[Terminat] Let Me Be... Your Guardian [*YAOI*] [+18]

[Beatrix LaVey]

Hei Citesc de mult ficul tau, il ador, e superb, imi place la nebunie cum descrii actiunea si ne tii in suspans. Ai un talent inascut .
Referitor la ultimul capitol, mi-a placut la nebunie, insa imi pare sincer rau pentru bietul Kaoru. Nenorocitii aia vor plati cu viata [ Aduceti armele ca de asasinat ma ocup eu ].
Asa ... M-am luat de agresori ... Aaa, stiu ! Julian !
Julian, ce pazesti ?! Kaoru zace in inchisoare si tu arzi gazu` degeaba. Trebuia sa fii acolo si sa le gauresti capetele alora ca eu nu pot, sunt fetita si nu ma pot pune cu matahale inchise pt cine stie ce dracii.
Deci, Julian, da-le lamaie ca le dau la ... .

In concluzie, Kaname Chan, astept cu nerabdare urmatorul capitol.
[ Abia astept sa vad ce face Julian, ca eu nu prea am acces la arme ... ( norocu` alora ! ! ! ) si sper ca va fi bine Kaoru. ]

Esti o scriitoare inascuta. Abia astept sa citeeeeeesc !

[Yaoi Queen]

@that_little_crazy, Nu m-am inspirat din Nana ^^ Actually habar nu am despre ce e povestea dar banuiesc ca e ceva cu muzica sau asa ceva... stiu doar din ce imi povestise o prietena ca in anime erau doua tipe gemene... sau semanau foarte bine... nu stiu Numele lui Shin e luat de fapt de la tipul cu acelasi nume, basistul din trupa Cinema Bizarre ^.^

Tanks for the comments girls

Capitolul XV

Ajunsesem sa nu mai umblu dupa fundul lui Shin, luand decizia ca aveam sa ma descurc singur pentru ca, desigur, prost nu eram! Trecusera aproape trei luni de la acea intamplare cu acei barbati nefericiti, insa ca niciodata, nu am lasat acea intamplare sa ma doboare, cum as fi facut probabil daca nu imi puneam gandurile in ordine.
-Si cum de ai vrut sa ne vedem chiar in locul asta? ma intrebase barbatul cu care ma aflam in biblioteca inchisorii. Un barbat ai carui ochi caprui atat de cunoscuti mie ma masurau din cap pana in picioare. Avea parul roscat, si inaltimea corespunzatoare cu a lui Julian... insa nu era el. Ochii imi erau cunoscuti, nu pentru ca eram amici, ci pentru ca el era unul dintre acei trei barbati, de aceea aveam intiparite in minte imaginile lor. E vorba de Shooter. Cine s-ar fi gandit vreodata ca eu, chiar eu, aveam sa ii dau intalnire, pentru a ramane numai noi doi, dupa ceea ce imi facuse in acea zi?
Mi-am arcuit buzele intr-un zambet, ducandu-mi ambele maini spre gatul lui. L-am incojurat cu bratele si l-am adus aproape de mine, tinandu-mi buzele la o distanta nesemnificativa fata de ale lui.
-Mi se pare mai incitant... am rostit eu incet, lasandu-mi capul pe o parte, cu privirea ridicata spre a lui.
Mi-a ranjit, cuprinzandu-ma in brate, lipindu-ma apoi de unul din rafturile bibliotecii. Ne-am unit buzele, si i-am primit limba in lacasul meu umed, impingandu-mi soldurile inainte, atingandu-l in acea zona ascunsa in pantaloni.
Isi strecurase nerabdator mainile pe sub tricoul meu, prinzand cu doua degete ale mainii stangi de sfarcul meu, strangandu-l pana cand am scapat un scancet. Mana dreapta a coborat, desfacandu-mi pantalonii, insa de cum mi-a descheiat schitul, l-am oprit.
-Mereu ma opresti aici. Cand pot sa continui? Intrebase acesta, incruntandu-se nervos.
-In curand... ti-am spus ca inca nu ma simt pregatit de atunci... si nu vrei sa ma sperii, sa ma zbat si sa lovesc, nu-i asa? Ti-ar ingreuna treaba, am spus eu, lipindu-mi fruntea de a lui.
-Mda, ai dreptate, spuse el, dandu-si ochii peste cap.
-Dar pana atunci...
Imi coborasem mana spre slitul pantalonilor sai, cuprinzandu-i organul in palma, strangandu-l ferm. A scos un fel de marait, apoi mi-a prins din nou buzele intr-un sarut, de acea data mai salbatic, care imi luase respiratia. L-am impins de indata ce am auzit un zgomot.
-Gata! vine gardianul! Du-te, sa nu ne vada aici pe amandoi, sau va suspecta ceva.
Roscatul m-a ascultat, si s-a indreptat rapid spre usa, pe care imediat intrase Julian.
"Ce porcarie! De atata timp il evit..."
As fi vrut sa caut o carte daca tot ma aflam in locul acela, insa am renuntat la idee, strecurandu-ma printre rafturi vrand sa ies afara neobservat, insa nu am reusit. Julian ma prinse de brat.
-De ce ma eviti? ma intrebase acesta scurt, uitandu-se la mine cu privirea taioasa.
Nu ii adresasem niciun cuvant, si m-am smucit din stransoarea lui, trecand fulger pe langa el. Desi nu stiu daca am facut mai mult de zece pasi, i-am simtit furia de indata ce m-a prins pentru a doua oara de brat, de acea data izbindu-ma cu spatele de perete.
-Au...! Constientizezi ca habar nu ai sa iti controlezi puterea? Nu sunt din piatra! m-am rastit eu, incruntandu-ma dupa ce am simtit durerea rezultata de la impactul cu peretele.
Cuvintele mele nici macar nu l-au facut sa se gandeasca la ceea ce i-am spus, daramite sa le mai si analizele. A revenit la intrebarea lui, asezandu-si mainile pe de-o parte si de alta a capului meu, rezemate de suprafata rece, indepartandu-mi usor picioarele cu genunchiul lui, care il asezase intre ele.
-De ce ma eviti? De aproape trei luni faci asta! Vreau sa stiu de ce.
-Nu prea cred ca ar trebui sa te intereseze. Ce fac eu, nu te priveste pe tine! Nu am nicio legatura cu tine, si sunt liber sa fac ce vreau, nu-i asa?
A cascat ochii, uimit probabil de ceea ce ii spusesem.
-Ce ai facut cu Kaoru? intrebase el, dand negativ din cap.
Mi-am lasat capul pe-o parte, zambindu-i ironic.
-Sper ca te-ai uitat bine la el acum trei luni, pentru ca nu ai sa il mai vezi. Dragul de el, prost si naiv, a fost rapit de extraterestrii...
-Revino-ti! Imi spuse el, pe un ton ridicat, prinzandu-ma de umeri. Ce dracu' ti s-a intamplat?! Nu asa mi te amintesc. Cu siguranta ai patit ceva!
-Poate m-am lovit la cap... stiu si eu?
-De ce plangi in fiecare noapte?
-Poftim?
-Niciun "Poftim"! Stii foarte bine ce vorbesc! Plangi! Probabil crezi ca Shin nu te aude, dar e atat de ingrjorat ca nu stie ce ar trebui sa faca, si nu indrazneste sa te mai intrebe nimic, pentru ca ai devenit foarte rece! Macar lui de i-ai spune ce ai, ca sa il linistesti! Nu te gandesti decat la tine mai nou!
-Asa e! Numai la mine ma gandesc! Ce rost ar avea sa ma mai gandesc la altii?! ?Vezi? Atat de mult imi pasa acum trei luni de orice alta persoana din jurul meu, incat faceam orice sa-i fie ei bine si nu mie! Am schimbat placa! Gata! Punct!
-De ce?
-"De ce" ?! Nu trebuie sa iti ofer tie nicio explicatie! Esti un gardian, si atat, nu judecator!
-Da... "Un gardian, si atat". Ei bine, gardianul asta stie ca ai fost batut de niste tipi in urma cu trei luni. Si acelasi gardian are o vaga impresie ca nu s-a intamplat doar atat! Are gardianul dreptate?
-Cred ca domnul gardian ar trebui sa-si vada de treaba! Si ar mai trebui sa-i spun lu Shin sa isi tina gura! Nu are dreptul...
-Schimbi cumva subiectul?
Am inghitit cu greu, amintindu-mi ca el stia din ce motiv evitam sa vorbesc despre un anumit lucru, si mi-am ferit instinctiv privirea, repetand ca nu era o problema care sa il priveasca.
-Deci asta s-a intamplat... ai fost violat, trase acesta concluzia, fixandu-ma cu privirea.
-Nu! am ripostat eu, lovindu-l in piept cu ambele maini, incercand sa il indepartez, insa nici macar nu s-a clintit.
-Ba da! Altfel nu te-ai fi atacat asa, si nu ai fi schimbat subiectul. Caz incheiat! Am descoperit ce ai patit! Recunoaste!
Fara sa realizez, ochii mi s-au umplut de lacrimi, care incepusera sa-mi siroiasca pe obrajii calzi, si mi-am acoperit chipul cu mainile, incercand sa ma opresc. Plangeam din acelasi motiv ca in fiecare noapte. Stiam foarte bine ca nu eram eu cel care vorbea si actiona. Mi se facea greata de fiecare data cand ma apropiam de Shooter, insa intentiile mele cu el nu erau pasnice. Eram scarbit de propria mea persoana, si stiam ca aveam sa ma simt astfel daca cei trei barbati continuau sa fie in acelasi loc cu mine. Eram ingrozit de propiile mele ganduri criminale! Credeam si speram ca acestea sa nu imi revina, insa nu exista minut in care sa nu vad pe vreunul dintre cei trei si sa nu ma gandesc la faptul ca i-as fi omorat in chinuri. Mi-am lasat spatele sa alunece pe suprafata rece a peretelui, pana cand ajunsesem in genunchi, suspinand si respirand cu greutate printre raurile de lacrimi. Simteam cum ma strangea pieptul si inchisesem strans ochii, imbratisandu-mi corpul. Nu observasem cand Julian s-a asezat ghemuit in fata mea, insa si-a strecurat degetele prin cateva suvite din parul meu, mangaindu-mi crestetul capului. Nu-mi spunea nimic, dar simteam cum ochii lui ma priveau neclintiti, si mana lui ma mangaia, parca facandu-mi interiorul sa tresara atat de usor la niste gesturi aproape nesemificative. I-am dat mana la o parte, apoi mi-am lasat capul pe spate, inca permitandu-le lacrimilor sa cada. Mi-am intredeschis buzele, ezitand putin, insa pe urma am rostit incet:
-E doar vina ta...

[Marina.]

Wow! E genial! Un sfarsit a recunoscut! Abea asteptam asta, insa, ca sa fiu sincera, speram ca Julian sa reactioneze mai violent
Imi place noua atitudine a lui Kaoru, insa, nu imi place cum se comporta cu Julian[ah, il ador pe barbatu` asta:X:X]
Ha, imi place cum il joaca pe degete Kaoru pe Shooter
Iti ador ficul, e genial, tuuu...esti un geniu!
Astept ci nerabdare urmatorul capitol
Pa-pa si spor la scris si la postat:X

[Kara]

Capitol nou......mi se facuse rau la scena sarutului dintre Kaoru si Shooter (ce nume caraghios) cum adica sa-l sarute pe violatorul ala...prostut blondul asta dar cu intentii marete
Ca de fiecare data Julian e cel care ma impresioneaza (sau sa-i zic Lucifer??) :chuu:...lui chiar ii pasa de Kaoru si incearca sa-l ajute,Shin de asemenea
Spor in continuare la scris...astept reactia lui Julian la vorbele lui Kaoru

[MiraA]

Wow,Wow, de trei ori wow.De cat timp asteptam capitolul asta.A dat Domnu sa zica ce s-a intamplat...Si faza cu sarutul...era sa pic de pe scaun cand am citit;is de acord cu Ashura:mi s-a facut greata.Cum dracu sa-l sarute?!Kaoru nu era asa...sper sa-si revina si sper ca Julien sa nu-l mai lase de unul singur pe acolo,ca-mi vine sa dau cu ceva si dupa el!!!Nervoasa sunt azi .
Mi-a palcut capitolul si astept cu nerabdare nextul.Poop si spor la scris

[Beatrix LaVey]

Omg, deci bietul Kaoru... Si nu imi vine sa cred ... Sa se atinga de Shooter ? O_O O persoana care i-a facut atat de mult rau ... Desigur, vrea sa se razbune, dar nu inteleg ce e in mintea lui. il iubeste pe Julian si stie asta, la fel cum toti stim. Dar ... Vrea sa sufere ? O_O nu imi vine sa cred ... Si imi pre asa de rau ... Sper ca Lucifer fa face ceva cu asta, sa ii aline suferintele, sa il razbune sau ceva in genul ... :cry:

[Drama Queen]

ello geniule(nu te superi dak itzi zic asa nu?) Trebuie sa recunosc ca m-am gandit ca asta va fi continuarea dar...ma rog sa lasam balta gandurile mele.Imi place,rectific il iubesc pe noul Kaoru care este asa de...perfect iar Julian e magnifi iar tu esti genie ca tu ii controlezi p amandoi
pooop

[yaoi maniac]

Aiai! Incepe sa devina presu altora pentru a obtine ce vrea. Incepe a suna a mine. Imi place atitudinea lui dar as fi vrut sa il icnore mai mult pe ala [ imi e lene sa ii scriu numele ] si sa se mai si sarute cu [ mama naibi ce nume avea si ala ]. Cred ca mie mi-ar fii placut mai mult. Anyway. Totul e la locul lor. Alt capitol excelent. Bravo!

[wasp]

ok, deci am citit fic-ul tau intr-o zi(very proud of me). e asa de tare, incat nu imi pot dezlipi ochii de la ecran(de fapt pot, dar nu vreau).
actiunea, personajele, schimbul de replici, totul e genial si scris perfect. la un moment dat ma intristasem si eu de soarta lui kaoru si imi venea sa il iau la bataie pe lucifer ca nu ii sare mai repede in ajutor. e pur si simplu fascinant!
cat despre ultimul capitol, e la fel de bine scris ca si celelalte. desi nea' shooter ma cam scoate din sarite, cu tot cu graba lui de a face "aia" cat mai repede. jerk!!
astept next-ul si sper sa il scrii cat mai repede...inimioara mea nu mai suporta suspansul*sigh*

[Yaoi Queen]

Capitolul XVI

-E doar vina ta...
Cuvintele mele l-au facut pe brunet sa isi aduca mana pe obrazul meu drept, stergand cu degetul mare darele umede lasate de lacrimile care continuau sa curga, apoi sa imi vorbeasca pe un ton calm.
-E vina mea?
-Numai vina ta! Tu... Tu trebuia sa fi acolo, sa ma scoti din toata mizeria aia in care intrasem pana la gat! Dar nu ai fost acolo! Credeam ca vei veni, Julian! Jur, ca in subconstientul meu, asteptam sa intrii pe usa aia nenorocita si sa ma ajuti... Dar nu ai mai venit si m-am adancit tot mai mult, pana cand si gandurile mele s-au patat. Probabil te distrai in timp ce eu eram nenorocit!
-Kaoru, crede-ma! nu ma distram deloc...
-Atunci ce faceai?! De ce nu m-ai cautat? Sau veneai sa ma cauti numai cand aveai nevoie de sex?
-Nu...
-Altceva ce puteai sa faci?! Shin ma cautase ca un nebun! El o facuse, nu tu, care sustineai ca ma placi si toate lucrurile alea jenante!
-Kaoru, mama mea a murit cu doua zile inainte ca tie sa ti se intample lucrul ala! am fost la inmormantare.
Am tacut brusc atunci cand i-am auzit cuivntele si parca simteam cum inima mi se sfasia incetul cu incetul. Glasul ii tremurase cand a spus ultima propozitie, si un muschi i-a zvacnit in obraz, odata ce a strans puternic din dinti. Atunci am inteles cat de mult m-am inselat in privinta lui.
-Dumnezeule, am rostit eu, suspinand si mai repede, deodata cu lacrimile care incepusera sa imi siroiasca mai multe pe obraji. Mi-am acoperit din nou chipul cu palmele, incercand sa ma ascund. Dumnezeule, imi pare rau! Nu am stiut...
-Nu conteaza asta acum. Ea nu mai e, deci nu trebuie sa imi fac griji daca se simte bine sau nu. In schimb tu esti inca aici, Kaoru. Nu imi permit sa iti mai dau drumul.
Degetele lui s-au indreptat din nou spre spatele capului meu, si mi-am lasat intreg corpul inainte, prinzandu-ma cu ambele maini de uniforma lui gri de gardian, afundandu-mi capul in pieptul lui. As fi urlat pentru a-mi scoate durerea din piept, dar stiam ca nu avea sa imi foloseasca la nimic bun, asa ca am continuat sa plang...

Nu am realizat cat timp a trecut de cand amandoi eram asezati pe podea, el stand in sezut, eu intins, cu capul pe unul din picioarele sale. Nu mi-a vorbit, ci m-a lasat sa plang pana cand imi obosisera atat ochii cat si mintea, si am adormit, in timp ce mana lui isi trecea degetele prin suvitele mele de par, calmandu-ma incet dar sigur. Urmatoarea clipa in care m-am trezit, eram in celula mea, pe pat, iar Shin langa mine, ingrijorat. Mi-am frecat ochiul drept cu podul palmei, si m-am ridicat, sprijinindu-ma pe un cot.
-Haide... de ce nu ma intrebi? am rostit eu somnoros, incercand sa il privesc pe brunet printre genele mele grele. Stiu ca vrei sa o faci.
-Da, vreau... dar mai nou nu iti suport reactiile glaciare.
-Ar fi trebuit sa ma intelegi. Macar tu, ca Julian nici macar nu a parut afectat dupa ce s-a convins ca am fost violat. De parca nu ii pasa.
-Poftim? Treci aici! imi ordona el, tragandu-ma de brat, nervos. Ma duse fata in fata cu peretele dinaintea paturilor, indicandu-mi un loc plin de sange, undeva la nivelul ochilor mei.
-Aici e sangele lui, Kaoru! Dupa ce te-a adus, atat a lovit cu pumnul locul ala, incat credeam ca avea sa ramana fara brat! Injura de mama focului, in soapta pentru ca nu voia sa te trezeasca, dar daca ar fi putut, cred ca ar fi urlat cu toata puterea plamanilor lui. Cum poti sa spui ca nu ii pasa?! Stia ca nu il auzi si totusi iti jura ca are sa ii jupoaie de vii pe cei care ti-au facut aia! Nu si-a dat drumul sentimentelor fata de tine, cu siguranta pentru ca nu voia sa te sperie... pentru ca pe mine, cu siguranta a reusit sa ma lase incremenit. Abia l-am oprit sa nu mai dea cu pumnul in peretele asta nenorocit! Cinci minute incontinuu, Kaoru! si lovea din trei in trei secunde!
Shin batea in perete cu palma, exact langa locul rosu, parca revoltat pentru ca eu credeam ca lui Julian nu ii pasa de mine... M-am asezat din nou pe pat acoperindu-mi partea stanga a fetei cu mana dreapta.
-Se pare ca iar am scos numai porcarii din gura... Nu imi vine sa cred ca pot face de doua ori aceeasi greseala intr-o singura zi!
-Imi pare rau, domnule, dar cred ca il preferam pe celalalt Kaoru, mi-a spus Shin, intorcandu-si privirea in orice alta parte, si nu in dreptul meu.
Mi-am lasat capul in jos, privind jenat podeaua, insa nu aveam de gand sa ma schimb atat de usor in ceea ce am fost inainte. Totusi simteam privirea dezamagita si dezaprobatoare a colegului meu de celula, si nu puteam sa nu ma simt prost din acea cauza. Am coborat din pat, trecandu-mi mana prin par, si am dat drumul apei rece de la robinet, spalandu-ma cu ea pe chip, pentru a ma improspata. Nu i-am mai adresat niciun cuvant amicului meu, si am iesit din celula, indreptandu-ma spre curte. Nu a durat mult dupa ce am ajuns, ca Shooter ma observase, si a venit spre mine fara niciun fel de ezitare. Asa i-as fi vomitat in cap... insa nu-mi puteam exprima sentimentul acesta atat de puternic si profund fata de el... cel putin nu inca.
M-am fortat sa ii zambesc, si acesta isi puse bratul pe dupa gatul meu, facandu-ma sa il urmez la un grup de barbati care jucau baschet. Dar ce mai baschet! Parca era rugby! se aruncau unu in altul de parca vietile lor depindeau de jocul ala.
-Vrei sa te bagi? ma intrebase roscatul cu vocea lui mereu ragusita.
-In asa un joc? vrei sa ies pe targa de aici?
-Ce? iti e frica de niste vanatai?
-Bine, ma bag!
Avantajul imi apartinea, pentru ca trupul imi era destul de flexibil, deoarece am facut cinci ani de atletism, si puteam cu siguranta sa ma feresc de bivolii aceia, dar nu se stie niciodata ce se poate intampla.
De indata ce am aflat care era echipa mea, imediat a si inceput jocul, iar eu, in primul minut am dat un cos de doua puncte, ceea ce i-a infuriat pe cei din echipa adversa.
Majoritatea timpului in care am jucat, mai mult m-am ferit de trupurile mari care se indreptau spre mine, in loc sa arunc mingea la cos. Insa pana la urma am obosit atat de mult, incat, chiar cand voiam sa ma retrag, se izbise un idiot in mine, ca un tren. Ar fi fost o senzatie placuta de zbor daca nu ma dureau pieptul si stomacul, iar dupa "aterizare", si spatele. Mi s-a taiat respiratia pentru un timp, si am scancit de durere, cand Shooter venise pentru a ma ajuta sa ma ridic. Imediat am auzit o injuratura puternica, si nu venea din partea niciunuia dintre jucatori.
Julian se apropiase de noi si il impinse pe Shooter, care s-a dezechilibrat, si a cazut la un metru de mine. Il priveam cu un singur ochi, deoarece unul era inchis din cauza durerii, multumita careia i-as fi inchis pe amandoi... si totusi trebuia sa observ ce se intampla.
-Esti bine? ma intrebase brunetul, asteptand sa ii raspund.
M-am ridicat instantaneu, cu tot cu durerea mea, si m-am scuturat de praf, in incercarea de a arata ca totusi nu eram atat de slab.
-Ce naiba aveti? Ma simt bine, am spus eu, zambind chinuit.
-Tu vii cu mine! a rostit Julian, luandu-ma de brat. Mergem la infirmerie!
-Te crezi dadaca mea?! Vezi-ti de treaba ta, caine!
Vorbele mele parca l-au socat, insa auzisem termenul de "caine" la toti detinutii din jurul meu, numind astfel gardienii. Am fost socat cand Julian ma luase practic pe sus, si am inlemnit odata ce m-am vazut cu capul in jos, fiind pus pe umarul lui.
-Ce mama dracu' crezi ca faci, Lucifer? se rastise Shooter, in timp ce se ridica de jos.
-Iau ce imi apartine! venise prompt raspunsul gardianului.