Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Terminat] O ciudata si un nebun

#31
Hello my dear :X.
Off Doamne Dumnezeule. Ce ti-e si cu copchii astia. Toti sunt la fel. Chiar si eu =]]. Apropo, cand ma mai vezi online, sa-mi aduci aminte sa te intreb ceva xD. Revenind la fic. Nu cred ca isi mai are rostul sa-ti spun ca-l iubesc efectiv. Dar trebuie sa mai lungesc, nu? Da, deci, dupa cum mai spuneam, imi place la nebunie cum descrii. O faci atat de bine incat simt si eu ce simt personajele xD. Dar parca a fost cam scurticel :-?. Nu ma indoiesc ca in next o sa pui ceva... Ceva care o sa ne lase cu gura cascata. Cred.
Eii... Daca mai spun ceva mi-e sa nu spun prostii asa ca nu voi mai spune nimic. Decat spor la scris si ca astept next'ul.
Hugs! >:d<
Ştiai că cea mai puternică bombă atomică detonată vreodată a avut o forţă explozivă de 50 megatone de TNT (trinitrotoluen), de 2.500 de ori mai mare decât bomba de la Nagasaki?

[Imagine: aintallthat.gif]
Yeah... You Know.

#32
Ei bine,am ajuns si eu pe aici,din nou si in sfarsit.Scuze de intarziere dar mi s-a stricat calculatorul.In fine,sa trecem l-a subiect.
Vai Doamne,capitolul e scurt?Dar ultimul meu capitol?In fine.Suspansul ma prinde din ce in ce mai tare cu fiecare capitol.Mai ales cand am vazut ca pana l-a urma Naruto incepe sa simpta ceva pentru ea.Si de ce l-a intrebat Kiba daca o iubeste.Intrebari si iar intrebari.
Greseli,n-am vazut,ori sunt eu mai mereu chioara dar cred ca-mi place prea mult ficul si pur si simplu le ignor.Imi place cum descrii sentimentele personajelor,eu inca m-ai am de lucru.
L-a sfarsit ce sa spun?
Terog sa vi repede cu next-ul ca eu nu mai am rabdare si desigur ,sa m-a si anunti.
[Imagine: 33zfwb9.jpg]


#33
Helau! Este prima data dupa mult timp cand imi fac aparitia la Naruto fan fiction. Daca nu ar fi fost titlul nu as fi intrat si nu as fi comentat. Cat despre titlu...cand l-am citit am cresut ca va fi SasuSaku ( ii detest pe amandoi in egala masura). Am fost placut surprinsa sa descopar ca este un fic NaruHina. ( good job :D)

Descrierea, naratiunea si dialogul sunt ok. Niciprea mult, nici prea putin, nici prea sec. E o poveste frumoasa, insa nu mi se pare nimic iesit din comun ( nu ma refer ca trebuie sa-l faci fantasy). Cum sa-ti spun ca sa ma intelegi...pur si simplu ii lipseste acea sclipire care transforma o poveste frumoasa intr-una pe care nu o poti uita si pe care nu te plictiseti recitind-o.


Hugs from KCl. Bye!
[Imagine: fgdhdr.png]

Tnx Nibbles


Stay by my side . I won\' t let you down . I\' ll never betray you . Call my name and I\' ll save you from the dark . You know I\'m never far .

I\' ll say it as many time as you need : I love you . You are my superstar <3

Nothing can\' t stop me from loving you

#34
Hellow my dear buddy
Am hotarat sa trec si eu pe la ficul tau>:D<
Actiunea For goodness sake, dear, ne mai ti mult pe jar? O sa ne ardem daca ne mai tii mult:)) Deci este lenta si imi place ca ma ti pe jar (sadica de mine):))
Dialogul nu mult si nici sec, este mai seaca propozitia asta:))
Descrierea, ca de obicei ne uimesti prin sentimente. Nu am ce zice aici
Greseli de tastare Eu nu ma uit dupa ele.
Nu-mi place ca-i scurt, dar o sa revansezi tu in cap urmator, sper.
Kiba, chiar trebuia sa-l intrebi daca o iubeste? Cum a zis si Naruto:Nu-i destul de evident?
Acum stim care-i rolul lui Kiba, cata rautate si nedreptate pe parinti fetei. E o parte din ceremonie in care zice: De buna voie si nesilita de nimeni... cred ca parinti ei nu stiu de ea. Urasc nuntile aranjate!
Cam atat am avut de zis, nu prea ma simpt in apele mele. Care mi-a schimbat apa?:-w
Spor la scris, anuntama cand vine nextul:o3
Bye Bye:*
[Imagine: KMS02-5.gif]
An alter-ego: Let your trouble fly like they have wings.
Me: Well,they actually have...
The alter-ego: What?
Me: It's just... they follow you anywhere XD

#35
cele mai multe comm-uri de pana acum... merci, chiar conteaza mult :*:*
KCI, ma bucur ca ai nimerit la ficul meu si ca esti fana NaruHina si ms de parere :D

pai, sper ca m-am revansat, am facut un capitol mai lung decat precedentul desi nu stiu cat de bun :)
si scuze de greselile de orografie dar la 12 noaptea totul parea perfect :))
ii putin si din perspectiva lui Kiba, sper ca nu va deranjeaza


Capitolul 11


Hinata pov.


Astazi mi-am pierdut o parte din mine 'Unde si de ce?', inca nu am gasit raspunsul la niste intrebari atat de elementare. Stiu doar ca m-am pierdut, nu in intregime, pentru ca sunt inca aici. Privind astrul ceresc ce in noaptea asta pare mult m-ai intunecat. Si totusi, o parte din mine e altundeva, zburand in departari infinite sau poate doar ascunsa in intuneric. Tremurand de frica sau de frig...
< Imi lipsesti atat de mult.> Rostesc cuvintele cu voce tare imaginandu-mi ca el e la usa si poate ma asculta. Iarasi ma mint singura. Se pare ca acea parte atat de naiva din mine este inca aici. Lasandu-ma sa sper la lucruri atat de departate de realitatea asta stupida.

Poate ca in final sunt mai fericitii cei care nu au crezut niciodata in iubire. Care s-au multumit cu acel atat de putin neindraznind sa spere la mai mult. Pentru ca ei nu asteapta in fiecare zi, cu o nerabdare aprope dureroasa, sa se faca noapte pentru a se putea departa macar pentru cateva ore de o reliatete atat de greu de acceptat. Ei traiesc in prezent, in realitate. O realitate ce cu timpul devine mai usor de suportat.
Si atunci de ce imi e asa de teama sa fiu ca ei?

Imi scutur capul incercand sa-mi regasesc determinarea. Nu pot renunta atat de usor. Pentru ca asta ar insemna sa-mi traiesc viata acceptand ca sunt o lasa. Acceptand ca nu le-am putut tine pieptul unor oamenii care nu si-au cautat niciodata fericirea. Care s-au acceptat cu atata usurinta unul pe celalalt chiar daca sunt sigura ca nu au simtit la fel inca de pe atunci. Altfel ar fi inteles si ei ce ma obliga sa fac.

In noaptea asta nu pot sa dorm. M-am convins de asta cu ore in urma si totusi statul in pat si visarea cu ochii deschisi imi suradea mai mult decat plimbatul aiurea prin casa. Totusi, recent devenise destul de plicisitoare activitatea asta, iar ticaitul ceasului devine din ce in ce mai dezagreabil cu fiecare secunda care trece cu o viteza izbitor de mica pe langa mine.

Ma ridic din pat cu aceeasi lene atat de specifica mie si ma indrept spre bucatarie cu gandul la un pahar mare de apa. Deja imi simt gatul uscat desi apa era initial doar o scuza prosteasca de a ma ridica din pat.

Dau sa intru in bucatarie cand vad becul din hol aprins. Un zambet copilaresc imi apare pe fata. Deci nu sunt singura care nu are somn si la fix, m-am saturat sa stau de una singura stiind ca toti ceilalti dorm linistiti. Imi momentul asta sunt dispusa sa-mi pierd timpul cu oricine.
Fara nici o avertizare intru direct in hol ca o nebuna dorindu-mi poate sa-l speriu putin pe celalalt insomniac din care am de gand sa-mi fac tovaras de povestit aiurea.
Si planul imi reuseste mai bine decat m-a asteptam. Satenul tresare atunci cand aproape ca sar pe el fara nici o avertizare. Eu doar incep sa rad ca un copil dement. Pentru cateva clipe am uitat de tot si o dorinta absurda de a rade fara incetare ma cuprinde cu o usurinta incredibila.
Totusi zambetul meu idiot dispare cand in sfarsit imi deschid ochii ca lumea si vad doua genti in mainile lui Kiba si pe acesta gata sa plece probabil pentru totdeauna din casa asta.
Nu reusesc sa-i zic nimic, doar il privesc mirata si oarecum confuza in timp ce si ultima urma a zambetul ce il aveam doar cu cateva secunde in urma dispare. De parca nu ar fi existat niciodata.
Satenul se apropie putin de mine in timp ce ii scapa un oftat scurt. Ma priveste direct in ochii de parca ar fi incercat sa citeasca ceva in ei insa fara succes. Totusi nu zice nimic asa ce nu imi ramane decat sa iau initiativa desi imi e atat de teama de unde o sa se indrepte discutia asta.
- Unde crezi ca mergi?
O intrebare simpla pusa de mine cu un ton usor revoltat, incercand sa-mi arat atat indignarea cat si reprosul si confuzia.
- Hinata, locul meu nu a fost aici de la bun inceput, te iubesc din toata inima dar probabil ca el o face mult mai mult desi ii e teama sa ti-o arate si stiu ca si tu simti acelas lucru deci nici nu incerca macar sa ma contrazici sau sa ma opresti. Eu sunt doar un intrus desi poate mi-a luat prea mult timp pana sa realizez asta.
A spus totul cu o calmitate atat de neobisnuita pentru el si totusi cu o urma de regret in glas. Si in momentele astea ma simt atat de vinovata, pentru ca nu simt nici macar nevoia sa-l opresc desi imi e teama ca voi pierde un prieten pentru totdeauna. Da. Doar un prieten.
Satenul a iesit deja din casa si este doar la cativa metri de iesirea din casa. A lasat usa deschisa in urma lui.

Fara sa mai analizez lucrurile aiurea ma las prada unui impuls de moment si fug spre Kiba imbratisandu-l strans de la spate. O reactie pe care obisnuiam sa o am cand eram inca niste copii si nu vroiam ca el sa plece de langa mine. Atunci avea intodeauna efect dar acuma ar fi absurd sa ma astept la aceleasi rezultate.
Satenul se intoarce cu fata spre mine eliberandu-se incet din stransoarea prea slaba si imi prinde chipul intre palmele lui printr-un gest gingas si ma priveste in ochii protectiv.
- Vom ramane prieteni, asai?
Il intreb in timp ce lacrimile mele izbucnesc necontrolat probabil incercand sa-i induca putina mila satenului. Nu sunt inca gata sa-l pierd.
Kiba isi pune mainile pe dupa ceafa mea si ma imbratiseaza strans in timp ce eu ii cuprind trupul strangandu-l putin de geaca.
- Intodeauna voi fi prietenul tau, indiferent de ce ne rezerva viitorul.
Atat mi-a spus, cuvinte simple care au reusit sa ma linisteasca cu atata usurinta dandu-mi un sentiment de incredere. Sau poate ca e vocea lui?...

Fara sa mai spuna nimic isi ia geantile ce le-a lasat pe jos si se depateaza usor de locul in care stateam eu in picioare, privind in gol.


Naruto pov.

In noaptea asta am nevoie sa o vad. Nu pot explica acest sentiment dar pur si simplu stiu ca vreau sa o vad, sa o ating. Sa o simt, sa fiu sigur ca e reala si sa-i spun ca totul a devenit atat de clar pentru mine. Ca o iubesc ca un nebun inca de atunci, cand ea nici macar nu stia cum ma cheama iar eu stiam doar ca e prietena lui Ino. Inca de atunci am fost atat de fermecat de zambetul ei magic atat de contagios pentru toti cei din jurul ei. Atunci stiam sigur ce simt pentru ea. Stiam a o iubesc chiar daca era doar una dintre iubirile acelea copilaresti, premature. Atunci as fi facut orice pentru ea, as fi aparat-o in fiecare secunda pentru ca pur si simplu traiam prin ea. Ea era centrul universului meu.

Si cand am inceput sa-mi pun sentimentele la indoiala? Cand am devenit atat de confuz si nesigur?
Atunci cand zambetul ei a inceput sa piara incet, cand chipul ei a incetat sa mai radieze aceea fericire angelica de care ma indragostisem ca un nebun. Si atunci eram doar un copil. Am preferat sa izolez tot ce simteam pentru ea.
Poate ca credeam ca si eu sunt unul dintre motivele pentru care zambetul ei si-a pierdut din radianta. Atat de naiv, de ce nu am incercat niciodata sa o fac sa-si recapete zambetul acela atat de natural care ma umplea de viata.
Sau poate ca am incercat in tot acest timp fara sa-mi dau seama. Desi pentru un timp gasisem o alta persoana in ea. A fost totusi usor sa o regasesc pe adevarata Hinata chiar daca am fost atat de 'greu de cap' incat am inteles prea greu ca am iubit-o mereu.

Si acum poate e prea tarziu. 'Si atunci ce o sa fac?'. O sa o implor sa renunte la tot si sa vina cu mine departe. Nu, ea e mult prea rationala ca sa faca asa ceva.
Am sa gasesc raspunsul pe loc. Sunt sigur de asta. Voi gasi cuvintele potrivite, o voi convinge sa fie cu mine indiferent de ce va presupune asta.

'Si daca ea nu vrea?'. Atunci ce voi face, m-am pregatit macar putin pentru un raspuns negativ? Daca ma v-a izgonii pur si simplu, si-mi va refuza sentimentele. Chiar pot sa fiu sigur de sentimentele ei pentru mine? Poate ca nu. Dar mi-am jurat ca noaptea asta nu va trece pur si simplu. In noaptea asta v-a fi hotarat viitorul meu daca pot spune asa. Si atunci toata fericirea mea se leaga de noaptea asta, toata implinirea mea, toate sentimentele mele.

Sunt aproape de casa ei. Deja simt un tremuici ciudat, poate din cauza ca am alergat zeci de minute fara incetare ca sa ajung aici sau poate imi e doar teama. Teama de ce voi gasi dupa ce voi ajunge acolo.

Si teama mea si-a gasit rostul. Am ajuns doar la cativa metri de casa ei si il vad pe Kiba stand acolo, in picioare, cu doua gentii in maini.

'Ce face el aici?'. Nu apuc sa meditez prea mult la intrebare caci o vad pe Hinata cum iasa fugind din casa si il imbratisaza pe saten de la spate strangandu-l cu toata puterea ei. Kiba se intoarce si ii i-a chipul brunetei in palme apropiandu-se si mai mult de ea.

Simt cum pamantul imi fuge de sub picioare, parca as fi suspendat in aer. Privesc speriat in jos asteptand parca sa cad in gol dar nu vad nimic din cauza intunericului. Ii privesc din nou pe cei doi, se privesc in ochii cu o sclipire ciudata si ea plange zicandu-i ceva in soapta apoi se imbratisaza strans.
Simt un gol in mine si ma intorc indepartandu-ma de locul ala cu ultimele puterii.
Mergeam spre... nicaieri, incercand sa-mi stapanesc niste lacrimi idioate care vroiau neaparat sa-mi arate ca sunt mult mai slab decat vreau sa par. Dovedindu-mi ca sunt un nimic fara ea.


Kiba pov.


Dragostea inseamna sacrificiu. Am invatat asta pe propria-mi piele. Dar ce alta alternativa mai ai atunci cand constientizezi ca pur si simplu nu o poti face fericita pe persoana pentru care ti-ai da si viata. Pentru ca o iubesti mai mult decat pe tine insuti. Si totusi, ea nu poate fi fericita decat langa el. Si poate vrei totusi sa lupti, refuzi sa renunti pur si simplu sa te dai batut si poate crezi ca iuibirea ta e suficienta pentru amandoi. Dar atunci cand ii vezi lacrimile si pur si simplu stii ca e vina ta si singura solutia pentru a-i oprii lacrimile ar fi pur si simplu sa pleci. Sa o eliberezi de sentimentele tale care o tin captiva. Iar ea tanjeste dupa libertate chiar daca nu realizeaza neaparat asta.
Atuci tot ce iti ramane de facut e sa fugi ca un las.

Asta am vrut sa fac si eu si totusi, am dat gresi. Pentru ca ea sa hotarat sa aiba insomnie exact in noaptea in care eu aveam de gand sa fug fara sa spun nimic. Fara sa-i dau nici o explicatie pentru ca mi se parea prea dureros.
Si atunci a trebuit sa-i spun totul incercand sa nu o ranesc. Sau poate incercand sa nu invart cutitul in propria-mi rana. Pentru ca desi stiam ca am luat cea mai buna decizie, asta nu inseamna ca avea sa doara mai putin.
Si atunci cand ea ma oprit. Atunci mi-am permis poate pentru cateva clipe sa sper ca ma vrea inapoi, ca avea sa-mi spuna ca 'ma iubeste'. Si dorinta mea nebuna de a auzi acele doua cuvinte crestea stiind ca el ne priveste. Si vroiam sa-l ranesc. Pentru ca daca nu era el, poate...
Dar totul era doar in mintea mea. Ea vroia doar sa se asigure ca aveam sa ramanem prietenii. Plangea desi stie cat ma raneste prin lacrimile ei si totusi vroia probabil sa se asigure de raspunsul meu.

Si atunci ce mi-a mai ramas. I-am mai oferit doar o imbratisare plina de afectiune pentru ca dorinta de al ranii pacar putin pe cel pe care ea il iubeste inca persista in mine. Vroiam sa-l vad plangand putin inainte sa primeasca lucrul cel mai de pret pentru mine...
4

#36
Hello.
Ai avut un capitol frumos, in el se pot observa unele schimbari majore, povestea incepe sa ia o alta intorsatura, lasand cale libera celor doua personaje principale.
In acest capitol parca cel mai mult a predominat actiunea intr-un anume fel, impletita cu dialog si descriere. In general de descurci foarte bine, dar mai ai de lucrat la dialog, simt nevoia cateodata ca ar trebui sa spui mai mult decat esentialul iar actiunea uneori e prea inceata si aici ar mai trebui sa mai revizuiesti putin.
In rest cum am spus si ma repet, te descurci bine.
Astept next si spor la scris.
Bye.


#37
Hey dear:*

Se pare ca Hinata l-a ranit pe Naruto neintentionat dar a facut-o. Sincer cred ca, chiar si daca Hinata nu-l stia pe Naruto, tot nu l-ar iubi pe Kiba, prietenia si iubirea sunt sentimente, in acelasi timp asemanatoare dar si diferite si cred ca tu sti de ce, adica tu te joci in acest fic cu ele deci...
Si ce pot zice, ma bucur ca pleaca Kiba, da stiu, sunt rea dar acest lucru o sa le dea voie celor doi sa iasa din acea groapa in care au cazut, deci pa Kiba, sa ne scrii cum e sa iesi din poveste (stiu ca-s rea)
Descrierea predomina, actiunea m-a uimit, dialogul e aproape disparut. Ma bucur ca ai povestit din trei perspective, nu ma supar chiar deloc, mai mult de citit:X Cand a povestit Naruto, la primul paragraf ma refer, ma apucat plansul, stiu sentimentul, toata lumea il stie sau il va cunoaste, la prima iubire tot timpul ne intoarcem:-<
Nu mai am ce zice, greseli nu am vazut, dar la ora aceea nu cred ca se mai baga in seama nu?
Se intelege ca vreau next, te rog sa ma anunti cand apare:o3
spor la scris si Bye Bye:*
[Imagine: KMS02-5.gif]
An alter-ego: Let your trouble fly like they have wings.
Me: Well,they actually have...
The alter-ego: What?
Me: It's just... they follow you anywhere XD

#38
Hello my dear.
Scuza-ma ca am intarziat cu com'ul, dar astazi nu am intrat deloc.
Ce sa mai spun. Stii deja ce voi spune, dar vreau totusi sa mai apreciez inca o data acest fic genial. Acest capitol a fost absolut fantastic. Nu ma asteptam sincer sa plece Kiba si in aceeasi masura nu ma asteptam ca dorinta lui Kiba de a-l ranii pe Naruto era asa de mare. Imi pare sincer rau de ceea ce a crezut Naruto :(. Probabil ca acum se simtea oarecum distrus. Off... :(. Nasol!
Imi place ca ai facut un capitol lung, pentru ca am avut ce citi. Nu stiu ce sa mai zic. Am vazut o mica, cacofonie si o mica greseala de tastare [spun doar asa ca sa mai lungesc com'ul].
Hai ca numai zic nimic. Vreau sa vad next'ul pentru ca ma omoara curiozitatea.
Hugs and kisses!:chuu:
Ştiai că cea mai puternică bombă atomică detonată vreodată a avut o forţă explozivă de 50 megatone de TNT (trinitrotoluen), de 2.500 de ori mai mare decât bomba de la Nagasaki?

[Imagine: aintallthat.gif]
Yeah... You Know.

#39
Ok,l-a acest capitol chiar m-ai dat gata.
Adica,Naruto in sfarsit isi da seama cat o iubeste pe Hinata,asta chiar imi place,dar cand am inceput sa citesc ca ia vazut pe Hinata si Kiba,chiar mia fost mila de el dar nu am ce face,este povestea ta asa ca o faci cum vrei tu.Si Kibe,ce se va intampla cu el?
Lasi mereu atata suspans desi asta e parerea mea,in realitate nu stiu cum e pentru ca si acum sunt c-am adormita.
Oricum,imi place,tine-o tot asa!:bv:
[Imagine: 33zfwb9.jpg]


#40
Vaaaai, cat de multe am putut sa pieerd! Atat de frumos capitolu' asta :x! Superb, tine-o tot asa :*!
Soo... Imi pare rau ca nu am mai lasat comentarii :(. Am fost ff busy cu scoala, examnele, nah...
Well, ador, deci pur si simplu ador modul tau de a scrie. Totul decurge lin, frumos. Iar descrierea (desi stiu ca am spus asta de nenumarate ori) e bestiala! Sentimentele Hinatei, lui Naruto, chiar si ale lui Kiba... ff fain descrise. Iar Kiba a fost asa de smecher la ultima faza. Cand in sfarsit Naruto voia sa-i impartaseasca Hinatei dragostea... Vaai, iubesc drama asta!:))

In schimb, ai avut cam multe greseli de tastare/gramatica:
"tremuici" -tremurici
"iuibirea"- iubirea
"gresi"- gres
"geantile"- gentile
"asai"- asa-i
"Hinata, locul meu nu a fost aici de la bun inceput, te iubesc din toata inima dar probabil ca el o face mult mai mult desi ii e teama sa ti-o arate si stiu ca si tu simti acelas lucru deci nici nu incerca macar sa ma contrazici sau sa ma opresti."--> propozitie e cam lunga, mai ales ca Kiba a spuc totul cu "o calmitate atat de neobisnuita".

Ar mai fi si altele care mi-au sarit in ochi :-j. Inteleg ca era 12 noaptea, dar incearca macar o data sa te uiti peste inainte de a-l posta.

Cam atat. De-abia astept nextul si nu uita sa ma anunti :*.

Byeee :]
[Imagine: 11qpgxx.jpg]

Naruto FanFiction || Vreau sa fiu EU




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)