[Terminat] I just wanna love you!

[Addeh]

My dear, in sfarsit ei postat. Well, stiu ca trebuia sa comentez acum, dar am ceva teme
Revin cu un edit diseara. Aaa, si faza cu mieii a fost comica rau
________________________________
[ EDIT]
Iata ca am ajuns mai devreme Pai cei doi chiar nu pot sta separati (My dear god, love is in the air! )
Off, si eu care speram la ceva "actiune" din partea baietilor, dar si a musafirilor. Adica, c` mon! Este imposibil ca vreun tip de`acolo sa fie bi or smth? Sper ca ne vei aduce muuulte surprize in urmatorul capitol. Nu stiu de ce, but this chapter is too small, in comparatie cu ce scriai tu de obicei. Eh, se mai intampla
Asa cum am mai spus, mieii mi-au placut
Te las, scumpa mea bye bye

[Yaoi Queen]

JESUS CHRIST! In sfarsit pot sa iti las comment?! Spune-mi ca da
Citesc la ficul asta de cateva zile si citeam cate doua capitole pe zi pentru ca altfel incepeau sa ma doara ochii >.> ce face calculatorul asta, da' ce faci tu cu ideile tale Serios, m-ai rupt in figuri, in sensul cel mai bun posibil Abia asteptam sa ajung acasa si sa citesc, si azi nu am mai avut parte decat de un capitol dar m-am bucurat ca am ajuns la zi
Am vazut ca ai unele greselute(tastare, exprimare) dar crede-ma am trecut peste ele ca izvorul peste pietre Pentru ca am fost in totalitate atrasa in poveste :X in plus, cerd ca majoritatea ti-au fost mentionate ^^
Chiar te laudam acum cateva zile unei prietene pentru ca imi place ca stii despre ceaa ce vorbesti cand vine vorba de jurnalism si chiar si de medicina ^^
So sweetheart, ai de gand sa imi aduci o fericire mare in curand si sa pui nextul? ma doare sufletul sa stiu ca am citit un singur capitol intr-o zi pentru prima oara din ficul asta
Sincer, il ador si il ador pe Jess!.... si pe doctorasul nostru(of course) totul e perfect:]
And I want more ^^
so please write it soon, hon :X
*hugs*

[MiraA]

Ms de comm-uri fetelor...si cum azi e martisorul si toate vrem sa ne delectam cu ceva...pus si eu next-ul poop

***

Cand se trezi camera era cufundata intr-o lumina puternica. Clipi de cateva ori, pana ce ochii lui se obisnuisera cu lumina, dupa care se ridica confuz din pat. Blake nu mai era acolo. Probabil, candva in cursul noptii, se ridicase si plecase inapoi in camera lui. Se uita la ceasul de pe perete, intrebandu-se de ce e asa de liniste in casa. Oare plecasera pe undeva si nu-l trezisera si pe el? Primi numaidecat raspunsul la intrebare: era doar 6 dimineata. Probabil nu nimeni nu se trezi inca. Se ridica in picioare si merse in bucatarie. Avea nevoie acuta de o cafea. Se uita in jur, pana ce vazu filtrul de cafea pe care il porni. Norocul lui ca punga de cafea era pe bufet. Va face destula pentru toata lumea. Asta era o regula pe care o invatase in anii de cand era jurnalist si colinda lumea: primul care se trezeste face cafeaua si ultimul care termina de mancat, spala vasele. Lua o cana si-si turna din lichidul maroniu si amar din care gusta apoi, ca sa se asigure ca e destul de tare. Bine macar ca stia sa faca o cafea decenta. Se reintoarse in living si lua de pe masuta carnetelul unde incepuse sa-si faca niste notite despre ce aflase in seara precedenta. I-ar fi placut sa foloseasca laptopul, dar nu vroia sa-l trezeasca pe Blake.
In scurt timp se lasa acaparat de munca sa, la fel cum facea intotdeauna, pana ce auzi in jurul sau niste pasi usori. Ridica privirea intrebatoare spre femeia care mergea tiptil.
-Buna dimineata, Hana.
Femeia se intoarse spre el si ii zambi cu caldura.
-'Neata. Nu stiam ca te-ai trezit deja. Cum ai dormit?
-Bine, multumesc.
Hana intra in bucatarie si se invarti un pic, parand a cauta ceva.
-Ar trebui sa fac o cafea, dar pur si simplu nu stiu unde am pus plicul. Off!
-E acolo, langa cafetiera, zise Jesse ridicand-se de pe canapea. Sper ca nu te superi, dar am facut eu niste cafea.
Hana zambii,linistindu-se instantaneu.
-Multumesc, dar nu trebuia sa te deranjezi.
-Nu a fost niciun deranj. Imi place sa petrec timp in bucatarie. Tanarul se aseza la masa langa femeie si sorbi din propria cafea, ce se racise intre timp.
-Serios?! femeia parea cu adevarat uimita. Eu, una o detest. Niciodata nu am fost in stare sa invat sa fac ceva comestibil de mancare. Dar nici nu mi-a placut. Pot afirma cu sinceritate, dragul meu, ca sunt un dezastru in bucatarie. Femeia incepu sa rada.
-Haide, nu poate fi asa de rau. Pun pariu ca daca ai avea un pic de antrenament, ai reusi sa inveti.
-Ha...nu stii ce zici! am incercat de atatea ori. Am facut chiar si cursuri o data.
-Din tonul tau banuiesc ca nu a iesit prea bine. Pe Jesse il amuza situatia. Nu se asteptase ca mama lui Blake sa fie atat de simpatica si amuzanta.
-Pai sa zicem ca au fost norocosi ca au avut asigurare.
Pe Jesse il izbucni rasul.
-Ce s-a intamplat mai exact?
-Am dat foc la cladire. Vazand ca tanarul o priveste uimit adauga...ei bine, prima data am dat foc la o draperie, apoi de la draperie a luat foc un covor si...pana sa ajunga cineva cu extinctorul toata incaperea era mai mult sau mai putin in flacari. De atunci Hank nici macar nu vrea sa auda ceva de gatitul meu. Hana ofta.
Jesse nu se mai putu abtine si izbucni in ras. Asa ceva nu mai auzise pana atunci.
-Scuze, scuze...dar e amuzant, zise acesta printre lacrimi.
Hana se imbufna pentru un moment, dar vazand cu cata pofta rade tanarul, incepu si ea sa rada.Privindu-l asa cum statea la ea in bucatarie, dis-de-dimineata, in haine de casa, tot ciufulit si totusi aratand atat de bine, intelesese de ce fiul sau era innebunit dupa el. Pentru ca da, era cu adevarat nebun dupa baiatul din fata ei.
-Acum ca avem musafiri mi-ar fi placut si mie sa gatesc ceva, nu sa comand mancare de la restaurant. Ofta. Orice femeie vrea sa se madreasca cu ceea ce gateste.
Jesse o privi si ii veni o idee. Nu putea sa fie un dezastru chiar asa de mare in bucatarie.
-Te ajut eu sa gatesti ceva pentru cina din seara asta, daca vrei.
Hana il privi nehotarata timp de cateva momente, nestiind ce sa faca.Sa riste sau nu?
-Te pricepi la gatit? intreba suspicioasa.
-Nu o sa otravesc pe nimeni, zise baiatul amuzat.
-Mi-ar placea la nebunie!
Jesse observa cum femeia din fata sa se transforma intr-o adolescenta fericita si fara stare. Era bucuros ca printr-un gest atat de marunt reusise sa o faca sa se simta asa.
-Ce ai vrea sa gatesti?
-Habar n-am. Ti-am zis ca nu ma pricep deloc. Uite, zise femeia deschizand frigiderul, e gol.Nici macar nu am mancare in casa. Singurul lucru pe care il am e cafeaua si niste cereale, zise scotocind prin bufet. Vrei?
-Nu merci, dimineata beau doar cafea. Jesse se gandi un pic. Am putea sa mergem in oras la cumparaturi. Ne hotaram la supermarket ce vom face de mancare.
-Ce idee buna, zise femeia din ce in ce mai incantata. In cateva minute, de cand stateau de vorba, Hana ajunse la concluzia ca nu ar deranja-o daca acest tanar ar deveni ginerele ei. Dar, in fond, asta nu era treaba ei. Oricum, un lucru il stia sigur: dintre Jesse si Issabela, il prefera pe Jesse. Oricum vom avea destul timp la dispozitie, avand in vedere ca Hank doreste sa-l ia pe Blake cu el la birou.
Informatia ii capta atentia lui Jesse. O privi mirat pe Hana pentru cateva secunde, apoi isi concentra atentia asupra cafelei.
Imi pare rau, zise femeia. Nu stii nimic despre asta...Sper ca nu te superi. Se apropie de tanar si ii puse mana pe umar pentru a-l consola. Stiu ca Hank poate fi foarte enervant, dar e un om bun si ii vrea numai binele lui Blake. Femeia ofta. Ii va lua ceva timp sa se obisnuiasca cu ideea ca voi doi formati un cuplu.
-Stiu, Hana, zise baiatul impaciuitor. Daca as fi in locul lui as face la fel. In plus, cred ca un timp petrecut impreuna le-ar prinde bine. Poate asa isi vor rezolva macar o parte din conflicte.
-Imi place cum gandesti, dar de data asta esti un pic prea optimist. Eu ma voi bucura daca diseara se vor intoarce intregi.
Amandoi izbucnira in ras. Era un mare daca. Cine stie, gandi Jesse, miracolele exista, nu-i asa?
-De ce radeti cu atata pofta? intreba o voce somnoroasa din capul scarilor.
Cei doi complici isi intoarsera privirile spre persoana care casca de zor. Era Blake.
-'Neata, zisera amandoi in cor, izbucnind din nou in ras.
Blake ii privi si ridica din umeri, apoi intra in bucatarie cu intentia de a-si pune o ceasca de cafea.
-Sigur nu a-ti pus ceva in cafea? intreba sarcastic. Ce aveti de radeti atat? Am ceva pe fata?
-Nu, draga, nu te mai incrunta asa, zise Hana inca chicotind. Aveam si noi secretele noastre. Ii facu cu ochiul lui Jesse, dupa care iesi din incapere. Ma duc sa ma schimb, pana una alta.Vorbim mai tarziu Jesse.
-Bine, zise tanarul cu un zambet inca pe buze
-Ce naiba a fost asta? vocea morocanoasa a lui Blake ii atrase atentia.
-Nimic, vorbeam si noi. De ce nu esti deja imbracat?
-Imbracat pentru ce?
-Nu trebuie sa mergi cu tatal tau?
-N-are decat sa ma astepte, daca vrea sa merg. Blake il privi pe tanar cu parere de rau. Sperase sa petreaca ceva timp impreuna, dar nu prea avea noroc. Imi pare rau ca trebuie sa plec. Crezi ca te vei descurca pana ma intorc?
-Hey...ma insulti. Sunt perfect capabil sa am grija de mine. Am facut-o si pana sa te cunosc pe tine, iti amintesti?
-Mda, dar nu la ai mei in casa. Promite-mi ca ai grija ce faci pe aici, zise redevenind serios. Nu lasa pe nimeni sa te provoace, caci sunt multi care vor incerca.
-Stai linistit. Nu am degand sa intru in belele. Promit. Un zambet inocent ii aparu pe fata.
-Sa ne ajute Dumnezeu. De obicei cand promiti ca vei avea grija se intampla cele mai mari nenorociri.
Isi terminara cafelele in liniste, dar privindu-se cu oarecare interes. Cat de mult si-ar dori sa fie in L.A. sa profite de cateva clipe de singuratate, unul in bratele celuilalt. Blake se ridica si porni spre camera lui, iar Jesse il urma. Nu aveau nevoie de cuvinte. Cuvintele nu puteau exprima ceea ce simteau ei, acea dorinta arzatoare ce le macina sufletele. Odata ajunsi in camera, Jesse inchise usa cu cheia, dupa care il cuprinse pe Blake in brate, sarutandu-l cu pasiune. Pentru prima oara luase initiativa. Ii prinse tricoul cu mainile si-l ridica, incepand sa-i atinga pieptul cu nesat, in timp ce buzele sale se plimbau pe pielea incinsa a gatului.
-Te vreau, ii zise cu o voce plina de dorinta.
In primul moment Blake fusese mai mult decat uimit de atacul tanarului, dar, apoi uimirea se transforma in dorinta si dorinta in placere pura. Gura lui era atat de calda,de dulce...incat nu mai rezista. Isi incolacii bratele in jurul lui si-l stranse cu putere, raspunzadu-i la sarut cu toata fiinta sa. Ii deschise gura, lasandu-si limba sa cutreiere lacasul umed, incepand un joc excitant, deosebit de erotic. Simti cum mana tanarului coboara pe abdomen in jos, tot mai jos pana cand atinse locul dintre picioare. Scapa un geamat.
-Jesse...ce-mi faci tu mie!?
Tanarul zambi si se desprinse din imbratisare atat cat sa-l poata impinge pe Blake pe pat.
-Ce pot sa-ti fac? Ma tin de promisiune, zise cu un zambet pervers pe fata, dupa care se urca peste Blake, incepand din nou sa-l desmierde cu sarutari usoare. Limba lui se plimba incet pe toata suprafata torsului, ajungand intr-un final la cele doua sfarcuri ce erau intarite de placere. Le stranse usor intre dinti, observad cum trupul celuilalt se incordeaza. Zambi. Si el putea sa domine. Se lasa mai jos, dand la o parte pantalonii scurti pe care ii purta doctorul si incepu sa-si plimbe mana pe barbatia lui. Apoi inlocui mana cu limba trecand-o pe toata suprafata organului erect, gustand si provocand.
Simtea ca innebuneste. Niciodata nu cunoscuse o tortura mai dulce ca aceasta. Cand gura tanarului il cuprinse crezu ca se va face de ras acolo, dandu-si drumul. Era atat de bine. Nu mai rezista...il prinse pe Jesse, si cumva, nici el nu stia cum, reusi sa-i smulga pantalonii de pe el. Il trase mai aproape, lasandu-l totusi deasupra si-l patrunse printr-o miscare brusca.Trupul tanarului se incorda si se arcui din cauza invaziei intime, de pe buze scapand un scancet. Blake incepu sa se miste, prima data usor, apoi din ce in ce mai repede.
-Blake...nu...th..e..oprii. Blake isi schimba pozitia, ridicandu-se in sezut, cuprinzandul pe tanar in bratele sale. Ii saruta pielea incinsa a gatului pe masura ce patrunderile devenau mai adanci. Jesse se agata de el, nemaiavand forta necesara pentru a face nimic. Simtea cum ceva dinauntrul sau se rupe.
-Blake...Isi arcui trupul, infingandu-si unghile in umerii barbatului. Blake ii cuprinse buzele intr-un sarut adanc inainte de a se lasa si el in voia placerii. Se avanta inca o data in trupul ce ii tremura in brate, soptindu-i vorbe dulci la ureche. Amandoi se lasara pe pat, extenuati si transpirati, inca tinandu-se in brate.
-Te iubesc. Vocea lui Jesse era atat de sigura cand spusese aceste cuvinte. Nu continea nici macar o urma de indoiala.
Blake se simti cuprins de o caldura ciudata. Il iubea...ii spusese ca-l iubeste. Ii depuse un sarut pe frunte. Ar fi vrut sa-i zica si el acelasi lucru, dar cuvintele nu vroiau sa iasa. Se uita in ochii lui Jesse, acei ochi incredibili de frumosi, dar nu putuse sa zica nimic, iar Jesse se pare in intelesese asta.
Se ridica si-si aduna hainele de pe jos, dupa care se imbraca.
-Imbraca-te sau o sa intarzii, ii zise zambind. Dar zambetul nu-i luminase si privirea.
Iesii afara si inchise usa in urma sa.

[MiraA]

***

Pe cine mintea? Se simtea un pic dezamagit, dar pana la urma la ce se astepta? La o declaratie de dragoste din partea lui? Pe de-o parte.. Poate ca da, dar undeva in adancul sufletului stia ca nu va primi asa ceva. Jesse ofta pentru a suta oara de cand se afla in supermarket. Hana il privea curioasa, dar nu zisese nimic in legatura cu starea posomorata in care se afla tanarul. Banuia ca Blake facuse ceva. Off, uneori si copilul ala era inconstient. Va trebui sa aiba o discutie cu el destul de curand.
- Gata, zise Jesse intr-un final. Am luat to ce era pe lista. Acum nu ne mai ramane decat sa gatim.
- Usor de zis, greu de facut. Te intreb inca o data, zise Hana in timp ce asteptau amandoi la casa, esti sigur ca vrei sa faci chestia asta? Nu e prea tarziu sa te razgandesti.
- Ti-am mai zis de nu stiu cate ori ca da. Iti faci prea multe probleme. Vom gati, nu mergem la razboi. Pe Jesse il amuza situatia, si cumva ii ridica moralul. Mama lui Blake era atat de simpatica.
- Buna, Hana, zise femeia de la casa cand ajunsera ei la rand. Cum de faci atatea cumparaturi?
- Am musafiri, deci vreau sa gatesc, zise Hana cu mandrie.
Femeia zambi un pic si o privi mirata.
- Esti sigura? Adu-ti aminte ce ai patit ultima data cand...
- Aia a fost atunci, acum am ajutor si femeia il arata pe Jesse care astepta rabdator.
- O, cine e tanarul acesta dragut? Caserita il masura din cap pana in picioare pe Jesse, fiind fascinata de frumusetea lui.
- E ginerele meu.
Jesse aproape scapa plasele din mana cand o auzi pe Hana. Ginere? Cine, el?
Caserita clipi uimita.
- Hana, nu stiam ca ai si o fata...
- Pai nu am. Pe chipul Hanei era cel mai natural zambet posibil. Cybil, ti-l prezint pe Jesse, iubitul lui Blake.
Femeia ramasese cu gura cascata la propriu. Il privi pe Jesse ca pe un extraterestru si aproba pierduta din cap.
- Imi pare bine, zise intr-un final.
- Placerea e de partea mea. Jesse folosi cel mai galant ton posibil si zambetul sau de jurnalist, dupa care ii facu un semn discret Hanei sa plece. Bine macar ca femeia isi dadu seama.
O salutara pe caserita, care inca il privea intr-un mod destul de ciudat si iesira afara in frig.
- Nu-mi vine sa cred ca ai zis asa ceva, zise tanarul de indata ce porni masina.
- De ce? Am zis adevarul, nu-i asa? Esti iubitul fiului meu si prin urmare ginerele meu.
- Pai... Aa... Cam asa ceva, dar totusi... Jesse ofta. Nu are importanta daca pe tine nu te deranjeaza.
- Cum sa ma dernajeze cand fiul meu a gasit in sfarsit persoana potrivita?
Jesse o privi, nestiind ce sa zica. El era persoana potrivita? Ofta. Sigur Blake nu-l vedea asa, dar isi promisese ca nu se va gandi la asta. Nu avea niciun rost.

Odata ajunsi acasa se apucasera de gatit. Intreaga operatiune dura aproximativ patru ore. Desigur ca ar fu durat numai doua daca Hana nu ar fi reusit sa arda friptura si sa taie sosul pentru paste. Vrusese sa se lase pagubasa, dar Jesse o trase inapoi in bucatarie, explicandu-i cum sa faca una si alta. Pana la urma reusisera sa termine. Iar partea buna era ca bucataria era inca intacta, nu tocmai curata, dar intacta, iar Hana era in culmea fericirii. In seara asta va gati cina preparata de ea. Se intreba ce mutra va face sotul ei cand va vedea. Abia astepta...

Ii venea sa-si ia campii. De trei ore statea si il asculta pe tatal sau cum vorbeste despre ceva afaceri imobiliare. Asta nu era domeniul lui, nu intelegea nimic. Era ca si cum ii vorbeau in chineza. Capul il durea si mintea ii fugea la Jesse. Nu mai vorbise cu el de cand plecase din camera. Pe cand coborase, tanarul era deja pelcat cu mama lui la cumparaturi. La naiba, de ce nu-i spusese ca-l iubeste?
- Blake, esti atent?
Vocea lui Hank il scosese din starea de visare. Clipii si se uita inca o data pe actele din fata sa. Nu,nici acum nu intelegea nimic.
- Mda, cum sa nu fiu?!
- Ai face bine sa fii, caci intr-o buna zi toate astea...
- ... iti vor apartine, continua doctorul in locul lui. Stiu discursul, tata, nu te mai obosi. Dar ti-am mai zis ca asta nu e domeniul meu si ca nu ma intereseaza.
Hank ofta. Nu se schimbase deloc. Fiul sau era la fel de incapatat ca intotdeauna.
- In fine... Hai atunci sa le lasam pe alta data si sa mergem acasa sa mancam. E ora cinei imediat, zise uitandu-se la ceasul de pe mana.
- In sfarsit...


Cand ajunsera acasa ramasesera cu adevarat surprinsi. Masa era frumos aranjata cu fel de fel de bunatati. Hank ramasese uimit. Nu stia ca firma de catering facea si asa ceva. In decursul zilei aflasera ca prietenii lui Blake intentionau sa mai ramana inca vreo doua nopti, asa ca masa era aranjata pentru zece persoane. Hana era in culmea fericirii. Acum avea in sfarsit sansa demonstrze ca e o buna gospodina.
- Haide-ti, asezati-va la masa pana nu se raceste de tot! Deja ati intarziat.
Toata lumea o asculta.
- Va place? intreba dupa cateva minute in care ii lasa sa deguste in liniste.
- E delicios. De cand restaurantul face si asa ceva? intreba Hank. Mancare era cu adevarat buna si parea facuta in casa. Ii aducea aminte de mancarea pe care o maca in copilarie.
- Nu restaurantul a gatit-o, ci eu, zise cu mandrie femeia. Atat Hank cat si Blake aproape ca se inecara cand auzisera. Bine, m-a ajutat si Jesse un pic. Il privi pe tanar si ii facu cu ochiul. Bine, un pic mai mult.
Blake se incrunta.
- Nu stiam ca tu stii sa gatesti! Sunase ca un repros, dar nu asta ii fusese intentia. Nu era prima oara cand mancase asa ceva. Mancarea avea un gust anume. Abia atunci ii picase fisa ca de fiecare data cand mancase la Jesee, de fapt macare nu fusese comandata, ci gatita de catre el.
- Am si eu hobiurile mele, zise tanarul ridicand din umeri.
- Felicitari, fiule, ti-ai gasit o muiere perfecta, zise Hank sarcastic.
Hana il pironi cu privire si acesta tacu. Off, de ce trebuia ca tanarul acesta sa fie atat de perfect?! In adancul sau stia ca este un copil bun, muncitor si onest, dar asta nu il facea sa se simta mai bine. Nu era normal ca fiul sau sa iasa cu un... Barbat.
- Felicitari, zise Antony, mancarea e delicioasa.
- Multumesc. In sfarsit cineva care apreciaza tot efortul pe care eu si Jesse l-am depus.
Restul cinei trecuse fara incidente majore. Dupa ce toata lumea se ridica de la masa, Jesse incepu sa stranga farfuriile si sa le duca in bucatarie. El terminase ultimul de mancat, asa ca se apuca sa le spele. Blake venise sa-l ajute. Timp de cateva minute niciunul nu zisese nimic, apoi, nemaisuportand tacerea, Blake il intreba:
- De ce nu mi-ai zis ca de fapt tu gateai?
- Avea vreun rost? De fiecare data iti placea mancarea. Nu conta daca credeai ca am gatit eu sau ca am comandat-o.
- Conta pentru mine. Blake il prinse de barbie si-i intoarse chipul spre el. Multumesc pentru masa. Isi lasa buzele sa le atinga pe ale tanarului pentru cateva clipe. Cand inceta, observa ca Jesse avea obrajii usor imbujorati. Nu-i venea sa creada ca inca se mai rusina. Dupa tot ce facuse in dimineata aceea...
Terminara de spalat si de sters vasele si se alaturara celorlalti fix in momentul in care Hank isi expunea marele plan.
- Maine vom merge la vanatoare! Vocea lui rasuna in intregul living. Propun un concurs. Ne impartim in trei echipe si prima echipa care vine acasa cu o caprioara castiga.
Din incapere se auzeu murmure de aprobare. Majoritatea erau de acord.
Cand il observa pe Jesse intrand cu Blake in urma lui isi indrepta toata atentia spre el.
- Tu ce zici, intri in joc? Sau preferi sa stai acasa si sa faci de mancare?
Omul asta nu avea de gand sa se potoleasca, iar el se cam saturase sa fie luat peste picior. Era barbat, ce mama naibii! Fusese in cele mai periculoase locuri ale lumii, nu mai avea de gand sa-i permita batranului astuia sa-si bata joc de el.
Expresia i se schimba, ochii ii devenira reci, atat de reci incat batranul simti ca-i ingheata sufletul. Era obisnuit sa-l vada pe tanar cu figura aceea de copil nevinovat pe chip, nu asa. Pana la urma va fi interesant.
- Ma bag, zise Jesse cu o voce fara inflexiuni. Care-i miza?
- Echipa care prinde prima caprioara castiga.
- Numai una? Tonul lui Jesse deveni sarcastic. Cu cine fac echipa?
- Cu mine, zise batranul zambind.
Tensiunea din atmosfera se mai risipi cand interveni si Blake.
- Nu, nici nu ma gandesc. Se intoarse spre Jesse. Nu vei merge la vanatoare. Ce dracu`, abia ti s-a vindecat rana din umar. Nu e momentul sa mergi si sa te plimbi prin frig.
- Aa, pai daca sotul nu-ti da voie, il atata Hank pe tanar, atunci cred ca va trebui sa facem alte echipe.
- Am zis ca vin. Nu mai e nimic de discutat. La ce ora sa fiu gata?
- La cinci, dragul meu. Crezi ca vei fi in stare sa te trezesti?
- E perfect, zise Jesse, dupa care facu stanga imprejur si pleca spre etaj.

[Addeh]

Oh, capitolul! ^^ De cand asteptam...
Da` bine, vroiam putina actiune si sunt sigura ca o s-o am in urmatorul capitol
Revenind, treaba cu vanatoarea ma incanta, mai este si prin padure * laughs * Aaa, da... Am uitat sa imi exprim opinia in legatura cu parintii lui Blake, incep sa-i simpatizez mai mult. Hana este tare rau, nu ma asteptam sa zica asta in fata caseritei. Saracul Jesse, confuz.. :]
Well, dear, ca de obicei, lucrezi nemaipomenit. Vino repede cu neext
Te pup and Byeh ^_^

[MiraA]

Ms fetelor de commuri...am venit mai rpd cu nextul poop si sper sa va placa

***

In living se lasa linistea. Blake isi privea amenintator tatal.
-Nu stiu ce pui la cale, dar, daca pateste ceva, vei regreta ziua in care m-am nascut! Ai inteles?
-Nu te impacienta asa, fiule. E barbat in toata firea, nu? Deci poate sa aiba grija de el intr-o mica excursie de vanatoare. Nu crezi ca esti prea protectiv? Nu este o domnisoara la anaghie, nu reusi Hank sa se abtina.
-Tot ce ti-am spus a fost in calitate de doctor. Nu e un moment bun se fastaceasca prin frig. Dar vad ca pe tine nu te intereseaza, zise dupa un moment de tacere. Vin si eu. Antony faci echipa cu mine?
Barbatul il privi mirat, dar dadu din cap in semn ca da.
Blake aproba si pleca din incapere fara sa mai zica nimic. Trebuia sa-l gaseasca pe Jesse si sa poarte o discutie cu el.
Intra in camera sa si-l gasi stand intins pe pat cu laptopul in brate.
-Ce naiba crezi ca faci? De ce ai acceptat?
Jesse se ridica oftand. Se astepta la asta.
-Ce as putea sa fac? Ma voi conforma. M-am saturat sa ma priveasca ca pe o domnisoara, sa ma umileasca, sa-si bata joc de mine. Pur si simplu m-am saturat. Am crezut ca, daca voi tacea si-l voi lasa in pace va inceta, dar mai rau am facut. Daca mergand la vanatoare ii voi castiga respectul, atunci fie. Maine vom vanam caprioare.
-Esti intreg la cap? Blake simtea ca plesneste de nervi. Ai fost vreodata la vanatoare sa stii cum este?
-O singura data. Nu prea mi-a placut, dar nu coteaza acum..
-Pe frigul asta? De ce a trebuit sa accepti? De ce?
-Ti-am spus de ce! Jesse se pierdu de tot cu firea, incepand sa ridice tonul. Am si eu mandria mea. Sunt perfect capabil sa am grija de mine, multumesc de increderea pe care mi-o acorzi.
-Aici nu e vorba de incredere...
-Ba de incredere e vorba, i-o taie tanarul. Gata cu discutia asta. Vorbim maine dimineata.
Iesi din camera, trantind usa dupa el cu putere.

Nu dormise toata noaptea. Ii parea rau ca isi pierduse cumpatul cu o seara inainte si ca urlase la Blake, dar nu avea de gand sa-si ceara scuze. Va prinde nenorocita aici de caprioara, daca va trebui. Injura incet si-si verfica inca o data rucsacul. Avea tot ce ii trebuia. Acum nu mai ramanea decat sa vina si ceilalti.

O ora mai tarziu erau toti adunati in fata casei. In loc de 3 echipe, erau patru. Dupa niste ultime discutii se urcasera in masini si plecara. El si Hank trebuiau sa merga cativa kilomerii in partea de nord in timp ce masina lui Blake se indrepta spre sud. Jesse ofta. Nici macar nu se salutasera in dimineata aceea. Sigur Blake era inca nervos. De ce toata i se intamplau numai lui?
-Pustiule, sper ca te pricepi cat de cat la manuitul unei pusti. Nu am degand sa pierd din cauza ta. Tonul plin de repros a lui Hank il facu sa-si revina
-Cat de cat. Nu va faceti probleme, am venit aici sa castig, nu sa pierd.
-Sper. Caci, daca ma vei incurca, te voi lasa in urma.
-Stiu. Isi concentra privirea pe umbrele copacilor. Inca era intuneric, dar in curand va iesi soarele. Jesse se pregati mintal pentru ce avea sa urmeze. Nu va fi deloc o zi usoara...

Mergeau deja de trei ore, afundandu-se din ce in ce mai mult in padure. Jesse ajunsese la concluzia ca Hank fie isi cam pierduse mintile, fie vroia sa-l omoare si sa-i ascunda trupul pe aici pe undeva. Se uita pe harta. Deviasera de pe drumul initial de vreo ora si batranul nu dadea semne ca ar vrea sa se intoarca. Nici macar nu vazusera vreo urma de caprioara in zona. Tanarul nu zisese nimic, continuand sa-l urmeze in liniste si cu ochii in patru, dar dupa inca doua ore de mers se opri.
-Cred ca ar trebui sa ne intoarcem.
-De ce? Ti-e frica, intreba Hank cu un ton batjocoritor.
-Nu, dar vremea se inrautateste. Va incepe sa ploua in curand. Nu vreau sa ne prinda aici o ploaie.
-Un pic de apa nu va face rau nimanui. Hank stia ca baiatul are dreptate, dar nu era pregatit sa mearga acasa cu coada intre picioare. Nu era genul sau sa piarda un concurs. Dimineata aceea nu se dovedi a fi una buna. Caprioare nu gasisera, iar tanarul se arata perfect capabil sa tina pasul cu el. Nu avea ce sa-i reproseze si asta il calca pe nervi.
-Inca nu. Nu plec de aici fara o caprioara. Se avanta mai adanc in padure. La un moment dat auzi un sunet, un fosnet de frunze. Se lasa pe vine si privi in jur curios, asteptand sa vada o turma de caprioare, dar in loc de asa ceva, privirea sa intalni un lup de toata frumusetea. Inlemnii, nestiind ce sa faca. Traise mult timp in aceasta zona, dar nu vazuse niciodata un lup.
-Nu faceti miscari bruste. Vocea lui Jesse se auzea din spatele lui ca o soapta. Lupul isi casca gura, maraind si aratadu-si coltii.
Hank incepu sa tremure. Animalul se apropie de ei cu pasi inceti.
Batranul se sperie dea dreptul si facu un lucru instinctual: se intoarse si alerga. Jesse il urma, nemaiavand ce sa faca. In urma lui auzea pasii grabiti ai lupului si urletul sau.
Nu stia de cat timp alearga. Inima ii batea cu putere si respiratia ii devenea din ce in ce mai grea. La un moment dat il pierdu pe Hank din vedere, dar prea tarziu isi dadu seama de ce. Venind cu avant, nu observa valea ce o sapase raul in padure si care era ascunsa de vegetatie. Era deja tarziu...isi pierdu echilibrul, cazand, urmandu-l pe Hank jos, in rau. La contacul cu apa rece tot aerul ii iesise din plamani. Se zbatu, incercand sa iasa la suprafata pentru a trage o gura de aer. Pana la urma reusi, batand cu putere din maini si picioare, pentru a se mentine la suprafata. Il vazu si pe Hank, care la randul sau se lupta cu apa. Inota pana la el cu greutate si-l prinse pe barbat de brate, incercand sa-l ancoreze de propriul trup. Curentul raului era puternic, ducandu-i tot mai mult la vale, departe de locul unde fusesera initial. Pana la urma tanarul reusi sa se apropie de mal. Isi trase trupul si pe cel a lui Hank afara din apa rece ca gheata si respira adanc, incercand sa-si umple plamanii cu aer.
-Hank, esti bine?i ntreba printre gafaieli.
-Da, zise batranul, respirand cu greu.Tu?
-Si eu...cred.
Statura acolo intinsi o vreme, racapatandu-si suflul, dar vantul rece ii facu sa tremure.
-Trebuie sa plecam de aici, zise Jesse. Trebuie sa ne incalzim pana nu facem hipotermie.
-Ai dreptate. Vocea batranului era tremuranda. Nu mai avea vlaga, iar cand incerca sa se ridice, o durere ii sageta glezna.
Jesse ii privi piciorul, ajungand la concluzia ca glezna era rupta. Nu era deloc bine. Erau uzi, temeratura scadea din ce in ce mai mult, se anunta o furtuna si glezna lui era rupta. Nu vor ajunge departe asa. Spera din tot sufletul sa gaseasca un loc unde sa se poate incalzi...

[Addeh]

Of, crede-ma , Aisu, ca si pe mine m-a tinut cu sufletul la gura.
Stiam ca ceva nu va fi bine in acest capitol, mai bine zis, in toata faza asta cu vanatoarea. Regret ceea ce a patit Hank, este tatal lui Blake si-mi pare totusi rau de el...
Apropo de Blake, nu va fi tare multumit de ce s-a intamplat, in fond, Jesse este inca in pericol, la fel si tatal lui.
^^
Dear, sper sa vi cu un capitol care sa mai "indrepte" lucrurile.
Byeeh scumpo!

[Beatrix LaVey]

Ya`.... Ya`.... Ya` make me cry !!!
De ce il mananca gaurica pe Hank?! Daca n-am ce sa-i fac ca n-am ce are Blake asta nu inseamna ca nu-i infig o coada de matura in dos. Sunt maleficaaaa!!! De ceeeeeeeeeeeeeeeeeee? Ma face sa plang...
Nu vreau ca Jesse sa faca hipotermie si sa moara. Crede-ma, am prins asa mare drag de acest personaj...
Crudooo! pe cat de iubesc, pe-atat esti de rea!
Si de ce a trebuit sa se certe cu Blake? Sunt asa dulci impreuna.... Ei doi chiar se potrivesc, sunt creati unul pentru celalalt si chiar nu vreau sa se desparta... Eu, personal, venerez cuplul asta !
Sper sa fie totul bine...
Te descurci grozav, e o poveste ce merita, intr-adevar, urmarita. E mai mult decat un fic, e o carte. Succesiunea ideilor, ei bine,e foarte buna!
Adu-ne next repede, te rog!

[Sasha.]

Buna, buna. Iata ca tocmai acum am reusit sa termin si ficul asta de citit si tot ce pot spune e ca e genial. Cu adevarat minunat. Ahhh, cat il pot uri pe Hank. E atat de, de... e un comunist nene, ce sa mai...
Heii, sa stii ca nu-mi place ca cei doi porumbei s-au certat[bine, poate doar putin pentru ca... atunci cand se vor impaca... ]
Sper ca dragutul si bombonelul meu, Jesse sa faca ceva. E baiat descurcaret, normal ca va face... sper
Pai.. astept continuarea, dear si... sper sa nu ma faci sa fierb prea mult in suc propiriu ca o sa innebunesc.
Zbye si spor la scris

[MiraA]

Ms mult ce commuri fetelor...vin cu nextul poop


***

Se lasase deja seara si odata cu ea si frigul. Blake conducea cu grija pe drumul umed de la ploaie, care cadea deja de o ora. Prinsesera o caprioara. Dar lui nu de asta ii pasa. Abia astepta sa ajunga inapoi acasa si sa vorbeasca cu Jesse. Toata ziua se gandise la el. Ii parea cu adevarat rau de cearta pe care o avusesera si vroia sa-si ceara scuze. Simtea nevoia sa-l sarute, sa-l tina aproape de el si sa-i spuna ca-l iubeste.
Odata ajuns, parca masina langa celelalte doua, intrebandu-se de ce masina tatalui sau nu era acolo. Probabil o fi parcat-o altundeva.
Iesi din masina si se grabi spre casa pentru a se adaposti de frig. Antony il urma indeaproape. Odata intrat un murmur de voci il lovi. Ceva nu era in regula. O vazu pe mama sa venind ingrijorata spre el.
-Sunt cu voi? intreba dintr-o suflare. Spune-mi ca sunt cu voi, Blake.
-Cine sa fie cu noi? Ce s-a intamplat?
-O, Doamne! femeia incepu se planga.
-Mama, ma sperii, zise doctorul. Ce naiba s-a intamplat aici?
-Nu s-au intors, zise femeia printre suspine.
-Cine? ridica un pic tonul, dar nu mai suporta. Avea o presimtire proasta.
-Jesse si Hank. Speram ca sunt cu voi.
Simti ca lumea i-a picat in cap. Mainile ii cazura pe langa corp, nefiind pe moment in stare sa reactioneze. Jesse...era afara...pe vremea asta. Isi simtea corpul tremurand si ochii umplandu-i-se de lacrimi. Se intoarse, dorind sa plece dupa el si ar fi plecat, daca Anthony nu l-ar fi prins de mana.
-Stai! Unde crezi ca pleci?
-Dupa ei, urla Blake. Nu putem sa-i lasam acolo. Nu in vremea asta. Se smucii cu toata puterea impingandu-si prietenul in perete, dar fix cand sa iasa pe usa Matt si inca un barbat il prinsera de ambele maini si-l imobilizara.
-Gata, potoleste-te! Crezi ca-l vei ajuta daca mergi acum? E bezna. Incepem cautarile maine dimineata.
-Pana maine dimineata ar putea fi...
-Nu avem ce face. Trebuie sa speram ca nu au patit nimic, zise unul dintre cei prezenti.
Pana urma se calma destul de mult incat sa fie in stare sa stea pe propriile picioare. Se duse langa geam si privi la furtuna ce se desfasura afara. De ce il lasase sa plece? De ce?I si sprijini capul de geamul rece..."Jesse..."

Ii era rau. Se simtea bolnav, fara vlaga. Frigul ii intrase in oase si ii dadea o stare periculoasa de moleseala. Atat de mult si-ar fi dorit sa inchida ochii si sa doarma, dar stia ca nu are voie. Daca adormea asta ii va fi sfarsitul. Gandurile sale ii zburara din nou la Blake. Oare ce facea acum? Sigur isi dadusera seama ca ceva se intamplase. Se baza pe asta. Nu stia cat vor mai rezista. Il privi pe batranul care statea sprijinit de el. Pana sa inceapa ploaia avusesera noroc de un pic soare, asa ca puloverul sau se zvantase cat de cat, dar vazand cat de infrigurat era Hank i-l dadu-se lui. Acesta protesta cateva clipe, dar apoi il acceptase.
-Imi pare rau. Vocea batranului era plina de regret. E numai vina mea ca esti in situatia asta. Daca nu eram eu si incapatanarea mea...
-Nu mai conteaza acum. Intr-o zi, dupa ce vom scapa si din asta, vom avea ce povestii.
-Stii, zise batranul dupa cateva momente de tacere, Hana avea dreptate, dar am fost prea prost ca sa recunosc: esti potrivit pentru fiul meu. Si se vede ca il iubesti si ca iti pasa de el.
-Cum am zis, nu mai conteaza acum. Jesse era trist. Chiar nu mai conta. Nu era o fire optimista. Putea sa recunoasca cand avea necazuri. Si acum erau una din acele dati. Cu fiecare minut care trecea ii era tot mai greu sa tina ochii deschisi, capul incepu sa-l doara si nu-si mai simtea mainile si picioarele. Nu mai simtea frigul si asta il speria. Spera totusi ca Hank avea destula caldura cat sa reziste pana vor ajunge ajutoarele...
-Cum sa nu conteze? si el te iubeste. Acum avea vocea revoltata. Chiar si eu mi-am dat seama de asta. Daca tu nu ti-ai dat seama pana acum inseamna ca esti orb.
-Chiar crezi? ca ma iubeste vreau sa spun...
-Nu cred, sunt sigur.
-Hank, zise Jesse cu vocea stinsa...multumesc.

Deschise ochii suparat de o lumina puternica. Se facuse dimineata? Inca traiau? Privi spre Hank si rasufla usurat cand isi dadu seama ca respira. Il misca un pic, facandu-l sa se trezeasca, apoi incerca sa se ridice. Un acces puternic de tuse il facu sa se opreasca.
-Esti bine? batranul il privea speriat. Nici nu vroia sa-si imagineze cum arata. Daca arata macar pe jumatate atat de rau precum se simtea...nu era de bine.
-Da..Vocea ragusita nu fusese mai mult decat o soapta.
Cu ajutorul batranului reusi pana la urma sa se ridice in picioare, dar se clatina sub propria greutate.
Trebuie sa mergem intra-colo. Arata cu mana o directie. Daca vor veni, vor venii de acolo.
Hank vruse sa-l ajute, dar tanarul refuza. Nu avea rost sa se chinuie cu el. Ii era si asa destul de greu sa mearga cu glezna rupta. Noroc ca ii gasise o ramura destul de groasa in care sa se sprijine.
Mersera asa o vreme. Nu stia cat. Nu mai avea notiunea timpului. Nu mai simtea nimic. Se intoarse si il privi pe Hank, apoi simti cum lumea se rastoarna. Se lasa sa cada pe pamantul rece, nemaiavand putere sa continue.
-Jesse...Jesse, ridica-te!
Auzea vocea lui Hank din ce in ce mai departe si mai incet. Multe imagini ii trecusera prin cap: Blake cand il cunoscuse prima oara, tatal sau, bicicleta pe care o primise de ziua sa, cadavrele de pe frontul de lupta, cina de acum cateva zile, fata fericita a Hanei cand nu arsese si a doua friptura, el...toate aceste imagini se imbinara, se contopira pana ce reusira sa se anuleze una pe cealalta. O mica parte din el era contienta de ceea ce se intampla. Frigul ii afectase perceptia...stia ca in scurt timp toate functiile corpului se vor oprii. Privirea i se incetosa, capacii devenind doar niste umbre falnice. Pentru un scurt moment avusese impresia ca vazuse ceva miscandu-se...mai multe siluete apropindu-se si voci....multe voci, printre care una draga. Probabil avea halucinatii, dar chiar si asa, chiar daca era o simpla halucinatie se bucura ca avea sansa de a-l mai vedea o singura data. Isi aduna toata puterea pe care o mai avea si intinse mana spre silueta miscatoare, dorind sa o retina macar pentru o secunda
-Blake...