11-04-2012, 04:43 PM
***
Kyle se uita la micutul geamantan ce continea aproape toate hainele lui. Nu erau multe, dar era sigur ca ii vor ajunge. In plus, era destul de realist ca sa-si dea seama ca majoritatea hainelor pe care le folosea in L.A. nu ii vor folosi la nimic in Texas.
Se mai uita inca o data prin camera asigurandu-se ca totul e in regula, inainte de a-si inchide laptopul si de a-l baga in rucsac, apoi isi lua si geamantanul, iesi si inchise usa in urma sa.
Ray il astepta langa usa de la intrare cu propriul geamantan in mana. Kyle observa ca nici el nu-si impachetase foarte multe, dar concluziona ca barbatul are haine mai potrivite in Texas. Era sigur ca nu avea de gand sa poarte costume de 12 mii de dolari in mijlocul pustietatii.
-Esti gata? Ray se uita nerabdator la ceasul de pe mana. Suntem in intarziere. Nu vreau sa pierdem avionul. Naiba stie cand e urmatoarea cursa si sincer, nu am niciun chef sa conduc mai mult de 1000 de mile pana acasa.
-Gata, il asigura Kyle indicandu-i geamantanul pe care il avea in mana.
-Esti sigur ca vrei sa iei cu tine doar atat? Sti ca s-ar putea sa ramanem mai mult pe acolo, nu?
-Si daca as vrea sa iau mai multe, nu prea am ce. Ma gandeam ca as putea sa-mi cumpar cate ceva cand ajungem in Odessa. Sti, garderoba mea nu e tocmai potrivita pentru o vacanta in Texas.
-Nici a mea, recunoscu Ray zambind. Dar eu m-am invatat minte si mi-am aprovizionat dulapurile de la ferma cu tot ce as putea sa am nevoie cat timp sunt acolo. Deschise usa de la aprtament si ii facu lui Kyle semn sa iasa inaintea lui. Oamenii de acolo, continua el in timp ce inchise usa, nu apreciaza lucrurile ostentative. Cu cat iesi mai mult din multime, cu atat te vor trata mai mult ca pe un...
-...strain? in completa Kyle, in timp ce asteptau sa se deschida usile liftului. Asta e un fel de avertisment?
-Nu chiar, dar...
-Stai linistit. Stiu ca nu voi fi primit cu zambetul pe buze de catre toti.
Usile liftului se deschisera si cei doi intrara inauntru. Nu dura mult si ajunsera in parcarea subterana. Imediat ce ajunsera in dreptul masinii. Ray deschise portbagajul, iar Kyle ii dadu geamantanul sau.
-Kyle, vreau doar...
-Sa am grija si sa nu enervez pe nimeni inafara de tine cat timp suntem acolo, nu-i asa?
-Daca se poate, nici pe mine. Ray porni masina si se indrepta spre aeroport.
-Daca nu te-as enerva pe tine, probabil m-as plictisi. Kyle ofta. Dar stai linistit. Nu o sa fac nimic necugetata. Ma crezi sau nu, dar si eu am nevoie de o perioada de liniste si pace.
Probabil nici nu o sa-ti dai seama ca sunt acolo.
Ma indoiesc, gandi Rayland, dar se abtinu de la alte comentarii. la cat de bine il cunostea pe Kyle, putea sa intuiasca ca sejurul in Texas nu va fi unul extrem de linistiti. Dar se lasa pe mana destiului...indiferent ce insemna asta.
De un lucru era insa sigur, urmatoarele zile vor fi al naibii de interesante.
Au ajuns in Odessa dimineata devreme. Soarele inca nu rasarise, dar lumina aurie a primelor sale raze se putea observa dinspre est. Micutul aeroport nu era deloc aglomerat. Doi barbati erau la casa de bilete in timp ce alte cateva persoane stateau linistite pe scaunele puse la dispozitia lor in sala de asteptare. Un copil ce nu parea a avea mai mult de 5 ani dormea cu capul in umarul mamei sale, care pare si ea pe punctul de a adormi. Aerul din mica cladire era incins in ciuda orei matinale. Afara batea un vant la fel de cald care patrunde inauntru prin doua gemuri semideschise.
Kyle isi apuca geamantanul fara sa zici niciun cuvant si il urma pe Ray spre iesire, unde stia ca ii astepta o masina. Imediat ce se asezara in masina si Ray dadu drumul la aerul conditionat, respira usurat si se afunda in scaunul comod. Se descalta si isi puse picioarele amortite pe bord, incercand sa se faca comod. Ar fi vrut sa mai doarma. Zborul nu fusese lung, dar pentru o persoana careia nu-i place sa zboare, se dovedi al naibii de obositor. Pufni in sinea sa si ii multumi oricui il asculta in acel moment ca avusese destul de multa stapanire de sine incat sa nu scedeze in fata inceputului atacului de panica pe care il avusese in momentul in care avionul trecut prin asa numitele goluri de aer. Cu coada ochiului il observa pe Ray. Barbatul arata ca si cum atunci iesise de la dus. Hainile de pe el aratau la fel de bine ca si cu o seara inainte, ochii sai erau la fel de ageri ca de obicei, iar miscarile la fel de sigure. Apoi se uita in oglinda retrovizoare si isi vazu propriul chip: parul ii cadea peste ochii rosi sub care incepusera sa se vada deja doua pete negre ce semanau din ce in ce mai mult cu niste vanatai. Pielea alba parea aproape translucida in lumina rasaritului de soare, iar pistruii erau mai proeminenti decat de obicei. Pe scurt: arata ca naiba.
-Pana la ferma mai facem inca doua ore. Incearca sa dormi putin pana atunci. Nu ai inchis un ochi in timpul zborului.
-Sunt bine, il asigura Kyle, dar corpul sau se hotara sa-l ignore asa ca nu-si putu stapani un cascat.
-Observ. Rayland nu-si lua ochii de pe drum, dar intinse mana si o trecu pe dupa umerii lui Kyle, aducandu-l mai aproape si indemnandu-l sa-si aseze capul pe umarul sau. Dormi putin. Nu e nimic de vazut aici. O sa te trezesc cand ne vom aproapia.
Kyle ii oferi o privire suspicioasa, dar nu refuza invitatia. Isi aseza capul cat mai confortabil, inhala mirosul masculin al barbatului de langa el si-si inchise ochii. Caldura pe care o emana trupul lui Ray, in combinatie cu aerul conditionat si cu leganatul lenes al masinii il facura sa se relaxeze si sa adoarma aproape imediat.
-Kyle, trezeste-te. Imediat ajungem.
Vocea soptita il facu sa deschida ochii. Clipi de cateva ori pana cand se obisnui cu lumina ce era mai puternica decat atunci cand adormise. Se uita in jurul lui confuz, avand nevoie de cateva clipe ca sa-si dea seama unde se afla. Isi intinse bratele incercand sa le dezamorteasca inainte de a se departa de tot de Ray. Privi curios pe geamurile laterale, dandu-si seama ca peisajul sterp fusese inlocuit de niste campuri verzi, incadrate in departare de munti ce inca avea piscurile albe.
-Unde suntem? intreba inainte de a deschide geamul si de a lasa aerul incins sa-i mature fata transpirata.
-Suntem deja pe pamanturile familiei mele. Uita-te un pic acolo, ii zise si-i arata o mavila situata la cativa kilometrii in fata. Kyle isi intoarse privirea spre directia indicata si putut sa observe in varful movilei ceea ce parea a fi un mic...orasel?
-Chestia aia e a familiei tale? Ai zis ca ai o mosie aici, nu un intreg oras.
-Nu e un oras. Ceea ce vezi tu acolo e casa principala si dependintele. Cand o sa ne apropiem o sa-ti dai seama ca nu e cine stie ce. Cateva case in plus, grajduri, o biserica.
-Biserica?
-Locul asta are mai mult de 200 de ani vechime. Cand stramosul mamei mele l-a construit, a vrut sa formeze o intreaga comunitate. Majoritatea oamenilor care lucrau la ferma, locuiau acolo. Pe langa casa mare, mai sunt in jur de 30 de casa mai mici, care au fost special construite pentru muncitori si familile acestora.
-Loialitate si unitate?
-Poti sa o numesti si asa. in orice caz, stra-strabunicul meu a fost de parere ca daca ii oferi unui cowboy sansa de a-si intemeia o familie, fara a fi nevoit sa renunte la ceea ce-i place, atunci el va isi va ramane loial. Si, nu stiu cum sa-ti spun, dar a avut dreptate. Pentru o vreme , pe langa biserica, acolo a functionat si o scoala.
-Si acum nu mai functioneaza? il intreba Kyle curios.
-Nu. Acum toti copiii merg la scoala din orasul cel mai apropiat. Ray ii arata un drum lateral. Daca mergi pe acolo, ajungi in oras in 15 minute. Stiu ca locul ti se pare izolat, in comparatie cu L.A.-ul, dar nu e chiar asa de rau sa traiesti aici.
Kyle isi intoarse capul spre el si il privi cu luare aminte. In urma cu cateva ore nu si-i l-ar fi putut imagina pe Ray traind intr-un loc ca asta, dar acum...se vedea nevoit sa recunoasca ca barbatul parea mai la locul lui aici, in mijlocul pustietatii, decat intr-un birou luxos din centrul Los Angelesului.
-Imi place. E liniste.
-Multi l-ar detesta. mai ales daca si-ar fi petrecut toata viata in agitatia in care am trait noi.
Kyle privi casa de pe deal de care se apropiau din ce in ce mai mult, inainte de a-i raspunde.
-Locul asta imi aduce aminte de tine.
Asta il facu pe Ray sa se incrunte si sa-si intoarca privirea intrebatoare spre el.
-La o prima vedere pare neprimitor si arid, dar daca te uiti mai bine o sa fi in stare sa-i vezi frumusetea si sa-l apreciezi la adevarata lui valoare.
Kyle ii sustinu privirea si ii zambi.
Nestiind ce sa zica, Ray isi muta din nou atentia pe drumul ce incepuse sa serpuiasca in sus. Nu dura mai mult de doua minute si ajunsera in varful movilei. Trecura de portile mari deasupra carora era trecut numele CroSsRoadS Ranch, si-si continuara drumul ce acum era incadrat de diferite cladiri toate vopsite in alb, pana ce ajunsera in fata unei case ce era la fel de mare ca a lui Kyle din L.A.
Imediat ce Rayland opri masina, usa de casa fusese deschisa de o femeie care cobori repede cele cate trepte, urmata indeaproape de un barbat ce parea la fel de binefacut ca si Ray, dar ceva mai in varsta si de o fetita mica ce in opinia lui Kyle nu putea sa aiba mai mult de 4 ani.
-Si incepe distractia. Ray se intoarse spre Kyle si ii facu cu ochiul. Orice ai face nu-i lasa sa vada frica in ochii tai. Animalele de prada simt frica si ataca.
Kyle se incrunta, deschise usa de la masina si se dadu jos.
-Iti compari familia cu o haita de animale de prada?
Ray cobora si el din masina si se uita la el pe deasupr capotei.
-O sa intelegi pana la urma la ce ma refer.
Pana sa-l intrebe exact la ce se refera, femeia ajunsese deja in fata masinii. Isi puse mainile in solduri si il privi pe Ray de jos in sus cu o privire atat de agera, incat Kyle facu din instinct un pas in spate.
-Rayland Newcrest, te-ai hotarat sa vi acasa dupa 5 ani si nici macar nu te-ai obosit sa suni? A trebuit sa ma anunte Betsy? Daca nu te-ar fi vazut in Odessa si nu m-ar fi anuntat, sunt sigura ca tie nu ti-ar fi dat prin cap sa pui mana pe telefon si sa suni!
-Da si mie mi-a fost dor de tine, mama. Rayland se apleca si o saruta pe obraz, inainte de a-i oferi unul din zambetele sale rare. Ma bucur sa vad ca esti la fel de plina de viata ca de obicei.
Isi ridica privirea si o indrepta spre barbatul din spatele mamei sale.
-Frank, ce mai faci? Nu te-ai mai vazut de mult.
-Imbatranesc, baiete. Cu o sotie ca mama ta, e cam greu sa tin pasul. Se incrunta cand femeia il lovi cu cotul in coste.
-Sa vezi ce greu o sa ti pasul, daca va trebui sa dormi in camera de oaspeti in seara asta. Barbatul ii zambi si ridica din umeri deloc intimidat de amentitare. Probabil nu era prima oara cand o auzise, cocluziona Kyle, in timp ce urmarea scena de langa portiera sa.
-Tu cine esti?
Kyle tresari si se uita in jos la fetita ce il privea cu ochi mari suspiciosi si il tragea de pantaloni. Dori sa-i raspunda, dar nu apuca caci fetita se intoarse spre Rayland.
-Unde e Philipe? El de ce nu a venit cu tine? Mi-a promis ca ma va invata sa fac poze. Si cine e el? intreba fetita aratand cu degetul spre Kyle.
Pentru un moment se lasa peste toti linistea. Privirile lui Kyle si ale lui Ray se incrucisara, iar baiatului nu-i placu ce vede. Parintii lui Ray ii oferira o privirea prin care el banuia ca incercau sa se scuze.
Femeia veni langa fetita si ii ciufuli parul.
-Maria, ti-am spus ca Philipe a plecat intr-o calatorie si ca nu se va mai intoarce, ii explica femeia cu o voce blanda. Si nu e frumos sa-l arati pe prietenul fratelui tau cu degetul. Cere-i scuze.
-O sa faca poze? fetita isi ridica ochii inocenti spre mama ei si astepta raspunsul. Deaia a plecat?
-Da, iubito. Philipe o sa faca cele mai frumoase poze.
-Dar de ce a plecat fara Ray? Nu s-a gandit ca Ray o sa se simta singur?
-Nu a avut incotro. A facut ceea ce a trebuit sa faca.
Fetita ofta, apoi il privi inca o data pe Kyle. Acesta se lasa pe vine ca sa fie la acelasi nivel cu ea si ii zambi, chiar daca nu vroia altceva decat sa devina invizibil.
-Buna, Maria. Eu sunt Kyle. Ii oferi mana. Imi pare bine sa te cunosc. Fetita i-o accepta fara sa ezite, continuand sa-l priveasca la fel de intens.
-Tu sti sa faci poze?
-Nu la fel de bine ca si Philipe, dar...
-Bun, zise fetita dintr-o data. Lasa ca atunci te voi invata eu. Nu e greu, dar trebuie sa ai rabdare si sa incerci sa vezi nu doar sa...
-...privesti, o completa baiatul amuzat.
-Da. Vezi ca deja inveti? Cateva zile cu mine si vei face cele mai grozave poze.
-Sunt sigur de asta.
-Dar trebuie sa ma asculti. Pentru ca eu stiu ce trebuie sa faci.
Kyle se chinui sa ramana serios, chiar daca il bufnea rasul. Privindu-l cu coada ochiului pe Ray, observa ca si el incerca sa-si pastreze mina serioasa a fetei.
-Desigur, doamna profesoara.
-Domnisoara, il atentiona fata, incruntandu-se.
-Poftim?
-Nu sunt maritata inca. Cand vazu ca baiatul o priveste ciudat, continua. Nu am gasit inca omul potrivit.
Kyle o aproba printr-o miscare a capului nestiind ce sa zica.
-Gata, Maria, nu-l mai inebuni pe prietenul fratelui tau. Nu e frumos. Femeia ii oferi lui Kyle in zambet. Bine ai venit la CroSsRoadS Ranch. Eu sunt Helen Sue, iar el e sotul meu Frank, zise aratand spre barbatul ce inca se afla langa Ray. Iar domnisoara asta mica ce nu mai stie ce sunt alea manierele, este Maria.
-Imi pare bine de cunostiinta, doamna Helena. Eu sunt Kyle Lancaster. Stranse mana ce ii fusese oferita si incerca sa zambeasca, chiar daca nu se simtea tocmai la locul lui. Imi pare rau daca v-am luat pe nepregatite. Daca stiam ca Ray nu v-a sunat...se opri in mijlocul frazei si se intoarse spre barbatul ce il privea amuzat.
-Daca nu ai sunat si nu ai mai venit pe acasa in ultimii 5 ani, cum ai vorbit cu intendentul mosiei despre afacerea asta?
-Ce afacere? intreba Frank. Rayland, despre ce e vorba? Eu sunt intendentul si nu...
-Cred ca ar fi mai bine daca am merge inauntru, il intrerupse Ray repede, deschizand portbagajul masinii si luand de acolo cele doua geamantane micute. Nu esti de aceeasi parere, mama. E cam cald afara si Kyle nu e tocmai obisnuit cu caldura asta arida...
-Da, cum sa nu. O cert pe Maria ca nu are maniere, dar nici eu nu-s mai buna decat ea. Imi cer scuze ca v-am tinut aici afara. Hai, draguta, il indemna pe Kyle. Nu are rost sa ramanem in soarele asta.
Kyle ii oferi lui Ray o privire ce insemna vom discuta mai tarziu despre asta. Sa nu crezi ca ai scapat, dar tacu si ii urma pe ceilalti inauntru.
Kyle se uita la micutul geamantan ce continea aproape toate hainele lui. Nu erau multe, dar era sigur ca ii vor ajunge. In plus, era destul de realist ca sa-si dea seama ca majoritatea hainelor pe care le folosea in L.A. nu ii vor folosi la nimic in Texas.
Se mai uita inca o data prin camera asigurandu-se ca totul e in regula, inainte de a-si inchide laptopul si de a-l baga in rucsac, apoi isi lua si geamantanul, iesi si inchise usa in urma sa.
Ray il astepta langa usa de la intrare cu propriul geamantan in mana. Kyle observa ca nici el nu-si impachetase foarte multe, dar concluziona ca barbatul are haine mai potrivite in Texas. Era sigur ca nu avea de gand sa poarte costume de 12 mii de dolari in mijlocul pustietatii.
-Esti gata? Ray se uita nerabdator la ceasul de pe mana. Suntem in intarziere. Nu vreau sa pierdem avionul. Naiba stie cand e urmatoarea cursa si sincer, nu am niciun chef sa conduc mai mult de 1000 de mile pana acasa.
-Gata, il asigura Kyle indicandu-i geamantanul pe care il avea in mana.
-Esti sigur ca vrei sa iei cu tine doar atat? Sti ca s-ar putea sa ramanem mai mult pe acolo, nu?
-Si daca as vrea sa iau mai multe, nu prea am ce. Ma gandeam ca as putea sa-mi cumpar cate ceva cand ajungem in Odessa. Sti, garderoba mea nu e tocmai potrivita pentru o vacanta in Texas.
-Nici a mea, recunoscu Ray zambind. Dar eu m-am invatat minte si mi-am aprovizionat dulapurile de la ferma cu tot ce as putea sa am nevoie cat timp sunt acolo. Deschise usa de la aprtament si ii facu lui Kyle semn sa iasa inaintea lui. Oamenii de acolo, continua el in timp ce inchise usa, nu apreciaza lucrurile ostentative. Cu cat iesi mai mult din multime, cu atat te vor trata mai mult ca pe un...
-...strain? in completa Kyle, in timp ce asteptau sa se deschida usile liftului. Asta e un fel de avertisment?
-Nu chiar, dar...
-Stai linistit. Stiu ca nu voi fi primit cu zambetul pe buze de catre toti.
Usile liftului se deschisera si cei doi intrara inauntru. Nu dura mult si ajunsera in parcarea subterana. Imediat ce ajunsera in dreptul masinii. Ray deschise portbagajul, iar Kyle ii dadu geamantanul sau.
-Kyle, vreau doar...
-Sa am grija si sa nu enervez pe nimeni inafara de tine cat timp suntem acolo, nu-i asa?
-Daca se poate, nici pe mine. Ray porni masina si se indrepta spre aeroport.
-Daca nu te-as enerva pe tine, probabil m-as plictisi. Kyle ofta. Dar stai linistit. Nu o sa fac nimic necugetata. Ma crezi sau nu, dar si eu am nevoie de o perioada de liniste si pace.
Probabil nici nu o sa-ti dai seama ca sunt acolo.
Ma indoiesc, gandi Rayland, dar se abtinu de la alte comentarii. la cat de bine il cunostea pe Kyle, putea sa intuiasca ca sejurul in Texas nu va fi unul extrem de linistiti. Dar se lasa pe mana destiului...indiferent ce insemna asta.
De un lucru era insa sigur, urmatoarele zile vor fi al naibii de interesante.
Au ajuns in Odessa dimineata devreme. Soarele inca nu rasarise, dar lumina aurie a primelor sale raze se putea observa dinspre est. Micutul aeroport nu era deloc aglomerat. Doi barbati erau la casa de bilete in timp ce alte cateva persoane stateau linistite pe scaunele puse la dispozitia lor in sala de asteptare. Un copil ce nu parea a avea mai mult de 5 ani dormea cu capul in umarul mamei sale, care pare si ea pe punctul de a adormi. Aerul din mica cladire era incins in ciuda orei matinale. Afara batea un vant la fel de cald care patrunde inauntru prin doua gemuri semideschise.
Kyle isi apuca geamantanul fara sa zici niciun cuvant si il urma pe Ray spre iesire, unde stia ca ii astepta o masina. Imediat ce se asezara in masina si Ray dadu drumul la aerul conditionat, respira usurat si se afunda in scaunul comod. Se descalta si isi puse picioarele amortite pe bord, incercand sa se faca comod. Ar fi vrut sa mai doarma. Zborul nu fusese lung, dar pentru o persoana careia nu-i place sa zboare, se dovedi al naibii de obositor. Pufni in sinea sa si ii multumi oricui il asculta in acel moment ca avusese destul de multa stapanire de sine incat sa nu scedeze in fata inceputului atacului de panica pe care il avusese in momentul in care avionul trecut prin asa numitele goluri de aer. Cu coada ochiului il observa pe Ray. Barbatul arata ca si cum atunci iesise de la dus. Hainile de pe el aratau la fel de bine ca si cu o seara inainte, ochii sai erau la fel de ageri ca de obicei, iar miscarile la fel de sigure. Apoi se uita in oglinda retrovizoare si isi vazu propriul chip: parul ii cadea peste ochii rosi sub care incepusera sa se vada deja doua pete negre ce semanau din ce in ce mai mult cu niste vanatai. Pielea alba parea aproape translucida in lumina rasaritului de soare, iar pistruii erau mai proeminenti decat de obicei. Pe scurt: arata ca naiba.
-Pana la ferma mai facem inca doua ore. Incearca sa dormi putin pana atunci. Nu ai inchis un ochi in timpul zborului.
-Sunt bine, il asigura Kyle, dar corpul sau se hotara sa-l ignore asa ca nu-si putu stapani un cascat.
-Observ. Rayland nu-si lua ochii de pe drum, dar intinse mana si o trecu pe dupa umerii lui Kyle, aducandu-l mai aproape si indemnandu-l sa-si aseze capul pe umarul sau. Dormi putin. Nu e nimic de vazut aici. O sa te trezesc cand ne vom aproapia.
Kyle ii oferi o privire suspicioasa, dar nu refuza invitatia. Isi aseza capul cat mai confortabil, inhala mirosul masculin al barbatului de langa el si-si inchise ochii. Caldura pe care o emana trupul lui Ray, in combinatie cu aerul conditionat si cu leganatul lenes al masinii il facura sa se relaxeze si sa adoarma aproape imediat.
-Kyle, trezeste-te. Imediat ajungem.
Vocea soptita il facu sa deschida ochii. Clipi de cateva ori pana cand se obisnui cu lumina ce era mai puternica decat atunci cand adormise. Se uita in jurul lui confuz, avand nevoie de cateva clipe ca sa-si dea seama unde se afla. Isi intinse bratele incercand sa le dezamorteasca inainte de a se departa de tot de Ray. Privi curios pe geamurile laterale, dandu-si seama ca peisajul sterp fusese inlocuit de niste campuri verzi, incadrate in departare de munti ce inca avea piscurile albe.
-Unde suntem? intreba inainte de a deschide geamul si de a lasa aerul incins sa-i mature fata transpirata.
-Suntem deja pe pamanturile familiei mele. Uita-te un pic acolo, ii zise si-i arata o mavila situata la cativa kilometrii in fata. Kyle isi intoarse privirea spre directia indicata si putut sa observe in varful movilei ceea ce parea a fi un mic...orasel?
-Chestia aia e a familiei tale? Ai zis ca ai o mosie aici, nu un intreg oras.
-Nu e un oras. Ceea ce vezi tu acolo e casa principala si dependintele. Cand o sa ne apropiem o sa-ti dai seama ca nu e cine stie ce. Cateva case in plus, grajduri, o biserica.
-Biserica?
-Locul asta are mai mult de 200 de ani vechime. Cand stramosul mamei mele l-a construit, a vrut sa formeze o intreaga comunitate. Majoritatea oamenilor care lucrau la ferma, locuiau acolo. Pe langa casa mare, mai sunt in jur de 30 de casa mai mici, care au fost special construite pentru muncitori si familile acestora.
-Loialitate si unitate?
-Poti sa o numesti si asa. in orice caz, stra-strabunicul meu a fost de parere ca daca ii oferi unui cowboy sansa de a-si intemeia o familie, fara a fi nevoit sa renunte la ceea ce-i place, atunci el va isi va ramane loial. Si, nu stiu cum sa-ti spun, dar a avut dreptate. Pentru o vreme , pe langa biserica, acolo a functionat si o scoala.
-Si acum nu mai functioneaza? il intreba Kyle curios.
-Nu. Acum toti copiii merg la scoala din orasul cel mai apropiat. Ray ii arata un drum lateral. Daca mergi pe acolo, ajungi in oras in 15 minute. Stiu ca locul ti se pare izolat, in comparatie cu L.A.-ul, dar nu e chiar asa de rau sa traiesti aici.
Kyle isi intoarse capul spre el si il privi cu luare aminte. In urma cu cateva ore nu si-i l-ar fi putut imagina pe Ray traind intr-un loc ca asta, dar acum...se vedea nevoit sa recunoasca ca barbatul parea mai la locul lui aici, in mijlocul pustietatii, decat intr-un birou luxos din centrul Los Angelesului.
-Imi place. E liniste.
-Multi l-ar detesta. mai ales daca si-ar fi petrecut toata viata in agitatia in care am trait noi.
Kyle privi casa de pe deal de care se apropiau din ce in ce mai mult, inainte de a-i raspunde.
-Locul asta imi aduce aminte de tine.
Asta il facu pe Ray sa se incrunte si sa-si intoarca privirea intrebatoare spre el.
-La o prima vedere pare neprimitor si arid, dar daca te uiti mai bine o sa fi in stare sa-i vezi frumusetea si sa-l apreciezi la adevarata lui valoare.
Kyle ii sustinu privirea si ii zambi.
Nestiind ce sa zica, Ray isi muta din nou atentia pe drumul ce incepuse sa serpuiasca in sus. Nu dura mai mult de doua minute si ajunsera in varful movilei. Trecura de portile mari deasupra carora era trecut numele CroSsRoadS Ranch, si-si continuara drumul ce acum era incadrat de diferite cladiri toate vopsite in alb, pana ce ajunsera in fata unei case ce era la fel de mare ca a lui Kyle din L.A.
Imediat ce Rayland opri masina, usa de casa fusese deschisa de o femeie care cobori repede cele cate trepte, urmata indeaproape de un barbat ce parea la fel de binefacut ca si Ray, dar ceva mai in varsta si de o fetita mica ce in opinia lui Kyle nu putea sa aiba mai mult de 4 ani.
-Si incepe distractia. Ray se intoarse spre Kyle si ii facu cu ochiul. Orice ai face nu-i lasa sa vada frica in ochii tai. Animalele de prada simt frica si ataca.
Kyle se incrunta, deschise usa de la masina si se dadu jos.
-Iti compari familia cu o haita de animale de prada?
Ray cobora si el din masina si se uita la el pe deasupr capotei.
-O sa intelegi pana la urma la ce ma refer.
Pana sa-l intrebe exact la ce se refera, femeia ajunsese deja in fata masinii. Isi puse mainile in solduri si il privi pe Ray de jos in sus cu o privire atat de agera, incat Kyle facu din instinct un pas in spate.
-Rayland Newcrest, te-ai hotarat sa vi acasa dupa 5 ani si nici macar nu te-ai obosit sa suni? A trebuit sa ma anunte Betsy? Daca nu te-ar fi vazut in Odessa si nu m-ar fi anuntat, sunt sigura ca tie nu ti-ar fi dat prin cap sa pui mana pe telefon si sa suni!
-Da si mie mi-a fost dor de tine, mama. Rayland se apleca si o saruta pe obraz, inainte de a-i oferi unul din zambetele sale rare. Ma bucur sa vad ca esti la fel de plina de viata ca de obicei.
Isi ridica privirea si o indrepta spre barbatul din spatele mamei sale.
-Frank, ce mai faci? Nu te-ai mai vazut de mult.
-Imbatranesc, baiete. Cu o sotie ca mama ta, e cam greu sa tin pasul. Se incrunta cand femeia il lovi cu cotul in coste.
-Sa vezi ce greu o sa ti pasul, daca va trebui sa dormi in camera de oaspeti in seara asta. Barbatul ii zambi si ridica din umeri deloc intimidat de amentitare. Probabil nu era prima oara cand o auzise, cocluziona Kyle, in timp ce urmarea scena de langa portiera sa.
-Tu cine esti?
Kyle tresari si se uita in jos la fetita ce il privea cu ochi mari suspiciosi si il tragea de pantaloni. Dori sa-i raspunda, dar nu apuca caci fetita se intoarse spre Rayland.
-Unde e Philipe? El de ce nu a venit cu tine? Mi-a promis ca ma va invata sa fac poze. Si cine e el? intreba fetita aratand cu degetul spre Kyle.
Pentru un moment se lasa peste toti linistea. Privirile lui Kyle si ale lui Ray se incrucisara, iar baiatului nu-i placu ce vede. Parintii lui Ray ii oferira o privirea prin care el banuia ca incercau sa se scuze.
Femeia veni langa fetita si ii ciufuli parul.
-Maria, ti-am spus ca Philipe a plecat intr-o calatorie si ca nu se va mai intoarce, ii explica femeia cu o voce blanda. Si nu e frumos sa-l arati pe prietenul fratelui tau cu degetul. Cere-i scuze.
-O sa faca poze? fetita isi ridica ochii inocenti spre mama ei si astepta raspunsul. Deaia a plecat?
-Da, iubito. Philipe o sa faca cele mai frumoase poze.
-Dar de ce a plecat fara Ray? Nu s-a gandit ca Ray o sa se simta singur?
-Nu a avut incotro. A facut ceea ce a trebuit sa faca.
Fetita ofta, apoi il privi inca o data pe Kyle. Acesta se lasa pe vine ca sa fie la acelasi nivel cu ea si ii zambi, chiar daca nu vroia altceva decat sa devina invizibil.
-Buna, Maria. Eu sunt Kyle. Ii oferi mana. Imi pare bine sa te cunosc. Fetita i-o accepta fara sa ezite, continuand sa-l priveasca la fel de intens.
-Tu sti sa faci poze?
-Nu la fel de bine ca si Philipe, dar...
-Bun, zise fetita dintr-o data. Lasa ca atunci te voi invata eu. Nu e greu, dar trebuie sa ai rabdare si sa incerci sa vezi nu doar sa...
-...privesti, o completa baiatul amuzat.
-Da. Vezi ca deja inveti? Cateva zile cu mine si vei face cele mai grozave poze.
-Sunt sigur de asta.
-Dar trebuie sa ma asculti. Pentru ca eu stiu ce trebuie sa faci.
Kyle se chinui sa ramana serios, chiar daca il bufnea rasul. Privindu-l cu coada ochiului pe Ray, observa ca si el incerca sa-si pastreze mina serioasa a fetei.
-Desigur, doamna profesoara.
-Domnisoara, il atentiona fata, incruntandu-se.
-Poftim?
-Nu sunt maritata inca. Cand vazu ca baiatul o priveste ciudat, continua. Nu am gasit inca omul potrivit.
Kyle o aproba printr-o miscare a capului nestiind ce sa zica.
-Gata, Maria, nu-l mai inebuni pe prietenul fratelui tau. Nu e frumos. Femeia ii oferi lui Kyle in zambet. Bine ai venit la CroSsRoadS Ranch. Eu sunt Helen Sue, iar el e sotul meu Frank, zise aratand spre barbatul ce inca se afla langa Ray. Iar domnisoara asta mica ce nu mai stie ce sunt alea manierele, este Maria.
-Imi pare bine de cunostiinta, doamna Helena. Eu sunt Kyle Lancaster. Stranse mana ce ii fusese oferita si incerca sa zambeasca, chiar daca nu se simtea tocmai la locul lui. Imi pare rau daca v-am luat pe nepregatite. Daca stiam ca Ray nu v-a sunat...se opri in mijlocul frazei si se intoarse spre barbatul ce il privea amuzat.
-Daca nu ai sunat si nu ai mai venit pe acasa in ultimii 5 ani, cum ai vorbit cu intendentul mosiei despre afacerea asta?
-Ce afacere? intreba Frank. Rayland, despre ce e vorba? Eu sunt intendentul si nu...
-Cred ca ar fi mai bine daca am merge inauntru, il intrerupse Ray repede, deschizand portbagajul masinii si luand de acolo cele doua geamantane micute. Nu esti de aceeasi parere, mama. E cam cald afara si Kyle nu e tocmai obisnuit cu caldura asta arida...
-Da, cum sa nu. O cert pe Maria ca nu are maniere, dar nici eu nu-s mai buna decat ea. Imi cer scuze ca v-am tinut aici afara. Hai, draguta, il indemna pe Kyle. Nu are rost sa ramanem in soarele asta.
Kyle ii oferi lui Ray o privire ce insemna vom discuta mai tarziu despre asta. Sa nu crezi ca ai scapat, dar tacu si ii urma pe ceilalti inauntru.
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui