[Terminat] Love isn't simple [yaoi]

[Yukira1234]

Am norocul safiu prima!!
Acest capitol a fost superb! Mi-a placut enorm!
Ai avuit foarte multa descriere si putin dialog, lucru care mie mi-a pacut foarte mult :bv: !
Tamaki se va face bine ?? Sper ca da.. :cry:
Greseli de tastare nu am vazut si nici de exprimare! :bv:
Altceva de zis nu am decat:
Astept nextu'!! Gambate!!
Ja ne! :bye:

[Luzer]

In primul rand,gome ca nu ti-am dat comm la timp.Ce pot sa-ti spun?
E super,devine din ce in ce mai interesant si ma ti de fiecare data cu sufletul la gura.
Nu stiu ce sa-ti mai spun,nu-mi gasesc cuvintele acum.
Imi place foarte mult,felicitari si spor la scris incontinuare.
Gome,dar imi e atat de lene sa dau commuri.Sti foarte bine k imi place si nu am ce sa reprosez sau sa critik.
Astept nextul.Ja ne.

Te puup.

[myuu]

Capitolul XVI


Zilele treceau si se implinise o saptamana de cand blondul zacea pe acel pat de spital. Yuki nu-l parasise pentru nicio secunda si nici nu dormise decat vreo 2-3 ore, cat timp mai venea Senji si Daisuke la spital, pentru ca nu dorea sa-l lase pe Tamaki nesupravegheat nici macar o secunda. Tot cei doi indragostiti aveau grija sa-i aduca lui Yuki si haine de schimb sau mancare pentru ca el nu s-ar fi miscat din acel salon nici in clipa in care ar simti ca ar muri de foame. Cu toate astea, blondul il veghease degeaba pe fratele sau pentru ca nu aparuse nicio imbunatatire. Chipul lui devenea din ce in ce mai palid si medicii pareau si mai neincrezatori pe zi ce trecea. De fiecare data cand o asistenta intra in salonul baiatului, nu putuea decat sa afiseze un chip trist si sa plece cu fata in jos. Parea ca toti cei care se aflau in spital asteptau sa moara Tamaki, toti mai putin unul. Un baiat ce-l supraveghease zi si noapte fara prea mult somn si mancare si care mereu se ruga pentru el. Uneori, cand se golea spitalul si noaptea venea, Yuki incepea sa planga si o tinea asa pana ce nu mai avea lacrimi pentru a o face. Il striga pe nume si il mangaia neincetat sperand la o schimbare, insa se pare ca si acea speranta, singurul lucru ce-i mai ramasese, se scurgea cu repeziciune ramanand in locul ei doar un gol. Un spatiu liber umplut incet de o durere sfasietoare.
Intr-o zi apare la spital Ayumu si spre norocul lui, l-a gasit pe Yuki dormind, caci altfel ar fi fost scos afara in suturi fara sa-i mai pese ca era doar un copil si ca nu el era cel cu adevarat vinovat. Movuliul nu a vrut sa vorbeasca nici cu Senji sau Daisuke ci a adus doar un buchet de crini albi pe care l-a asezat mai departe de patul lui Tamaki pentru a nu-i face rau mirosul puternic al florilor. Ayumu a lasat acel cadou intr-o vaza apoi a plecat plangand. Totul se petrecuse intr-o liniste sufocanta si singurul lucru ce se auzise a fost inchiderea usii, dar a fost suficient pentru a-l trezi pe Yuki care dormea in pozitia de sezut, cu capul pe patul fratelui sau. Cand s-a ridicat, blondul s-a dus direct la crinii din vaza si atunci a observat un bilet scris de mana. L-a luat si l-a despachetat incepand sa-l citeasca in gand:

[nolazy]

In primul rand vreau sa-ti spun ca-mi pare rau ca nu am lasat reply la celalalt capitol..dar am avut fooarte multe pe cap si inca mai am
In al doilea rand am observat ca ti-ai schimbat stilul de scriere..ai reusit foarte bine sa scoti in evidenta sentimentele personajelor cu ajutorul descrierii, insa sa nu neglijezi nici celelalte moduri de expunere .
In legatura cu actiunea..ma bucur ca Tamaki este bine. Nu-mi vine sa cred cat de insensibil a fost Yuki cand a citit acea scrisoare de la Ayumu.Dar cred ca nici nu avea cum sa reactioneze altfel
Atept urmatorul capitol.Spor la scris
bye :bye:

[Yukira1234]

In primul rand vreau sa spun ca sunt foarte fericita ca Tamaki si-a revenit <:-P . Dar ce se intampla cu Yuki...iar ne ti in suspans...
Si acum revenind la capitol pot spune ca este foarte fumos! :bv:
Fara greseli de tastare(sau cel putin eu nu am vazut) si felul in care ai inbinat naratiunea, descrierea si dialogul mi-a placut enorm. Am observat ca te-ai axat mai mult pe sentinemtele personajelor ceea ce mi-a placut. A fost cam putin dialog dar e bine mai putin decat mai mult .
Oare Ayumu se va sinucide? Il va salva Yuki sau Daisuke sau Senji?
Abia astept nextu'! Gambatee!!
Ja ne! :bye:

[ThorthKa]

pfffffff,iarasi sunt mega ultra intarziata...,dar vai cate am pierdut!!!!
Imi pare extrem de bine ca Tamaki s-a trezit(chiar am inceput sa plang si aproape ca m-am dat cu capul de tastatura:nh::cry:),sper ca Yuki este bine:sry:,ca altfel il omor(umorul meu negru,scuze:=) )
Sunt inspaimantator de fericita ca a murit ala(nici nu mai vreau sa-i pronunt numele:diea meritat din plin,dar am compasiune fata de Ayumu... sper sa nu se sinucida
Super mega ultra spatial,ca intotdeauna
Am mai citit ficul dar am uitat sa postez:eto:fiind prea prinsasper ca ma vei ierta:pls:
multumesc

SULY SULY

[myuu]

Capitolul XVII

Yuki se afla in salonul alaturat de mai bine de o ora, timp in care isi revenise si fusese examinat de un doctor. Cei doi indragostiti erau langa Tamaki si incercau sa il linisteasca spunandu-i ca nu are de ce sa se teama pentru ca ce a fost mai rau a trecut. Blondul insa nu prea ii asculta si se invinuia mereu pentru ca din cauza sa fratele lui era acum in acea stare. Se intreba de ce mereu apare cate ceva care sa-i desparta. De ce inca de la inceputul relatie lor a aparut un zid pe care sa trebuiasca sa-l darame pentru a fi impreuna? Au trecut peste toate, peste o presupusa iubita de care nu auzise niciodata poate si din cauza ca iubitul sau nu tinea la acea fata, apoi l-au invins pe acel diavol numit Raito. Tamaki s-a luptat si cu moartea si a castigat in fata ei, dar inca nu reuseau sa fie fericiti si sa se bucure de o relatie fara probleme. Probabil ca Dumnezeu le adusese atatea greutati pentru a-i desparti fiindca relatia lor era mult prea gresita. Mai intai de toate erau frati, legati prin sange si aceeasi familie. Apoi, mai aveau si acelasi sex, insa dragostea lor plutea undeva deasupra tuturor acestor lucruri incercand sa nu le dea importanta. Cum putea cerul sa fie impotriva unui sentiment asa de pur si de sfant? Cum putea sa interzica o iubire care a invins orice si nu s-a sfaramat ca un simplu sentiment trecator? Nu, nu ingeri erau cei care le interziceau sa se iubeasca, ci soarta era de vina pentru caderea lor intr-o groapa plina de suferinta care era din ce in ce mai adanca. Curand vor ajunge la fund si acolo nu vor gasi decat o durere ce-ti inneaca gandurile si-ti indeparteaza dragostea. Incercau sa se agate de peretii tunelului prin care cadeau, insa bucatile de piatra de care se prindeau erau mult prea fragile si se rupeau. Trebuiau sa gaseasca o cale prin care sa-si salveze relatia lor...o cale prin care sa prinda aripi sa sa zboare catre lumina dulce si placuta a soarelui. Un soare plin de caldura a doua inimi ce bat in acelasi ritm si se unesc intr-o promisiune pe viata.
Deodata, usa s-a deschis si doctorul care il consultase pe fratele adolescentului a intrat si s-a indreptat catre cei trei baieti pentru a le aduce la cunostiinta starea prietenului lor.
-Tocmai l-am analizat pe fratele tau, domnule Sayuno. Nu trebuie sa va faceti griji pentru ca tanarul are doar anemie si-si va reveni curand. Boala nu va lasa urme daca se va odihnii si va manca asa cum trebuie. Il vom mai tine in spital doar o zi apoi va fi externat. Cat despre tine, ar trebui ca si tu sa te odihnesti chiar daca nu mai esti in pericol pentru ca daca te vei obosi prea mult e posibil sa ti se deschida rana, a spus barbatul in timp ce se pregatea sa iasa. Cand a deschis usa si-a adus aminte de inca un amanunt si s-a intors vorbind pe un ton indiferent. A...era sa uit....fratele tau m-a rugat sa-l mut in acelasi salon cu tine asa ca vom mai aduce in curand un pat.

[nolazy]

Cat am asteptat sa postezi continuarea..si in sfarsit am reusit si eu sa o citesc
Mi-a placut mult, mai ales ultima parte . Cat de prostut este Daisuke sa creada ca Senji nu-l iubeste.Bine macar ca s-au impacat intr-un mod atat de dulce :chuu:
Capitolul a fost lung si scris foarte frumos.Greseli nu am vazut, si oricum nu am mai stat sa ma concentrez la asa ceva la ora asta
Cam asta am avut de zis.. si oricum la cat de somn imi este nu mai gasesc nimic inteligent de spus.
Oricum abia astept sa citesc nextu'.Sa te grabesti da???
bye bye :bye:

[ThorthKa]

pentru mine,foooarte maleficsi salbatic.
Nu ma asteptam ca Senji sa isi arate partea malefica pe "saracutul" Daisuke,dar a cautat-o cu lumanarea si asta imi place,data viitoare sa stie cum sa vorbeasca,sau daca vrea din nou sa fie "victima" lui Senji sa faca asa
Totul este perfect si imi imaginez ce fac Tamaki si Yuki in spital
dar,ma cam indoiesc,poate din cauza ranii,dar numai tu stii
astept cu nerabdare urmatorul capitol

SULY SULY

[Yukira1234]

Iar am intarziat T_T...Gomene...

Deci capitolul asta a fost bestial! Mai ales partea cu Senji si Daisuke ! :perv: O ador! :love:
Saracul Daisuke...nu a mai fost bagat in seama dar si Senji avea dreptate...a stat mai mult cu Tamaki pentru ca suferea...
Capitolul asta a fost foarte lung si bine scris! :bv:
Astept o noua continuare! Gambate!
Ja ne! :bye: