[Terminat] This feeling hurts so much

[Ciquita]

Deci adooor fic-ul tau :X Bravo, te pricepi asa bine la descriere si restul si chiar sti sa inchei capitolul intr-un mod in care te face sa vrei sa vezi neaparat continuare,deci abia astept urmatorul :X Akita trebuie sa nu se mai lase pacalit de toti, am impresia ca si Mark ascunde mai multe chestii M-a mirat putin cand am vazut cum e Yn, dar eu tin cu Akita x Mark Yn este si era prea dubios
Aporpo, pe Matei mi l-am imaginat cam asa http://static.zerochan.net/full/27/30/209027.jpg

[Rain]

Mersi, Ciquita pentru comentariu. Din pacate, poza pe care ai pus-o nu se mai vede. Cred ca a fost stearsa. Anyway, scuze, scuze, mii de scuze ca ajung asa tarziu. De abia acum am realizat cat de mult a trecut de cand am pus capitolul celalalt... Si eu care am promis ca vin mai repede.

- Capitolul 25 -

Yn plecase. Tipul roscat, James, ma tot urmarea de cateva zile incoace. Credea ca nu l-am observat?
Zilele astea ma tot gandisem la vorbele lui Mark, la noile sale descoperiri. Chiar era ceva murdar la mijloc si nu aveam de gand sa particip la aceste joculete ale lui Matei si Yn. Ma aflam pe canapea, in casa mea. Macar aici stiam ca sunt ferit de orice problema, atata trimp cat nu deschid usa nimanui.
-Puiule, vrei ceva de mancare? intreba Nama, tarand dupa ea o tava goala unde avea sa fie pus micul meu dejun.
-Nu, bunico, multumesc. Cred ca in dimineata asta nu o sa mananc.
-S-a intamplat ceva, nu-i asa? Stii ca bunicii tale ii poti spune.
Femeia se aseza langa mine, punanad tava pe masa din fata noastra. Am privit-o, zimbindu-i ca un nepot cuminte ce eram. Cu un simplu zambet asezat cu grija pe chip, i-am dat de inteles batranei ca nu am nimic si ca, daca imi e foame, ma voi duce singur sa imi fac ceva.
-Daca ai nevoie de ceva, sunt in gradina din spate, sub alun.
Am aprobat din cap, intinzandu-ma pe suprafata moale cand aceasta se elibera din nou.
Cu toate ca vacanta de vara incepuse de trei zile, inca ma simteam presat de orele de matematica, sau mai bine zis, de amintirea acelor ore.
Am luat telecomanda si am aprins televizor, cautand un program bun cu care ma pot delecta. In timp ce le tot schimbam, fiind atent la un subiect ce m-ar putea atrage, m-am oprit pe canalul de stiri. Jos, cu rosu, scria mare sa atraga atentia privitorilor: “Club incendiat de un necunoscut si fuga unui angajat dupa bani”.
-Ne aflam la locul faptei impreuna cu alti trei colegi de la spital care incearca sa caute si alte victime ale incendiului. Clubul Peacuful Night a fost aseara incendiat de un necunoscut, iar prada acestui foc a fost chiar patronul localului, Matei. Se pare ca totul se invarte in jurul unor bani pe care un pusti de 16 ani, Mark, se presupune ca ii detine. Dupa cateva cercetari, am aflat ca acest baiat este cautat de cel ce a incendiat clubul. Se pare ca acesta isi vrea banii inapoi, iar ei se ascund la pustiul de 16 ani.
Vorbele prezentatoarei ma facura sa raman cu gura cascata si ochii atintiti catre ecran. Ma simteam ca intr-un film al carui eu eram actorul principal. Peaceful Night era clubul unde lucrasem eu si Mark, intr-o perioada diferita, evident, iar Matei era chiar patronul despre care auzisem atatea lucruri.
Inima incepu sa imi bata mai tare, pe masura ce cameramanul arata o multime de imagini de la locul paftei. Din vechiul local nu mai ramasese decat o cladire ce parea a fi parasita, cu peretii negri, geamurile sparte si copacii din fata lui pe jumatate arsi.
-Politia incearca sa afle mai multe. Revenim cu alte stiri la ora 14:00.
Restul informatiei nu m-a mai interesat, caci imediat dupa asta, m-am intins sa iau telefonul din coltul celalalt al canapelei. Nici o secunda nu mi-a luat sa imi sun colegul, ce-l aveam la apelare rapida.
-Haide odata, Mark, raspunde, am zis cu voce tare, miscandu-mi piciorul agitate pe podea. La celalalt capat al firului intra casuta vocala.
-La naiba, am mormait, incercand din nou.
Ce se intampalse cu el si, de ce, la dracu, nu raspudnea la nenorocitul ala de telefon tocmai acum? In timp ce continuam sa imi tot pun intrebari si sa privesc ganditor televizorul, la celalalt capat al firului se auzi vocea cunoscuta:
-Da, Aki.
-Mark! i-am strigat in ureche. De ce naiba raspunzi asa tarziu?
-Hei, stai calm, imi faceam si eu un dus. Deci, care-i treaba, pustiule? intreba pe un ton amuzat, evitandu-mi agitatia care, probabil, a luat-o ca pe o gluma.
-Tu esti idiot? Da-i banii aluia inapoi sau or sa te omoare. Ma auzi?
-Ce? Ce tot vorbesti acolo?
-Mark, da-i banii, am spus disperat, pregatit sa ii dau o palma daca s-ar fi aflat in fata mea.
-Ce tot visezi? intreba nedumerit, in timp ce eu ma chinuiam sa ii explic, gesticuland din maini.
-Ahm… Asta e atat de ciudat! Matei e mort iar eu sunt presupusul detinator al celor sapte milioane de euro. Frumos, zise Mark cu ironie dupa ce intelesese rostul telefonului meu.
-Deci povestea e inventata?
-Nu stiu ce s-a intamplat cu Matei, dar eu iti spun sincer ca nu detin niciun ban.
Cateva secunde nu se mai auzi nimic. Era liniste si niciunul dintre noi nu scoase vreo vorba.
-Imi e tare teama ca daca o sa faci vreun pas afara din apartamentul tau, or sa te omoare si pe tine! am zis ingrijorat.
Un chicot se facu auzit de la celalalt capat al firului.
-Mark, nu glumesc.
-Dar nu au de ce sa ma omoare, prostesta el. Nu detin nici macar un euro din aia sapte milioane.
-Da, Mark, insa ei nu stiu asta! Potoleste-te si ramai acolo, o sa vin eu la tine. Doar asteapta-ma!
Am inchis telefonul, m-am imbracat intr-o pereche de blugi stramti si un tricou galben – uram culorile tipatoare pentru simplul fapt ca ieseam in evidenta prea mult, dar acela fusese primul ce imi cauzse in mana - si m-am dus spre usa ce dadea spre gradina din spate.
-Nama, am plecat la Mark. Vin mai tarziu, apoi am alergat prin living, in capatul celalalt, deschizand usa si iesind afara.
In cincisprezece minute am ajuns la el. Am ciocanit la usa si am asteptat sa raspunda. Nu dura mult si suprafata de lemn descoperi trupul gol al colegului meu. Am facut brusc ochii mari, privirea atintindu-se neintentionat spre locul maricel dintre picioarele sale. Am intors rapid capul intr-o parte si-n alta sa ma asigur ca nu e niciun vecin pe hol, apoi am intrat nervos in camera si am inchis usa in urma mea.
-Ce te-a apucat? l-am intrebat, incercand sa imi mentin privirea in a sa, fara sa cobor mai jos. Nu, nu eram un pervers, insa stiindu-l gol in fata mea, la o distanta de doar un metru, ma facea sa imi mut capul intr-o alta directie. Brusc aerul conditionat din camera parca nu mai functiona.
-De ce iei toate astea ca pe o gluma, Mark? De ce nu intelegi ca esti in pericol?
-Pur si simplu nu cred prostiile astea, spuse, fara sa mai afiseze zambetul de dinainte. Se intoarse cu spatele si se indrepta spre living. Ochii imi fugira spre fundul lui, iar, pentru cateva secunde, nu se miscara din acel loc, asta pana cand mi-am dat seama ca defapt nu purta nicio haina pe el.
-Si tu de ce naiba esti gol?
Il bufni rasul din nou, in timp ce imi facu semna sa ma asez, ca mai apoi sa inceapa sa isi caute de imbracat in dulapul aflat la cativa metri distanta de noi.
-Tocmai ma uscam. Sigur te-ai fi enervat daca te faceam sa stepti pana ma imbracam, asa e?
Isi scoase capul dintre mormanul de haine, privindu-ma cum dau afirmativ din cap, apoi reveni la cautare. Isi alesese o pereche de pantaloni scurti albi si un tricou verde inchis, in carouri, trantindu-se langa mine.
Inainte sa mai scot vreun cuvant si sa stric de tot aceasta zi cu vorbele mele mofturoase, dupa cum ar fi spus el, un telefon incepu sa sune. Intins pe canapea alaturi de el, am simtit o neliniste inainte de vibratul aparatului. M-am verificat, insa al meu nu era; la fel facu si Mark.
-Da? raspunse, facandu-mi semn ca nu cunostea numarul. Ah, Roni, tu erai, spuse peste putin timp, privindu-ma zambaret. Acesta insa, isi modifica expresia fetei si il puse pe speaker ca sa il pot auzi si eu.
-Bai, fratele meu, e groasa treaba. Deci, nici macar nu stiu cu ce sa incep, se auzi o voce cunoscuta. Nu stiam de unde sa o iau, dar tocmai ii rostise Mark numele tipului inainte. Cu siguranta era acel Roni, un angajat de a lui Matei. Ce naiba se mai intamplase? Am ascultat amandoi atenti.
-Matei a murit intr-un incendiu, e ars de tot, saracul, dar pe tine te paste o problema mai mare. Esti urmarit, fratele meu, esti urmarit ca, cica, ai niste bani pe care el ti i-a dat sa continui afacerea. Cica Matei stia ca va muri si ti i-a dat tie.
-Ce dracu aveti toti cu mine azi? Eu nu am niciun ban…
Mark nu apuca sa termine, caci Roni i-o taie imediat:
-Stiu. E o inscenare. Matei nu i-a dat nimanui niciun ban cu acest scop. Il cunosc bine, sau cel putin, il cunosteam. Nu stiu nimic despre sefu’, dar jur ca daca aflu cine a facut asta, il fac mar, eu si toata gasca mea. La locul faptei se vorbeste ca a fost in ultimele douazeci si patru de ore decat un tip roscat, a carui identitate nu se cunoaste. Ce pana mea o fi vrut ala?
-Poate a fost presupusul de la care a pornit incendiul, raspunse satenul, tinand cu grija telefonul.
Discutia continua asa aproximativ o ora, timp in care ascultam fiecare detaliu ganditor, incercand sa pun informatiile cap la cap. Roni parea sa treaca in zbor de la o propozitie la alta, neasteptand vreun raspuns.
Niciodata nu mi-a placut sa fac pe detectivul si sa analizez un caz de acest gen, insa situatia nu imi permitea sa fac altceva. Mark asculta si el, la fel de atent ca mine.
-Eu cred ca e o organizatie mai mare in spatele acestui plan, de aceea trebuie sa ne ferim. Mark, nu stiu cui i-ai facut vreun rau, dar, fratele meu, pe tine te vor, altfel nu ar fi inventat rahatul asta cu banii. Te vor mort, de asta sunt sigur.
-Mai taci, zise superficial, eu incruntandu-ma. Nu intelegeam ce era cu comportamentul asta indiferent. Pana la urma viata lui era in joc, iar mie mi se parea o treaba destul de serioasa. Sa fi fost de vina Mark, ce nu imi spusese totul?
Convorbirea se incheie la scurt timp, privindu-ne in ochi cateva secunde. Mark nu mai schita nimic, expresia lui ingrijorandu-ma.

[Rain]

Tin sa precizez ca ficul se apropie de final. Nu mai sunt multe capitole, asa ca savurati-le pe ultimele. ^^

- Capitolul 26 -

Mi-a spus tot, absolut tot in legatura cu el si Matei, insa nimic nu era iesit din comun. Mark nu ma mintea, de asta eram sigur, dar de ce nu era atat de afectat de aceasta situatie pe cat eram eu?
-Sunt prostii, mi-a zis neingrijorat. Politia se va afla mereu in jurul nostru ca sa faca dreptate.
-Dar daca vei muri, va fi prea tarziu.
-Nu o sa mor, rase.
Nu am mai spus nimic, nu pentru ca nu imi pasa de el, ci pentru ca stia sa isi poarte singur de griji si nu voiam sa ma supar. Am plecat dupa asta de la el, pentru ca ii promisesem bunicii ca ma intorc acasa devreme pentru a o ajuta. Imbatranise, iar eu eram singurul ei ajutor.
Afara aerul curat imi invada narile, iar parfumul teilor ajungea inauntrul meu, rascolindu-ma si facandu-ma sa imi amintesc de celalalt an, tot pe aceasta vreme. Eram cu un an mai mic, in rest nu ma schimbasem foarte mult. Adierea vantului imi facu parul sa nu mai stea exact asa cu mi-am dorit. Trecand pe langa o masina parcata, mi-am aranjat rapid frizura,a apoi am mers mai departe.
In jur de zece minute ar fi trebuit sa ajung, asta daca nu ma prindea din urma persoana a carei prezente nu o asteptam.
-Ce faci, pustiule?
M-am intors imediat la aceste vorbe. Defapt nu aveam de ales, pentru ca imi prinsese mana si ma obliga intr-un fel sa imi mut toata atentia spre el. Fata de expresia chipului de pana acum, ce nu sarea prea mult in evidenta, sprancenele se indoira, incruntandu-se. Buza mi se ridica intr-o maniera nervoasa, iar obrazul imi zvacni fara sa imi dau seama.
-Ma intorc acasa, am zis indiferent, dand sa plec, dar ma stranse mai tare de brat.
Dintr-o singura miscare imi dadu drumul si incepu sa ma ciufuleasca, apoi porni inainte, urmandu-l. Cu siguranta stia si el unde locuiesc de cate ori ma urmarise. Credea ca nu l-am observat? De fiecare data parul lui roscat se vedea fie dupa un colt de bloc, ori o masina.
-Ai auzit stirile? intreba James.
-Da, i-am raspuns la fel de indiferent.
-Si pe alea cu Mark?
-Da.
-Se pare ca Yn a avut dreptate, incepu el, mergand la pas cu mine. Mark nu e exact prietenul la care te gandeai, nu este omul de incredere. Mark e un nenorocit ce va fi prins de politie imediat si arestat.
Vorbele lui ma calcau pe nervi si imi faceau ca sangele sa imi pulseze pentru prima oara atat de repede. M-am intors spre el, pregatit sa il lovesc cu pumnul oriunde as fi avut ocazia, insa atent la miscarile mele, riposta.
-Usurel, pustiule. Nu trebuie sa te enerveze aceste vorbe. Pana la urma Mark nu e colegul si prietenul pe care ti l-ai imaginat. Trebuie sa te indepartezi de el, imi dadu replica cu gura pana la urechi, zambitor si invingator.
-Esti un mincinos, am sarit imediat, ridicand tonul. Mark nu a facut nimic, el e nevinovat.
Un chicot se facu auzit din partea lui, fapt pentru care am incercat din nou sa il lovesc, dar fara rezultat si de aceasta data.

“La locul faptei se vorbeste ca a fost in ultimele douazeci si patru de ore decat un tip roscat, a carui identitate nu se cunoaste. Ce pana mea o fi vrut ala?”

Vorbele lui Roni imi sunau in minte, iar brusc, ca si cum as fi avut o revelatie, mintea mi se lumina. Ochii imi fugira spre suvitele barbatului din fata mea: roscate. M-am incordat, simtind o greutate ce imi apasa umerii. Am clipit de cateva ori, apoi l-am fixat cu privirea avand ca scop sa scot cateva gesturi din partea lui, insa el continua sa zambeasca la fel de fals ca inainte.
-Stiu ca tu ai fost!
Rase.
-Eu am fost ce?
-Tu ai fost cel ce l-a omorat pe Matei. Cine te-a pus sa faci asta?
Fara a-mi raspunde, continua sa mearga. L-am urmat cu pasi marunti, asteptand sa imi raspunda. James insa, nu scoase nicio vorba.
-Ha? Imi spui? Cine te-a pus sa il omori pe Matei si de ce ai facut-o? Ce treaba ai cu Mark si de ce ma tot urmaresti?
-Usurel pustiule, se facu auzita vocea lui dupa un timp de tacere, nu sunt robot ca sa raspund la toate.
-Atunci ia-le pe rand. Stau aici pana imi raspunzi la toate.
In momentul acela m-am oprit in fata casei mele, facand si el acelasi lucru. Ridica o spranceana, intrebandu-ma din privi de ce m-am oprit, apoi isi dadu seama ca trebuie sa ii raspund, insa nu o facu.
-Nu e treaba picilor sa se bage in asta.
-Deci recunosti ca tu l-ai omorat?
-Nu ai nicio dovada ca am facut-o, ataca roscatul la randul lui.
Ma lasa acolo in cateva secunde fara vreun raspuns la toate intrebarile mele. Parand neindiferent, mi-am continuat drumul, dupa care am inceput sa fac ordine in camera mea, holuri, bucatarie, iar sufrageria am lasat-o ultima. Nama adormise de aproape cateva minute pentru ca mirosul de mancare inca persistase in bucatarie. M-am trantit in cada, asta dupa ce s-a umplut cu apa calduta, relaxandu-mi trupul, fiecare muschi, oferindu-mi o senzatie nemaipomenita dupa aceasta zi. Eram genul de persoana care se gandea la un incident ore in sir, fapt pentru care vorbele lui James imi apareau totalmente in minte.

“-Se pare ca Yn a avut dreptate. Mark nu e exact prietenul la care te gandeai, nu este omul de incredere. Mark e un nenorocit ce va fi prins de politie imediat si arestat.”

Starea de spirit care se crease in baie in doar cinci minute devenise tensionanta. Ramasesem incruntat fara sa imi dau seama, motiv pentru care am decis sa o las mai usor.
-De ce ma complic atat? O sa se rezolve totul, m-am incurajat, luand tubul de sampon. Am varsat o parte din continut in palma, apoi mi-am spalat parul, iar mai tarziu, cu genul de dus, restul trupului.
Baia dura destul de mult, poate din cauza ca eram obosit si imi era lene sa ma ridic din apa ce incepuse sa se raceasca. Aburii pluteau in mica incapere, jucandu-se cu nervii si respiratia mea ce incepuse sa se ingreuneze. Acesta fu un motiv pentru care am iesit, altfel as mai fi ramas acolo.
-Da, Mark.
Am raspuns la telefon, ingrijorat.
-Haide la mine. E si Roni aici. Am gasit ceva interesant pe internet.
-Cum? Sa vin?
-Da, Aki, haide.
Tonul lui nu parea foarte ingrijorat, ci mai degraba fericit. Ce insemna asta? Si de ce Roni era la el? Am oftat, uitandu-ma spre dulapul cu haine.
-Nama doarme…
-Si? Mai evadeaza si tu.
Dupa conversatie, am inchis telefonul, m-am imbracat rapid in ceva lejer si am iesit afara fara sa mai privesc in urma. Acum era mult mai racoare iar inabuseala de peste zi se evaporase odata cu trecatorii. Cu toate ca cerul era senin, luna in mijlocul lui, iar vantul adia usor, oamenii preferau sa stea in casa.
Nu m-am grabit sa ajung, cu toate ca era cazul sa o fac, insa ceva din mine ma opunea sa depun atat efort. Probabil din cauza baii fierbinti.
-Ai venit, constata Mark dupa ce deschise usa si ma analiza fugitiv.
Doar doi pasi mi-au fost de ajuns ca sa il observ pe barbatul inalt pe computerul lui Mark. Nu-l mai vazusem de mult timp, dar nu se schimbase deloc. Isi ridica privirea si o lasa atintita spre fata mea, apoi cobori incet spre intregul trup, salutand din cap.
-Salut, Roni.
-Salut, Akita. Haide, vino, nu te musc, chicoti, facand semn sa ma apropi.
-De aproape o ora cautam ceva ce ne-ar putea aduce mai aproape de adevar, dar nu am gasit decat un vechi site cu fostii angajati ai unei firme de care nu am auzit pana acum, insa Roni a zis ca are o legatura cu Matei, incerca colegul meu sa explice. In tot acest timp aduse trei doze de bere si le aseza pe masa, tragand inca un scaun langa biroul cu computerul.
-De ce trebuie sa facem noi pe detectivii? am intrebat nedumerit. Nu e treaba noastra, se poate ocupa altcineva de asta.
-Nu prea cred, interveni Roni fara a-si misca un ochi din ecranul computerului; parea foarte concentrat. Pe ei nu ii intereseaza niciun caz atata timp cat nu vine de la persoane importante, sau atata timp cat nu le vin dovezile pe tava. Daca noi nu cautam ceva ce i-ar putea ajuta cat de putin, nu se vor baga cu nasul in treaba asta niciodata. Intelegi?
Am aprobat.
-Uite, Aki, e laptopul acolo. Ca sa lucram mai repede, foloseste-l tu.
Am dat din cap si l-am luat in brate, preferand sa stau relaxat pe canapea decat teapan pe scaun, mutandu-ma acolo. Am intrat pe acelasi site, privind lista fostilor angajati.
-Si pe cine trebuie mai exact sa caut?
-Nici noi nu stim, bufni Mark, ce lua totul ca pe un joc de-a detectivii. Orice iti sare in ochi si crezi ca ar ajuta.
-Aham.
Ne-am pus toti trei pe munca, daca se numea asa. Tot ce faceam era sa vizualizam profilul userilor inregistrati pe acel portal, mai exact angajatii care lucrasera acolo. Firma era destul de mica, iar numarul celor inregistrati nu depasea 400. Pe profilurile lor se aflau numele persoanelor invitate in aceasta organizatie, perioada de cand sunt inscrisi si gradul, fiind, bineinteles, si o mica legenda pe undeva prin stanga.


Timpul trecea, insa nimeni nu scotea nicio vorba. Ori pentru ca eram prea concentrati, ori pentru ca nu gaseam nimic ce ne-ar putea ajuta.
-Pierdem timpul, constata Roni, insa nimeni nu-i oferi niciun raspuns, cu atat mai putin eu, care dadusem de ceva inetresant. Mark ma observa dupa fata si se apropie de mine, la fel facu si Roni.
-Ce-i, pustiule? Ce ai gasit? intreba satenul, asezandu-mi mana pe umar.
-Lasa-ma putin.
In doar cinci minute, pe ecranul laptopului aparu poza profesorului meu de matematica, Yn Utaru, insa mult mai tanar, cu parul putin mai scurt. Sub ea scria ca poza fusese facuta acum cinci ani. Pe profilul acestuia, nu numai ca scria varsta si functia de sub-sef, ci facea trimitere si la profilul lui James Evans, fiind exact vorba despre tipul roscat ce ma tot urmarea. Ii cunosteam chipul din poza.
Lucrul ce ne-a surprins pe toti si ne-a facut sa marim neintentionat ochii, fu numele asezat deasupra pozei cu Yn: Dean Parker, de origine americana.
-Acum inteleg de ce ochii lui Yn nu erau specific asiatici… Nici culoarea pielii, nici parul blond si nici macar accentul. Yn Utaru e un nume fals, am sesizat eu, simtind cum bratele incep usor a-mi tremura si transpira. Cei doi de langa mine tacura. Si aici nu era vorba de o tacere calma, ci de una apasatoare si extrem de agasanta.

[Rain]

Acesta este ultimul capitol. In sfarsit primul fic pe care l-am terminat. ^^ Sper ca va placut si sper ca finalul e destul de bun, chiar daca va lasa sa va imaginati voi continuarea.
Citire placuta si scuzati-mi greselile.*blush*

- Capitolul 27 -

-Nu putem baga mana in foc si sa spunem ca asta e Yn, venira cuvintele lui Roni dupa mult timp de analizare a fotografiei.
-Mai taci, se enerva brusc Mark. Tu nici macar nu-l cunosti asa bine. Asta sigur e Yn.
Spre deosebire de cei doi ce incepusera sa se contrazica, eu continuam sa caut informatii despre acea poza si noul nume, Dean Parker. In adancul sufletului ma rugam sa fi fost o simpla coincidenta si sa nu fie vorba de el.
-Uitati ce am gasit, se auzi vocea mea tremuranda.
Am miscat putin ecranul, pozitionandu-l mai bine, dupa care am marit textul.
“Dean Parker, sub-sef la firma de transport Krantz a Germaniei, a fost suspendat din functie. Se afla acum la inchisoarea Smart Jail si va fi eliberat de abia peste 7 ani. Noul sub-sef va fi anuntat maine, la intrunirea personalului.”
-Nu inteleg, sopti Mark, ganditor. Cu ce se ocupa defapt firma asta?
Sari pe canapea si cauta pe laptop in adancul informatiilor firmei, apoi, in doar cateva minute zise cu o tensiune groaznica in voce.
-Droguri, Yn este traficant de droguri. Ar fi trebuit sa fie la inchisoare, insa cum se face ca a ajuns profesor de matematica? Uite ce scrie aici, zise satenul, intorcand laptopul spre noi.
“Dean Parker a evadat. O noua viata il asteapta” era numele stirii scrise in mijlocul paginii.
Am cugetat cu totii cateva minute pana ne-am pus cap la cap informatiile acumulate.
-Sa inteleg ca Yn, mai exact Dean Parker a evadat si a inceput o noua viata ca profesor? intreba Roni.
-Exact!
Acest raspuns ma cutremura si imi facu mainile sa transpire. Doar la gandul ca facusem dragoste cu un barbat ce ar fi trebuit sa fie in inchisoare ma sfasia de-a dreptul. Era groaznic cum cei doi ramaneau foarte calmi, dar nu era de mirare. Nici Mark si nici Roni nu se atasasera de el precum o facusem eu. Pentru cateva clipe credeam ca nu-l mai iubesc, dar sentimental de dragoste n-ar fi putut disparea niciodata din inima mea atat de rapid.
-Sunt un prost, un naiv si un fraier, am strigat, avand prima mea criza de nervi de pana acum.
Inainte sa lovesc laptopul si sa-l fac aproape bucati, Mark imi prinse mana si ma privi bland.
-Haide Akita, nu fii atat de nervos. Totul se rezolva cu politia.
-Dar… Nu, nu putem. Tocmai am vorbit despre asta, nu avem destule dovezi sa le aratam ca Yn este vinovat si… In plus, am murmurat, agatandu-ma de haina lui. Ma simteam mult mai bine in preajma sa, dar nu se compara cu prezenta lui Yn. Sau sa-i zic Dean Parker?
-In plus, nu vrei sa-l pierzi, nu-i asa?
Era incredibil cat de calm putea ramane acest copil. Ar fi trebuit sa ii iau exemplu si sa nu mai plang.
-Dumnezeule, Aki, prietene, nu mai plange.
Ma trase de mana si ma ridica, ducandu-ma spre baie. Ma simteam pur si simplu tarat de el, caci nu mai aveam putere sa mai gandesc nici pentru a pasi. Parea un vis, mai bine zis un cosmar din care doream sa ma trezesc cu orice pret. Ba chiar ma ciupisem de doua ori de mana, insa minutele continuau sa treaca la fel ca inainte. Era realitate. Totul! Yn ca traficant, eu ca un prost ce l-am crezut. Eram patetic. Eu si toti cei ce i-au cazut in plasa.
Mi-am umezit chipul cu apa rece, ajutat de colegul meu, care imi prinse fata in palme.
-Uite-te la mine, ma indemna, ridicandu-mi barbia. O sa fie totul ok, crede-ma. Vom anunta politia. Acum avem destule dovezi. Nu te ingrijora in privinta lui; asta e ceea ce merita. Trebuie sa plateasca pentru ce a facut. Akita, imi rosti numele cu atata blandete, apropiindu-si chipul de al meu. S-a folosit de tine, nu merita sa-l iubesti.
In urmatoarea clipa, gurile ni se lipira una de alta, formand un sarut ce deveni in scurt timp calmantul pentru mine. Isi trecu mainile prin parul meu ca sa prelungeasca acest act intim, dar minunat, in scurt timp simtind cum toata atentia mi se indreapta spre el si uit de grijile cu Yn.
Mana dreapta ii cobori intr-un mod sigur spre slitul pantalonilor mei. Un singur zgomot se auzi, ca sa-mi simt mai apoi organul cuprins de un val de caldura. Fiori porneau din varful picioarelor, pana la obrajii mei, inrosindu-se.
-Mmm... Mark, am gemut, miscandu-ma instinctiv in fata, ca sa-l simt mai aproape de acel loc.
Nu stiu de unde acel instinct, dar pur si simplu simteam nevoie de o atingere blanda asupra acelei presiuni in boxerii mei. Nu doar asta il uimi si-l facu sa isi mareasca ochii, ci si faptul ca m-am agatat de umarul lui, tragandu-ma aproape cu toata forta si lipindu-ma de el. Parca nu mai doream sa dau drumul acelui lacas umed, dar intr-un final ne-am oprit, realizand ce fel de act creasem.
-Saruti mai bine ca inainte, constata satenul, facandu-mi cu ochiul si lingandu-si buzele. Acum, hai sa ne intoarcem la treaba noastra si sa anuntam politia. Cu cat o facem mai repede, cu atat mai bine.
Iesi din baie, eu urmandu-l.
-Cine stie ce face Yn acum in Germania. Vrea sa-si anunte fostii colegi ca e in viata si gata sa-si reinceapa activitatea? rase batjocoritor si apuca telefonul. Roni parea putin surprins pentru ca nu intelegea aceasta brusca schimbare de situatie, insa pricepu imediat ce Mark ii intinse telefonul si il lasa pe el sa vorbeasca cu politia.


Trecuse nici mai mult, nici mai putin de o saptamana. Politia nu ne-a crezut pana nu le-am aratat dovezile, iar ei au spus ca niste pusti ca noi ar trebui sa se joaca afara pe vremea asta frumoasa, nu sa stea in casa si sa piarda timpul cu lucruri de oameni mari. Noroc cu Roni care era mai mare decat noi si ne-a luat apararea.
Ma simteam intr-un fel in siguranta ca Yn - pentru mine tot Yn Utaru va ramane - era inchis, insa, pe de alta parte, pastram unele sentimente de vinovatie. Nu am vrut sa dau deloc ochii cu el cand am aflat ca e dupa gratii. Eram constient ca niste sentimente de dragoste nu-mi vor parasi inima atat de usor. Blondul va ramane mereu acolo, undeva, ca prima dragoste pe care am avut-o. Era greu de crezut ca o persoana cu un caracter binevoitor ca ala lui putea face toate asta, si totusi s-a intamplat atat de aproape de mine.
Devenisem victima, si eu si Mark, confruntandu-ne cu povara unei minciuni. Degeaba raspundeam cu "nu-mi pasa" la fiecare intrebare despre Yn care imi era adresata, cand in inima mea se dadea o batalie crunta intre niste sentimente nevinovate.
Nu, nu-l mai puteam iubi dupa cele petrecute. Si totusi, daca o faceam, avea cineva sa ma omoare?
Am incercat sa nu ma mai gandesc la el, sa-l uit, si asta cu ajutorul lui Mark.
-Ma simt mult mai bine acum cand stiu ca el e inchis si e departe de tine. Akita, acum am atata timp sa-ti sarut buzele alea apetisante si poate sa fac si mai mult, pentru ca stiu ca oricum nimeni nu ma va opri. Asta daca nu vei vrea tu si te vei impotrivi, incepu el discutia.
-Nu am nimic impotriva, am raspuns, croit sa dau nastere altor sentimente.
In clipa urmatoare, Mark isi lipi trupul de ala meu si ma lasa pe spate, pe suprafata acoperita de un cearsaf moale. Imi prinse partea carnoasa a gurii si incepu s-o suga si s-o linga pervers, pana isi strecura limba inauntru, intalnind-o pe a mea. Era fierbinte si doritoare, reusind sa opreasca intr-un fel sau altul timpul in loc. Nu m-am impotrivit, din contra, mi-am lasat capul pe spate, chemandu-l mai mult peste mine. Cu el era altfel, inima imi batea, dar sentimentele si emotiile nu erau atat de puternice. Ma simteam mult mai in largul meu si reuseam sa mai actionez si eu din cand in cand.
-Saruti al dracu de bine, micutule, se opri el pentru cateva secunde, apoi continua acel act intim, miscandu-si mainile prin parul meu.
-Chiar?
-Da, imi sopti, ducandu-se repede spre ureche. Imi prinse lobul intre dinti, muscandu-l bland si creand un joc vulgar. Mainile mele isi gasira locul pe spatele lui neacoperit. Tocmai iesise de la dus, urmand randul meu sa-mi fac o baie.
Brusc se opri, ascultandu-mi respiratia si privindu-ma in ochi.
-Eu chiar te vreau, Akita. Vreau mai mult decat sa-ti simt buzele.
Sinceritatea cu care vorbea, ma facu sa zambesc slab, dar trist. Ii cunosteam toate sentimentele, dar cel pe care il observasem pana acum fusese doar Yn, iar Mark era doar cel mai bun prieten al meu.
Cu toate astea, interiorul meu tanjea dupa el. Ciudat, insa real.
-Si eu, Mark. Si eu te vreau.
Surprins de vorbele mele, adopta o expresie foarte uimita, pe care nu o mai vazusem pana acum.
-Doamne, Aki, tu vorbesti serios? intreba, radiand de fericire,
-Aham, i-am raspuns printr-o usoara inclinare a capului.
Ma saruta scurt pe buze, apoi indeparta prosop ce reprezenta o viitoare piedica pentru amandoi. Isi intinse mana spre una din perne, alegand-o pe cea mai pufoasa si punand-o sub capul meu.
-Stai pe asta, micutule.
Incepu sa ma dezbrace, iar eu il sorbeam din priviri fara sa-i adresez mai mult. Doream intr-un fel sa-l ajut, dar ma simteam deja mult prea intimidat.
Dupa ce ajunse la boxeri, se opri.
-Esti sigur ca vrei asta?
-Da, sunt sigur, am murmurat, incercand sa vorbesc cat mai clar.
Emotiile deja ma cuprinsesera.
Prinse de linia boxerilor cu dintii, apoi trase de ei in jos pana ii elibera de tot. Incepu sa sarute acea portiune intarita, reusind sa scoata primul geamat din gura mea.
-Mmm, asta voiam sa aud, rosti, lingandu-si buzele cu vulgaritate. Aceste gesturi imi dadeau o mie de fiori, insa imi placeau prea mult, incat am continuat cu acele sunete pentru mai multe complimente.
-Asa, asa, micutule, geme-mi!
Si am gemut.
-Umm...Mark...
Apoi cateva secunde de liniste, ce-i ocupara timpul ca sa se poata pozitiona la intrarea in trupul meu fierbinte. Cu buricele degetelor imi mangaia pielea, apoi ma prinse de talie si ma facu sa-mi infig unghiile in bratele sale si sa strang din dinti.
Intra.
-Ahh, Akita, la dracu, cat de bine poate fi inauntrul tau, murmura, concentrandu-se asupra miscarilor. Inainte si inapoi, acestea erau cele pe care continua sa le faca.
Picioarele mele se stransera in jurul taliei sale, provocandu-l intr-un fel sa intre tot. Nu ma mai recunosteam, atat prin gesturi, cat si prin gemetele ce se pareau ca-l excita al naiba de mult pe cel de deasupra mea.
Trupul lui se sprijinea in maini, aflandu-se de o parte si de alta a capului meu, oferindu-mi deseori saruturi mici pe nas si sub buze.
-Esti atat de fierbinte si de stramt.
Din nou aceleasi cuvinte vulgare ce incepusera sa-mi placa din ce in ce mai mult.
-La dracu, gemu si el odata cu mine, cand veni momentul sa scape de presiune si sa isi dea drumul. Cu toate astea, nu am reusit sa simt nimic inauntrul meu, ci am observat cum toata substanta din el se varsa pe cearsaful alb, confundandu-se cu culoarea. Cazu peste mine, dar nu se opri aici, ci incepu sa-si miste mana intr-un mod excitand pe organul meu. Din nou aceeasi fiori, dar de data asta mai multi.
-Doamne, esti atat de bun cand pari atat de neajutorat si esti asa excitat, continua satenul sa ma complimenteze.
-De unde stii ca sunt excitat?
-Se vede, rase, continuand actul.
Ma uitam la mana lui, asezand o perna deasupra, insa asta nu-l opri din a continua sa se miste. Dupa ce ultimul geamat se facu auzit din prorpia-mi gura, se tranti peste mine, tinandu-si mana inclestata in a mea.
-De ce nu ti-ai dat drumul in mine? am intrebat, printre rasuflari.
-Poate data viitoare, zise calm, zambaret, inchizandu-si ochii.

***

Am decis sa-l vizitez la inchisoare, chiar daca ar fi fost pentru ultima data. Nici Mark, nici Roni nu stiau unde am plecat si am decis ca n-ar fi bine sa afle.
Nu stiu cum am reusit, dar nimerisem tocmai la ora de vizita. Si cum detinutii aveau voie doar la un vizitator pe zi, avusesem mare noroc ca la el nu venise nimeni pana acum.
Nu paru surprins sa ma aflu aici, ba din contra, chiar recunoscuse ca se astepta sa vin. Dupa o discutie destul de lunga, destinul sau avea sa se schimbe.
-Asa ramane, ok? Faci rost de cheie, mi-o aduci, si fugim impre
una de aici.
Am dat din cap, reusind sa-i ating cateva suvite blonde inainte sa plec. Ma surprindea faptul ca inca nu-l tunsesera, dar nu mai avea timp pentru asta. In seara asta va evada... Pentru a doua oara.
Misiunea pe care mi-o daduse, aceea de a lua cheiea de la unul din paznici, o indeplinisem fara prea multe griji. Exact asa cum spusese el:
-Paznicii de aici sunt mult prea batrani si satui de viata, asa ca tie, iubitul meu Akita, iti va fi foarte usor sa te strecori in biroul lor cand isi servesc cafeaua, si sa iei cheile.
M-am intors la el, dar de data asta nu in camera de vizite, ci in fata celulei sale. Arata exact ca in filme: holurile murdare, gratiile ruginile, o toaleta si un vas de chiuveta impreuna cu patul in acelasi spatiu mic. Trebuia sa-l scot cu orice pret de aici.
-Haide iubitule, grabeste-te, sopti bland, clipind des si uitandu-se in toate partile ca nimeni sa nu vina. Se tinea cu mainile stranse de gratii, pregatit sa le lase singure aici, cu tot cu rugina lor, in timp ce eu bagasem cheiea.
-Promite-mi ca ma iei peste tot cu tine.
-Promit! zise clar.
In momentul acela, am rasucit cheiea, usita deschizandu-se. Primul lucru pe care-l facu, fu sa ma sarute apasat si sa-si vare limba in gura mea destul de rapid. In timpul actului, ochii imi erau inchisi, insa fusera brusc deschisi de lumina provocata de o lanterna.
-Stati pe loc, natarailor, se auzi o voce groasa, ce-mi facu trupul sa vibreze brusc. Degeaba priveam in acea directie, caci lumina era prea puternica si nu-mi oferea sansa sa vad silueta.
-La dracu, au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit, inainte sa imi simt incheietura stransa cu putere.

SFARSIT

[MiraA]

Wow...si e gata?! Nu-mi vine sa cred ca ai terminat ficul. In primul rand, felicitari!!! Chia ma bucur ca ai reusit sa-ti duci la bun sfarsit proiectul si sper ca vei incepe unul nou in curand, pentru ca ai idei bune si sti cum sa le transpui in scris. Trebuie sa recunosc ca asta a fost una dintre cele mai interesante povesti pe care le-am citit, nu numai pe zup, ci in general, pe vreun forum de fictiune originala. Inca o data felicitari
Cred ca cel mai mult mi-a placut modul in care ai reusi sa-ti zugravesti personajele si felul in care ele au prins viata. Nu e un lucru chiar asa de usor de facut, mai ales daca povestesti la persoana I (eu una nu reusesc sa fac asta...am incercat o data si am lasat-o balta; nu se pun ficurile in colaborare). M-am indragostit de personajele tale, fie ele bune sau rele...sau undeva la mijloc. Cum am zis, astept urmatoarele povesti, la fel de nerabdatoare cum am asteptat si fiecare capitol din ficul asta

[hiimera]

Fani (eu asa te stiu si asa am sa-ti spun mereu), m-ai facut sa aplaud in camera pe intuneric. :))
Deci am reusit acum sa citesc ultimele 6 capitole pe care le-am pierdut si pot spune ca ai reusit sa ma impresionezi placut. Exact ca in filme a fost totul si finalul m-a dat pe spate. Genial!! Chiar nu ma asteptam la una ca asta, ma gandeam ca va ramane cu Mark si ca va incepe si el o noua viata, dar se pare ca tot la Yn a tras si cu toate acestea, chiar daca nu mi s-a parut prea bine totul a fost pbine pus la punct, bine structurat si lasand deoparte greselile minuscule, miezul povestii a fost scos cu brio la lumina.
Cum sa iti spun, inca de cand m-am apucat sa-ti citesc ficul am stiut ca ceva super avea sa iasa din el, ai idei bune si te pricepi sa scrii, de evoluat nu mai spun, ai evoluat frumos ,iar ideile chiar s-au conturat bine la fel ca si personajele. Mi-a placut ficul trist ca sa incheiat, acum ar fi misto pentru o a doua parte, in care cei doi ar evada sa spunem si altele, dar mai bine asa. Sa lasam misterul sa ne cuprinda.
Te-ai jucat bine cu descrierea, actiunea, ai conturat la final foarte bine personajele si sunt sigura ca ai surprins fiecare cititor al povestii acesteia, pe mine una da. Si nu incetez sa spun ca finalul e mortal, bestial! :)) Chiar frumos. Oricum parerea mea.

Acum te voi lasa si ma bucur ca am ajuns sa citesc totul si sa parcurg impreuna cu tine o astfel de poveste incitanta, sper din suflet sa mai incepi un nou fic original pentru ca fiecare secunda pe care eu am pierdut-o, am pierdut-o cu un scop si nu regret ca intreaga mea atentie si privire a fost captata de randurile iscalisite digital.
Te mai astept pe aici cu lucrari noi si deja mor de nerabdare Fani. Ceau!

[Lexxu]

Gata?! Cum, ce, de ceeeee? Cand devine mai interesant tu termini? sau cumva ai de gand sa faci si un sezon doi? *tanti lexxu nu s-ar supara*. Mi-a placut mult actiunea din ficul asta si personajele, descrierea, replicile, tot. Lucrezi impecabil si este de admirat. A fost destul de draguta scena de amor dintre Mark si Akita, desi sincer eu ii prefer mai mult pe Yn si pe Akita. M-am cam obijnuit cu ei doi, chiar daca Yn e un traficant de droguri, iubirea lui Akita e sincera si posibil sa-l schimbe nu? ;3. Acum ca mi-am amintit ma bucur ca a disparut roscatul ala(prieten cu Yn) din peisaj. Ma stresa prea mult aparitia lui in fic. Roni, tipul asta inteligent a reusit sa-l bage dupa grati pe Yn, dar cum Aki nu a fost de acord s-a dus sa-si salveze iubirea. Interesant, un motiv nobil. Totusi, m-ai lasat niste semne de intrebare. Ce-o sa se intample mai departe? sau ; Cine era tipul ala? (poate fi politai sau nu) si ; Ce-o sa faca Mark cand o sa afle ca Aki a plecat cu Yn? (daca o sa se intample). Eu una mai sper la un sezon doi . Oricum, tin sa te felicit pentru terminarea ficului asta. Mi-a facut mare placere sa-l citesc si este intradevar reusit. De asemenea iti urez succes pentru urmatoarele ficuri, (banuiesc, ca o sa mai faci). Kissez si Zbyeee.

[Rain]

Multumesc mult de comentarii. Da, acesta este finalul si ma simt onorata ca l-am terminat, ca am avut cititori si cel mai important, ca v-a placut. Cum am spus, stiu ca sfarsitul te lasa cu ochii in soare, insa nu ca nu vreau sa va raspund la intrebari in legatura cu 'ce s-a intamplat?', ci vreau sa-si imagineze fiecare cine e acea persoana ce a venit si ce s-a intamplat mai departe. Las la alegerea voastra.^^
Cat despre un al doilea sezon, spun ca NU va aparea, cu siguranta. Acesta a fost finalul!

[Erion.]

Hey, pisic! Stiu ca nu ti-am mai comentat la ficul asta si imi pare rau, dar uite ca am ajuns si eu intr-un final pe aici. So... let's start!
Nu pot spune ca actiunea ficului m-a impresionat foarte mult la inceput, dar ideea a fost originala si asta m-a incantat: dragostea profesor-elev.
Desi, dupa cum am tot vazut, toata lumea il placea pe Yn, in timp ce eu nu eram de acceiasi parere; chiar nu il suportam deloc. Mi se parea un tip plictisitor, care, in mintea mea, era privit ca un obstacol intre Mark si Aki... mai e si blond. In fine, lucrurile s-au schimbat imediat ce si-a aratat adevarata fata si mi-a placut la nebunie acel capitol in care a aparut pentru prima oara si James. De atunci, in ochii mei, era ca un bad guy, prefacut, cu toate calitatile sa-l deruteze pe micutul Akita.
Cat despre James, roscovanul ala, mi s-a parut ca era doar un catelus pentru Yn. Numai gandul ca intrei ei doi putea fi ceva, serios sau nu - asta mai putin conteaza - ma facea sa zambesc foarte satisfacut. Mi-ar fi placut sa descri o partida dintre ei doi... dar, na, pot sa traiesc si fara acum ca ai adus ficul la final. Si, totusi, era o mica sansa, din cate imi aduc eu aminte, roscatul simtea ceva pentru Yn.(chiar nu inteleg de ce insist asa asupra celor doi)
Trecand peste, Akita clar era genul ala de baiat timid, firav, care invata foarte bine, dar asta nu era deajuns, tu i-ai creat si un caracter foarte, foarte naiv, ce l-a adus in plasa lui Yn.
Si, acuum, am ajuns si la Mark... my favorite of all, btw. Eu chiar il consideram de cand a aparut prima oara in poveste partenerul ideal pentru Aki. Mi s-ar fi parut foarte dulce cuplul! Ma inebuneau efectiv clipele in care cei doi se apropau catusi de putin, la fel ca momentul in care Mark adormise cu mana-n pantaloni, sau miile lui incercari de a se da pe langa Aki, la fel, ma faceau sa citesc cu sufletul la gura; poate, poate se intampla ceva... dar nimic! A trebuit sa astept pana la ultimul capitol sa faca si ei ceva. Si, totusi, a meritat! Scena, ca de obicei, descrisa frumos, mi-a placut ca a fost spontana, iar replicile...pfff, am ramas fara cuvinte. Citeam efectiv fara sa clipesc! Acum sa nu crezi ca am trecut cu vederea peste preludiul ala din baie, plin de perversitate si unde, spre marea mea surprindere, Akita prisese gustul sarutului pe langa curajul care ii lipsea de atata vreme.
Acum... despre cine sa mai vorbesc? Hmm... Matei a fost si el, desi mai putin decat Mark, unul din favoritii mei. Nu stiu de ce, dar comportamentul sau m-a atras de prima oara cand a aparut in poveste, dar mi-a parut rau ca l-ai omorit, sau mai bine zis, ca l-a omorait James. Pe alta pate, si Saren imi acaparase atentia la inceput, mai ales cu scena de pe catedra, dar spre final l-ai cam scos din peisaj. Nu stiu de ce, dar m-a amuzat mult partea in care el prezenta festivitatea de la sfarsitul anului.
Si acum ar trebui sa ma reintorc la decursul ficului si sa las personajele, pe care le-ai conturat bine pana la final, deoparte.
Ce pot spune? Actiunea a devenit din ce in ce mai atragatoare si mi-a placut enorm cursul ei de cand cu noua fata a lui Yn. Totul a fost bine pus la punct, astfel incat am inteles bine povestea pe care ai vrut sa o redai. Stiam ca iti place sa mergi departe, dar chiar asa?! Yn traficand de droguri, fost detinut si cu un nume fals? Asta chiar mia placut! Ma intreb ce s-o fii intamplat oare cu roscovanul ala, James... Chiar as fi vrut sa ramana cu Yn, amandoi intr-o celula si, asa, poti face o continuare in jail... Ce zici?*perv mind*
In orice caz, eu vreau sa-mi imaginez ca la sfarsit a venit un paznic, l-a prins pe ala mic cu cheia, il inchide inapoi pe Yn, iar lui Akita ii dau drumul. Si, in final, Aki ramane cu Mark si totul e bine. Nu prea stiu daca finalul asta ar fi posibil, dar incerc si eu sa cred asta. Daca nu, mai m-am gandit la unu in care si Aki ramane inchis cu Yn, apoi intra si Mark alaturi de ei pentru ca... se gasisera toti bani la el...nu stiu
Lasand prostiutele mele la o parte, tu, pisoi, ai avut un fic minunat si sper sa o ti tot asa!

[Alii]

Heii! Se pare ca eu sunt cea mai proaspata cititoare de aici .. Am descoperit doar de vreo saptamana animezup si ma bucur foarte mult! Imi place foarte mult fic-ul acesta ... te ador! Ador felul in care scri , in care descrii .. mai ales acele scene Ma bucur foarte mult ca am citit acest fic si astept cu nerabdare altul . Stiu ca e ciudat faptul ca las un comentariu abea acum , dupa muuuult timp dupa ce ai terminat acest proiect. Sper sa mai scri , ai talent , iar ideile tale sunt super . Nu e primul fic pe care il citesc scris de tine Sper sa nu te deranjez cu acest comentariu , asa ca de aceea nu scriu foarte mult . Succes in continuare Sper sa mai vorbim si sper sa mai faci si alt fic yaoi , caci ai talent! Bye!