[Terminat] Love isn't simple [yaoi]

[myuu]

Cu riscul de a dispărea diacriticile şi de aici am să repostez ultimul capitol si sper că de data asta să nu mai fie nicio problemă şi să nu se mai şteargă post-ul. Acestea fiind spuse, vă urez lectură plăcută şi sper să vă placă sfârşitul fic-ului.

Capitolul XXXIII

Dragostea nu e simplă şi nu va fi niciodată, dar acesta nu este un motiv pentru a nu iubi. În romane şi în cele mai multe filme, iubirea pare atât de frumoasă şi limpede la fel cum e un râu de munte, însă, în realitate, lucrurile nu stau deloc astfel. Şi totuşi, mii de oameni se îndrăgostesc şi iubesc de-a lungul vieţii pe cineva chiar dacă nu le este uşor, dar de ce? Poate pentru că, în ciuda faptului că în dragoste întâmpini greutăţi, iubirea este unul dintre cele mai pure sentimente şi singurul care este în stare sa dărâme orice barieră stă în calea ei.
Daisuke îl luase în braţe pe Senji urcându-l pe scări pentru a-l duce în dormitorul lor. A deschis uşa având grijă să nu-l rănească pe iubitul său şi l-a aşezat încetişor pe pat apoi s-a dus până la dulapul ce se afla în cameră. A apucat să ia o cutie mică dinăuntru acestuia şi a băgat-o în buzunarul pantalonilor. Brunetul s-a aşezat pe covor, în genunchi, îndemnându-l pe Senji să se apropie de el mai mult.
- Senji, eu...am ceva important să-ţi spun, a început Daisuke privindu-l direct în ochi şi încercând să citească până în inima iubitului său.
- Nu...nu poate fi adevărat, e un vis? Sau mă însel eu? Nu-mi spune că...? încerca argintiul să vorbească deşi era vizibil prea emoţionat pentru a putea lega cuvintele între ele, însă a fost întrerupt de Daisuke care i-a luat mâna într-a sa.
- Ba da, Senji, este cât se poate de real şi te rog să mă asculţi până la capăt. Te iubesc, te-am iubit din prima clipă din care te-am văzut şi acum sunt sigur că nu e doar un sentiment superficial şi vreau să fi alături de mine pentru totdeauna. Senji, vrei să te căsătoreşti cu mine? L-a întrebat Daisuke plin de speranţă în timp ce deschidea o cutie cu margini din catifea ce avea înăuntru un inel de aur cu un model simplu.
Senji rămăsese încremenit privind în jos către Daisuke care aştepta răspunsul său cu un zâmbet plin de iubire. Argintiul se înroşise la faţă, iar inima îi trepida cu mişcări rapide şi stângace la fel ca şi posesorul ei. Încerca să continuie să respire pentru a putea răspunde la întrebare, însă îi părea aproape imposibil. Cuvintele iubitului său îl ameţiseră mai rău decât o sticlă întreagă de vin, iar acum, un lucru atât de simplu precum respiratul îi părea mai greu ca niciodată. Fericirea deplină se împletea cu mii de emoţii care i se răspândeau prin întreg trupul. În cele din urmă, a găsit puterea pentru a-şi face buzele să se deschidă şi vocea să contureze acel răspuns pe care ardea de nerăbdare să-l dea.
-Da, Daisuke, te iubesc atât de mult, a spus Senji aruncându-i-se în braţe şi strangându-l la piept cu toată puterea pe care o avea.
Lacrimile au început să curgă pe obrajii roşii ai argintiului prefăcându-se în mici diamante ce scăldau pielea catifelată a băiatului. Plângea, însă nu-l durea nimic, nici sufletul, nici trupul, dar acele lacrimi nu veneau din cauza durerii, ci fericirea le făcuse să apară nestingherite. Daisuke i-a prins bărbia într-o strânsoare fermă şi totodată blândă ridicându-i chipul iubitului său până ce ochii acestuia, de un cenuşiu translucid, i-au întâlnit pe ai săi. Fără niciun cuvant în plus, brunetul şi-a unit buzele cu ale lui Senji despărţindu-le uşor pentru a-şi introduce limba în gura caldă a băiatului. Argintiul răspundea la sărut cu aceeaşi intensitate de parcă ar fi cerut din ce în ce mai multă atenţie din partea iubitului său. După ce a rupt sărutul, Daisuke a scos inelul din acea cutie roşiatică şi, printr-o mişcare delicată, l-a aşezat pe degetul firav al băiatului, apoi i-a sărutat fiecare deget în parte. Lui Senji încă nu-i venea să creadă că nu e doar un vis şi că singura persoană pe care o iubea cu adevărat dorea să rămână alături de el pentru totdeauna. L-a îmbrăţişat strâns pe Daisuke trăgându-l după el în pat, până ce corpurile lor erau lipite şi fiecare putea să audă bătăile accelerate ale inimii celuilalt.
- Senji...ţi-e foame? Vrei să pregătesc ceva? A spus Daisuke încercând să se oprească înainte de a fi prea târziu şi de a se simţi mult prea atras de corpul iubitului său.
- Neah...A îngăimat Senji în timp ce îl săruta pe gât şi îi mângâia abdomenul pe sub tricoul albastru pe care îl purta iubitul său. Tot ce vreau, am deja: pe tine! A încheiat roşind din cauza propriilor sale cuvinte.
- Vom avea timp şi pentru asta...nu vrea să grăbesc lucrurile, i-a răspuns brunetul privind într-o parte fiindcă Senji ajunsese cu mâna până sub materialul boxerilor şi nu dorea ca expresia feţei să trădeze ceea ce spunea.
- Hm...adică faptul că ne căsatorim nu grăbeşte lucrurile, dar o partidă de sex da? Ştii, Dai, poate că tu nu vrei, dar e deja prea târziu, spunea argintiul masând organul deja erect al băiatului şi continuând să-l sărute scurt pe gât.
Într-o secundă planurile brunetului s-au schimbat şi l-a trântit pe Senji pe cearceaf pentru a fi el deasupra iubitului său. I-a scos imediat tricoul cu care era îmbrăcat şi l-a lăsat să cadă pe undeva în apropierea patului urmând ca şi lui să i se aplice acelaşi tratament. Daisuke i-a atins obrazul stâng care căpătase o nuanţă trandafirie ce se închidea către roşu cu cât mâna brunetului cobora mai jos. Acesta a început să-i sărute gâtul, apoi pieptul, urmând liniile graţioase ale muşchilor băiatului. Mâinile brunetului îl mângâiau pe spate creându-i fiori care-i străbăteau corpul, făcându-l să tremure uşor. Deşi nu era nici pe departe prima dată când se culca cu iubitul său, senzaţia de plăcere şi acea roşeaţă din obraji se păstrase la fel ca în prima zi. Daisuke a urcat către chipul băiatului căutându-i buzele rozalii pe care le-a sărutat lacom, apoi l-a muşcat încet de lobul urechii, în timp ce mâinile erau ocupate să-i deschidă pantalonii. După ce a scăpat de fiecare articol vestimentar al iubitului său, a procedat la fel şi cu hainele lui, rămânând astfel două corpuri încinse şi pline de o dorinţă nestăpânită ce va mocni în sufletele lor până ce avea să fie satisfăcută.
Daisuke a început să îi sărute pieptul lui Senji oprindu-se la mugurii întăriţi pe care îi înconjura cu limba, apoi îi muşca lăsând un semn roşu, abia perceptibil. A coborât mai jos, până între picioarele argintiului, cuprinzându-i organul cu gura şi începând să-l dezmierde din ce în ce mai rapide. Când se oprea din mişcarea capului, înconjura bărbăţia lui Senji cu limba, făcându-l să geamă din cauza plăcerii ce îi cuprindea trupul. Nu l-a lăsat să se elibereze de lichidul albicios, ci i-a ridicat picioarele pe umerii săi pentru a face penetrarea mai uşoara. După prima împingere a brunetului, ce s-a încheiat cu un scâncet din partea iubitului său, au urmat mişcări ce se intensificau pe măsură ce amândoi se pierdeau în dorinţa de a ajunge la orgasm. Senji strângea aşternutul în pumnul stâng lăsând gemetele înfundate să spargă linişea încăperii transformând-o într-o atmosferă încinsă; coapsele i se mişcau şi ele odată cu penetrările sigure ale iubitului său. Acesta îi apucase umerii băiatului pentru a micşora distanţa dintre ei şi continua să creeze mişcări de du-te – vino, încreiate cu nişte gâfâituri slabe. Simţind că se apropie momentul final, brunetul a mărit intensitarea şi rapiditatea pătrunderilor, iar după ce s-au eliberat, au căzut pe aşternutul transpirat.
- Senji, te iubesc! I-a spus brunetul mângâiându-l pe cap şi prinzand în palmă şuviţele argintii.
- Ştiu...i-a răspuns iubitul său cât se poate de simplu, apoi l-a sărutat pentru a-i arăta că şi el simte la fel.

***

Două săptâmâni mai târziu, cuplul se afla într-un local elegant din New York sărbătorind faptul că abia se căsătoriseră. Restaurantul era îmbrăcat de sus până jos în într-un alb imaculat fără ca bunul gust să fie lăsat în urmă. Scaunele aveau funde mari din mătase ce se potriveau cu feţele de masă care atârnau până pe podea. De candelabrurile aurii atrârnau panglici de voal care se revărsau în aerul plăcut îmbibat într-un miros delicat, un fel de combinaţie dintre trandafir, crizantemă şi portocală. Pe mese, domneau, în nişte vaze de porţelan, trandafiri albi şi albaştrii într-o armonie desăvârşită. Senji şi Daisuke, îmbrăcaţi în costume, la patru ace, erau în faţa tortului imens din frişcă ciocnind cu fiecare invitat. Printre mulţimea de persoane care se afla acolo, erau şi părinţii lui Senji, care, deşi nu erau de acord cu alegerea fiului lor, acceptaseră în cele din urmă şi erau fericiţi să se afle acolo. Undeva mai în faţă stătea Ayaka alături de un tânăr puţin mai mare decat ea, probabil iubitul ei, îmbrăcată într-o rochie albastră din mătase care i se mula frumos pe corp, iar tocurile cui îi puneau în evidentă picioarele zvelte. De asemenea, nu lipseau Tamaki şi iubitul său Yuki care veniseră şi ei pentru a-i vedea pe cei doi căsătorindu-se.
După ce paharele pline de şampanie s-au izbit vesel cu un clinchet asemeni clopoţelului, Senji a tăiat prima felie de tort alături de Daisuke apoi s-au sărutat sub valul de confetii colorate ce curgea peste ei. Argintiul s-a amestecat prin mulţime încercând să vorbească cu cât mai multe persoane, lăsându-l pe soţul său să facă acelaşi lucru. O mână subţire şi graţioasă l-a prins de umăr forţându-l să se oprească şi să se întoarcă.
- Felicitări, frăţioare! Să fiţi fericiţi! I-a spus Ayaka îmbrăţisându-l pe băitat în semn de urare de bine.
- Um...mulţumesc. El cine e? A întrebat Senji uitânduse către tânărul care o ţinea de mână pe sora lui.
- Ah, da-mi voie să ţi-l prezint. El e iubitul meu, Kaname Iwasaki, este elev într-a unsprezece, în acelaşi liceu ca şi mine.
A spus Ayaka cu un zambet cald arătând către un băiat înalt, cu părul şaten, îmbrăcat şi el ca de ocazie. Senji l-a examinat din cap până în picioare, iar când a terminat, i-a întins mâna, spunandu-i:
- Încântat, Kaname, să ai grija de sora mea că de nu...Heh glumeam, apropo l-ai vazut pe Tamaki undeva?
- Parcă era cu Yuki, săteau de vorbă cu Daisuke, a răspuns tot sora lui indicând cu mâna direcţia potrivită apoi plecând către ieşirea din restaurant, probabil pentru a lua o gură de aer.
Senji a mers în direcţia indicată de Ayaka căutând cu privirea prin mulţime până ce i-a zărit pe cei trei stând de vorbă în timp ce beau nişte vin alb în pahare de cristal, cu picior ce ofereau încă o dovadă a eleganţei care era prezentă de peste tot în jur. Văzându-l, Tamaki i-a făcut cu mâna apoi s-a îndreptat către el pentru a-l îmbrăţişa şi fără să-şi dea seama a scăpat paharul pe care-l ţinea în mână.
- Oops...A spus tânărul afişând un zâmbet nevinovat pe faţă.
- Am crezut că eşti blond numai pe dinafară, dar se pare că m-am înşelat. I-a tăiat-o Senji din scurt încercând să-l tachineze. Ca răspuns, Tamaki a scos limba la el încruntându-se supărat de remarca prietenului său. Hei, nu o lua atât de personaj, a fost doar o glumă, a continuat Senji văzandu-l pe băiat bosumflat.
- Şi că tot veni vorba, a intervenit Daisuke, îmi răpiţi prea mult soţul. Şi spunând aces lucru l-a luat de mână pe argintiu conducându-l pe ringul de dans unde au dansat vals lent privindu-se adânc în ochi de parcă ar vrea să-şi transmită toată dragostea prin acele priviti. Când muzica s-a sfârşit, cei doi băieţi s-au sărutat îndreptându-se către ieşirea din local.
Cerul era închis la culoare, dar nu părea să dea semne de ploaie , iar aerul se mai răcise, însă nu indeajuns încât să nu poţi sta afară. Luna plină se vedea pe cer precum o pată de lumină ce strălucea plină de o încredere de neclintit. Cuplul proaspăt căsătorit s-a aşezat pe treptele de marmură neargă ţinându-se în braţe şi privind cerul încărcat de făclii mici, sclipitoare, cunoscute sub numele de stele. Capul argintiului stătea ghemuit în pieptul iubitului său, iar degetele li se împleteau într-o îmbrăţiseare mult mai profundă decât părea.
- Senji, uită-te la stelele de pe cer. Par să strălucească o veşnicie, să nu moară niciodată şi să domine cerul la fel de sclipitoare ca în prima zi. Eu pot doar să îţi dăruiesc sufletul meu pentru o eternitate, pentru a străluci, numai pentru tine. Te iubesc atât de mult.
- Dacă tu eşti steaua, lasă-mă să-ţi fiu lumina pentru a-ţi fi alături întreaga eterniatate. A spus Senji pierdut într-un sărut suav iniţiat de proaspătul său soţ.
- Tu eşti deja îngerul meu, iubirea mea veşnică.

~ The end ~

Mulţumesc celor care au citit, dar fic-ul se termină aici. Sper că v-a plăcut şi vă aştept cu păreri!

p.s. vă rog să aruncaţi o privire peste capitolul 30...e posibil să nu-l fi postat şi să fi sărit peste el, deşi cred totuşi că, atunci când s-au inserat posturile, acela a fost omis..totuşi verificaţi dacă e citit fiindcă altfel nu înţelegeţi..iar în cazul în care a fost vina mea, mii de scuze