[Terminat] I just wanna love you!

[Rain]

Oh, Jesse asta devine din ce in ce mai bun xD Multumesc mult pentru capitol, ai venit mai repede, ceea ce ma bucura ca nu m-ai lasat in suspans. Am stat mereu sa ma gandesc ce putea sa insemne Tamisa 13, insa acum m-ai lamurit, ceea ce este bine. Imi place ficul tau ca e plin de mister, iar mie imi plac ficurile si cartile pline de mister, pe langa asta are si romance, adica yaoi xD Ehh Iar visez cu ochii deschisi la o scena intre Blake si Jesse… Ehem, gata, sunt treaza ^^”

Un obiect tare si greu il lovi in moalele capului, iar el cazu inconstient la pamant. Jocul final acum incepea...

Whuuut? Nu, nu, nu :o Trebuie sa vina Blake sa il salveze, nu vreau sa cada mort pe acolo, sau ranit. NUUU! Sau macar Felix -__- Cineva, oricine…
Ah, apropo, mersi ca ai precizat cine este criminalul, tot traiam cu impresia ca era tatal lui ^^’
So, sweety, astept nerabdatoare ca pana acum si celalalt capitolu. Bafta mare mare la scris

[Addeh]

Well... Hell yeah ! Sunt intarziata, nimeni nu a venit pe aici atat de tarziu, cel putin, nu in ultima luna. Ca sa vezi.. am ratat doua capitole. I can`t believe that ! * furious *
Btw, cum sa nu ne placa ? Tu auzi de spui / ce scri ? God, eu, una, ador ficul asta si chiar sunt curioasa, alright ? Mai curioasa ca niciodata deoarece se apropie de final si nu vreau asta ! * tears * :[[
App, faza cu Tamisa 13. Cât mister ! o.o' Ah, da, merci, ne-ai lamurit in legatura cu asasinul acela jegos ! Huuuăăăa, merita moartea ! Doamne, ce aiuriti mai apar si pe`aici, tocmai la sfarsit. >.<'
Hm-hm.. Si... Cum adica Jesse a disparut, si cel mai important, de o saptamana [ in fic ] ????!!! Frateee, ce se intampla acolo ? Si.. mai e si lovit ?!!! :-O Deci, neaparat, adu-ne capitolul ala !~ I`m begging you !

[MiraA]

***

Vestea il socase. Se lasa sa cada pe scaunul din fata biroului lui Felix, privind in gol. O saptamana...Jesse era dat disparut de o saptamana , iar el nu stiuse nimic. Timp de o saptamana el isi vazuse de viata lui obisnuita, crezand ca un prost ca iubitul sau se va intoarce la el, iar Jesse ar putea fi...ar putea fi...Nici macar nu putea sa gandeasca acel cuvant, dar sa-l mai si spuna.
-Domnule Thorton, va simtit bine?
-Spune-mi Blake, zise doctorul cu o voce stinsa, incercand sa se reculeaga. Ce s-a intamplat? Atat vocea cat si corpul ii tremurau, dar trebuia sa afle.
-Sunt date dintr-o ancheta oficiala. Nu ar trebui sa va dezvalui prea multe, dar avand in vedere ce mi-a spus Ray, o voi face. Scoase dintr-un dosar de pe birou niste poze si i le dadu lui Blake. Acesta le lua, incepand sa le studieze cu atentie. Primele 3 erau cu victimele, fete tinere, brunete, toate injunghiate. A patra arata o pata mare de sange de pe o podea destul de murdara.
-Asta...?
-Dupa rezultatele de la laboratoarele noastre, acela e sangele lui Jesse, zise Felix cu regret in glas. L-am gasit langa al patrulea cadavru.
Blake inghiti in sec, incercand sa se calmeze, dar ii venea foarte greu sa priveasca pata aceea rosiatica. In minte ii venira imagini din primele zile pe care le petrecuse cu Jesse si felul in care acesta aratase in momentul in care sa prabusise inconstient pe podeaua spitalului. Nu mai vroia sa-l vada asa. Jurase ca nu-l va mai lasa sa ajunga in statiul acela si uite ca nu reusise sa faca nimic.
Cantitatea de sange, ne face sa ne gandim ca lovitura nu a fost fatala, continua Felix, dar a trecut o saptamana. Inca nu am descoperit niciun cadavru, dar cu cat trece mai mult timp cu atat sansele ca el sa fie inca in viata sunt slabe, Blake.
-Nu a murit! afirma Blake cu incapatanare. De unde nu sti ca este bine si ca s-a dat la fund pentru a face o ancheta proprie? Vorbim de Jesse aici. Daca ii esti prieten ar trebui sa sti ca are obiceiul de a actiona de unul singur.
- Iti voi arata de ce. Zicand acestea, Felix intoarse laptopul sau si deschise un fiesier video. In fereastra care aparuse pe ecran Blake putu sa observe chipul de care ii era atat de dor. Dar Jesse nu arata deloc bine. Defapt niciodata nu-l vazuse in acel hal. Parea obosit, iar ochii mari si albastrii care il privisera de atatea ori cu dragostea erau goi, plini de durere. Blake dori sa spuna ceva, dar politistul ii facu semn sa taca si sa asculte.
-Imi pare rau ca am apelat la acest mic truc, Felix, ca sa vorbesc cu tine, dar avand in vedere situatia in care banuiesc ca am intrat, nu am de ales. Jesse isi arata zambetul sau strengaresc si se freca la ochi, apoi continua. Stiu ca am zis doar trei ore, dar daca tu vezi acest mesaj, inseamna ca a trecut mai bine de 2 zile de cand nu ai intrat in contact cu mine. Stiu de ce a fost atat de diferita ultima lui crima: fusese un mesaj pentru mine. Te-am mintit...zise cu regret tanarul. Nu vroiam sa te implici prea mult, nu inca cel putin. Clubul Tamisa 13 fusese locul unde a cunoscut-o pe Monica si locul unde a cerut-o in casatorie. Tu nu aveai de unde sa sti asta.
Nu mai vreau sa apara si alte cadavre, asa ca ii dau ceea ce vrea: pe mine! Eu sunt singura lui greseala, crima pe care nu a reusit sa o duca la bun sfasit.
Blake privea ecranul si simtea cum inima i se strange in piept. Jesse vorbea cu atata nonsalanta si atata seninatate ca si cum...ca si cum acesta ii era sfarsitul.
Alaturi de acest mesaj, continua Jesse, iti trimit si alte informatii pe care am reusit sa le culg de-a lungul anilor si pe care le-am pastrat special pentru acesta ocazie. In cazul in care eu dau gres, tu vei putea sa-l infunzi de tot.
Jesse ofta, tacu pentru cateva clipe ca si cum incerca sa gaseasca cele mai potrivite cuvinte, apoi vocea sa se facu din nou auzita, de acesta data insa tremuranda:
Probabil asta e ultima oara cand discutam...Inca de cand mi-am dat seama ca mesajul e pentru mine, am stiut ca timpul meu s-a scurs. Nu mai vreau sa fug de trecut, Felix, iar daca pentru asta trebuie sa mor, o voi face. Tu concentreaza-ti atentia pe documentele pe care le-am trimis, nu pe mine. Probabil in momentul in care tu vezi asta, eu nu sunt decat o noua cifra dintr-o statstica. Tanarul zambi din nou ca si cum ar fi spus ceva amuzant. Deja e tarziu, iar eu trebuie sa plec. Multa bafta, amice. Ma bazez pe tine in cazul in care eu dau gres. In acel moment filmul se intrerupse.
Felix intoarse laptopul spre el, lasandu-i timp lui Blake pentru a procesa informatiile. Acesta insa parea in transa.
-Am ceva si pentru tine, zise intr-un final politistul. Scoase din serarul biroului un plic si i-l inmana. Blake il lua cu mana tremuranda si se uita perplex la el nestiind ce sa faca.
E pentru tine, zise Felix. A ajuns aici la 2 zile dupa ce am primit filmul. Sunt sigur ca Jesse la trimis.
Felix avea dreptate. Era numele lui pe plic. Il deschise si scoase din interior bucata de hartie alba. Nu erau prea multe lucruri scrise pe ea, dar prin acele simple cuvinte Blake simti toata durere si tristetea lui Jesse. Isi lua ramas bun...

"Multumesc pentru ca mi-ai dat o sansa. Te iubesc si imi pare rau ca s-a terminat asa. Jesse"

-Jesse...
-A calculat totul, zise Felix ganditor. Mesajele au venit la distanta de 2 zile. Dupa ce l-am vazut pe primul, am avut inca speranta ca il vom gasi, dar cand am primit plicul si am vazut ca ti-e adresat tie...am stiut la fel cum a stiu si el.
-Inca traieste! Nu a murit! urla Blake. Nu accept una ca asta. Am venit aici ca sa-l iau inapoi acasa si nu am de gand sa plec fara el. Iar tu, zise ridicandu-se de pe scaun, ar trebui sa-ti faci meseria si sa-l gasesti.
-Ce naiba crezi ca fac de o saptamana? Dar pur si simplu tipul s-a evaportat. Unde pleci, Blake? urla Felix, cand vazu ca doctorul se indreapta spre iesire.
-Ma duc sa-l caut! Nu ai decat sa ramai aici si sa gandesti in continuare ca e mort, dar eu ma duc sa-l caut!
-Si de unde ai de gand sa incepi cautarile?
-Din locul de unde a disparut: Tamisa 13.

In mai putin de jumatate de ora se afla in cladirea darapanata, facandu-si loc printre mesele aruncate neglijent si benzile politiei ce impanzeau locul. Lumina de la lanterna nu era foarte puternica, dar il ajuta sa se orienteze si sa cerceteze locul. Ajungand intr-un final in camera unde gasisera cadavrul fetei, Blake se lasa in genunchi si atinse pata rosiatica ce pata podeaua.
"Jesse, unde esti? "
Ii venea foarte greu sa se concentreze, in parte datorieta oboselii, dar mai mult din cauza nelinistei. Nu-i placea sa recunoasca, dar Felix avea dreptate. Daca lucrurile decursesera asa cum zisese politistul, Jesse era in mainile nebunului astuia de o saptamana. sansele ca el sa fie...Nu! nu se putea gandi la asa ceva. Trebuia sa creada, trebuia sa spera ca el este bine, altfel nimic nu mai conta.
Oftand, se ridica in picioare, dar un sunet distinct ii atrase atentia. Dori sa se intoarca, dar simti cum un obiect dintr-un material dur ii impungea spatele.
-Buna ziua, domnule Thorton, se auzi o voce ragusita de barbat. Nici nu aveti idee de cat timp va asteptam.
-Unde e Jesse? Ce ai facut cu el, nenorocitule?
Barbatul incepu sa rada cu pofta de parca auzise o gluma buna. Il indemna pe Blake sa se intoarca cu fata la el, ceea ce doctorul si facu. Barbatul nu era mai inalt decat el si nici mai bine facut. Din contra: era slab, palid, cu ochii mari rosii adanciti in orbite, cu parul balai aranjat cu ulei si dat pe spate dupa o moda ce expirase in urma cu cativa ani. Purta un palton lung, maroniu si o pereche de pantaloni eleganti, la dunga de parca asta ar fi fost o ocazie speciala.
-Ma gandeam ca nu mai veniti. Jesse nu mai are mult timp, domnule Thorton si nici eu, daca stau sa ma gandesc bine. Ce ar fi sa ma insotiti?
Blake inghiti in sec si-si incorda tot trupul, dar il urma. Daca asta era singura modalitate de a-l gasi pe Jesse...o va accepta

*

Incaperea era cufundata in intuneric. Era frig si de undeva se auzea apa curgand. Era vag constient de imprejurimile in care se afla. Locul mirosea a mucegai si a lemn umed. Incerca sa se miste, dar pur si simplu nu avea destula putere. Nici macar capul nu si-l mai putea tine drept...
Pierduse notiunea timpului si sirul zilelor de cand era aici. Cand isi revenise dupa lovitura la cap se gasise in acesta incapere cu bratele legate de doi stalpi. Incercase sa scapa, dar fusese in van. Tipul folosise lanturi ca sa-i imabilizeze bratele asa ca oricat s-a chinuit nu a putut sa traga de ele destul de mult ca sa slabeasca vreo veriga. Iar, dupa o vreme, devenise mult prea obosit ca sa mai incerce.
Cand venise prima data el, trecuse deja mai bine de o zi dupa calculele lui de cand fusese adus acolo. Trupul incepuse sa-i slabeasca, iar starea generala i se deteriora rapid. Insa avea vaga impresia ca nu-l va lasa sa moara...nu atat de usor, ce putin.
Il batuse...cu atata cruzime si rautate incat, cand terminase, tanarul era mai mult mort decat viu, apoi il lasa acolo semiconstient cu trupul plin de rani deschise pana ce Jesse reusi sa-si revina in fire.
Apoi o lua de la inceput...in fiecare zi...de fiecare data mai rau si mai dureros. Dar niciodata prea mult. Se oprea in momentul in care credea ca trupul ii va ceda. Ii injecta ceva in vene ce-l ajuta sa-si revina, apoi continua ce incepuse. Il tortura...si ii placea la nebunie.
Jesse insa ajunsese la limita. Indiferent prin cate trecuse pana acum...nimic nu fusese mai rau decat ceea ce ii facea nebunul asta. Jurase ca-l va distruge, dar nu reusise decat sa se lase distrus. Nu vroia decat sa moara...durere devenise permanenta, pregnanta si ii rodea si ultima urma de ratiune. Corpul ii era distrus si nu mai raspundea comenzilor. Nu era decat o biata papusa...nimic mai mult.
Dar, de undeva de departe auzea sunetul unor pasi ce se apropiau. Se reintorsese... Din instinc dori sa fuga, dar propriul trup nu-l asculta deloc. Era neputincios...
Ii auzi vocea...acea voce pe care o detesta atat de mult:
-Ai noroc, inca traieste. Ceva il prinse de par si ii trase capul in sus. Jesse, deschide ochii si uita-te cine a venit sa te vada. Nu-i placea tonalitatea pe care o folosise. Ii dadea fiori, dar incerca sa se conformeze. Insa nici ochii nu si-i mai putea controla. Stransoarea deveni mai puternica, dar degeaba, pana ce auzii a doua voce.
-Jesse...aceasta, spre deosebire de prima era sfasaiata de durere si regret, dar atat de draga lui. Jesse! striga din nou mai disperata ca prima oara...
Blake privea persoana pe care o iubea si nu-i venea sa creada. Omul acela nu putea sa fie el...nu putea fi Jesse. Trupul pe care il tinuse de atatea ori in brate, pe care il dezmierdase pana la epuizare, era plin de rani si de sange. Tanarul nu mai avea camasa pe el, putand astfel sa vada torsul ce parea a avea lovituri de bici pe toata suprafata sa. Capul pe care barbatul il tinea ridicat, era si le lovit, mai ales in dreptul tamplelor, unde putea sa observe sange inchegat. Intr-un final tanarul isi deschise ochii ce odata fusesera de un albastru intens, dar care, acum, isi pierdusera din culoare, aratand clar ca baiatul era in soc. Nu parea al recunoaste...defapt nu parea a fi contient de imprejurarile in care se afla.
-Jesse, nu e frumos sa nu-i raspunzi omului, zise barbatul mai in varsta ironic. Uite, a venit tocmai din SUA ca sa te vada. Nu-i asa ca e dragut din partea lui?
-Nenorocitule! Ce i-ai facut? urla Blake. Incerca sa-si deslege legaturile din jurul mainilor, dar erau prea stranse. Se smucii de cateva ori, insa era degeaba. Jesse! Te rog, raspunde-mi! Jesse!
- Nu ai decat sa-l rogi pana nu mai poti. Jesse pe care tu il cunosteai...a murit. Ceea ce vezi tu aici, zise tragand si mai tare de parul tanarului pana ce Blake putu sa-i vada fata lipsita de expresie, e doar o carcasa goala. Intorcandu-si atentia spre Jesse incepu sa rada cu pofta si continua sa vorbeasca. Stiu ca ma auzi, Jesse si stiu ca-l auzi si pe el. Uita-te...uita-te cum il voi omora, la fel cum am facut cu mama ta, la fel cum am facut cu atatea alte persoane, iar nu vei fi din nou neputincios. Ai esuat. Nu ai fost niciodata destul de bun pentru a ma oprii.
Cuvintele ironice si rasul sadic al barbatului reusira sa patrunde prin vidul ce ii inconjura mintea. Stranse din dinti de durere si-si ridica singur capul spre a privii.
-Blake...Nu...il vei ucide. Nu...te voi lasa...
-Doar priveste, baiete, asta e ultima picatura care iti va distruge de tot si putina umanitate pe care o mai ai in tine! Barbatul se indeparta de Jesse si scoase de la brau un pistol de calibru mic, indreptandu-se cu pasi mici, studiati spre Blake, care il privea inmarmurit. Incerca inca o data sa se smuceasca din legaturile care il tineau, dar nici de acesta data nu reusi. Nu vroia sa se incheie asa. Nebunul asta il va omora...dar nu asta conta. Vroia ca macar Jesse sa scape. Inchise ochii, oftand cand vazu pistolul indreptat spre pieptul sau si astepta...dar urletul plin de durere a lui Jesse il facu sa tresara speriat si sa-si redeschida ochii chiar inainte ca tanarul sa se napusteasca asupra barbatului ce il ameninta.
Reusise sa-si slabeasca lanturile...
Cei doi se rostogolira pe podea, luptandu-se unul cu altul pentru a castiga. Jesse ii prinse mana in care avea pistolul si i-o intoarse facandu-l sa urle de durere, apoi incepu sa o loveasca de podea in incercarea de a-l face sa scape arma. Barbatul il impinse, apoi se arunca el asupra sa, facandu-l pe Jesse sa se loveasca cu spatele de podea si sa icneasca de durere. Indrepta arma spre el, dar baiatul cu un ultim efort il lovi peste inchietura mainii. Pistolul cazu pe podea langa ei. Barbatul se intinese sa-l ia, dar Jesse fusese mai rapid. Il prinse cu ambele maini si incerca sa tinteasca, dar mainile barbatului se incolacira in jurul gatului sau incercand sa-l sugrume. Durerea din tot corpul deveni brusc si mai mare, mai pregananta, depasind cu mult instensitatea valului de adrenalina care il ajutase sa se miste pana acum. Apasa pe tragaci, rugandu-se sa fie bine. Doua impuscaturi rasunara in linistea incaperii...
Trupul barbatului cazu peste el, inert. Jesse scapa pistolul din mana si ramase acolo, respirand cu greu si abia constient.
-Jesse! Jesse! strigatele disperate a lui Blake il facaura sa-si mai revina putin in fire. Deschise ochii larg, incercand sa se orienteze...miscarile ii deveneau din ce in ce mai incete si mai chinuite, dar trebuia sa o faca. Blake inca era acolo. Trebuia sa-l dezlege. Se ridica in genunchi, apoi incet in picioare si mersese pana in dreptul lui Blake, unde puterile il lasasera si cazu inapoi pe podea. Insa era destul de aproape pentru a-l dezlega. Cu mainile tremurande desfacu legaturile ce il tineau prizonier pe doctor, apoi, imediat ii simti bratele inconjurandu-l.
-Ce...cauti..aici? murmura. Dorea atat de mult sa-i vada chipul, dar privirea ii era incetosata.
Ii simtea mainile pe corp, cercetandu-l, dar nu dori sa-l lase se continue asa ca il opri.
-Trebuie sa ...incepu doctorul.
-Trebuie sa pleci de aici.
-Nu am de gand sa plec fara tine!
Ii venea tot mai greu sa ramana constient, dar apela la un ultimul efort.
-Uita-te la mine! Nu...pot merge. Du-te! Adu ajutoare...eu voi fi aici.
-Jesse...
-Te rog, asculta-ma. Il prinse cu mana de palton si trase ca sa se faca inteles. Simti buzele lui Blake peste ale sale, apoi mainile barbatului ii dadura drumul.
-Te iubesc, Jesse. Ma voi intoarce! Sunetul pasilor sai se indeparta pana ce se pierdu de tot.
-Sti ca nu va ajunge la timp, nu-i asa? Jesse isi intoarse privirea spre barbatul care ii ruinase viata si, care, se pare ca inca nu isi dadu duhul.
-Stiu. Jocul s-a terminat, Malone. Iar o data cu el, mi-am incheieat si eu rolul. Jesse zambi si isi atinse buzunarele pantalonilor, unde, spre surprinderea sa inca mai avea pachetul de tigari, iar in el o bricheta minuscula. Se sprijini cu spatele de perete si-si aprinse tigara, tragand din ea cu pofta.
Barbatul mai in varsta tusi puternic, chinuindu-se inca sa vorbeasca...parand a mai avea inca multe se spus.
-Te voi astepta, Jesse, de partea cealalta! Esti la fel ca mine! Doar un criminal!
Acestea fusesera ultimele lui cuvinte.
Jesse privi trupul lipsit de viata si zambi.
-Ai dreptate, Malone. Doar un criminal. Trase un ultim fum din tigara si o stinse. O eternitate in Infern alaturi de tine... abia astept.
Renunta sa mai lupte...inchise ochii impacat cu sine si cu faptele sale. Malone era mort, Blake era in siguranta, iar razbunarea sa se incheiase. Acum putea in sfarsit sa se odihneasca...

[Rain]

MiraA, draga mea, am citit acest capitol cu atata suspans cum nu am mai facut cu niciunul altul. Iti ador ideile si, cand stau putin sa ma gandesc cum a inceput ficul, nu as fi crezut niciodata ca va ajunge la o asemenea poveste plina de actiune si mister. As citit intr-una carti si ficuri de genul asta, pentru ca imi place sa traiesc aceste sentimente de frica, exact cum le-a simtit si Blake.
La inceput doar mi-am trecut ochii peste acest capitol, apoi, cand am dat de niste replici care erau mai mult ca evidente ca Jesse va muri, crede-ma, nu imi mai venea sa citesc. Nu voiam sa aflu cum o va face, insa, cu chiu cu vai m-am apucat sa citesc randurile. Inca mai simt acele emotii pentru ca nici acum, la sfarsitul capitolului nu mi-am dat exact seama ce s-a intamplat cu adevarat.
Intr-adevar ai descris bine, insa nu pot accepta cat de torturat a fost Jesse acolo. A murit? Te rog spune-mi ca gandul lui Jesse ca doctorul va ajunge tarziu e doar imaginatia lui, si ca Blake chiar va fi acolo la timp.
Nici acum nu inteleg de ce a plecat, chair nu inteleg. Il putea lasa pe Malone ala sa moara linistit acolo si sa isi ia scumpul iubit in brate si sa plece. Sarutul acela, chiar daca a fost scurt, cred ca a fost cel mai bun pana acum... Nu stiu de ce, nu a fost descris prea mult, insa trecuse atata timp de cand nu si-au mai simtit buzele moi
Vreau doar ca Jesse sa fie bine si Blake sa ii trateze ranile si sa ii poata povesti ce s-a intamplat defapt cu Issabela, ca i-a placut cartea, ca il iubeste, ca i-a fost dor de el... etc. Ai putea face astea? :3


Acum imi ramane decat sa astept urmatorul capitol. Nu stiu daca te apropi de sfarsit sau nu, dar vreau ca in next sa se intample ceva frumos, ca cei doi sa fie bine ^^ Si sa se iubeasca mai mult ca la inceput. Bafta sweety

[Addeh]

OMFG ! Deci am atatea de spus ! O_O'
Dar mai intai, sa nu-mi spui ca se apropie cu mari capitole de final ! :[[ Oh Doamne ! Cat de mult mi-a placut sa citesc si acest capitol; si totusi, totul a luat o intorsatura foarte ciudata, mai ales in situatia de fata. God, Malone ala merita moartea prin chinuri, cele mai mari chinuri !
Stii ce, iubita ? Ai facut-o din nou. Inca o data, m-ai lasat sa astept cu sufletul la gura. Verificam acest thread in fiecare zi sa vad daca ai postat nextu`. Jur ca asa faceam. Iar acum... Curiozitatea [ dintodeauna m-a stapanit ] e si mai mare ca la inceput. Daca atunci, prima data cand am citit am fost in fiecare zi nerabdatoare sa citesc si sa comentez, acum sunt in pragul mortii. Cel putin, asa ma simt eu. >.<
Ah, da. Ultimele randuri scrise din acest capitol m-au pus cu adevarat pe ganduri si m-au facut sa reflectez adanc asupra sentimentelor personajelor, cat si ale mele. Deja ma imaginam pe mine insami la locul faptei, si pot spune ca nu a fost deloc locul potrivit, din punct de vedere al lui Jesse.

Doamne, a trecut prin foarte multe chestii. Dar se pare ca inca mai gaseste putere sa lupte... Si totusi, mi-e teama. Si da, chiar si mie mi-e frica de ceea ce ar putea urma, caci, sincera sa fiu, am vagi banuieli, iar multe dintre ele, negative, cum ca s-ar putea intampla ceva rau cu Jesse. Ultimele sale cuvinte, toata treaba cu razbunarea sa, ma face sa ma gandesc la ce e mai rau si nu vreau asta ! In niciun caz ! -.-'

Crede-ma, in momentul in care a mai gasit putere sa-si aprinda o tigara, atat de tacticos din partea lui, am inlemnit si mi l-a imaginat plin de farmec, parca pregatit sa infrunte totul , sa infrunte realitatea.... xDD Ei bine, ramane de vazut ce se va intampla acum. Cu Jesse, dar si cu Blake... Depinde doar de tine... :[[

[Beatrix LaVey]

Multumesc ca ai adus nextul T^T Chiar voiam sa vad ce se intampla, insa... Sa fiu sincera, capitolul asta nu-mi place. Inceputul lui nu-mi place, fiindca... Pata rosiatica.... Nu vreauuu!
De asta nu-mi place, nu pentru ca nu ar fi scris bine. E scris formidabil <3 Mereu am admirat modul tau de a scrie, tot ce spui e atat de concis, incat iti capteaza atentia <3
Zau asa, caseta aia... Ma sperie! De ce trebuie sa fii asa dura cu mine si cu Jesse al meu?! Bine, si al lui Blake, dar al meu! Intelegi tu ce e in mintea mea
Mira, pe Blake... L-ai creat asa superb <3 Cat poate fi de dulce! Pleaca dupa el! Nici nu stii cat de mult ii pot iubi pe baietii astia doi T^T. Nu vreau sa inchei ficul urat! Vreau sa fie bine!
Jesseeeeee! E bineeeeee! Ajunsei si eu la o parte care, relativ, imi place. Lupta dintre ei m-a tinut cu gura cascata O.o Nu ma asptetam la asa ceva, dar ma bucur enorm pentru faptul ca acum e bine, macar relativ, si e in bratele lui Blake. Presupun ca asta inseamna ca e bine, nu?!
Sa se odiheanasca?! :O Tu ma urasti? Tu vrei sa ma inchida la 7+2 ?! Cum adica sa se odiheansca?! vreau sa fie impreuna, femeie!
Vreau noul capitol cat mai repede, si cu Jesse bine, altfel vin dupa tine! VIN!

[MiraA]

Salut fetelor...cum stiu cat de enervant e sa ramai in plop si plopul-n aer...am avenit mai repede cu nextul. Sper sa va placa

***

-Ar fi trebuit sa mergi la spital, nu sa te intorci aici, zise Felix, privindu-l pe Blake. Vom avea grija de Jesse.
-I-am promis ca ma voi intoarce. Acum ca l-am gasit, nu mai am de gand sa-l parasesc.
Jesse fusese tinut prizonier intr-un depozit parasit de la periferiile Londrei. Imediat ce iesii de acolo, Blake se indrepta spre primul loc unde vazu oameni si il suna pe Felix, iar acum erau, impreuna cu o intreaga echipa de criminalisti si o salvare in drum spre Jesse.
Odata ajunsi in fata depozitului, Blake cobora din masina, fara sa asculte de ordinele lui Felix sau a celorlalti politisit din preajma si se avanta inauntru. Nu vroia decat sa-l ia de acolo. Sa-l duca la spital pentru a primii ingrijire medicala. Starea lui nu fusese tocmai buna cand il lasase in acest loc, dar Jesse avusese dreptate. In halul ala probabil i-ar fi facut mai mult rau decat bine daca il misca.
Inauntru era mult prea liniste. Aerul era imbacsit cu miros de umed, mucegai si sange.
-Jesse! striga Blake pe masura de se apropia de el. Tanarul statea rezemat de perete, cu piciorele ridicate la piept si cu capul sprijinit de ele. Jesse, iubitule...zise, lasandu-se in genunchi langa el, atingandu-i usor parul cu mana. Insa in acel moment trupul se dezechilibra si aluneca intr-o parte. Jesse! Blake il prinse chiar inainte de a atinge podeau si il intinse usor pe spate. Ii lua pulsul, dar nu simtea nimic. Intra in panica si-si apropie ureche de pieptul sau ascultand...insa nu se auzea nimic.
-Va rugam, face-ti loc! zise un barbat care dori sa-l indeparteze pe Blake, dar acest se incrunta si refuza.
-Sunt medic...aduce-ti dracului defibrilatorul si o sonda! ACUM! Isi impreuna mainile si incepu sa apese pieptul tanarului cu putere, rugandu-se ca inima sa reincepa sa bata. Nu ar fi trebuit sa plece...nu ar fi trebuit sa-l lase aici! Nu putea sa fie mort...Nu avea sa accepte asa ceva! Barbatul de mai devreme veni cu defibrilatorul portabil si ii dadu lui Blake paletele.
-20 de ml adrenalina, zise Blake luand paletele si asteptand sa auda sunetul distinct care arata ca aparatul era incarcat.
Incarcarc la 60. Zicand acesta aproapie paletele de pieptul lui Jesse, lasandu-l sa fie strabatut de curent. Niciun semn... Incarc la 100, continua Blake cu incapatanare. Trupul se convulsiona, dar din nou niciun semn. La dracu', Jesse, hai, stiu ca poti. Incarc la 120...Insa nimic. Blake isi simtea ochii intepati de lacrimi pe care nu vroia a le lase sa curga. Nu putea sa-i priveasca chipul. Nu vroia sa-l vada asa. Stia ca cu fiecare minut ce trecea sansele ca inima sa sa-i bata era din ce in ce mai slabe.
Incarc la...
-Ajunge, Blake, auzi din spatele sau vocea lui Felix si ii simti mana pe umar. Lasa-l...nu-l mai chinui si tu. Jesse a murit.
Atunci nu a mai fost in stare sa-si tina lacrimile in frau. Le-a lasat sa cada pe obraji in voie. S-a intors spre trupul lui Jesse si si-a lasat capul pe torsul lui continuand sa planga ca un copil. Il pierduse! Ajunsese prea tarziu pentru a-l salva. La dracu'! Nu putea sa accepte asa ceva! Ridicandu-si capul, intinse mana spre trusa de prim ajutor si lua o siringa ce continea adrenalina si i-o injecta direct in inima pana ca cei prezenti sa reuseasca-l sa-l opreasca, apoi incepu din nou compresiile.
-Domnule doctor, a trecut deja...nu stim de cat timp e in starea asta, incerca asistentul sa-l faca sa se opreasca, iar Felix il prinse de umeri ca sa-l indeparteze.
- Taci! La dracu'! Jesse pe care il stiu eu nu s-ar fi dat niciodata batut, ci ar fi continuat sa lupte cu incapatanare. Nu-mi spune ca te-ai dat batut, pustiule! Enervat si indurerat ne propria neputinta isi stranse mana drepta pumn si lovi cu putere pieptul tanarului in dreptul inimii.
Atunci aparatul minuscul la care fusese conectat Jesse intre timp scoase un bipait strident, captandu-le tuturor atentia. Inima incepuse sa-i bata...Blake isi intoarse privirea spre el cand simti cev tragandu-l de mana.
-Ma cheama Jesse, nu pustiule, zise baiatul semi contsient, dupa care mana ii cazu, iar el inchise ochii obosit.
Asistetii il mutara cu grija cu targa in ambulanta care astepta la iesirea din depozit, iar Blake ii urma.
-Cand termin aici, o sa vin la spital, zise Felix, cercetand cu grija trupul celui care le cauzase atatea probleme.
-Te astept atunci acolo. Blake intra in ambulanta, iar aceasta pornii in viteza spre cel mai apropiat spital. Din fericire nu dura mult pana sa ajunga. Jesse fusese imediat consultat si supus mai multor teste, dar Bake nu avusese voi sa fie prezent. O asistenta il roga sa astepte in hol pana ce doctorii vor termina. Degeaba incercase sa-i explice ca si el este doctor, caci nu-l asculta.
Intr-un final un doctor mai in varsta veni in camera de asteptare.
-Sunteti aici pentru pacientul pe care l-au adus in stare grava acum jumatate de ora?
-Da. Ce s-a intamplat? Cum se simte? Blake se ridica de pe scaunele inconfortabile, pregatit mental sa asculte vestile, care banuia ca nu sunt prea bune. Doar pentru ca inima incepuse din nou sa-i bata, asta nu inseamana ca Jesse scapase. Indiferent de faptul ca era om si nutrea speranta, era si doctor si recunostea un caz deosebit de grav cand il vedea.
-Corpul sau e foarte slabit, incepu doctorul sa vorbeasca. Nu stiu...
-Sunt doctor chirurg, ii taie Blake vorba. Puteti sa fiti sincer cu mine.
Celalalt doctor respira oarecum usurat si continua:
-Are rani pe 60% din suprafata corpului, 3 coaste rupte, ruptura de muschi in mana stanga, ruptura de splina ce a cauzat hemoragie interna si o contuzie. Cum am zis, corpul ii era foarte slabit, malnutrit. Din cauza hemoragiei cavitatea abdominala era plina de sange. Plamanii i-au cedat si am fost nevoiti sa-l conectam la o sonda. I-am aspirat sangele din abdomen si i-am facut trasfuzii, dar degeaba. Daca trupul sau ar fi mai puternic as recomanda o splenectomie, dar asa nu putem decat sa-l punem sub tratament si sa ne rugam ca isi va face efectul.
-Inteleg...pot sa-l vad?
-Va numiti Blake Thorton?
-Da...dar de unde?
-Sunteti trecut la persoane de contact in caz de urgenta. Nu ar trebui sa va las sa stati mult, dar avand in vedere ca sunteti medic, o sa fac o exceptie. Urmati-ma...
Blake tacu si-l aproba din cap, apoi il umra pe holurile intortocheate ale spitalului pana ce ajunsera in dreptul unui salon privat. Ii zambi trist lui Blake, apoi se indeparta, lasandu-l singur. Doctorul deschise usa si intra in camera intunecoasa. Se aseza pe scaunul de langa pat si ii lua mana lui Jesse intr-a lui. Trupul tanarului era tot badajat, incepamnd de la brate, tors si probabil, daca s-ar fi uitat si pe picioare. Fata sa era vanata si umflata pe alocuri, iar fruntea era, la rnadul ei stransa cu un bandaj. La gura ii era atasat un tub prin care putea sa respire, iar in maini si in abdomen avea alte tubulete mai mici, prin care pe de-o parte primea sange de la perfuzia de langa pat, iar pe de alta i se aspira sangele care, din cauza emoragiei ajunge in cavitatea abdominala.
-Vei fi bine, ii sopti Blake tanarului, dar defapt se incuraja singur. Trebuie sa cred ca vei fi bine, Jesse. Indiferent ce-mi zice pregatirea medicala, tu de cele mai multe ori mi-ai demonstrat ca nu totul e batut in cuie. Te rog, arata-mi ca ma insel si acum. Te rog...

-Au trecut deja trei zile. Nu trebuia sa existe vreo schimbare? Blake isi intoarse privirea obosita spre Ray, care statea sprijinit de geamul ce despartea salonul lui Jesse de holul spitalului. Blake...tu esti doctor. Spune-mi ce parere ai!
-Uneori lipsa de vesti noi e un lucru bun. Starea lui se putea inrautati pana acum, dar e stabil. Avand in vedere situatia, nu cred ca putem cere ceva mai mult. Blake se ridica de pe scaunul unde statuse si se apropie de geam. Timp de trei zile il veghease si nimic. Jesse nu dadea niciun semn ca ar dori sa-si revina. Semnele lui vitale erau stabile, dar asta nu excludea posibilitatea unei come. Cert era insa ca daca nu-l vor scoate din starea asta, intr-n final corpul ii va ceda. Cel mai rau lucru era ca nu raspundea tratamentului. Ruptura de spina nu se ameliorase si nici nu dadea semne ca o va face.
-Vreau sa-l operezi.
Blake trasari si-si intoarse privirea spre Ray, care parea la fel de obosit ca si el. Barbatul brunet privea pierdut un punct fix, ca si cum incerca sa-si dea seama daca spune o tampenie sau nu.
-Daca o fac, va muri, Ray. Inca nu e destul de puternic ca sa reziste operatiei. Sunt peste 90% sanse ca Jesse sa moara pe masa de operatie.
-Si crezi ca ar prefera sa ramana asa?! Ray il strapunse cu privirea. Uita-te la el! Deja e mort! Daca nu facem ceva acum...
-Nu e mort! Blake se apropie de el, ridicand tonul si sustinandu-si privirea dura.
-Cred ca ar prefera sa moara de mana ta, decat sa ramana asa.
-Nu am degand sa-l omor!
-Nu, ai de gand sa-l lasi sa sufere, nu-i asa?
Asta fusese ultima picatura. Blake isi stranse mana in pumn si-l lovi cu putere pe Ray peste falca, facandu-l sa-si piarda echilibrul si sa se sprijine cu spatele de perete. Barbatul mai inalt clipi de cateva ori, uimit de tupeul celuilalt, apoi se ridica si se impinse in Blake pana ce amandoi se lovira cu putere de perete.
Blake reusi sa scape din stransoarea lui tocmai la fix pentru a se feri de o prima lovitura, dar, din pacate nu reusi sa se dea din calea celei de-a doua, care il facu sa injure printre dinti si sa se pregateasca sa loveasca si el.
-Ce dracu' aveti amandoi?! auzira o voce binecunoscuta ce-i facu sa opreasca nebunia. Il privira pe Felix care se apropia cu pasi mari hotarati si care se puse intre ei, blocandu-le calea. Stiu ca sunteti obositi si nervosi, dar daca va bateti intre voi nu-l veti ajuta pe Jesse. Ray, daca Blake zice ca nu poate sa-l opereze, nu-l va opera si gata, iar Blake, la fel ca tine, Ray e ingrijorat. Nu are rost sa va luati la pumni! Nu mai sunteti adolescenti!
Cei doi barbati isi plecara privirile in pamant rusinati de modul in care se comportau. Erau perfect constienti ca oboseala sau mai bine zis intreaga situatie ii facea sa reactioneze asa, dar era oare asta o scuza?
-Imi pare rau...murmurara la unison.
Felix zambi si se relaxa.
-Vreo schimbare? A reactionat? Ceva, orice?
-Nu. Blake redeveni serios. La dracu'! Nenorocitul ala l-a distrus! Lovi cu pumnul in perete din cauza frustrarii. Sunt doctor si nu pot sa-l ajut. Nu pot face absolut nimic pentru el! Mai lovi o data cu celalalt pumn peretele, insa asta nu-l ajuta cu nimic. Ii era frica...nu vroia sa-l piarda. Nu credea ca ar suporta. Chiar daca se cunoscusera in urma cu doua luni, Jesse insemna totul pentru el. Ar fi renutat la orice doar pentru a-l face fericit.
-Ai incredere in el, Blake. Jesse nu te-ar face sa suferi. Blake il privi pe Ray cu care in urma ca cateva minute se luase la pumni, dar care acum ii zambea de parca stia un secret. Isi va reveni.
-Nu ai de unde sa sti asta. Niciunul nu stim.
-Eu stiu, zise Ray cu tarie.
-Cum?
-Isi misca mana.
-Ray, daca asta e o gluma, sa sti ca nu e...
-Uita-te, zise Ray cu mai mult entuziasm in voce. Isi misca mana!
Blake isi intoarse privirea spre geam si vazu si el. Ray avea dreptate. Intra repede in camera si se aseza langa patul baiatului asteptand. In urma lui venira ceilalti doi barbati insa preferara sa pastreze distanta in cazul in care Blake ar fi avut nevoie de spatiu.
-Cheama-i doctorul, zise acesta pe un ton hotarat. Felix aproba din cap si iesi afara din salon, iar Blake continua sa astepte. Ii lua mana tanarului intr-a sa si o stranse putin, iar, spre bucuria lui, gestul fusese intors. Nu dura mult si niste ochi incredibil de albastrii il privira surprinsi si confuzi.
Stai linistit. Iti voi scoate sonda ca sa poti vorbi, bine? Vocea doctorului era blanda si calda. Isi duse ambele maini pe fata lui Jesse si desprinse sonda, apoi o scoase cu grija afara. Tanarul incepu sa tuseasca, inchizandu-si din nou ochii din cauza durerii. Tocmai atunci in incapere veni Felix cu doctorul mai in varsta, care se apropie repede de pacient ca sa-l examineze.
-Sti cum te numesti? intreba in timp ce ii cerceta pupilele. Baiatul dadu din cap in semn ca da, apoi incerca sa vorbeasca:
-Jesse...Rosson, zise cu greutate.
-Foarte bine. Sti cine sunt acesti barbati?
Jesse isi plimba privirea prin camera pana ce zari chipurile ingrijorate ale celor trei barbati si zambi chinuit.
-Un incapatanat...un tradator...si un roscat.
Cand il auzira barbatii zambira. Chiar si in acesta situatie Jesse tot Jesse ramanea.
-Poftim? intreba doctorul uimit.
-Blake...Ray si Felix.


( mentionez...cand Jesse zice tradator se refera la Ray pentru ca ghiceste ca din cauza lui a aflat Blake unde este)

[Addeh]

-Un incapatanat...un tradator...si un roscat.

Ehh, exact cum ai scris si tu in acest capitol, Jesse ramane tot Jesse. * laughs * Dar revenind la alte lucruri.. tu stii ca am citit stand, totusi, cu sufletul la gura ? Doamne, cand am vazut ca Jesse nu raspundea incercarilor numeroase ale lui Blake de a-l salva, ma speriasem rau de tot. >.< Credeam ca acesta va fii finalul, dar am sperat ca totul va fi in regula, ca se va termina cu bine. Si iata ! Jesse este OK si ma bucur enorm, nici n-ai habar ! :X

God ! Blake chiar tine la el ! De fapt, ce aiureli spun.. Il iubeste si asta e cel mai important. ^.^ Deci, serios vorbind acum... Felicitari pentru acest fic minunat. Este superb si da, stiu ca ti-am mai spus asta in milioane de comm`uri pana acum, dar nu ma pot abtine, caci este chiar fascinant. * smile *
Am la emotii ! Pentru ca nu stiu cum se va termina, mai ales ca acum Jesse este in spital, cu atatea lovituri grave si tot felul de prostii. Ii dau dreptate lui Blake : nenorocitul ala merita tortura, nu moarte ! Dar ce mai conteaza acum ? ... Dragostea dintre cei doi n-a murit si asta cred ca este cel mai important. Ofc, astept urmatorul capitol; vreau un - happy ending -. ^^ * big hugs *

[Rain]

Buna MiraA, sunt asa fericita ca ai ajuns repede cu nextul, ma lasasei chiar in suspans

Jesse a murit.

Tu stii cum m-ai omorat cu replica asta? Am citit-o de zece ori ca sa fiu sigura ca acolo scrie a murit. Ma bucur ca ai decis sa nu il omori, pentru ca nu stiu ce faceam cu tine Adica e personaj principal, nu avea cum sa moara nu? Oh cat de dragut a fost Blake sa se implice si sa il aduca la viata. Adica e si normal, doar il iubeste mult. Imi place ca nu s-a dat batut, asa as fi facut si eu in locul lui cu persoana iubita :3
Pot spune ca pe parcursul acestui capitol, mai ales la inceput, am trait multe emotii si iar m-ai tinut in suspans. Imi fugeau ochii mai jos, atat de jos incat voiam sa vad daca Jesse e bine si totusi nu am reusit asta decat pana cand chiar trebuia sa ajung la frazele alea. Ma bucur ca a aparut si Ray prin cadru, incep sa il indragesc din ce in ce mai mult pe tipul asta ^^

-Un incapatanat...un tradator...si un roscat.

Pana si pe mine m-a amuzat replica asta, nu numai pe ei
Te felicit din nou pentru acest capitol minunat
Pupici, dear :3

[Beatrix LaVey]

Gomene ca ajung atat de tarziu T^T. Acum, pe ultima suta de metri, suntem mancati si linsati si mai dam si o simulare. Draci baltati! DE asta ajung atat de tarziu, draga mea, si sper sa ma ierti pentur acest lucru.
Sunt fericita sa ajung si aici, sa citesc <3 Ca de fiecare data, ne-ai adus un capitol lung si suculent, menit sa ne faca fericiti :]

In afara inceputului formidabil, la care nu am nimic de comentat, literar vorbind, scorpia de mine iese la suprafata, cu pusca scoasa ,intrebandu-se de ce dracu' apar acele ''i''-uri. Niciun verb nu primeste un al doilea ''i'' decat daca e la indicativ, perfectul simplu, atat si nimic mai mult! Si asta doar la persoana intai, aici nefiind cazul. Exemplu: eu citii. Si in vorbire se simte aparitia celui de-al doilea ''i'', pe cand la verbele tale, care sunt la persoana a treia, nu se aude inca un ''i''!

Acel surprinzator ''face-ti'' e un simplu faceti, legat. Cine faceti? Voi faceti. Analog ''aduce-ti'' = aduceti.

Lasand la o parte gramatica, de ceeeeeee?! De ce trebuie sa ma ingrijorezi atat? Cum adica Jess... Jess e mort?! CUm?! Nu se poate sa fie mort, MIra! Nu imi face asta, nu-mi ucide frumosul! T^T
Te iubeeeeeeeeeesc! It's alive!. Jesse al meu traiesteeeeeeeee! T^T
Hai, maaa! Cum sa fie prea slabit?! Tu chiar vrei sa o iau razna de tot, mai rau decat am luat-o?! Mira, vreau sa fie bine!

[ Ce dracu' e splenectomia? >.>" ]

Cand ai zis de ''vocea binecunoscuta'', m-am gandit la frumosul meu! Hai, maiii, il vreau inapoi!
Te iubesc! Mi-au dat lacrimile! A fost asa frumos! Isi revine! Parca am si eu ochisorii aia albastrii in fata mea si-mi ivne sa-i pup! :X
Replica lui Jesse, cu incapatanatul, tradatorul si roscatul,a fost de milioane. Iti ador stilul comic! Stii asta, dar am s-o spun mereu! ADor modu-ti de a scrie!
Esti mondiala. Mondiala!

A fsot forbidabil, plin de actiune, plin de drama, durere, cateva glume frumoase si un strop de dragoste! Iti multumesc pentru un capitol uimitor, care sa ma ajute sa trec si eu mai bine peste simularea la mate!
Bafta la scris in continuare! Esti uimitoare, ca intotdeauna! <3
Aprecierile mele pentru unul din ficurile mele favorite si o scriitoare ce merita toate laudele! <3