Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Terminat] I just wanna love you!

#11
"Vreau sa mor, dar in acelasi timp vreau sa traiesc...Mi-e frica, mi-e atat de frica de el. Doamne te rog sa ma ajuti, nu vreau sa mor aici, nu vreau sa mor singur, nu de mainile lui. Il vad cum se apropie de mine cu mainile patate de sangele ei. Mirosul e innecacios...nu pot respira. Ma doare pieptul de la incercarile mele disperate de a trage o gura de aer. Bratele nu mi le mai simt, iar picioarele nu mi le gasesc pentru a fugi. Vreau sa scap. Vreau acasa la ea, dar...imi dau seama. Eu sunt acasa. Asta este casa mea. El e la mine in casa si vrea sa ma omoare ca si pe ea. Nu am gresit cu nimic.De ce? DE CE?? dar nimeni nu ma asculta, nimeni nu ma aude. Sunt doar eu si el. Un demon venit din inima intunericului pentru a ma lua cu el. De ce ai luat-o de langa mine, vreau sa strig, dar nu am voce. Ma doare, ma doare sufletul mai mult decat trupul. Trupul si inima imi sunt moarte. Omoara-mi si sufletul ca sa nu mai simt, ca sa nu mai stiu, ca sa uit. Te rog!
Se apropie cu pasi studiati, asa ca si atunci...incet, tot mai incet lungindu-mi agonia in care ma scald. Ma priveste cu niste ochii rosiatici perversi si imi zambeste lenes, scotand dintre faldurile hainei un obiect ascutit ce reflecta lumina difuza din camera, pe care il pune la gatul meu incepand sa traseze dare subtiri pe pielea umeda." Esti al meu scumpule, acum si pentru totdeuna. Niciodata nu vei scapa de mine!"


-Nuuuu!
Blake auzi strigatul plin de agonie al lui Jesse si se trezi speriat si confuz, nestiind pentru un moment ce se intampla si unde se afla. Privirea i se focaliza in cateva momente si il zari pe cel de langa el zvrcolindu-se in pat. In agitatia sa baiatul reusi sa-si smulga perfuzia din mana si cativa electrolizi de la aparatul la care era legat. Blake se desmetici si il prinse de maini, obligandu-l sa se intinda inapoi in pat, fiindu-i teama ca rana i s-ar putea deschide din nou de la atat agitatie.
-Ssss, Jesse, zise acesta cu o voce linistitoare de parca ar vorbi unui copil, totul e bine, esti bine. Calmeaza-te.
-E aici! EL e aici! Vocea tanarului parea un pic mai potolita, dar pastra acelasi grad de teroare ca si inainte.
-E doar un vis. Nimeni nu e aici, inafara de mine, iar eu nu vreau sa-ti fac nimic. Gata. Simtind-i trupul scuturat de tremur, il lua in brate si-l stranse la pieptul sau incercand sa-l linisteasca un pic pana sa nu se raneasa singur. Desigur ar fi putu foarte usor sa-i dea un calmant si probabil asta ar fi facut, daca ar fi fost vorba despre oricare alt pacient. Totusi, in cazul lui Jesse lasase toata pregatirea sa pe locul al doilea, actionand din instinct. Simti cum tanarul isi lasa toata greutatea trupului pe el, respiratia revenindu-i si ea la normal.Adormise...
Il aseza inapoi in pat si verifica umarul pentru a se asigura ca totul este in regula. Nu se intamplase nimic. Respira usurat. Il conecta din nou la perfuzie si puse electrolizii la locul lor, apoi isi privi ceasul. Era 4 dimineata. Ciudat, morfina si anestezicul ar fi trebuit sa-l tina adormit pana dimineata pe la 6. Probabil visul pe care il avuse fusese destul de traumatizant ca sa-l trezeasca...Ofta cu parere de rau. Mai avea multe de aflat despre pustiul din fata lui pana sa-l poata intelege pe deplin. De fiecare data cand elucida un mister un altul se profila in zare. Dar toate astea nu pareau la fel de importante ca aceste clipe de liniste, in care il putea privi in voie, in care ii putea aranja bretonul care ii cazuse pe ochi, in care il putea atinge fara a-i fi teama de reactia lui sau de faptul ca ar trebui sa-i dea explicatii. Era straniu cum o persoana pe care ai cunoscut-o in urma cu 2 zile te poate influenta atat de mult si fara sa se chinuie deloc...
Privindu-l asa de linistit, cufundat din nou intr-un somn adanc, Blake lua o decizie: va face tot posibilul pentru a-l cunoaste mai bine. Nu va permite acestui sentiment sa dispara. Indiferent ce fel de sentiment era, caci inca nu stia. Nu putea sa numeasca ceva ce nu a mai simtit. Pentru prima oara in mult timp se va increde in instinct, nu in logica. Pentru prima oara nu va fugi de ceea ce simte...

O lumina puternica ii intra in ochi si-l deranja. Se intreba de ce nu a binevoit sa traga draperiile cu o seara inainte asa cum facea de obicei...Tot corpul ii era amortit, iar ochii grei nu vroiau sa se deschida. Totul era ciudat, camera sa mirosea altfel si daca statea sa se gadeasca bine lumina batea din partea gresita. El avea geamurile in stanga, nu in dreapta. Capul il durea ingrozitor, facandu-l sa injure in gand paharele de sampanie pe care le bause la petrecerea aia nenorocita. Trebuia sa se abtina caci stia ca nu se impaca bine cu bautura. Incerca sa se ridice din pat, dar nu reusi, nici din prima incercare, nici din a doua...In camera mai simtea prezenta cuiva. Ii auzea respiratia linistita langa urechea sa si pentru un moment se sperie atat de tare incat apela la toata vointa sa pentru a-si deschide ochii. Se uita confuz in camera mica si alba si la el, care dormea linistit cu capul pe pat, tinandu-l de mana. Aparatul la care era conectat incepu sa scoata niste sunete stridente, care il deranjau peste masura, dar nu avea puterea de a intinde mana si de a-l opri sau de a arunca cu ceva in el. "Ce naiba se intampla aici?"
Dar intr-o fractiune de secunda amintirile il napadira. Discutia cu Blake, cearta, sarutul, faptul ca a iesit aproape fugind de la el din birou si momentul cand i s-a facut atat de rau inca nu s-a mai putut tine pe picioare. Ultimul lucru pe care si-l amintea fusese vocea lui Blake cand i-a strigat numele, in rest nimic.
-Buna dimineata, zise cel de langa el cu o voce somnoroasa. Cum te simti?
Privindu-l pe doctor in lumina diminetii, asa somnoros si cu hainele toate sifonate, Jesse avuse impresia ca este mult mai frumos decat atunci cand il vazuse in poza pe care i-o dadu-se Roberts. Ochisorii mici si rosii il priveau atat cu interes profesional, cat si cu o oarecare usurare. Inima ii trsari cand isi dadu seama ca Blake fusese destul de ingrijorat incat alesese sa ramana cu el peste noapte.
-Buna, zise cu o voce pe care nici el nu si-o recunostea. Incerca sa se ridice in sezut, dar Blake il impinse la loc cu grija pentru a nu-l rani.
-Trebuie sa stai intins, zise cu o voce calma. Nu ai nici macar o zi de cand ai iesit din operatie. Nu te forta.
-Ce operatie? niciodata nu fusese mai confuz ca atunci. Despre ce vorbea? Cand fusese operat?
-A trebuit sa te operez ieri, dupa ce ti-ai pierdut cunostiinta. Ti se infectase bratul. Doctorul facu o pauza, dorind sa vada daca pacientul are ceva de marturisit, dar cand intalni numai tacere continua. Ar fi trebuit sa-mi spui, sa ma lasi sa te consult, nu sa stai asa.Ai avut noroc, pustiule. Putea fi mult mai rau.
Stia ca are dreptate. Partea sa logica ii dadea dreptate, dar baiatul tacu.Nu vroia sa vorbeasca despre asta. Nu vroia sa-i explice de ce nu avea incredere in doctori, chiar daca doctorul in cauza ar fi fost el.
Vazand ca Jesse nu mai zice nimic si ca si-a inchis ochii, Blake crezu ca adormi din nou. Se ridica incet de pe scaun si se indeparta de pat, cand mana lui Jesse il apuca de camasa si il trase un pic.
-Multumesc...Blake reusi sa zica Jesse inainte de a se lasa din nou prada oboselii si letargiei. Doctorul zambi pentru sine si iesi afara din salon pregatit sa inceapa o noua zi de munca.

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#12
Multumesc de comm-uri fetelor.Ma bucur ca va place.Sper sa cititi in continuare.V-am pupat.

***

Asta era in mod sigur una dintre cele mai grele zile, de cand incepuse sa lucreze in Los Angeles. Nu era decat 1 dupamasa si deja simtea ca il lasa picioarele. Blake intra in biroul sau pentru cateva momente pentru a cauta o fisa mai veche a unui pacient. Avea o migrena ingrozitoare. Era in stare sa suporte orice ,chiar si durerile de masele, daca era nevoie, dar nu aceste dureri de cap infernale. Cauta in sertarul de sus al biroului o aspirina, dar nu mai avea deloc.
-La dracu! Nici macar o nenorocita de aspirina nu mai am. Enervat tranti sertarul la loc si se lasa in scaun. "Imi voi inchide ochii doar 5 minute si voi fi ca nou", gandi el incercand sa se relaxeze. Din pacate linistea nu dura mult.
-Blake, e adevarat ca l-ai operat pe Jesse ieri? Daniel intra ca un val-vartej in birou trantind usa la perete cu atata putere incat singurul tablou pe care Blake il avea agatat in acea incapere incepu sa tremure.
"S-au dus momentele mele de liniste si pace".
-Vorbeste mai incet si nu mai tranti usa. Unde naiba te crezi? la maica-ta acasa? incepu Blake sa urle spre prietenul sau care se opri in fata biroului, deloc impresionat de iesirea celuilalt.
-Cineva e extrem de iritat astazi. Calmeaza-te omule. Respira, bucura-te de viata.
-Bati campii din nou. Pleaca, zise Blake din ce in ce mai iritat.
-Prima data raspunde-mi la intrebare. Daniel incepu sa zambeasca.
-Da, l-am operat.Si da este bine. Se odihneste acum. Daca vrei sa-l vezi e in rezerva 7.
Daniel dori sa mai zica ceva, dar o voce subtire se auzi in boxele de pe hol:
"Domul doctor Blake Thorton este rugat sa se prezinte la urgente", iar dupa o mica pauza...
"Domnul doctor Daniel O'Niell este rugat sa se prezinte la receptie"
Cei doi ridicara din umeri resemnati si iesira afara din birou.
-E o zi infernala, bombani Blake suparat.
-Nici nu-i de mirare, avand in vedere accidentul in lant de pe autostrada.
Daniel se opri la receptie intreband de ce l-au chemat in timp ce Blake se indrepta in directia opusa, spre sectia de urgente.
-Vorbim mai tarziu, zise Daniel. O sa trec si eu pe la Jesse.
Blake dadu doar din cap si de indeparta. Se intreba daca tanarul se trezise sau daca inca dormea. Nu mai apucase sa intre la el ca sa vada ce mai face. Totusi asistentele il tineau la curent cu situatia lui. Din fericire totul era bine. Se bucura totusi ca avusese inspiratia sa-l sune pe Ian Roberts in acea dimineata, inainte sa inceapa toata nebunia. Barbatul fusese foarte fericit sa afle ca Jesse se trezise si ca se simtea mai bine. Promisese ca va trece mai tarziu pe la spital pentru a-l vedea.
Blake ofta si se pregati mental pentru imaginile pe care sigur le va intalni cand va intra la urgente. Fiind doctor se presupunea ca este pregatit sa faca fata unor oameni raniti, dar situatiile ca aceasta, cand pacientii erau victime ale unor accidente atat de grave il faceau sa-si doreasca sa se afle in alt loc. Nu-i placea sa-i vada pe acesti oameni suferind, sa auda plansetul plin de disperare a rudelor care il intrebau continuu daca cei apropiati lor se vor face bine. Detesta slabiciunea pe care o simtea cand constientiza ca nu poate sa-i salveze pe toti. Era medic ,iar datoria sa era de a-i salva...Intra in sala pregatit de a face tot ce-i statea in putere pentru a-i ajuta, chiar daca o parte din el ii soptea ca asta nu era, poate, tot timpul de ajuns.

Era deja 6 seara cand reusi sa-si traga sufletul. Blake se opri la receptie si baga o fisa in automatul de cafea. Simtea nevoia de un pic de cofeina. Spera ca astfel va reusi sa se mai tina pe picioare inca vreo 4 ore. Tura lui se terminase la 5, dar nu pleca acasa .Spitalul era inca intr-un haos de nedescris. Nu erau destui medici pentru a face fata pacientilor, care in acea zi parca ar fi curs pe banda rulanta. Accidentul de pe autostrada se soldase cu 10 morti si 20 de raniti, dintre care 5 in stare grava. In mainile lui murisera doi. Ii venea sa loveasca aparatul de nervi. In adancul sau stia ca facuse tot ce era omeneste posibil pentru ei, dar nu era multumit si nici impacat cu sine. Poate daca ar fi fost al doctor, poate daca el ar fi fost mai bun...Acum nu mai putea sa schimbe nimic, doar sa accepte. Ofta adanc si-si ridica paharul plin de cafea tare, aburinda. Inghiti o gura mica din lichidul amarui, lasand caldura bauturii sa-i invadeze trupul obosit. Aroma inconfundabila si delicioasa reusi sa-l mai linisteasca un pic. Isi indrepta atentia spre asistenta de la receptie, care completa niste fise.
-Mai este nevoie de mine? intreba doctorul cu o voce obosita.
-Nu domnule doctor. In seara asta am terminat. Puteti pleca linistit acasa. Asistenta zambii intelgator catre omul din fata ei, cand niste sunete stridente venind de la unul dintre panouri ii atrasera atentia.
-Ce se intampla? Blake recunostea sunetul. Acel bipait distinct era semnul ca unul dintre aparatele la care erau conectati pacientii nu mai inregistra semne vitale.
-Salonul 7...nu inteleg, zise asistenta un pic panicata, totul era bine acum jumatate de ora. Am verificat.
"Jesse"Blake nu o mai astepta, ci incepu sa alerge pe colidor cat de repede il duceau picioarele. Inima ii batea sa-i iasa din piept, nu din cauza alergaturii, ci de frica...
Ajuns in dreptul usii, o deschise cu putere, aproape trantind-o, asteptandu-se la ce era mai rau...Dar si asa imaginea reusi sa-l socheze...
-Ce naiba crezi ca faci, copile? urla acesta scos din sarite cu adevarat.
Jesse se intoarse brusc, speriat de vocea ridicata a celuilalt. Era aproape de tot imbracat , singurul obiect vestimentar pe care il tinea rezemat de umarul sanatos fiind geaca pe care o purtase ieri. Arata un pic mai bine.Cearcanele de sub ochi nu mai erau atat de proeminente si de inchise la culoare, iar paloarea din obraji aproape ii disparuse. Inca parea nesigur pe picioare, dar nici nu era de mirare avand in vedere ca fusese sub efectul unui anestezic destul de puternic.
-Ce ti se pare ca fac? Plec acasa.
-Treci inapoi in pat in momentul asta, zise doctorul cu o voce neobisnuit de calma.
-Nu. Nu vreau sa mai raman inca o noapte aici.
-Daca nu te dezbraci de hainele astea in urmatoarele 5 secunde, te voi dezbraca eu.
-Nici nu ma gandesc. Jesse se incapatana. Doar nu o sa-si duca la final amenintarea...Nu mai putea ramane acolo. Ura spitalele din tot sufletul. Ii era recunoscator lui Blake ca il ajutase, ca il salvase mai bine zis, dar asta nu insemna ca il va asculta.
Blake se apropie de el cu pasi marunti si amenintatori si ii bloca drumul. Ii arunca geaca de pe umeri si incepu sa-i descheie nasturii de la camasa, unul dupa altul cu miscari studiate.
-Ce faci? Lasa-ma...
-Te dezbrac, asa cum ti-am promis.
Jesse se zbatu incercand sa scape din mainile lui, dar degeaba.Doctorul era mult mai puternic decat el. Inima incepu sa-i bata mai tare, dar nu de frica, ci in asteptarea a ceea ce urma."Ce naiba se intampla cu mine? Nu-l pot lasa sa-mi faca asta!" Fara sa-si dea seama camasa lua urma gecii, aterizand pe scaunul de langa pat. Blake se intoarse pentru un moment, luand in mana pijamaua de unica folosinta specifica tuturor spitalelor si i-o trase peste cap tanarului, dupa care zambi multumit.
-Asa e mult mai bine.
Jesse clipi de cateva ori si se inrosi din cauza gandurilor sale rusinoase. Si el care credea...dar exact in acel moment barbatul se apleca spre el si isi unii buzele
cu ale sale intr-un sarut tandru, usor ca zborul unui fluture. Doar atat ii trebui ca toate simturile sale sa se trezeasca la viata. Jesse se apropie mai mult de el in incercarea de a-i simti caldura trupului, isi incolaci mainile in jurul gatului sau, trecandu-si degetele prin parul moale si zburlit a doctorului. Buzele sale moi se intredeschisera in asteptare. Limba lui Blake patrunse in lacasul umed explorand si gustand cu ardoare ceea ce i se oferea. Un geamat scurt lua nastere pe buzele tanarului, care fusese numaidecat inghitit de celalalt. Blake simti cum tot bunul simt si ratiunea dispar din fiinta sa lasand in urma doar dorind pura. Il vroia. Dorea sa-i simta trupul frematand sub al sau, dorea sa se avante in el si sa-l faca al lui. Stia ca daca nu se va desprinde din imbratisare atunci, mai tarziu ii va fi imposibil. Cu parere de rau il indeparta un pic pe tanar de trupul sau. Jesse era rosu ca un rac si respira greu, iar ochii sai atat de frumosi acum pareau si mai adanci din cauza dorintei si a pasiunii. Arata atat de devastat incat Blake cu greu reusi sa faca fata tentatiei de a-l saruta din nou.
-Ar fi mai bine sa te odihnesti, zise acesta cu vocea groasa din cauza dorintei...
Jesse isi pleca ochii, rusinat de iesirea pe care o avuse si se aseza in pat, tragandu-si asternutul pana sub barbie.
Voi venii un pic mai tarziu sa vad ce faci. Il privi pe tanar care inca ii evita privirea. Jesse?
-Bine...
Blake se apropie de pat.
-Uita-te la mine, spuse acesta cu o voce rugatoare. Jesse il privi dupa o scurta ezitare. Nu ai de ce sa te simti rusinat, continua doctorul zambind. Ii depuse un sarut fugar pe frunte si se indrepta spre usa. Ne vedem mai tarziu, zise acesta inainte sa iasa afara din incapere.
Jesse privi pentru cateva momente usa, inainte de a se intinde din nou in pat. Se debarasa de pantaloni pe care ii arunca langa celelalte haine si se intinse dupa laptopul pe care Ian i-l aduse in decursul acelei zile. Trebuia sa-l adore pe seful sau pentru ca se gandise la sanatatea lui mintala. Ian il cunostea destul de bine ca sa stie ca nu va rezista prea mult nefacand nimic, dar, deasemenea intuise si ca Blake nu il va lasa nici il ruptul capului sa se externeze. Chiar daca nu avusese prea mult timp pentru a sta cu el, Jesse era fericit ca Roberts nu uitase de el. Mica discutie avuta ii prinsese bine si ii ridicase un pic moralul, chiar daca nu vorbisera nimic important.
Porni laptopul si incepu sa-si scrie impresile despre doctorul Blake Thorton, incercand sa fie cat mai obiectiv si sa nu se lase influentat de faptul ca omul acest ii salvase viata si ca saruta al dracului de bine...Din pacate gandurile sale o cam luau pe aratura...Ofta si isi indrepta toata atentia spre ecranul micut de parca insasi viata sa ar depinde de acest lucru.
Jesse facea acelasi lucru 3 ore mai tarziu cand Blake intra din nou in rezerva. Parea cu adevarat terminat, atat din punct de vedere fizic cat si psihic. Abia isi mai taraia picioarele dupa el. Se aseza cu greu in scaun si zambi obosit tanarului care il privea cu ochi mari.
-Buna...ma gandeam ca dormi.
-Nu sunt obosit. Jesse ii mai arunca o privire pe sub gene doctorului. Ochii sai verzi aveau cearcane adanci, iar parul ii era dezordonat. De hainele sale nici nu mai vorbea. Zici ca venise de pe front...Ar trebui sa mergi acasa sa dormi. Nu arati prea bine.
-N-am nimic. Am avut doar o zi grea. Blake ridica din umeri. Munca de doctor nu era una usoara.Mai prindeai si zile ca cea de azi cand nu aveai timp nici macar sa respiri. Rezistenta era esentiala in aceasta meserie.
-Nu mai sta aici. Fugi acasa, pana nu lesini, doctore, zise tanarul jumatate glumind, jumatate vorbind serios. Ne vedem maine...
Blake il privi pentru un moment, nestiind daca sa-l asculte sau nu. Nu ar fi vrut sa-l lase singur in spital, dar oboseala pusese stapanire pe el. Se ridica anevoie de pe scaun pregatindu-se sa plece.
-Sa nu faci vreo tampenie pana maine dimineata, pustiule. Vocea ii era serioasa.
-Stai linistit. Voi fi cuminte. Promit, zise Jesse cand vazu ca Blake se incrunta. Acum du-te.
Blake se conforma, dar inainte sa inchida usa isi mai aduse aminte de ceva:
-Maine iti voi semna actele de externare. Nu-l lasa pe baiat sa se bucure prea tare. Asta, daca imi promiti ca o vei lua mai usor cateva zile.
Jesse zambi cu adevarat fericit.
-Promit, Blake. Promit.

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#13
Buna! Deci imi place extrem de mult ficul tau. E genial, absolut superb. E asa... romantic. Imi place la nebunie. Atitudinea lui Blake e absolut superba, iar Jesse e ... asa destept si frumos si... uh, se potrivesc:X Descrierea e superba, minunata. Descrierea si dialogul sunt si ele frumoase nefiind mai prejos de celelalte figuri de stil Actiunea nu e grabita.
Ideea e foarte originala si imi place la nebunie, iar tittlul... titlul e superb! Abea astept continuarea! Te pup dulce si sper ca urmatorul capitol sa vina cat de curand. Pana atunci, iti urez un An nou fericit! pupic
[Imagine: o7k7f6.jpg]

Parfumul iubirii... -> Comm? 55
Wild Love[+18] -> Comm please 71

#14
Multumesc mult pentru comm-uri fetelor.Ma bucur ca va place si sper sa mai veniti pe aici.Va doresc un An Nou fericit si distractie placuta in seara asta.Nexttt...:

***

Plecase...Blake privea camera goala si nu-i venea a crede ochilor. Pustiul plecase fara sa zica nimic. "Calm, Blake. Calm. Nu are rost sa te enervezi. Totul s-ar putea sa aiba o explicatie logica. " Dar vocea ratiunii nu prea se facea auzita. Cum de indraznise sa plece asa de capul lui? Doctorul se intoarse pe calcaie, cu intentia de a se duce la el in birou, fiind cat pe ce sa se ciocneasca cu Daniel, care venea din directia opusa.
-Salut, Blake, zise acesta binedispus. Ce-i cu fata asta?
-A plecat.
Daniel il privi mirat neintelegand la ce se referea.
-Cine a plecat?
-Nenorocitul ala de pusti. Cand pun mana o sa regrete ziua in care m-a cunoscut! Nervii incepeau sa iasa la suprafata cu puterea unui adevarat taifun. Blake se gandea ca arata probabil ca unul din personajele din desenele animate care scoate fum si flacari pe urechi si nas, dar nu ii pasa. Jesse ii facuse o promisiune si nu se tinuse de cuvant.
-Daca nenorocitul ala de pusti e Jesse sa sti ca tocmai am vorbit cu el.
-Poftim?! unde?
-Ne-am intalnit pe hol. Iesise la o plimbare. Pentru numele lui Dumnezeu calmeaza-te odata.
-Continua, zise Blake cu o voce amenintatoare.
-Cum ziceam...Daniel facu o pauza, iesise la plimbare cand a primit un telefon. Cred ca era ceva important ca s-a schimbat un pic la fata dupa conversatia avuta. Apoi mi-a zis ca trebuie sa plece si a luat-o la fuga pe scari in jos.
-Si tu l-ai lasat? Asa pur si simplu? trebuia sa faca apel al toate resursele de autocontrol pe care le detinea pentru a nu-l strange de gat pe prietenul sau.
-A zis ca astazi ii semnezi actele de externare. Ce putea sa-i fac? sa-l leg?
-Da!! zise Blake exasperat.
-Cred ca zi ti-ai uitat ratiunea acasa, amice. Totusi, zise Daniel amuzat, cred ca poti sa-l prinzi din urma daca te grabesti.
-De ce dracu n-ai zis mai repede?
Blake isi lasa prietenul in pace si incepu sa alerge ca un nebun spre casa scarilor. Se cam saturase de toata alergatura asta. Avea impresia ca in ultimele zile numai asta facuse. Injura in gand numarul infernal de scari inguste pe care trebuia sa le coboare pentru a ajunge in garajul subteran al spitalului. Mai mult ca sigur, acolo mersese si Jesse, caci acolo avea parcata masina.
Ajuns jos, privi in toate partile in incercarea de a-l gasi pe baiatul care incepea sa-i scoata peri albi. Nu dura mult si il repera. Se indrepta cu pasi apasati, incercad sa-si controleze nervii, spre el si se posta in fata masinii, care, dupa cate se parea, nu vroia sa porneasca.
-La dracu! rabla tampita. De ce nu pornesti? vocea tanarului se lovi de peretii grosi si reverbera in toate partile.
-Ce crezi ca faci? aparent Blake dadea impresia de calm ,dar era vorba numai de calmul dinaintea furtunii si se preconiza o furtuna al naibii de mare.
Jesse tresari si-si ridica privirea spre barbatul din fata sa. Nu isi dadea seama la ce se gandeste, dar instinctul ii spunea ca nu era de bine.
-Salut Blake. Imi pare rau, dar acum nu am timp de vorba. Iti voi explica totul mai tarziu.
-Unde crezi ca pleci?
-S-a ivit ceva important.
-Nu aia te-am intrebat, pustiule.
Jesse ofta. Pana la urma va trebui sa-i spuna totul, caci, la cat de nervos era doctorul, sigur nu s-ar fi dat din fata masinii. Nu vroia sa-l calce si sa-l mai aiba si pe el pe constiinta.
-Ma sunat Nick, un coleg, continua Jesse cand vazu ca Blake ridica intrebator o spranceana. Are ceva necazuri in EastVillege.
-Ce dracu cauta un om normal in EastVillege? Locul e plin de traficanti de droguri si de prostituate.
-Tocmai asta e
. Nick nu e tocmai un om normal. Jesse ranji. Nu se astepta ca Blake sa inteleaga. Mi-a zis ca a primit un pont ca ceva important se va intampla azi. El banuia ca un nou transport de droguri va intra in port.
-Acum? in amiaza mare? Blake parea exasperat. E absurd!
-Nu e prima oara cand transporturi mai importante ajung ziua. Si in nici un caz nu e nici ultima. Din pacate banuiesc ca pontul e fals.
-De ce?
-Un tip pe nume Martinez l-a anuntat. E un trantor de prima mana, care mai face ceva afaceri micute. In mare e un turnator. Si-ar vinde si propria mama pentru ceva banuti.
-Crezi ca l-a vandut pe Nick sau cum l-o chema?
-Is sigur de asta. Nick s-a implicat un pic prea mult in aceasta afacere. Ii urmareste de mult timp pe fratii Huarez.
Blake simti ca il lasa picioarele. Fratii Huarez erau asa numitii lorzi ai drogurilor din regiunea L.A.-ului. Erau de neatins. Oamenii lor se aflau peste tot: din porturi pana in politie si tribunale. Cuvantul lor era lege in lumea interlopa. Cum naiba de reusea Jesse sa se implice in asa ceva? Il privi timp de cateva momente pe tanarul din fata sa si isi dadu seama ca nu avea cum sa-l opreasca. Va merge acolo. Indiferent daca el era de acord sau nu.
-Vin cu tine, zise doctorul fara sa se gadeasca. Lasa-ma pe mine la volan. Il impinse pe scaunul din dreapta pe Jesse care il privea surprins.
-Nu te pot lasa sa mergi acolo, spuse tanarul dupa ce isi mai reveni din socul initial.
-Si crezi ca tu esti in stare sa conduci? chiar daca te simti mai bine acum, rana inca este proaspata. Daca ti se deschide rana vei ajunge din nou la spital.
Jesse ofta. Stia ca doctorul avea dreptate. Nu era tocmai refacut, dar nu avea in cotro. Nu putea sa-l lase pe Nick acolo. Ii era dator. Daca nu ar fi fost Nick el acum ar fi putrezit la doi metrii sub pamant undeva prin Irak.
-Bine. Fie. Dar daca iti zic sa faci ceva, faci. Fara sa pui intrebari. Ne-am inteles? vocea sa era mai serioasa decat o auzise vreodata Blake. Acea lucire de copil naiv si nevinovat ii disparuse tanarului din ochi, fiind inlocuita de o hotarare de neclintit.
-Da, ne-am inteles.
Blake intoarse cheia in contact si minune: masina porni. Demara in forta indreptandu-se cu viteza crescanda spre portul Los Angeles. Aveau noroc, caci nu era ora de varf si circulatia era cat de cat lejera. In timp ce conducea privea cu coada ochiului spre Jesse care parea cufundat in ganduri. Apoi observa cum acesta baga mana sub scaun ca sa scoata ceva. Clipi de cateva ori cand vazu obiectul din mana tanarului. Era un pistol.
-De unde il ai?i ntreba Bake surprins. Jesse nu parea genul care sa se incurce cu arme. Ce ai de gand sa faci cu el?
-Ce crezi? e pentru protectie. Tu fi atent la drum si ma baga pe mine in seama.
Jesse vazuse surpriza din ochii doctorului cand observa pistolul. Nici lui nu prea ii placeau armele, dar la nevoie stia sa le foloseasca. Si acum va avea nevoie. Controla arma sa vada daca totul era in regula. Incarcatorul era pe jumate plin si avea un glonte pe teava. Spera ca vor ajunge. Dar in caz ca nu, mai avea 2 incarcatoare de rezerva sub scaun.
Imaginea portului se profila la orizont cu navele sale mari ancorate pe alocuri. Simti cum Blake incetineste.
-Unde?
-Doctul 5.
Masina se indrepta in acea directie. Jesse privea inainte, toata atentia fiindu-i concentrata acolo. Simtea adrenalina din sange, inima care incepuse sa-i bata mai tare si pielea care se infiora in asteptare. Toti muschii ii erau incordati, pregatindu-se mental pentru ce va urma. Singurul sau regret era ca Blake se afla cu el.
Masina opri un pic mai departe de docul 5. Jesse se dadu jos privind in toate directiile. Era cineva acolo. Nu ii vedea, dar stia ca sunt acolo si ca ii asteapta.
-Ai grija. Daca este nevoie gasesti un pistol in torpedou. Stai cu motorul pornit ii zise lui Blake care il privea surprins.
-Bine, zise acesta dupa o scurta ezitare. Apoi il prinse de mana si-l trase spre trupul sau sarutandu-l scurt, dar apasat pe buze. Nu sta mult.
Jesse aproba cu o miscare usoara a capului si se indeparta de masina...

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#15
Buna fetelor 4.Am revenit cu continuarea si asa cum am promis la inceputul ficului pun si avertizarea:incepand cu acest capitol lucrurile se vor cam incinge 15 ...Deci enjoy si sper ca-mi veti scrie parerile voastre.Poop

***
Mergea cu pasi usori, indreptandu-se incet spre usa de la depozit, privind in toate directiile pentru a se asigura ca nimeni nu-l urmareste. Avea un presentiment prost cu privire la toata afacerea asta. Spera doar ca Nick ii ascultase sfatul si nu se dadu de gol. De obicei prietenul sau era un om foarte inteligent si calculat. Nu se avanta in asa ceva fara un plan de rezerva, dar cand era vorba de fratii Huarez, toata ratiunea lui nu facea nici cat o ceapa degerata. Cand ar trebui sa se lase condus de bun simt si instinctul de autoconservare, Nick pica in plasa propriilor sale emotii si claca. Era ferm convins ca la fel facuse si acum. Putea sa puna pariu ca nu dormise deloc in ultimele zile...nici nu stia defapt de cat timp se intoarse din Honolulu. Banuia ca doar de cateva ore...
Ajuns in fata usii, nu intra inauntru, ci merse spre laterala dreapta a depozitului, stiind ca astfel de cladiri avea gemuri micute in acele locuri si probabil daca avea noroc si usi neincuiate. Avea dreptate. La zece metrii in fata lui vazu o deschizatura mica, ce fusese probabil un geam in zilele ei bune. Se ridica pe varfuri si privi inauntru curios. Cladirea era scaldata in intuneric, dar undeva in mijlocul ei ardea un bec chior, care mai mult incomoda privirea decat o ajuta. Sub acea lumina slaba erau patru insi destul de dubiosi, imbracati in costume scumpe, probabil italienesti, care normal ca ieseau in evidenta intr-un loc ca ala. Pareau nervosi si gesticulau ca niste nebuni cu mainile in care aveau pistoale. O cearta intre mafioti. Avea Nick un stil de a le alege de iti dadea dureri de cap. Matura cu privirea intreg depozitul in incercarea de a-l repera pe ziarist...si il gasi, ascuns dupa niste lazi uriase, tragand cu ochiul la cei patru si fotografiind cu un aparat profesionist foarte minuscul. Ca printr-o minune Nick privi pentru o secunda in sus si il zari pe Jesse, caruia ii facu semn cu mana, dar se dezechilibra si atinse un pic cutiile, facand zgomot. Toti barbatii isi indreptara privirile atenti in acea directie. Pentru un moment Nick ingheta, dar apoi, cu pasi repezi se indeparta si iesi pe usa laterala, urmat indeaproape de cele patru matahale, care, acum erau si mai nervoase si puse pe fapte mari.
-Este cineva aici! urla unul dintre ei.
-Oricine ai fi, stai! urla altul.
Ecoul pasilor lor grabiti se auzeau in cladirea uriasa si intunecata ca intr-un cavou. Jesse inghiti in sec si se pregati de fuga. Imediat ce Nick ajunse afara, Jesse ii indica directia masinii si o luara amandoi la goana. In cateva momente zarira masina in care Blake ii astepta rabdator si cu motorul pornit. Chiar inainte de a pasi inauntru un foc de arma sparse linistea din jur, urmat indeaproape de altele.
-La naiba! injura Nick printre dinti.
-Hai Blake, porneste, urla Jesse in momentul in care se instala pe scaunul din dreapta.
Blake apasa acceleratia pana in podea si masina prinse in cateva secunde o suta de mile la ora, pleacand din acel loc cu scartait si lasand o urma mare de cauciucuri pe jos. Jesse respira greu si era tot transpirat, broboade de sudoare curgandu-i pe tample in jos. Doctorul avusese dreptate: nu era in cea mai buna stare. Nu credea ca alergase mai mult de cinci sute de metrii si totusi se simtea epuizat si bun de nimic. Nick in schimb parea in mediul lui, aratand de parca numai atunci iesise de la dus. Ii adresa un zambet scurt de multumire, dar adauga si un pic de ironie prieteneasca pe alocuri:
-Ce ti-a luat atata?
-Scuze, amice, zise Jesse pe jumatate amuzat, pe jumatate iritat, unii oameni au alte lucruri mai bune de facut intr-o miercuri decat sa-ti salveze tie curu'.
-Ti-a fost dor de mine nu-i asa?
-Nu atat de mult pe cat crezi. Jesse redeveni serios si ii arunca lui Blake o privire cercetatoare. Parea concentrat la drum, un pic prea calm pentru linistea sa sufleteasca. Un lucru pe care il observase la Blake era ca atunci cand avea o stare ca asta se profilau necazuri la orizont. Sigur va izbucni in curand, iar el nu vroia sa fie in preajma lui cand se va intampla asta.
-Ne urmareste o masina, zise doctorul privind cu coada ochiului pe oglinda laterala.
Atat Jesse cat si Nick isi intoarsera capul, fix in momentul in care un glonte sparse geamul din spate al masinii.
-La dracu! Nick, urla Jesse incercand sa acopere zgomotul ce provenea de la masina cealalata, in dreapta, sub scaun. Serveste-te.
Barbatul executa si scoase din acel lacas un Magnum de toata frumusetea de 9 milimetri.
-Mai ai multe? intreba Blake cu ironie.
-Ala e ultimul. Jesse ranji si isi pregati propriul pistol. Tine masina dreapta, zise acesta deschizand o mica trapa din tavanul masinii.
-Ce naiba ai de gand sa faci? Jesse?!
-Trag in roti. Nick, acopera-ma si tu fii atent la drum.
Nici unul dintre barbati nu comentara. Blake simtea cu sangele ii clocotea in vene. Daca asta insemna sa o ia usor pentru cateva zile atunci el era Papa de la Roma.
Jesse isi scoase jumatate din corp prin trapa minuscula si lua una dintre rotile din fata in vizor, dupa care trase un foc. Nu o nimeri. Cateva focuri de arma se lovira de masina cu repeziciune, facand-o sa derapeze un pic, dar Blake reusi s-o readuca pe linie dreapta si s-o mentina in frau. Tanarul isi mai incerca norocul, de aceasta data nimerind una din roti. Masina din spate isi pierdu controlul, derapa puternic si se rastura, rostogaolindu-se de cateva ori pana sa se opreasca cu rotile in sus.
-Da! Jesse reveni si se aseza la loc pe scaun, incercand sa-si linisteasca bataile inimii.
-Bravo! zise Nick entuziasmat. Nu ti-ai pierdut indemanarea.
Blake il privi pentru cateva momente in liniste dupa care ii puse mana pe frunte.
-Te simti bine? esti palid.
-N-am nimic. Am ametit doar un pic zise Jesse scotandu-si din buzunar telefonul mobil.
-Pe cine suni?
-Pe Anita. Jesse ii zambi lui Nick. Tu ii vei explica ce s-a intamplat aici.
Nick isi pierdu numaidecat buna dispozitie. Numai gandul la o conversatie cu Inspectorul Anita il facea sa-si doreasca sa fi ramas cu mafiotii.
Dupa o conversatie destul de scurta, Jesse il indruma pe Blake pe drumul pana la sectia de politie 5, unde o doamna destul de nervoasa ii astepta.
Il lasara pe Nick acolo, Jesse reusind sa scape cel putin pentru ziua respectiva fara sa dea o declaratie.
Imediat ce masina porni se lasa pe scaun extenuat privindu-l printre gene pe Blake.
-Unde mergem? il intreba intr-un final cand nu mai suporta acea tacere.
-La tine acasa.
-De unde sti pe unde sa mergi?
-Ti-am citit fisa si ti-am memorat adresa. Blake nu mai adauga nimic. Se vedea ca nu are chef de o conversatie mai lunga.
In cateva minute ajunsesera in fata cladirii unde Jesse isi avea apartamentul. Doctorul parca masina si il urma pe tanar la etaj. Ajunsi in apartament, Jesse se dezbraca de haina si se intoarse spre Blake nestiind defapt ce sa-i zica.
-Multumesc, spuse intr-un final. Nu stiu ce as fi facut fara tine. Aveai dreptate: probabil nu as fi fost in stare sa conduc.
Blake se apropie de el si il impinse cu putere la perete, postandu-se in fata lui si blocandu-i orice cale de evadare.
-Blake?! Ce faci?
Doctorul il privi pentru un moment in tacere. Era atat de frumos asa, stand acolo in colt, masurandu-l cu privirea aceea albastra, intrebatoare, incat nu se putu abtine sa nu-l atinga. Fara sa se gandesca prea mult isi ridica mana si o lasa sa se odihneasca pe obrazul tanarului, care capata de indata o tenta simpatica de roz. Isi lasa usor capul in jos, neluandu-si ochii din ochii lui si ii aplica un sarut cast pe buze.
-M-ai speriat acolo. Vocea lui Blake era joasa plina de dorinta, dar si de ingrijorare. Cat timp statuse in acea masina, imagini terifiante ii trecura prin cap. Si-l imagina pe Jesse cazut la pamant intr-o balta de sange din cauza propriei sale imprudente. Se intreba cum de reusise sa supravietuiasca atat, caci, dupa cum observase in cele cateva zile de cand il cunostea necazurile se tineau scai de el sau poate el se tinea scai de necazuri. Sa nu mai faci asa ceva, pustiule. NICIODATA. Zicand acestea ii acapara gura intr-un nou sarut de aceasta data mult mai adanc, fortandu-l pe tanar sa-si intredeschida buzele. Limba doctorului patrunse in lacasul umed, gustand nectarul dulce ce i se oferea. Jesse scapa un geamat lung si isi trecu bratele pe dupa gatul lui Blake, gustand la randul sau din placerile noi. Era prea ametit ca sa mai protesteze, cu toate ca acea voce micuta de la el din cap, vocea ratiunii, cum o denumea urla incontinuu sa inceteze, caci nu era deloc bine ceea ce facea. Dar nu se putea stapani. Un instinct primar, aproape animalic pusese stapanire pe el. Nu mai conta ratiunea si bunul simt, contau doar acele senzatii delicioase care ii dadeau fiori.
Blake isi strecura mana sub camasa tanarului atingadu-i pielea incinsa, incepand sa maseze usor cei doi nuri care erau deja intariti, apoi cu miscari precise ii descheie fiecare nasture in parte, lasand la iveala pieptul bronzat, ce era mai frumos ca o sculptura greceasca. Jesse incepu sa i se zvarcoleasca in brate, intorcandu-si capul si rupand sarutul, dar doctorul isi cobora buzele pe gatul acestuia muscand pe alocuri, lasand urme mici, rosiatice. Gemete dupa gemete se faceau auzite de pe buzele tanarului, in timp ce intreg trupul ii era cuprins de tremur. Picioarele i se inmuiara, lasandu-si toata greutatea pe pieptul lui Blake.
-Blake! murmurul sau senzual fusese deajuns ca sa rupa putinul control pe care doctorul il mai avea. Printr-o miscare brusca il ridica in brate si-l purta prin camera pana ce zari o canapea. Il lasa jos pe suprafata moale privindu-l pentru cateva momente scurte asa cu era in acea stare: devastat total. Dar nici el nu era intr-o stare mai buna. De data asta nu se va mai opri. Trebuia sa-l aiba, acolo si atunci sau era sigur ca isi va pierde mintile. Se lasa peste trupul ce tremura sarutandu-l din nou pe gura, apoi cu o miscare studiata cobora incet pe gat, pe piept. Ii gusta fiecare particica ce era disponibila obisnuidu-se cu trupul si cu mirosul tanarului care il excitau si mai mult.
Jesse isi deschise ochii, ce acum pareau atat de adanci si tulburi din cauza pasiunii, dorind sa vada totul pentru a se asigura ca este real. Niciodata nu cunoscuse asemena senzatii puternice ca acum si ii era un pic teama, dar cand ochii sai ii gasira pe ai lui teama se risipi, lasand in urma doar un sentiment de asteptare. Mana sa ii atinse fata lui Blake, apoi cobora usor spre gat cu o miscare lina ca zborul unui fluture, lasand pielea infiorata. Apoi, incepu la randul sau sa-i desfaca camasa, degetele sale plimbadu-se pe pielea usor traspirata a doctorului, buzele uramand numaidecat traseul lor. Limba sa se plimba pe scobitura gatului, apoi pieptul ca sa se opreasca la sfarcuri pe care le musca usor cu dintii. Tot trupul lui Blake se incorda, acesta incepand sa geme de placere.
-Jesse, nu mai rezist...mana doctorului aluneca in jos, desfacand slitul blugilor tanarului. Jesse isi arcui spatele in momentul in care degetele lui Blake atinsera pielea sensibila, iar mainile sale se inclestara in umerii lati, in timp ce isi inchise din nou ochii, lasandu-se de tot prada placerii. Blake il scapa de pantaloni si de boxeri dintr-o singura miscare, axandu-si toata atentia pe organul erect, pe care il mangaie pana ce simti trupul celuilalt scuturat de tremur. In momentul in care buzele sale atinsera pielea incinsa, Jesse scapa un nou geamat, de aceasta data mult mai profund, ca o capitulare si isi incorda trupul instinctiv pentru a primi mai mult. Atunci doctorul in cuprinse de-a intregul cu gura, gustandu-l din plin pana ce simti ca tanrul se apropie de momentul final. Cand primi fiori ai orgasmului ii strabatura trupul, Blake introduse un deget in micul orificiu, apoi pe masura ce Jesse se pierdea tot mai mult de realitate mai introduse inca unul impingand si retragandu-se usor pentru a largi locul. Banuia ca acesta era primul contact de acest gen al tanarului si nu vroia sa fie o experienta neplacuta, dar Dumnezeu sa-l ajute nu stia cat va mai rezista prins in acest dulce purgatoriu. Jesse termina primul, dar starea de excitatie nu disparu. Inca nu era pregatit sa renunte la acele senzatii, la bataile repezi alea inimii sau a respiratie grele. Trupul sau era acoperit de o dara subtire de transpiratie si infiorat. Blake zambi, apoi isi retrase degetele si de ridica in genunchi sprijinindu-si toata greutate pe brate, in momentul in care se apleca si ii depuse un sarut pe buzele intrdeschise.
-Te vreau, sopti cu acea voce senzuala ce reusea sa-i gadile auzul lui Jesse.
-Si...eu, reusi ci greu sa raspunda tanarul, un pic rusinat de situatie.
Blake isi dadu repedea pantalonii jos, aproape smulgandu-i de pe el, apoi ii departa un pic picioarele tanarului si le aseza pe antebratele sale.
-Ai incredere in mine...avea o voce rugatoare si adanca, iar Jesse nu se putu abtine sa nu zambeasa si sa dea din cap. Isi inchise ochii cand il simti la intrare, strangand cu mainile de perna ce era pe canapea. Ochii i se umezira si oricat de mult ar fi vrut sa reziste doua lacrimi i se prelinsera pe obrajii rosii. Blake inainta, incet si cu grija dorind din tot sufletul sa nu-i cauzeze durere celulilalt, dar observa ca asa era mai rau. Stranse din dinti, caci senzatia era mult prea placuta si se avanta printr-o miscare brusca pana la capat. Jesse urla de durere si incerca sa se retraga, dar Blake nu il lasa.
-Nu te misca, zise printre dinti. Va fi mai bine. Stai un pic sa te obisnuiesti.
-Nuu...nu mai vreau. Doare, scanci baiatul tragandu-se tot mai departe de doctor.
-Imi pare rau ca te-am ranit. Blake isi apleca un pic trupul si-i saruta obrajii sarati de la lacrimi. Imi pare rau iubitule.
Jesse il privi si inima incepu sa-i bata mai tare. Nu atat cuvintele, cat ingrijorarea din vocea doctorului il faceau sa se simta un pic mai bine. Se misca un pic dorind sa vada daca celalalt avea dreptate. Inca il durea,dar nu asa de tare ca la inceput.
-Parca...e un pic mai bine...
Asta era asigurarea de care avea nevoie. Blake se retrase, apoi intra din nou, la inceput incet apoi din ce in ce mai tare, pe masura ce caldura acelui loc stramt il acapara si gemetele tanarului ii patrundeau din nou in urechi. Cand reusi sa gaseasca punctul sensibil trupul lui Jesse se incorda instantaneu, acesta incepand sa-i sopteasca numele din nou si din nou ca o letanie sfanta.
-Acolo! nu te opri...Blake!
Doctorul se sprijini intr-o mana, cu cealalta cuprinzandu-i organul si masandu-l usor, dorind sa-i ofere tanarului o placere dubla. Imediat trupul de sub el se incorda si incepu sa tremure incontrolabil. Jesse se ridica un pic si-l prinse pe Blake intr-o imbratisare stransa, unindu-si buzele cu a lui si urlandu-i numele in momentul in care il patrunse pentru ultima oara. Blake isi incorda trupul incins si se elibera in mometul in care simti buzele celuilalt cuprinzandu-le pe ale sale, lasandu-se apoi cu toata greutatea pe Jesse. Amandoi respirau greu si erau acoperiti de transpiratie. Blake se simtea atat de obosit si satisfacut incat abia mai reusi sa zambeasca. Isi lasa capul pe pieptul tanarului constatand cu bucurie ca si inima lui batea la fel de tare ca si a sa, dar, cand isi ridica privirea, Jesse avea ochii inchisi. Ii depuse un sarut usor pe buze dupa care se lasa acaparat de acea dulce moleseala. In cateva momente adormira amandoi unul in bratele celuilalt.

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#16
Buna! :X Pentru inceput vreau sa imi cer iertare ca nu am mai comentat la ficurl tau, insa nu am prins actiunea de la inceput si zilele astea chiar nu am avut starea necesara sa citesc mai mult de cateva capitole, deci niciodata nu am reusit sa termin pana la sfarsit. Imi cer iertare! 2
Referitor la ideea ficului, mi se pare cu totul si cu totul geniala! :X Mi-a placut la nebunie convorbirea intre Daniel si Blake. Si chair la una ca asta nu ma asteptam, ca sa fiu sincera. Ma uimesti cate idei ai si admir asta. Mi-a placut mult cum ai deschis sarutul dintre cei doi, a fost foarte original si incitant, pot spune.
La al doilea sarut ma asteptam, dar la operatie?! O_O Niciodata! Asta chiar m-a lasat masca si mi-a trezit interesul, avand in vedere ca e chiar profesia pe care o vreau si eu, de chirurg. Magnific!
Iar el, Blake, sa se lase inmuiat si sa doarma cu capul pe patul de spital al bietului Jesse... Ah, asta chiar imi place la nebunie. Ai reusit sa ma captivezi asa de rapid! Cosmarurile lui Jesse sunt asa de terifiante incat simt si eu nevoia sa il tin in brate. Chiar imi place cum evolueaza lucrurile.
O_O A treia oara e cu noroc, se spune, deci iata ca si in cazul ficului tau este adevarat: i-a raspuns Jesse lui Blake la saruturi. Imi place la nebunie cum decurge actiunea intre cei doi baieti, e incendiar totul! :X
Si, cum ma asteptam, de altfel, plecase! Da` de unde, eu credeam ca o sa asculte 21 De altfel nici nu ma asteptam la traficanti de droguri si chestii d-astea15 Si din nou ma lasi uimita! :X E prea penala actiunea ce se desfasoara, ma lasa uimita, ma captiveaza. Mi-a placut urmarirea cu masini si armele, plus ceea ce s-a intamplat acasa. cand Blake a cedat. Si da, Jesse nu se impotriveste!
Si vine si yaoi-ul =p~ M-ai lasat masca, e superb, magnific! Asta chiar m-a lasat masca, ai descris atat de bine incat m-ai facut sa vreau sa recitesc asta! 8
Am numai cuvinte de lauda pentru originalitatea ficului tau si iti doresc spor la scris si multe idei la fel de minunate!
Un an nou fericit! :X
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#17
MiraA,faci o treaba grozava.ma bucur ca nu grabesti actiunea,lasi totul sa vina de la sine.4
Mi-a placut la nebunie ''apropierea'' dintre cei doi,parca le-ai mai condimentat viata:X greseli de tastare nu am vazut,e perfect totul! well done,my sweetypupic
Rusine sa-mi fie ca nu am trecut pe la ficul tau,il citisem mai demult,dar nu aveam cont pe forum atunci...2 Sper ca mai este loc si de mn,caci vreau sa-ti observ evolutia in continuare.
Succes la scris si la imaginatie,la sentimente,la tot21 mai vbbye

#18
Salut fetelor...am revenit cu nextul 4.An fost in toane bune cand am scris capitolul asta 105
Deci lectura placuta pupic

***

Ceva nu era in regula. Senzatia ciudata nu inceta sa-l bantuie in somn. Patul sau parea mult prea mic, iar pieptul mult prea greu. Nu intelegea ce se intampla, dar dintr-un motiv anume era prea obosit ca sa deschida ochii sa vada. Incerca sa-si intinda corpul amortit, dar nu avea sanse de izbanda. Incerca sa se dezmeticeasca un pic si intr-un final reusi sa-si deschida ochii. Camera era cufundata in bezna asa ca clipi de cateva ori pana ce ochii i se obisnuira cu intunericul. Prima data vazu conturile mobilei din living, canapeau pe care se afla si abia apoi pe el. Inima incepu instantaneu sa-i bata mai tare, in minte aparandu-i o multime de noi imagini care de care mai jenante. Se bucura ca Blake dormea si ca in camera era intuneric pentru ca era sigur ca avea obrajii rosii ca racu. Totusi se simtea usurat dandu-si seama ca nu regret nimic; indiferent cum vor decurge lucrurile dimineata, era multumit si fericit ca facuse ceea ce facuse.
Il privi pe Blake si un zambet jucaus i se intipari pe fata. Nu credea ca acest barbat putea fi atat de tandru, de atent si lipsit de egoism. Si-l imaginase mai dur, dar amintirile serii petrecute impreuna il facura sa-si schimbe parerea. Jesse muta mana doctorului care ii cuprinse talia si se ridica in capul oaselor. O durere ascutita ii strabatu intreg corpul si-l facu sa strambe un pic din nas, dar nu mai dorea sa stea in pat. Mai arunca o singura privire spre musafirul sau dupa care se indeparta de canapea si intra in dormitor, de unde isi lua o pereche de pantaloni scurti pe el, apoi se indrepta spre bucataire si puse filtrul de cafea in functie. Simtea nevoia acuta de niste cofeina. Privi ceasul de pe perete care arata ora patru si jumatate dimineata si se hotara ca ar putea sa mai lucreze un pic la schita cartii cat inca era liniste si racoare in casa. Odata ce deschise laptopul se lasa acaparat de munca sa, uitand timp de cateva ore de tot ce il inconjoara, inclusiv de cel din camera vecina care se afla pe taramul viselor.

Il trezi mirosul de cafea proaspata, aroma inconfundabila care il fiecare dimineata il readucea la viata si-l ajuta sa-si inceapa ziua. Deschise ochii, clipind des din cauza luminii soarelui care il deranja si privi curios in jurul sau. Cu o zi inainte nu daduse prea multa importanta apartamentului in care intrase, dar acum curiozitatea pusese stapanire pe el. Se asteptase ca Jesse sa locuiasca intr-o garsoniera sau in cel mai bun caz intr-un apartament micut, cum faceau majoritatea tinerilor, dar locul acela era la fel de incapator ca propria casa. Living-ul era o camera mare cu ferestre inalte ce acum era deschise si ,dupa cate observa duceau spre un balcon. Camera in sine avea putina mobila: acea canapea, doua fotolii si o masuta intre ele, niste rafturi pline de carti pe ambii pereti laterali aranjate cu bun gust si in asa fel incat, combinate cu vazele multicolore dadeau impresia unui tablou tridimensional urias, iar pe peretele din fata canapelei era prinsa una dintre cele mai mari plasme pe care Blake le vazuse. Nu crezuse niciodata ca un journalist, chiar daca vorbea de unul de exterior, castiga atat de mult. Pe jos era un covoras oval pufos si alb care, impreuna cu mobile inchisa la culoare, oferea un contrast placut privirii. Camera era despartita, din cate observa, de bucatarie printr-un bar echipat cu tot felul de bauturi scumpe, iar de restul apartamentului de o usa glisata, in genul usilor japoneze .Suspendate atat in dreptul usilor balconului, cat si in dreptul usii glisate se aflau ghivece cu flori curgatoare, care cadeau ca o cascada verde, pe alocuri presarata cu mici floricele rosii.
Blake se ridica anevoie de pe canapea si-si imbraca pantalonii ce ii gasi aruncati pe jos, apoi urmari mirosul cafelei ce-l duse pana in bucatarie. In momentul in care facu ocolul barului Jesse ridica ochii din laptop si-l privi cu acei ochi incredibili de albastri si frumosi zambind. Blake simti cu prin venele sale curge lava incinsa nu sange si pentru a nu stiu cata oara se intreba ce are acest pusti atat de special de il facea sa se simta asa. Amintirile noptii petrecute impreuna ii invadara minte facandu-I simturile sa se trezeasca din nou si o anumita parte sa se intareasca. Ofta, frustrat dandu-si seama ca o singura privire in ochii aceia il putea excita in asemenea hal. Nu se mai recunostea. Cum ramasese cu jocurile sale?c u dorinta de a-l seduce pe acest pusti? Probabil el fusese cel sedus si cel mai rau lucru era ca Jesse nici nu-si dadea seama ca o facuse.
-Buna dimineata.
-‘Neata, doctore. Cum ai dormit? Vocea lui Jesse era deosebit de vioaie in acea dimineata. Tanarul statea la masa cu o ceasca mare de cafea aburinda in fata si cu laptopul langa el. Parul lui era cifulit si incepuse sa se increteasca la varfuri, cazandu-i intr-o dezordine de nedescris pe umerii goi, destul de lati si bronzati.
Jesse se ridica de la masa si ii turna o cana mare de cafea lui Blake, apoi ii facu semn sa ia loc langa el.
-Multumesc, zise Blake cu o voce ragusita.Chiar aveam nevoie de asta.
-N-ai pentru ce. Jesse il privi pentru inca un moment apoi isi vazu de treaba, tragandu-si mai aproape laptopul si incepand sa tasteze din nou. Nu-I placea sa recunoasca, dar se simtea rusinat. Nu stia ce sa zica, ce sa faca…sa se comporte normal, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat? sau…Pana la urma ce se intamplase fusese o simpla scapare sau insemnase ceva pentru Blake? Ofta. Nici macar nu stia daca insemnase ceva pentru el asa ca nu putea sa-I ceara lui Blake sa-si explice sentimentele in acea dimineata. Pentru prima oara in mult timp era confuz si nesigur pe el.
Blake sorbi din cafeaua tare intrebandu-se ce ar mai putea sa-i zica. Nu era prima oara cand facuse sex fara a fi implicat intr-o relatie, dar era prima oara cand nu plecase dupa ce actul fusese terminat. Niciodata nu ramasese peste noapte, deoarece crezuse ca astfel va complica situatia. Dar acum era diferit, cu toate ca nu stia in ce fel diferit. Nu putea sa catalogheze evenimentele din seara precedent ca o simpla aventura sau doar o partida de sex. Fusese mai mult de atat, se implicase…
Scormoni prin gand un lucru bun de spus, dar nu gasi nimic. Se simtea ca un baiat de liceu la prima intalnire…
-Ma duc sa fac un dus. Dupa ce termin poti sa faci si tu daca vrei. Jesse se ridica de la masa si dadu sa iasa din bucatarie cand isi aminti ceva. Daca vrei sa mananci, cauta ceva prin frigider. Sau poate preferi cereale?
-Cafeaua imi ajunge momentan, merci mult.
-Cum vrei tu, dar daca te razgandesti simta-te ca acasa. Baiatul zambi apoi iesi din aria vizuala a doctorului. Blake auzi usa glisata deschizandu-se, ghicind ca baia se afla in directia aceea.
Pret de cateva minute ramasese la masa, sorbind in continuare din cafea, care, spre surprinderea lui era foarte buna.Nu prea multi barbati erau in stare sa faca o cafea decenta, dar, dupa cate vedea, Jesse era o exceptie .Lichidul inchis la culoare si amarui il incalzea, dandu-i o senzatie placuta de liniste si multumire generala. Dar era sigur ca un singur sarut de al lui Jesse ar fi reusit sa-l incalzeasca de zece ori mai mult. Ofta, frustrat de propria prostie. Ar fi putut sa-l sarute, dar nu stiuse cum va reactiona tanarul.Nu-I venea sa creada, dar ii era un pic teama de a nu fi respins. Poate ca ii parea rau de ceea ce se petrecuse intre ei…din prima clipa in care dadu ochii cu el in acea dimineata avuse impresia ca, oarecum incercase sa-l ocoleasca.
Se foii in scaun pana crezu ca o va lua razna, apoi se ridica si iesi din bucatarie cu pasi hotarati, trecand prin living pana ce ajunse la usa glisata. O deschise cu o miscare usoara, fara a face zgomot si pasi in holul micut, mergand tot inainte ghidat de zgomotul apei care curgea. Dupa cativa pasi, observa in partea dreapta o usa cu sticla mata intredeschisa pe care isi strecura capul pentru a se asigura ca nu gresise: era baia.Deschise de tot usa si intra lasandu-se izbit de caldura provenita de la aburi si mirosul delicios de capsuni, inaintand cu pasi mici pana ce ajunse in dreptul cabinei de dus. Inima incepu sa-I bata mai tare, dar nu avea de gand sa dea inapoi. Vroia un sarut, sarutul lui…si pana nu-l va obtine nu va pleca. Dorise sa intre in cabina, dar exact in momentul acela Jesse iesea, cei doi reusind sa se ciocneasca.
-Blake ce cauti aici?
In locul unui raspuns Blake ii prinse barbia si i-o ridica un pic, cuprinzadu-i buzele moi si calde intr-un sarut, obligandu-l sa le intredeschida.Limba lui patrunse inauntru incepand un joc erotic deosebit de incitant care il determina pe Jesse sa geme si sa se aghete de umerii doctorului. Nu se putea abtine, senzatiile erau mult prea delicioase ca sa le reziste…Mainile lui Blake incepura sa se plimbe in nestire pe corpul celuilalt, mangaind fiecare particica ce era disponibila, in acest timp impingadu-l pe Jesse inapoi in cabina de dus unde apa inca curgea.
-Blake…o sa…te uzi, reusi sa ingane Jesse printre doua gemete.Blake opreste-te! eu…dar nu mai continua fraza caci Blake ii prinse unul dintre sfarcuri intre dinti si incepu sa muste usor,pana ce simti trupul de la el din brate tremurand.
-Iti place? avea vocea ragusita de la dorinta si o senzatie foarte inconfortabila intre picioare, dar vroia sa se asigure ca si celalalt il dorea. Trebuia sa stie!
-Ohh…da. Nu te opri…
Jesse se sprijini de peretele rece de gresie intr-un abandon total. Corpul sau nu mai parea a lui, actionand de unul singur, condus de placerile pe care le simtea in timp ce constiinta se cufundase intr-un abis intunecat de unde nu mai putea iesi. Picioarele lui erau atat de moi incat era sigur ca ar fi cazut daca nu era incadrat de Blake si perete. In momentul in care simti mana doctorului pe organul sau erect miscandu-se lin in sus, apoi in jos, innebunindu-l isi inclesta mainile in spatele barbatului si-l zgarie usor cu unghile
-Nu mai rezist…te rog…
Blake incerca din toate puterile sa se abtina, sa ia lucrurile incet, fara sa le grabeasca,cu toate ca el isi dorea cel mai mult sa fie inauntru lui, sa se simta inghitit de locul stramt si sa se lase cuprinse de caldura celuilalt. Dorea sa-I ofere prima data lui placere, apoi sa se ocupe de propriile nevoi, dar auzind ruga senzuala a tanarului autocontrolul lui disparu intr-o secunda. Il prinse pe Jesse de talie si il indeparta un pic de el, apoi il intoarse cu spatele si-l sprijini de perete. Isi descheie repede pantalonii si ii dezbraca, aruncandu-I intr-un colt, dupa care isi concentra atentia asupra trupului din fata sa. Isi plimba buzele pe spatele celuilalt, adorand felul in care pielea se infiora si tremurul care il scutura.
-Esti atat de dulce, ii sopti la ureche. Atat de frumos…nu ma mai satur sa te am…Ii prinse lobul intre dinti si stranse usor pana ce auzi suspinul baiatului. Nu mai putea s-o lungeasca mult…nu va mai rezista mult acestei dulci tentatii. Isi strecura mana intre corpurile lor si se orienta cu ajutorul ei spre micul orificiu ce-l astepta.
Jesse incepu sa tremure usor cand il simti la intrare si se pregati mental pentru durerea care stia ca il va astepta. Cand il patrunse tot corpul I se incorda, parca protestand impotriva invaziei intime, dar, treptat incepu sa se relaxeze din nou, bucurandu-se de senzatia ciudata de a-l avea pe Blake inauntrul sau. Miscarea de dute-vino deveni mai rapida, pe masura ce amandoi se lasau cuprinsi de focul pasiunii ce izbucnise in ei.
-E atat de bine…esti foarte stramt aici, vocea lui Blake era intretaiata de la efort si placere.Toti muschii ii erau incordati in asteptarea momentului final, dar nici Jesse nu era mai bun. Acum durerea disparuse de tot, corpul sau fiindu-I stabatut de tremur dupa tremur, pana ce simti ca va ceda, ca ceva se va rupe in el.
-Blake! aproape ii tipa numele cerandu-i mai mult, cerandu-i implinirea spre care amandoi aspirau.
Blake mari ritmul, in acelasi timp prinzandu-I organul erect cu mana si masandu-l usor, iar in momentul in care Jesse isi intoarse capul sarutandu-l usor pe buze gemand cu corpul scuturat de frisoanele placerii se elibera si el, lasandu-si corpul extenuat sa se sprijine de cel a lui Jesse. Timp ce cateva moment respira greu, nefiind in stare sa zica ceva sau sa se miste, apoi deveni vag constient de locul in care se aflau si de apa rece care le curgea pe corpuri. Il stranse pe tanar mai tare in brate, dar cand vazu ca nu reactioneaza se sperie. Poate a fost prea dur, Dumnezeu sa-l ajute baiatul asta il facea sa-si piarda controlul. Il intoarse cu fata spre el si-l privi ingrijorat.
-Jesse? Esti bine? Te-am ranit?
Pe buzele tanarului aparu un zambet inocent.
-Ssss…mai lasa-ma un pic, zise cu o voce stinsa.
Blake zambi la randul sau, dar se ridica in picioare si-l lua pe Jesse in brate, iesind in cabina.
-Ce faci?
-O sa racim daca ramanem aici. Trebuie sa ne uscam.
Jesse nu zise nimic, doar aproba din cap si casca zgomotos.Blake il duse inapoi in living si il aseza pe canapea,apoi se reintoarse in baie,opri apa si lua un prosop de pe unul din rafturi. Se sterse repede, dupa care se reintoarse la Jesse caruia ii arunca prosopul. Baiatul se sterse la randul sau cu miscari usoare, chinuite si se lasa pe spate inchizand ochii,neluand in seama goliciunea sa sau a celuilalt.
-La naiba! vocea lui Blake razbea din spatele usii glisate. Pantalonii mei isi uzi leoarca. Cu ce ma mai imbrac eu acum? trebuie sa ajung la spital.
-Ti-am zis, dar nu m-ai ascultat, zise Jesse cu o urma de amuzament si ironie in voce. Poti sa imprumuti o pereche de la mine.
-Nu stiu daca ai observant, dar nu prea avem aceleasi gusturi la haine. Blake reveni in living tinandu-si pantalonii uzi intr-o mana.
-Am observat, dar, daca nu vrei sa mergi in boxeri la munca,cred va vei supravietui o zi fara hainele tale.
Blake ofta,dar trebuia sa recunoasca ca Jesse avea dreptate. O zi nu murea. In plus va purta halatul peste asa ca nu se va observa.
-Bine, fie. Unde iti sunt hainele?
-Dormitor,in dulapul mare. Jesse casca din nou,l asandu-si ochii sa se inchida la loc.Era sigur ca Blake se va descurca de unul singur.
Blake reveni dupa cateva minute imbracat intr-o perche de blugi negrii simplii si un tricou maroniu un pic largut. Renuntase si la camasa sa, caci era sub orice critica de sifonata. Nu putea sa mearga asa la munca. Dorise sa-l intrebe ceva pe tanar, dar isi inghiti cuvintele cand il vazu dormind atat de linistit. Nici macar nu se sinchisise sa se imbrace, remarca doctorul oftand.Trase patura mai sus si il inveli ca sa nu raceasca,lasandu-si mana sa poposeasca un pic mai mult pe fata lui. Zambi cand Jesse incepu sa se foiasca, dupa care se apleca si ii depuse un sarut fugar pe frunte. Mai privi o data in jur asigurandu-se ca totul era in ordine ,apoi pleca spre spital…

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#19
Mira chi tu sti ca eu am citit tot ce era de citit dar nu am postat (nu ma omori de rog). Totusi acu, cu lenea lenilor si cu manuta arsa nu pot sa ni iti las un comm. Capitolul a fost minunat, Blake e minunat si Jesse e....surprinzator....minunat ( nu-i asa ca te-am surprins).
Greseli de tastare am vazut cateva pe ici pe colo dar nuuu am chef sa le enumar pt ca nu afecteaza nicidecum cititorul pt ca el e prea ocupat cu cititul ficului despre care pot sa zic ca e minunat(incep sa ma repet)
[Imagine: fgdhdr.png]

Tnx Nibbles


Stay by my side . I won\' t let you down . I\' ll never betray you . Call my name and I\' ll save you from the dark . You know I\'m never far .

I\' ll say it as many time as you need : I love you . You are my superstar <3

Nothing can\' t stop me from loving you

#20
Grozav capitolu' asta4
Nu ma asteptam la inca o partida intre Blake si Jesse..21a fost tare faza din baie:X
De-acum incolo, o sa fiu o cititoare fidela a ficului, promit10 Greseli nu am observat, e ok. M bucur ca ai postat nextu', chiar ma gandeam cand o s-o faci.
Critici, nu am, deci daca vrei comentarii dure, nu te baza pe mn de data asta.21
Mai vb, te astept cu urmatorul capitol.pupic



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Terminat] Don't wait for love, look for happiness ohaio_angel 72 31.820 07-02-2014, 11:10 PM
Ultimul răspuns: Kira's Scarlet
  [Terminat] Love isn't simple [yaoi] myuu 102 65.621 03-08-2009, 09:56 PM
Ultimul răspuns: Hetalia
  [Terminat] Boys' love Yaoi Queen 55 59.387 17-06-2009, 09:19 PM
Ultimul răspuns: Dark~Melody
  [Terminat] More than brotherly love [yaoi] Lithium-Angel 221 128.588 16-06-2009, 07:08 PM
Ultimul răspuns: Lithium-Angel
  [Terminat] Love Song [shonen-ai / yaoi] Yaoi Queen 85 56.299 19-04-2009, 07:36 PM
Ultimul răspuns: Aiumy
  [Terminat] Crazy Love [Shonen-ai / Yaoi] Lye 69 68.570 22-11-2008, 01:00 PM
Ultimul răspuns: dia_love_gackt


Utilizatori care citesc acest subiect:
17 Vizitator(i)