05-04-2009, 10:46 PM
In primul rand multumesc celor care-mi citesc capitolele si de asemenea va multumesc pentru comm-uri. Si, in special, ii multumesc unei prietene foarte bune care a postat in locul meu capitolele din fic cat timp eu nu am avut acces la internet, arigatou
Yaku-chin ma bucur ca iti place ficul si sper sa iti placa si capitolele care urmeaza desi situatia o sa ia o intorsatura diferita...Nolazy multumesc ca-mi citesti de fiecare data capitolele si pentru ca mereu rad la comm-urile tale...Abarai, in sfarsit imi vad si eu greselile..multumesc de asemenea pentru comm-uri si pentru ca iti place ficul
Acum nextul:
Capitolul XXIV
Atmosfera din vila brunetului nu se imbunatatea indiferent de clipele care treceau peste cei doi tineri ce stateau neclinti in living. Parea ca asteptau pe cineva, insa nimeni nu avea sa apara pentru a-i scoate din ceata neagra in care se cufundasera. Totusi, asteptau ceva si anume speranta pe care o chemau cu tipete sfasietoare din interiorul inimii. O chemau pentru a putea trai, pentru ca era singurul lucru care mai putea lumina in acea bezna cere ii cuprinsese, dar ea nu aparea, nu voia sa il salveze din nou.
- Eu nici atat nu sunt in stare sa fac- sa-l apar, spunea Daisuke incercand in zadar sa-si ascunda vocea tremurata din cauza lacrimilor in timp ce cu unul dintre pumni a izbit podeaua cu toata puterea precum un fulger menit sa omoare.
- Daisuke, nu...incerca fata sa-l contrazica crezand ca ii va imbunatatii starea.
- Ba da, Ayaka, e vina mea. Pentru tot. A spus brunetul si s-a ridicat prinzand putere datorita urii sale pentru propria persoana. Nu vezi ca eu ii distrug viata fratelui tau? De cand e impreuna cu mine a suferit mai mult decat a facut-o vreodata si eu nu am fost in stare sa-l protejez, nu am fost in stare sa-l apar pentru a fi fericit. Ce sunt eu? Un copil de
Yaku-chin ma bucur ca iti place ficul si sper sa iti placa si capitolele care urmeaza desi situatia o sa ia o intorsatura diferita...Nolazy multumesc ca-mi citesti de fiecare data capitolele si pentru ca mereu rad la comm-urile tale...Abarai, in sfarsit imi vad si eu greselile..multumesc de asemenea pentru comm-uri si pentru ca iti place ficul
Acum nextul:
Capitolul XXIV
Atmosfera din vila brunetului nu se imbunatatea indiferent de clipele care treceau peste cei doi tineri ce stateau neclinti in living. Parea ca asteptau pe cineva, insa nimeni nu avea sa apara pentru a-i scoate din ceata neagra in care se cufundasera. Totusi, asteptau ceva si anume speranta pe care o chemau cu tipete sfasietoare din interiorul inimii. O chemau pentru a putea trai, pentru ca era singurul lucru care mai putea lumina in acea bezna cere ii cuprinsese, dar ea nu aparea, nu voia sa il salveze din nou.
- Eu nici atat nu sunt in stare sa fac- sa-l apar, spunea Daisuke incercand in zadar sa-si ascunda vocea tremurata din cauza lacrimilor in timp ce cu unul dintre pumni a izbit podeaua cu toata puterea precum un fulger menit sa omoare.
- Daisuke, nu...incerca fata sa-l contrazica crezand ca ii va imbunatatii starea.
- Ba da, Ayaka, e vina mea. Pentru tot. A spus brunetul si s-a ridicat prinzand putere datorita urii sale pentru propria persoana. Nu vezi ca eu ii distrug viata fratelui tau? De cand e impreuna cu mine a suferit mai mult decat a facut-o vreodata si eu nu am fost in stare sa-l protejez, nu am fost in stare sa-l apar pentru a fi fericit. Ce sunt eu? Un copil de