Eeh, dragele mele, uitati ca am pus capat unui alt fic
nu-mi vine sa cred ca nu l-am lasat balta O.o e printre putinlele care au fost duse la final de mine
Si acesta e chiar
ultimul capitol din
Let me be your guardian... sper sa va placa
-Ancheta asupra cazului tau a fost deschisa din nou. Niste prieteni de ai tai au venit sa ceara asta, spunand ca cineva are dovezi clare ca nu ai comis crima, rostise el, facandu-ma sa cobor cu picioarele pe pamant si sa raman perplex odata ce vorbele sale au fost intelese de mintea mea.
Capitolul XVIII
-Poftim? am intrebat eu incet, privind in gol. Nu se poate! Nu! Chiar nu se poate! Am spus eu dand negativ din cap si indepartandu-ma incet, cu o expresie de speriat.
-Cum adica? De ce spui asta, Kaoru? ai sa poti iesi de aici! In locul tau va veni vinovatul.
-Dar nu vreau!
-Poftim?! Ai innebunit?
-Stiu cine e de fapt! dar nu vreau sa ajunga la inchisoare! m-am rastit eu, trantindu-ma pe podeaua rece.
-Stii?! Cum... Tu... Kaoru! La dracu'! Persoanei aleia nu i-a pasat pana acum ca ai fost inchis! Nimeni nici macar nu te-a vizitat cat ai stat aici si ai indurat toate neplacerile! De ce faci asa ceva?! Cine e?
-Nu! Ea nu trebuie sa ajunga la inchisoare!
-Ea? intrebase Julian, incrutandu-si privirea. Cine e "ea" ?
-Nu! Am promis! Nu se poate!
-Ce ai promis? Cui? Ce Dumnezeu vorbesti acolo?!
Agitaia i se putea simti in voce, iar in a mea era nesiguranta si spaima. S-a asezat ghemuit langa mine, prinzandu-ma de umeri si zguduindu-ma usor.
-Vorbeste! Cine e? De ce preferi sa induri toate astea pentru ea?
-E iubita mea...
Ca si cum i s-a pus un nod in gat, acesta a inghitit cu greu, privindu-ma cu ochi mari, uimiti.
-Iubita, zici? Si crezi ca a meritat sa fii inchis pentru ea? Nu-i pasa de tine!
-Stiu asta... Nu o iubesc... e fitoasa si nepasatoare, rebela si rece, dar am promis ca voi avea grija de ea, am rostit eu, asezandu-mi mainile pe chip.
-Cui ai promis?
-Tatalui ei care a murit in urma cu un an. Era ca un tata si pentru mine... Nu pot sa imi incalc promisiunea pe care am facut-o!
-Dar tu nu meriti asta! Orice promisiune ai fi facut! Nu poti sa iti distrugi asa viata pentru o fata care nu te ajuta sa iti tii promisiunea facuta fata de propriul ei tata. Crima a fost premeditata, nu-i asa?
-Da... A vrut sa il omoare pe tipul ala inca de cateva luni. Stiam, dar credeam ca vorbeste alcoolul din ea. Era beata. La fel si in ziua aia... A planuit-o asa bine. I-a pus doar otrava in pahar, si stia ca eu aveam sa iau vina asupra mea. Era o petrecere, asa ca, multe amprente erau in casa aia, insa eu am mintit si am spus ca l-am otravit pentru ca incerca sa o faca pe iubita mea sa ma insele cu el... Nu credeam ca ea va avea curajul sa o faca. Insa dupa cum am spus... a baut. Atunci, mintea ei devine criminala.
-La dracu'! De ce ai facut toata treaba asta pentru ea? Da-o naibi de promisiune! Trebuia in primul rand sa nu o faci! Cred ca tatal ei nu merita o astfel de fiica. Si el te-ar fi acuzat ca ai luat vina asupra ta! I-as fi dat o mama de bataie in locul lui!
-Nu. El o iubea...
-Pun pariu ca habar nu avea cum era ea! Catea cu doua fete! daca ar fi stiut, nici nu ti-ar fi cerut sa ii promiti ca vei avea grija de ea! Gandeste-te Kaoru! Nimic nu merita ca tu sa stai inchis aici! Nimic!
Mi-am lasat capul sprijinit in palme. Nici nu stiam daca trebuia sa ii dau dreptate sau nu. Sa imi incalc o promisiune facuta fata de o persoana la care tineam ca la un parinte nu imi suna bine... absolut deloc. Acesta se asezase langa mine, asteptand sa ma decid, insa nu am spus nimic, si m-am ridicat, anuntandu-l ca aveam sa ma duc la mine in celula. Nu a respins ideea, ci mi-a raspuns doar printr-un "Bine", ridicandu-se imediat si el in picioare.
Shin parea suparat atunci cand am intrat in celula, insa nu am avut rabdarea in suflet de a mai sta de vorba cu cineva, asadar, mi-am aruncat capul in perna moale, inchizandu-mi ochii.
Nu dormeam, ci doar ma linisteam, insa zgomotul facut pe un gardian care imi striga numele, ma indemnase sa ma ridic.
-Ai vizitatori, imi spuse el, deschizandu-mi celula si facandu-mi semn sa il urmez.
Am fost incredibil de socat sa aud acea veste. Era pentru prima data cand cineva venise pentru a ma cauta. Eram curios sa vad cine e. De indata ce am intrat in camera de vizite, am recunoscut persoana.
-Kaoru... Ce bine ca esti teafar, imi spuse vocea cunoscuta a unei fete, care se presupunea a-mi fi o prietena buna.
-Nu ma simt la fel de teafar precum arat, Kim, am spus eu, asezandu-ma pe scaun.
Fata isi lasase capul blond aplecat, permitand pletelor lungi sa ajunga pe masa dinaintea ei.
-Imi pare rau. Stiu ca probabil crezi ca sunt o nenorocita pentru ca nu te-am vizitat pana acum... dar crede-ma, Yuki e nebuna! A amenintat ca ma omoara daca o sa vin. O cred in stare...
-Da... si eu. Din cauza ei sunt aici, nu?
-Da, dar nu pentru mult timp. Stiu ce i-ai promis tatalui ei, dar Kaoru, jur ca nu merita! Am adus astazi o filmare in care arata clar ca Yuki a bagat ceva in bautura baiatului. Am si dat-o politistilor. Nu mai vreau sa te stiu inchis aici nici o jumatate de ora nenorocita!
-De unde ai filmarea?
-Kaito filma ca sa se distreze. Stii cat de mult ii place. Dar din greseala a surprins si momentul in care ea isi facea manevra undeva in spatele celorlalti. Am observat doar acum o saptamana, si am strans impreuna cu el bani, ca sa ajungem aici. Te vei intoarce in curand inapoi.
Am expirat usurat, acoperindu-mi chipul cu o palma, parand obosit.
Eram intr-adevar terminat. Obosit de acea viata pe care incercam sa o duc cu mine ca fiind o alta persoana. Voiam sa redevin cel de dinainte, desi cu siguranta nu puteam in totalitate. Aveau dreptate, Julian si Kim, nu merita o persoana atat de josnica sacrificarea mea, desi eu as fi acceptat ideea intr-o tacere dureroasa. Pentru ca asa eram eu. Totusi, in momentul acela nu imi veni a crede ca am dat la o parte acea promisiune. Oare tatal ei m-ar fi iertat? Nu aveam de unde sa stiu, insa fericirea si nelinistea imi invadasera sufletul intr-o secunda. Julian... cu el ce avea sa se intample? Eu aveam sa ma intorc in Hirosaki, iar el va ramane in Fuchu... O distanta atat de mare. Mi se strangea pieptul gandindu-ma ca nu aveam sa il mai vad. Oricat as fi incercat sa imi resping sentimentele fata de el, imi era imposibil sa plec asa. Voiam acasa... il voiam si pe el.
Strangandu-mi in graba foile de pe birou, am coborat scarile casei, pentru a ajunge la parter cat mai repede cu putinta. Era chiar sa ma impiedic pe propiile picioare. Am ajuns jos in bucatarie, unde, am pregatit repede cafeaua.
Doua maini puternice mi-au inconjurat talia, facandu-ma sa tresar speriat si sa ma intorc.
-Doamne, Julian! anunta cand intri pe usa! Ti-am mai spus de atatea ori...
-Scuze. Muream de nerabdare sa te vad, rostise barbatul brunet care era imbracat intr-un costum gri, cu camasa alba pe desesupt si o cravata in dungi.
Trecusera sase luni de cand eu am iesit din inchisoare, iar Kim a fost aruncata in inchisoarea pentru femei, spre a-si ispasi pedeapsa.
-Cum a fost la lucru? il intrebasem eu, zambind in coltul gurii.
Julian renuntase la postul de gardian dupa o luna ce eu am iesit de acolo, si mi-a facut surpriza sa imi apara la usa.
Cand a venit el atunci, eu inca eram cu asa-zisii mei parinti, care aproape se rugara de mine in genunchi sa ii iert pentru ca m-au crezut in stare de a face o crima. Desigur, le spusesem tot de atatea ori ca i-am iertat, insa nu stiu daca subconstientul meu era intru totul de acord cu mine.
Poate ca i-am dezamagit atunci cand ma vazusera sarind in bratele barbatului din fata casei, izbucnind in lacrimi, apoi sarutandu-l. Nu imi venea sa cred ca el se afla acolo, si totusi era adevarat.
La fel de mult cred ca i-am dezamagit in urmatoarea saptamana, cand ii anuntasem ca aveam sa ma mut cu el in capitala, insa cat timp am fost departe de el, mi-as fi dorit sa fiu din nou in inchisoarea aceea mizerabila doar pentru a sta cateva clipe impreuna.
-Plictisitor. Telefoane peste telefoane, imi raspunse el, sarutandu-ma scurt.
Lucra intr-o firma de mobiliere, iar el era la birou, raspunzand la telefoane, recomandand, luand comenzi, si intalnindu-se cu cei interesati pentru a le prezenta diferite modele.
-Macar te descurci.
-Nu e deloc greu. Tata lucra si el la o astfel de fabrica, asa ca am esentialul inca de mic.
-Hei! Asta nu mi-ai spus-o pana acum.
-Nu ca ar conta. Acum ce conteaza esti tu, spuse el pe un ton dulceag, zambindu-mi asa incat as fi crezut ca ma topeam.
-Cafeaua! Am tresarit eu, amintindu-mi de faptul ca o lasasem pe foc.
-Da-o naibii. De ce m-ai sunat de dimineata si erai asa de entuziasmat sa vin acasa, hm? ma intrebase el, aplecandu-se spre mine.
Imi simtisem obrajii infierbantandu-se, insa l-am luat de mana, conducandu-l spre camera noastra. Ma uitasem spre pat, apoi in ochii lui.
-Ce? Ai aranjat patul? interbase el, nedumerit. Stai, stai! Vrei sa spui ca...putem?
Ochii lui se luminasera pentru cateva secunde, insa pe urma a devenit din nou serios, asezandu-si mainile pe umerii mei.
-Kaoru, esti sigur de asta? Chiar nu vreau sa fac ceva ca sa iti aminteasca...
-Te cunosc. Nu ai face nimic ca sa ma ranesti, am replicat eu, coborandu-mi privirea. Si da, sunt sigur. Sunt foarte sigur ca te vreau atat de mult incat nu pot suporta.
-Dumnezeule. A trecut atat de mult...
Nu mai asteptase, iar buzele lui flamande mi le-au acoperit pe ale mele, in timp ce m-a cuprins in brate, lipindu-ma de el. Pasii ni se indreptau incet spre pat, pe care, cu grija, el ma asezase.
Totusi el parea nesigur. Isi indreptase privirea spre a mea, intrerupand sarutul, apoi imi vorbise pe un ton bland.
-Nu stiu daca e bine. Cred ca imi e mai teama decat iti este tie, rostise el, lasandu-si capul pe pieptul meu, oftand.
-Atunci cred ca stiu o alta modalitate... Insa eu sunt nepriceput, asa ca voi avea nevoie de ajutorul tau, am soptit eu, indemnandu-l sa imi dea voie sa ma ridic dic pat. Ramase intins pe-o parte, privindu-ma nedumerit.
Mi-am urcat genunchii pe pat, de-o parte si de alta a corpului sau.
-Acum ai de gand sa ma ajuti?
-Cu siguranta! raspuse el, ridicandu-se in sezut, mainile lui tragandu-ma astfel incat sa cad peste picioarele sale. Isi largise cravata, pana cand a reusit sa o indeparteze, eu i-am impins sacoul de pe umeri, iar pe urma, mainile noastre s-au intalnit la nasturii camasii sale, pe care amandoi incercam sa o descheiem.
Imi simtisem obrajii atat de infierbantati atunci cand ma lasase pe mine sa il scap de ea, iar mainile sale s-au indreptat spre mine. Cu dreapta imi cuprinse partea din spate a capului, indemnandu-ma sa ma aplec spre el. Limba sa trecuse peste buzele mele croindu-si drum spre lacasul meu cald si umed, hranindu-se lacom, sugand si lingand, aproape lasandu-ma fara respiratie.
Mana stanga se strecurase pe sub tricoul meu negru, urcandu-mi pana la piept, in timp ce eu reusisem sa ii deschei camasa la toti nasturii.
Fara a-si desprinde buzele de ale mele, si-a lasat mainile pe langa corp, miscandu-si umerii, astfel incat materialul alb sa cada langa sacou.
Prinsese pe urma de tricoul meu, si scapase de el, pentru ca buzele lui sa imi coboare apoi spre gat, pana pe piept, oprindu-se cu buzele in partea stanga, si sarutand cu blandete acel loc.
-Iti iubesc inimioara asta care are mila de mine, spuse el soptit, inchizandu-si ochii si zambind usor.
-Nu e mila... Te iubeste pentru ca ai fost mereu atat de rabdator cu ea. Ascult-o cum te cheama, am spus eu incet, zambindu-i la randul meu.
-Si am sa ii fac pe plac, altfel voi innebuni.
Isi trecuse palmele pe talia mea, apoi pe spate, ridicandu-si privirea spre mine.
-Chiar pot sa te am? intrebase el, pe un ton ce parea mai mult rugator.
-In intregime.
Mi-am coborat mainile spre slitul pantalonilor sai, deschizand nasturele si tragand fermoarul, ezitand insa inainte, jenat fiind de modul meu nerusinat in care ma exteriorizam.
Imi simteam mainile tremurand calde si umede. Coborasem de pe el pentru a scapa la randul meu de pantaloni, insa imi alunecau degetele pe catarama curelei pe care incercam sa o deschid.
-Vino aici, spuse el incet, tragandu-ma de curea, pana cand ajusesem inaintea lui.
Se aplecase spre mine, sarutandu-mi abdomenul, si coborand atunci cand scapase de curea si imi descheiase pantalonii, impingandu-i sa imi cada la picioare. Buzele lui sarutau pielea de desupra liniei boxerilor, facandu-mi inima sa se stranga intr-o suferinta delicioasa.
Am gemut cand trupul imi reactionase la atingerile sale calde, apoi degetele lui mi-au indepartat boxerii, lingand si sarutand zona ce era ascunsa in ei. Ma trase nerabdator spre el cu o mana in jurul taliei, in timp ce cu cealalta isi impingea pantalonii mai jos.
Picioarele mele au ajuns din nou de-o parte si de alta a corpului sau, iar eu i-am inconjurat gatul cu bratele lipindu-mi pieptul gol de al sau. Mi-am trecut limba peste buzele sale care s-au indepartat doritoare, lasandu-ma sa ii simt caldura umeda atat de primitoare, asa cum o stiam.
I-am inconjurat spatele cu picioarele, permitandu-mi sa ii simt astfel organul intarit care se ascundea sub materialul alb al boxerilor, pe care, cu mana dreapta il trageam, spre a-l elibera din acea stransoare.
-Cerule! Cat de mult vreau sa te simt, gemu el, strangandu-ma puternic in brate.
-Atunci nu mai astepta. Fii egoist, il indemnasem eu, simtind cum trupul incepuse a-mi tremura usor.
-Chiar daca te devorez?
-Imi asum riscul...
Ochii sai ii fixau pe ai mei, atunci cand m-a indemnat sa ma ridic, pentru ca apoi sa ma cutremur simtindu-i organul presand in acel loc stramt.
-Nu vreau sa te fortez. O faci tu... incet, rotise el, sarutandu-mi pieptul in partea dreapta.
-Ai avea rabdare?
-Te rog, nu imi da de ales...
As fi vrut sa ii zambesc, insa inima care parca incerca sa isi faca loc prin maruntaiele mele, facandu-mi fiecare incheietura sa tremure, nu imi dadea voie.
Imi acaparase buzele intre ale sale, sarutandu-le bland, limba lui croindu-si drum in lacasul meu umed. Scapasem un scancet si un tipat scurt atunci cand incetul cu incetul il faceam sa se adanceasca in mine. Cat de mult durea... insa nu voiam sa ma opresc. Nici lacrimile ce s-au ivit pe la colturile ochilor mei nu m-au impiedicat. Degetele mele erau infipte in muschii spatelui sau, si strangeam mai tare si mai tare...
Privirea lui parea ingrijorata si totusi infierbantata atunci cand ma desprinsem din sarut pentru a lua o gura de aer.
Pana cand fusesem patruns in intregime, ochii mei isi scapara lacrimile, iar buzele si degetele lui le stersera pe toate care mi-ai cazut pe obraji.
El si-a inchis ochii, incruntandu-se parca de durere si nervi.
-Doamne, Kaoru... Nu mai pot suporta mult, a spus el incet, sprijinindu-si furntea de a mea, respirand puternic.
-Nu te opresc din nimic, am rostit eu, la randul meu.
-Nu stii ce vorbesti...
-Stiu ca te am. Nu imi mai e frica de nimic acum... Doar ca trupul meu inca nu e obisnuit. Invata-l.
Julian isi muscase buza de jos, inspirand aerul printre dinti, si se lasase pe spate, indemnandu-ma sa il urmez, sa cad peste el, apoi s-a rotit, incat a ajuns el deasupra mea.
Mainile lui imi erau asezate pe talie, iar degetele sale parca voiau sa imi ajunga pana in carne atunci cand se impinse mai tare in mine, rostind printre dinti o injuratura. Am scancit lung, aruncandu-mi palma pe cearceafurile albe, si prinzand materialul in pumn, strangandu-l cu putere. Incepuse a se misca intr-un ritm alert.
-Julian...
-Ah, la dracu'! Te iubesc, Kaoru! Iarta-ma, dar nu ma pot stapani...
Trupul ii devenea atat de incordat cand patrunderile sale erau mai adanci, si respira greu, la fel ca mine. Ma strangea atat de puternic in brate, incat ii puteam simti bataile nelinistite ale inimii...
-Jura! Dupa sase luni?! intrebase vocea curioasa a lui Shin, care se afla pe canapeaua din livingul casei in care locuiam cu Julian,
-Nu au fost mai multe? Pune la socoteala si acele trei luni din inchisoare. Deci noua, am spus eu lasandu-mi capul plecat, spre rusinea mea.
-Si cum a fost?
-Shin! Asta... oh Doamne, de ce ma mir? mereu ai fost asa curios. La inceput... pai a durut, iar el nu a suportat mult dupa ce... stii tu.
-Dupa ce, ce?
-Ei bine, dupa ce... a intrat. Ah doamne! Nu iti mai povestesc nimc! Sunt niste lucruri atat de jenante! Nu suntem niste tate ca sa stam la barfa! Dupa aceea a trebuit sa mai si curat mizeria de pe aragaz ca uitasem de cafea...
-Dar ai spus ca ieri ati facut-o de mai multe ori, nu? a fost bine dupa aceea, nu-i asa? Intrebase el, ca si cum nu a bagat in seama ceea ce ii spusesem inainte.
-A fost! E bine? A fost extraordinar!
-Ce a fost extraordinar? intrebase vocea vesela a lui Julian care tocmai intrase pe usa urmat de Akira.
Shin iesise din inchisoare pentru buna purtare, iar Akira isi ispasise pedeapsa inaintea lui, dar mergea aproape zilnic sa il viziteze pe Shin, spre deosebire de mine care mergeam o data la trei zile. Ii marturisise intr-una din zile ca avea sentimente puternice pentru el inca de cand il vazuse prima oara. La inceput Shin nu era decis daca voia sa ii dea cu piciorul lui Jin. Il iubea, insa raul care ii era provocat din cauza lui, il facuse intr-un sfarsit sa isi schimbe opinia.
L-a acceptat pe Akira, iar parerea mea este ca se meritau unul pe celalalt din toate punctele de vedere.
-Sexul cu tine, raspunse Shin in locul meu,desi eu chiar nu aveam de gand sa rostesc asa ceva. Il sarutase apoi scurt pe Akira, care s-a asezat langa el.
-Shin! strigasem eu, incruntandu-ma suparat.
-Logic. Doar e cu mine, spuse Julian cu multa stima de sine, aruncandu-se langa mine, cu un zambet mare.
Am ridicat o stranceana, apoi, il lovisem cu pumnul in partea sensibila dintre picioare, facandu-l sa se aplece gemand de durere, si tinandu-se de locul vatamat.
-Asta ca sa iti mai scada din mandrie! am spus eu invingator.
-Puneti-i catusele! A lovit un organ de politie! spuse el pe un ton marait, ramanand aplecat.
-Fost organ, am adus eu aminte, ridicand degetul aratator. S-a pensionat. A fost batran, am adaugat apoi glumind.
-Batran zici, eh? Mi-a fost insultata barbatia. Pregateste-te pentru ce-i mai rau.
-Da, sigur... imobilizarea cu catuse?
-Nu. O suta de ani de "parnaie" cu mine. La domiciliu, spuse acesta ranjind si ridicand din sprancene. Trebuie sa iti ispasesti pedeapsa incepand de acum, adauga apoi, indreptandu-se de spate.
Mi-am pus un brat in jurul gatului sau, si i-am zambit usor, inainte de a-l saruta scurt.
-Cred ca am fost de acord sa imi ispasesc pedeaspa inca de cand am calcat in casa asta.
SFARSIT
Ehh...b-) Domnu' gardian rezolva lucrurile,sigur b-) Ma,eu nu stiu ce sa spun,imi place atat de mult ficul asta 
In fiecare zi ferific...sa vedem daca si-a facut sau nu aparitzia un nou cap. 
Kaoru...ia...este nevinovat 
Si va fi eliberat \:d/ sper 
.. Ma kk pe Shooter sa cum 
l-o chema :-l IL URASC! X-(![[Imagine: nn8g3s.jpg]](http://i49.tinypic.com/nn8g3s.jpg)
![[Imagine: chibi_5534.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5534.gif)
![[Imagine: 267221.jpg]](http://i1083.photobucket.com/albums/j382/miahara_chan/267221.jpg)
![[Imagine: 316209.jpg]](http://i1083.photobucket.com/albums/j382/miahara_chan/316209.jpg)
![[Imagine: hopeestheim.png]](http://img12.imageshack.us/img12/5134/hopeestheim.png)
![[Imagine: 4501958357_5eb3134a1d.jpg]](http://farm5.static.flickr.com/4069/4501958357_5eb3134a1d.jpg)
[/center]![[Imagine: 2a7d3ih.jpg]](http://i51.tinypic.com/2a7d3ih.jpg)
[/center]
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
O da! In sfarsit a cascat si Shin ochii mari si a vazut ca idiotul ala de Jin nu e pentru el! Acum sunt toti patru in libertate! 
Love ya` 
mai ales dupa prostia facuta de Jin *I hate HIM!!* mi-a placut finalul,a avut un moment de amuzament,a fost deosebit!:X![[Imagine: kys_by_brunhilde22-dbauirb.png]](http://orig05.deviantart.net/ba6b/f/2017/149/5/0/kys_by_brunhilde22-dbauirb.png)