau povestea si asta imi place cel mai mult. Stai! Atunci..Saren pe cine place? Pe Yn? Sau..are o relatie secreta cu Mark? >:] Ce tot bolborosesc aici? e imposibil T_T :]]
Nu-mi mai bat capul atata, astept doar next--ul. Sincer, mie mi-ar fi rusine sa mai merg la scoala dupa ce vedeam acele imagini vizuale cat si auditive >.<
Saracul...Akita, cred c-o sa moara de rusine maine [in poveste] la scoala, numai daca nu cumva e Sambata :]]

Mult succes si inspiratie sweetie >;d<

[Kd.sens]

*Regret faptul ca nu sunt prima*. Oricum stii foarte bine ca sunt o adepta a fic-urilor tale, deci nu am de gand sa ma plang *vezi sa nu.greseala lamentabila*..

Ei bine, am citit fiecare detaliu, fraza, replica acestea neavand ce sa zic in privinta acestora. Ma bucura faptul ca nu stagnezi si cu scrierea fiecarui capitol te autodepasesti (impresia mea. posturile voastra). Ma streseaza faptul ca sunt atat de curioasa si confuza, avand in vedere ca nu pot anticipa ceea ce ai de gand. Saren, Mark, Yn (s.a.) personaje a caror comportament atribuit produce aceste stari (pe care mi le-a tranmis fara nicio problema).
Nu ma asteptam sa-l sarute, dar cu siguranta, a fost momentul meu *cu dedicatie*. Acest pasaj mi-a redat acelasi entuziasm ce predomina de fiecare data cand termin de citit ceea ce scrii . Mi se pare ciudat dar foarte dulce *ciocolata amaruie*
Saracu' Aki. Mi-e mila de micut (ce mai e si cu nesiguranta asta. si mai ales doi tipi buni in joc- carte norocoasa).

Descrierea este cea pe care am tinut sa o punctez, doar pentru simplul fapt de a o lauda. Aceasta pentru mine este ca o melodie bine compusa, reusind sa ma ajut de aceasta pentru a-mi imagina >:] (nimeni nu ma crede un inger pe aici, deci recunosc) - trasatura principala, elementul vital, lucru mirific..

Astept next-u pe care il voi observa singura (de orice eventualitate, anunta-ma)!

[Aiwendil]

Ti-am zis ca mereu ma uimesti?Nu?Atunci iti spun acum:Mereu ma uimesti!
A fost fenomenal capitolul acesta si deja il vreau pe urmatorul.
"-Iar faza cu sărutările nu e prea greu de înţeles. Atâta timp cât au fost plăcute, era şi normal să răspundă, mai ales că astea sunt primele semne că iubeşti persoana de lângă tine."Mark,Mark,Mark...Eu stiu ca esti indragostit de Akita si ca a fost cam orb pentru asta.Acum ca l-ai lamurit poate va fi al tau.Cine stie?
Nu credeam ca Akita e indragostit de Mark.Credeam ca doar de Yn.Imi plac chestiile astea.Ma intreb pe cine va alege?De ce cred eu ca totusi Akita va ramane cu Mark si Yn cu Saren?
Bye!

[^.^Vampix^.^]

Oh, Doamne, cat de tarziu am putut ajunge si eu T.T Sper sa ma ierti amore mio ca iti las comm tocmai acum insa cunosti prea bine memoria pe care o am. Acum, trecand la fic, inca o data am fost incantata de ceea ce ai scris Atatea sentimente, atata confuzie si intrebari fara raspuns la un loc un capitol exact pe placul meu. Insa, ce nu pot intelege eu, este de ce Akita nu reuseste sa'si puna sentimentele in ordine? Adica inteleg ca nu'i vine deloc usor, e normal, cred, insa ma face si pe mine atat de confuza @.@ Nu ar fi rau sa aiba o relatie cu Yn insa nici langa Mark nu i'ar sta deloc rau, avand in vedere ca tipul chiar il place, nu? Ahhh, cu cata atentie se comporta cu el :chuu: Dar, mai vine inca o enigma, ce rol are mai exact Matei in toata povestea asta? Nu'mi spune! O sa'l faca pe Akita sa se indragosteasca de el? Sau, sau, poate pe Mark? Prea mult de gandit pentru mine :stress: Oricum, bafta la next and inspiratie cu tona

[Addeh]

Of Doamne ! De cand n-am mai trecut pe`aici. :X ÃŽn primul rand, da, am avut muulte probleme cu pc-ul, iar acum trebuie sa nu raman in urma, adica trebuie sa fiu la zi cu comm`urile la yaoi. :]] * laughs *
Ehh, nvm now. God, ÅŸtii, ma asteptam sa se intample mai multe in acest capitol. Cum ar fi treaba cu Matei ala. Chiar credeam ca o sa faca vreun trio or smth. Doamne iarta-ma ! la ce ma gandesc si eu. ? Of of of. Åži din nou, apare Mark cu acel sarut, care, se pare ca l-a turmentat rau de tot pe dragul Aki.
Pfff, acum e clar ca astept, dar nu astept ceea ce crezi tu, iubita... Astept o noua zi de scoala in capitol.

[Rain]

Nu e ca am uitat de fic, dar am fost ocupata. Sper ca nu e nicio problema ca am intarziat putinel Multumesc de comentarii si apropo, daca l-ati vrut pe Matei, pe Matei vi l-am dat. Citire placuta

-Capitolul 8-

Ochii mi s-au desprins cu cateva secunde inainte ca ceasul sa sune, acel ticait facandu-ma complet sa ma ridic din pat pentru a-l putea opri. Imi simteam ochii plini de cearcane, probabil de aceea prima data cand m-am ridicat in picioare a fost sa ma duc la baie si sa ma spal pe fata.
Cand mi-am adus aminte ce zi e azi, inima incepuse sa imi bata cu mai multa putere, simtind pulsul cum se accelereaza.
-Nu mai vreau, la naiba, nu mai vreau, m-am plans, nedorind in niciun fel sa ma duc la scoala si sa dau ochii cu cine nu ar fi trebuit.
Mi-am acoperit chipul umezit de noi lacrimi sarate cu palmele, in momentul in care s-au auzit pasi catre usa mea.
-Te-ai trezit, scumpule? se auzi vocea blanda a bunicii mele care din pacate nu ma putea alina indeajuns de mult incat sa ma convinga sa ma duc la scoala.
-Da, i-am raspuns cu o voce tremuranda, grabindu-ma sa ii deschid usa. Ar fi fost foarte nepoliticos din partea mea sa vorbesc cu dansa fara sa o deschid.
-Ce s-a intamplat, puiul meu? De ce plangi? intreba imediat ce-mi zari chipul umed si ochii rosi.
-Am avut doar un cosmar, am suspinat. Sunt bine acum, bunico.
I-am zambit sters, razand in sinea mea cand pentru un moment m-am gandit sa ii spun toata povestea pentru a ma descarca, dar sigur asta nu era cea mai buna idee.
" Nu sunt sanatos. ", mi-am zis putin nervos, apucandu-ma sa ma imbrac cand bunica ma lasa sa ma pregatesc.
Cu siguranta nu aveam sa ma duc la scoala! Nu-mi va simti cineva lipsa oricum.
Dupa ce m-am imbracat in perechea de pantaloni scurti crem, in carouri, tenesii verzi si tricoul la fel de verde ca ei, am iesit afara si mi-am luat la revedere, nu inante sa imi iau ghiozdanul care defapt nu ascundea niciun manual inauntrul sau. Parul il aveam la fel de ravasit ca aseara, insa cu doar cateva treceri rapide ale mainilor prin el l-am facut sa arate perfect.
M-am indreptat spre un drum opus scolii, inca nevenindu-mi sa cred ca chiulesc. Era pentru a doua oara, insa pentru prima oara cand o faceam de buna voie.
Priveam in urma simtindu-ma de parca Yn era in spatele meu si se uita in tot acest timp la mine, insa nici urma de el sau de alt cineva, mai ales la ora aceea a diminetii.
M-am dus spre cartierul lui Mark care oricum era plecat la scoala, deci nu avea cum sa ma vada, insa acum m-am intalnit cu cineva cunoscut si totusi atat de strain mie.
-Mai, mai, sa nu te mai cunosc, se auzi vocea blondului.
-Matei? am intrebat, ridicand o spranceana si apoi razand sec. Ce cauti aici?
Acea intrebare fusese pusa fara a o gandi, insa imi scapase probabil pe gura din cauza ca as putea fi parat. Matei rase la fel de sec ca mine, apoi se apropie cu pasi repezi, avand pentru o secunda impresia ca vrea sa ma ia in brate.
-La plimbare. E destul de racoare afara. Iar tu... Nu ar trebui sa fii la scoala? Cred ca il asteptai pe Mark, insa a plecat deja. Daca te grabesti il mai poti prinde, vorbi acesta repede, indicand cu mana drumul pe care o luase.
-Nu, nu veneam la Mark, am spus repede, dand negativ din cap, fara a-i mai raspunde si altor intrebari.
Ridica o spranceana de parca era surprins, apoi repeta intrebarea :
-Nu trebuia sa fii la scoala?
-Ba da, am zis incet, lasandu-mi capul in jos si scotand un oftat.
Nu ma pricep deloc sa mint, cu toate ca as fi vrut sa imi ascund aceste emotii cand o faceam, dar chipul si vocea ma tradau mereu. Eram invidios pe altii care minteau cu atata nerusinare, insa intr-adevar minciuna era folositoare in anumite momente.
Ma privi din nou surprins, insa nu am putut intelege clar ce a vrut sa zica cu urmatoarea replica :
-Vrei sa petrecem putin timp impreuna?
"Adica cum?", imi venea sa intreb, insa mi s-ar fi parut prea prostesc, ca o replica de copil, asa ca am acceptat dand doar aprobator din cap.
Am inceptu sa mergem pe o alee din spatele blocului lui Mark, ajungand la o terasa. Soarele nu era prea puternic asa ca ne-am asezat afara la una din mesele libere. Erau cate patru scaune la o masa, insa nu ne-a deranjat sa le eliminam pe celelalte doua si sa ramanem doar noi. Deasupra fiecarei mese era asezata cate o umbrela cu scopul de a te apara de razele inocente ale soarelui ce de abia aparuse pe cer si nu indraznea sa le trimita la noi. Am privit inauntru, cum chelnerita imbracata intr-o pereche de pantaloni scurti, mulati si albi, cu un tricou de aceeasi culoare se apropie de noi. Deasupra acelui material de un alb imaculat era un sort negru cu numele tipei si inscriptia terasei "Arcobaleno" care, dupa spusele blondului, era cea mai buna terasa din oras, insemnand in italiana "Curcubeu".
Nu am asteptat mult si dupa ce ne-au fost inmanate meniurile cu lista plina de bauturi, si-a comandat fiecare cate ceva. Eu am luat un suc de portocale, natural , iar blondu si-a luat ceva asemanator, dar cu mai mult alcool decat niste portocale stoarse.
-Tu nu bei nimic de genul? se auzi vocea lui dupa ce comanda ne-a fost adusa.
Am chicotit scurt, putin timid, dand apoi din cap in semn negativ, auzind cum rade.
-Nu multumesc, am doar saisprezece ani, am recunoscut eu, dand din cap, de parca eram mandru de varsta mea.
-Eu la saispreze ani umblam non-stop prin cluburi si nu lipseau tigarile si alcoolul.
-Vrei sa spui ca acum ai saptesprezece ani? am intrebat eu sarcastic, privind in paharul imens din fasa mea, gustand din suc, simtindu-i pulpa si aroma racoritoare de portocale.
-Nu, am aproape douazeci si cinci.
Mai ca m-am inecat cu sucul cand i-am auzit varsta,incercand din rasputeri sa inghit acel nod care mi se formase in gat. Douazeci si cinci de ani era ceva la felul in care arata el. Sau poate eu nu ma pricepeam asa de bine la ghicitul varstei.
-Ce? Te sperie ca umblii cu unul de douazeci si cinci? chicoti, luand o gura mare din paharul sau, aproape golindu-l dintr-o inghititura.
-Ba nu, am ripostat. Nu ma deranjeaza varsta nimanui, insa nu pareai a fii asa batran.
-Batran? marai blondul.
-Glumeam.
Am inghitit in sec cand am vazut cat de repede consuma acel lichid care pe mine doar mirosul sau ma imbata. Dupa ce am baut si eu, am mai stat la masa, vorbind alte chestii destul de plictisitoare, insa eram dispus sa discut despre asta caci oricum ceva mai bun de facut nu aveam. M-a intrebat cu cine locuiesc, cat de bine ma inteleg cu Mark, daca am un job sau daca as fi interesat sa castig niste bani in plus. Raspunsurile mele erau scurte, dar concrete, spunand exact ceea ce ar vrea el sa stie. Fata de mine, el stia cum sa puna intrebarile astfel incat cel cu care vorbea sa ii raspunda asigurat, insa eu de abia daca primeam ca raspuns un amarat de "Da" sau de "Nu".
-Ce zici, ai vrea sa iti castigi banii singur?
-Normal, ce intrebare mai e si asta? Umm... atata timp cat nu e mult de munca pentru un pusti ca mine.
-Daca ti se pare greu sa duci o tava de colo pana colo, atunci nu cred ca ai vreo sansa sa fii angajat.
Tocmai imi propusese sa fiu angajat la clubul sau pentru ca avea nevoie de chelneri. Se deschisese acum cateva zile si deja clientii incepeau sa apara ca pe banda rulanta, iar cei doi tipi ai personalului nu se prea tineau de treaba, asa ca mai avea nevoie de cativa oameni. Se gandise la mine pentru ca, mi-a zis ca din spusele lui Mark chiar caut o slujba usoara si unde as putea sa castig ceva bani pentru a-mi ajuta bunicii ce aveau pensia mica.
-Nu, nu mi se pare deloc greu. Si cam cat platesti?
-Destul de mult, spuse cu o voce putin rpgusita, de parca spera sa nu ajung la intrebarea asta. Zambi scurt in coltul gurii, apoi reveni la expresia lui serioasa. Nu e nicio problema daca va dura raspunsul tau, nu te grabesc, insa mi-ar face placere sa lucrezi in clubul meu, mai ales ca ne si cunoastem si pot avea incredere. Vezi tu, majoritatea timpului sunt plecat si nu ma simt bine cand stiu ca tipii aia sunt acolo, iar gandul imi sta numai ca fura bani. Egoistul de mine!
-Cam cati ani au tipii aia?
-Cine mai stie? Scrie pe tampitele alea de foi de inscriere. In jur de douazeci.
-Douazeci? am tipat eu, prinzand nesigur paharul gol intre maini.
Rase scurt, probabil din cauza expresiei mele, insa ma anunta sa stau calm ca sunt de treaba, poate putin prea vorbareti. Dupa ce imi mai povesti despre propunerea lui ne-am ridicat si am plecat, nu inainte ca blondul sa plateasca. Nu stiu cauza, insa ne-am indreptat spre liceul unde invatam.
-Ar fi bine sa te duci la ore. Nu e frumos sa ai multe absente. In plus, mai ai timp sa ajungi, nu ai pierdut decat primele doua ore.
Aducandu-mi bine aminte orarul, cele doua ore erau chiar cele de matematica, deci am scapat cu uturinta de domnul Utaru. La propunerea blondului aveam sa ma gandesc toata ziua la scoala ca tpt nu aveam cartile la mine, asa ca mi-am luat la revedere si i-am multumit pentru suc si pentru locul de munca oferit. Cu siguranta trebuaia sa ma angajez. Platea bine si, in plus, ne si cunosteam, asa ca ar fi fost perfecta acea sluja pentru mine.
Intotdeauna mi-a placut sa port un costum de chelner!

[.Dudiii]

Deci..eu,deci prima, deci nu discut, deci asa e :]] [deci,deci,deci,deci] puteam sa pun deci la puterea a patra, era mai simplu :]]
Waa...Insfarsit Matei <3 Nu stiu de ce, dar nu-mi inspira deloc incredere baiatul asta, probabil am eu capul umplut cu alte porcarii, dar chiar nu-mi inspira incredere
Anyway...nu conteaza, macar Akita si-a gasit un loc de munca usor
Eh...dar totusi, n-o sa poata lipsi de la orele celor doi [Saren si Yn] toata viata >.> Sper sa pui continuarea cu intalnirea lui Akita cu unul dintre pofesorii de mai sus E doar un fic, dar imi e mie frica de ce o sa se intample, dar lu' saracu' Akita T_T
Ce sa mai spun, incep iar cu deci? :]]
Deci..esti tare,deci tine-o tot asa, deci succes >;d<
deci la puterea a 3-a :]]