[Terminat] Show me love

[Nywa]

[center] Capitolul 17[/center]

- Ce ai de gand sa faci acum? Ma intreba Sauky, in timp ce eu stateam turceste pe covor si mancam pranzul delicios, pregatit de mama mea.
Inghit tot din gura si ma sterg la gura cu un servetel, apoi ii spun ca vreau sa aflu unde se afla exact Tsunade, pentru a termina o data pentru totdeauna povestea cu ea. Cand auzi, femeia se facu alba la fata, iar din ochii violacei incepura sa curga siroaie de lacrimi amare si de tristete.
- Mami, esti bine? Ma duc la ea, alarmata, iar Sauky ma imbratisa, incepand sa ma stranga la pieptul ei, murmurand intr-una ca nu vrea sa ma piarda din nou. Sauky, nu pot sa traiesc o viata intreaga sa stiu ca Tsunade imi sufla in ceafa si fiul meu este in pericol. Te rog, ai incredere in mine, ii mai spun si o privesc atent in ochii aceia de ametist.
Femeia trase aer in piept, apoi zambi, spunand ca Rimini ar fi mandra de mine. Ma incrunt usor, fiindca nu stiam ce legatura are nepoata lui Madara Uchiha, dar eram foarte curioasa sa aflu despre ea. O singura data am vazut-o pe Rimini Uchiha si atunci aveam vreo trei-patru ani. Era o femeie mandra de vreo douazeci si trei de ani, cu parul de o intunecime foarte adanca, iar ochii negri, nu scapau din privire absolut nimic, dar in acelasi timp erau blanzi si calzi. Venea tot la doua saptamani si imi aducea jucarii, haine si dulciuri, dar cand am implinit cinci ani, a incetat sa mai vina si atunci mami mi-a spus ca Rimini a plecat din sat.
- Deci, care e treaba cu Rimini Uchiha? O intreb, imbracandu-ma in hainele mele obisnuite si prizandu-mi parul intr-o coada de cal, in varful capului.
Sauky ofta si imi spuse ca la noapte vom merge intr-un loc special, ca nu ea era cea mai indicata sa imi spuna ce s-a intamplat cu Rimini si sa iti spuna legatura ta cu Uchiha, spuse femeia, iar eu am ridicat o spranceana intrebatoare, dar am lasat-o moarta, intizandu-ma pe pat. Mama mea lua tava goala si ma pupa pe frunte, iesind afara din camera, inchizand usa foarte usor, iar eu am alunecat intr-un somn usor si fara vise...

Ne miscam de la o umbra la alta, cu urechile ciulite dupa eventuali urmaritori. Sauky ma conducea spre padurea ce inconjura satul, spunandu-mi ca persoana respectiva a intrat ilegal in sat sub forma unei pasari. Daca ne zarea cineva prin sat, stand de vorba cu el, intreaga divizie de Anbu pe noi. M-am simtit usurata intrand in padure, dar m-am oprit bruc, cand am vazut persoana cu care trebuia sa ma intalnesc eu cu mama.
- Madara Uchiha! Marai, mijind ochii, dar simt mana mamei pe ceafa mea si am simtit cum ceva incepu sa mi se prelinga din par. Ce este asta? O intreb incurcata pe mama mea si imi dau cu mana prin par.
Raman socata cand vad vopsea roza in palma mea. Maresc ochii si o privesc pe femeia, care se presupunea ca mi-a dat viata si a avut grija de mine, acum imi arata ca nu este ea, mama mea adevarata. Daca nu este ea, atunci...
- Rimini..., soptesc, privind socata si uimita iarba culcata si de un verde-inchis, atinsa de negura adevarului. Daca Rimini e mama mea, inseamna ca sunt...
- Pe jumatate, am auzit glasul bland si cald a lui Madara, facandu-ma sa tresar usor si sa imi atintesc privirea. Ai Sharingan-ul pana la nivelul trei, dar niciodata nu vei putea niciodata sa activezi Mangekyo Sharingan...
- Daca am Sharingan-ul, de ce nu aveam ochii rosi ca a lui Sasuke? Il intreb, cat de calma puteam, fiindca de mine depindea soarta viitorul familiei mele.
Imi spuse ca Rimini cand m-a nascut, a stiut ca cei din clanul Uchiha ma vor ucide si de aceea in complice cu Sauky a facut un genjutsu destul de puternic si periculos, peste intregul sat, ca Sauky a ramas insarcinata dintr-un viol si ca eu as fi fiica ei. Apoi Sauky a facut un jutsu pe mine, ce mi-a schimbat parul din negru in roz si Sharingan-ul il ascundea in culoarea naturala a ochilor mei. Oftez si fug la bunicul meu, imbratisandu-l incepand sa plang in hohote.

- Ma bucur ca datorita Sharingan-ului, am avut vointa de a-mi sti trecutul, soptesc bunicului meu, in timp ce stateam impreuna pe malul unui parau si ne priveam reciproc in ochi.
Brunetul inchise ochii si incuviinta din cap, zambind fericit, ca am fost capabila sa imi reactivez Sharingan-ul dupa atata amar de vreme. Abia asteptam sa ii spun lui Sasuke ca sunt pe jumatate o Uchiha. Dar acum, el va mai vrea sa fie cu mine sau se va lapada de mine si de copil ca de ultimul rahat din lumea asta? Trag aer in piept si privesc katana pe care am luat-o cu mine, mai ales ca in aceasta noapte aveam de gand sa o atac pe Tsunade, fiindca am trimis-o pe Sauky sa il gaseasca pe Sasuke sau pe tata si sa le spuna planul meu. Deodata cerul fusese luminat de un katon destul de puternic, iar eu mi-am dat seama imediat ca e de la un Elementar.
- E timpul sa mergem, spuse bunicul, iar eu m-am ridicat in picioare, pornind spre desisul paduri.
- Madara, spun eu pe un ton incordat, atragandu-i automat atentia. Daca Sasuke se va supara pe mine, ca nu i-am spus...
- Stie, raspunse scurt, facandu-ma sa maresc ochii cat cepele, apoi sa zambesc ironic.
Normal ca stia, fiindca chiar el mi-a deblocat amintirile si poate a vazut ca am kekkey-genkai-ul clanului sau. Trag aer in piept si pornim in fuga spre turnul Hokage, unde am aflat ca se ascunde baba aia nenorocita...

[Nywa]

[center] Capitolul 18[/center]

Cercetam coridorul cu Sharingan-ul activat, ca sa nu fiu luata prin suprindere si sa fiu ucisa. Acum tineam prea mult la viata mea, ca sa las pe cineva sa mi-o ia. Pentru un bosorog de vreo o suta si deja de ani - mai mult de treizeci si doi de ani nu ii dadeam - se misca foarte bine, incat ucise doi jonini, inainte ca acestia sa se dezmeticeasca, zaceau morti la picioarele noastre.
- Pareazea! Strig, apucandu-l de brat, la timp, cand un perete se derama in fata noastra. Du-te si adaposteste-te, ea e a mea! Marai, inclestind falcile si strangand pumnii.
- Haruno Sakura sau sa iti spun Uchiha Sakura? Ma lua Tsunade in gluma, iar in fata mea, statea o femeie cu o parte din fata arsa, o mana si un picior schilod. Vad ca Madara a venit sa isi apere nepoata, fiindca nu a fost in stare sa isi apere fiica..., numai continua, fiindca am sarit spre ea, incercand sa o lovesc cu pumnul, dar in ultima clipa am schimbat miscarea, lovind-o cu piciorul in partea dreapta, trecand-o prin pereti.
Ii spun bunicului meu sa se duca la Sasuke sau la tati, sa afle unde este Daisuke si sa il protejeze. Barbatul incuviinta din cap si se evapora, ca si cand nu ar fi fost niciodata acolo. Super! Vreau sa invat si eu jutsul ala... Mi-am scuturat capul si am pasit in incaperea alaturata, peste moloz si barne intoite, din cauza trupului si asa desfigurat al babaciuni aleia. O vad cum se ridica in picioare si sari sa ma atace. Misc mana, iar pogeaua de sub mine, ma inghiti, inainte ca pumnul ei sa faca coliziune cu mine, dar sfarama podeaua cu puterea ei monstroasa. Am iesit din podea in spatele ei si mana mea stanga deveni invaluita de o chakra de un rosu-aprins, combinat cu albastru-noctur, iar eu am stiut din start, ca o voi sigila. Inainte sa apuce sa reactioneze, mi-am asezat mana pe pieptul ei deformat si chakra incepu sa se expinda prin corpul ei. Scancesc usor, fiindca nicidodata nu am mai folosit acest tip de sigiliu inainte.
- Sakura! Ai grija! Aud glasul impancentat al tatalui meu, iar in fata mea aparu Sasuke, care icni, marind ochii, iar din coltul gurii sale dulci si calde, incepu sa se prelinga niste firicele de sange.
- Sasuke, murmur si brunetul imi zambi, iar ochii ii se inchise, picand pe jos, cu un kunai infipt in partea stanga, sub coaste, aproape de coloana. Sasuke! SASUKE! Tip isterizata, cand vad ca balta de sange incepe sa se mareasca. Nenorocita catea ce esti! Te ucid! Marai, iar chakra incepu sa se extinda cu mai multa repeziciune, concentrandu-se in jurul inimi ei.
Scot katana din teaca si o injunghi pe nenorocita, care a vrut sa ma tina departe de cei dragi mine. O imping pe tarfa blonda intr-un perete, repezindu-ma la sotul meu, scotandu-i kunai-ul din trup, incercand sa ii acord primul ajutor.
- Sasuke, te rog, nu ma parasi, asa cum a facut Itachi. Tu m-ai invatat si mi-ai aratat cum sa iubesc, acum nu pleca, luand speranta ce poate va renaste in pantecul meu, soptesc printre lacrimi, dar simt cum cineva ma lovi dupa cap, iar privirea mi se intunecat si eu am cazut in intuneric...

Auzeam voci in jurul meu si niste picioare tropaind pe langa mine, insotite de un glas de copil. Niste manute ude m-au apucat de nas si au inceput sa ma traga de el, facandu-ma sa deschid ochii alarmati.
- Daisuke? Il intreb pe baietel, clipind de cateva ori petnru a ma obisnui cu lumina din camera. Daisuke, mami e aici, spun, imbratisandu-l pe micut, ce incepu sa planga, probabil fiindu-i frica ca nu il mai recunosc.
- Mami nu mai esti bolnava? Ma intreba, facandu-ma sa ma incrunt usor, apoi zambesc, dandu-mi seama, ca Sasuke i-a spus ca sunt bolnava si de aceea nu imi amintesc de el.
- Nu scumpete mica, mami nu mai e bolnava, dar unde este Sasuke? Intreb, indepartandu-ma putin de baietel.
Sauky si Madara, l-au luat pe baietel, spunandu-i ca vor sa ii cumpere o inghetata si sa se joace in parc.
- Deci? Il intreb pe tata, ce statea intr-un colt al camerei si ma privea pierdut.
- Sasuke e bine, e la etaj, doarme. Te-a salvat de la moarte, sacrificandu-si o parte din el. Piciorul sau stang nu il mai poate folosi pe de-a-ntregul.... Cariera lui Ninja nu s-a terminat oficial. Poate lupta si in plus Naruto vrea sa il puna profesor la Academia Ninja..., am inceput sa imi pierd concentrarea, gandindu-ma la sotul meu.
Fara veste m-am ridicat in picioare, iesind pe coridorul de a fara, pornind spre scara de la etaj. Vechea casa a fratilor Uchiha, in care ar trebuit sa ma mut cu Itachi dupa ce se intorcea din acea misiune, iar apoi cu Sasuke, dar... s-a intamplat ce s-a intamplat. Trag aer in piept si deschid usa de la camera sotului meu, ramand uimita, sa il gasesc treaz si vorbind cu Naruto.
- Sakura, dragoste, spuse brunetul, dar eu m-am repezit la el, sarutandu-l cu foc.
- Te iubesc, i-am soptit in ureche si apoi mi-am lipit din nou buzele de ale sale, in timp ce siluietele noastre erau invaluite de lumina rosiatica de afara.
Amurgul secretos, anunta noaptea misterioasa si noi pasiuni...

[Nywa]

[center] Capitolul 19[/center]

- Ramai cu bine mami, spun, punand un buchet de gladiole pe mormantul lui Rimini, ce era ingropata in cimitir, in partea dedicata clanului.
Imi pun o mana peste pantecul rotund si plin, bucurandu-ma ca acolo creste rodul iubiri mele si a lui Sasuke, ce ma astepta pe o bancuta si il supraveghea pe Daisuke si Itachi cum hranea porumbeii. Cand ma vazura, cei doi frati alerga la mine, lipindu-si obrajori de burtica mea, spunand ca isi doresc un fratior. Sotul meu imi zambi, ridicandu-se cu multa agilitate de pe banca, fiindca operatia de ai reface nervul a fost un succes acum trei ani, incat am fost felicitata de toata echipa de medici, ca am putut sa suport o asemenea tentiunie in luna a opta de sarcina, dar imediat dupa operatie, m-au bagat pe mine in sala de nastere, dand viata unui baietel frumos, cu parul negru cu tente de albastru la lumina si ochii negrii.
- Cum te simti? Ma intreba, lipindu-si fruntea de a mea si pupandu-mi obrazul.
Era cam speriat, fiindca in a doua luna de sarcina cu al treilea copil al meu, era sa o pierd, dar doctori au putut sa salveze aceasta viata nevinovata din mine.
- Destul de bine, dar acesta e ultimul, il atentionez pe Sasuke, in timp ce mergeam agatata de bratul sau, iar baietii in fata noastra.
Tanarul rase, apoi ma saruta dulce pe buze, facandu-ma sa zburd de fericire, dar si de regret ca nu il mai simteam pulsand de energie inauntrul meu noaptea sau cand copii nu erau acasa. Il aud pe sotul meu cum imi spuse ca Daisuke si-a activat Sharingan-ul azi, fara sa vrea, cand il invata sa faca un Katon pe vechiul ponton.
- Nu numai Sharingan-ul si l-a activat, spun eu, simtind prin slapi cu talpa foarte subtire, soaptele pamantului.
- Vrei sa spui ca..., incepu socat sa spuna, apoi incepu sa rada vesel, cand am ranjit la el. Ma mir cum nu s-a manifestat de cand l-ai nascut, spuse ganditor, privindu-ma complice.
Imi dau exasperata ochii peste cap si ii spun ca i-am facut un sigiliu de putere, imediat dupa ce s-a nascut, pe ceafa. Acel sigiliu se destrama treptat, pana ajunge sa isi controleze foarte usor puterea sa asupra pamantului. Trecem pe langa muntele hokage si vad chipul lui Naruto deja scultat acolo, facandu-ma sa zambesc trista. Imediat dupa ce Tsunade a fost ucisa, Naruto a fost ales cel de al saselea hokage, Rokudaime, avand grija ca toti cei care au suferit de pe urma javrei aleia sa aibe parte de dreptate.
- Buna tati, spun vesela, cand imi parintele, impreuna cu Sauky si fratele meu foarte mic, venind in vizita.
- Pe mine nu ma vezi? Ma intreba Madara, bombanind, venind de vis-a-vis de noi, alaturi de sotia lui, Kaya si unchiul meu, ce avea vreo optispe ani.
Incepem sa radem, invitandu-mi familia in casa, pentru a lua cina impreuna.

Stateam pe veranda si priveam cum copii se jucam cu mingea in curte - aveam un nepot de varsta lui Daisuke si o fata mai mare cu vreo trei ani - razand si chicotind. Mai veneau din cand in cand la veranda pentru a lua prajiturele cu bucati de ciocolata si suc natural de fructe. Sasuke juca Shogi cu Madara, in timp ce Sauky vorbea aprins cu Leyde si Kai despre Shikamaru ce era profesor in Academia Ninja.
- Deja imi pare rau pentru copii, spun deodata, luand un fursec, incepand sa imi rontaiesc incet.
- De ce? Intreba Madara curios, iar eu cu Sasuke am inceput sa radem veseli.
- Lene, spunem deodata, apoi ne reapucam din nou de activitatile noastre.
Zambesc fiindca acum ma simteam foarte implinita, mai ales ca Sasuke si Itachi mi-au aratat ce este dragostea...

[center]The End[/center]