[Terminat] I don't need money but I need you! [ shounen-ai / yaoi ]

[Ice_angel_234]

vai de cand nu am mai fost pe aici..."?imi pare rau ca nu am putut comenta si la celelate capitole:cry:,dar sunt foarte incantata de cea ce ai reusit sa faci.un fic apolut superb de nota 10+ astept continuarea cat mai repede.vreau sa vad ce se intampla si cum adica or facut dragoste doar de doua ori si el so protejat??atnci ii clar ca nui copilul lui:crazy:.oricum numa tu sti ce o sa se intample.grabestete cu continuarea.gambate.:chuu:

[bastard_in_love]

Va multumesc pentru reply-uri, si-mi cer scuze pentru intarziere. Iata continuarea:


Un soc, sau mai multe.


Nu-i venea sa creada ca va ajunge intr-o asemenea situatie, el sa fie acela care incearca sa-I consoleze pe cei din jur. De obicei el era acela care provoca astfel de situatii.
A ingenunchiar in fata lui, strangandu-l cu putere la piept. Fiecare suspin ii determina corpul sa trasara. Acea liniste mormantala il apasa tot mai tare pe argintiu, lasandu-l parca fara aer. Totusi, spre fericirea lui, a cineva a sosit, ciocanind insistent in usa.
Observand ca roscatul nu avea de gand sa deschida usa, s-a conformat, ridicandu-se si apasand clanta.
-Resedinta domnului Madarame?
-Da, treci la subiect.
-Rezultatele au sosit!i-a raspuns brunetul, care-I parea extreme de cunoscut.
-Le iau eu Iwaki!a intervenit roscatul, evitand privirea prietenului sau.
Nimeni nu a mai scos nicio vorba. Baiatul a intrat, inchizand usa. Tonul pe care l-a folosit la inceput era mai mult unul de gluma, dar felul in care privirea i s-a incetosat la vederea deprimatului sau prieten trada ingrijorarea pentru roscat.
Cei trei s-au indreptat catre living, in vreme ce roscatul a inceput sa citeasca documentele din plic.
Iwaki era seful departamentului de combatere a criminalitatii, insa cand a auzit despre cine este vorba a preferat sa livreze chiar el rezultatele, dar acum era clar ca ar fi preferat s-o faca posta in locul sau.
Roscatul parca uitase de toti si de toate, iar atentia ii era focalizata pe continutul analizelor.
“Dupa cum am banuit, sotia lui este una dintre cei care au atins obiectul. Dat fiind ca judecand dupa vechimea lor, se intampla in acea perioada, s-ar putea sa am cateva dovezi… Dar numele de Shimmen Akemi nu-mi suna deloc cunoscut…si nici poza nu ma ajuta prea tare. Ia sa vedem ADN-ul…22642, NU!”
Intr-o secunda ochii I s-au oprit asupra acelor cifre, fata I s-a inrosit, ion vreme ce o vena ii zvacnea vizibil la fruntea stanga.
Cei doi s-au alarmat, dar nu era chip sa-l opreasca pe roscatul care o luase la fuga spre masuta unde erau analizele lui Akemi.
A pus fata-n fata cele doua hartii. Insa cifrele nu minteau, erau identice. Furios, acesta si-a luat haina si a iesit precum o furtuna din casa, cu cei doi baieti alergand in urma lui, mai mult decat nedumeriti.
A intrat intr-o vila ceva mai modesta din vecinatate, strangand in mana cele doua hartii. Speriate, vreo cinci femei cu varstele cuprinse intre 25 si 30 de ani s-au ridicat de pe scaunele pe care erau asezate si au strigat.
Roscata, insa, s-a indreptat catre sotul ei.
-Ce e iubitule?
Ca raspuns, acesta a ridicat pumnul, indreptandu-l apoi cu vitesa catre chipul fetei inmarmurite de spaima. Totusi a lovit pe altcineva.
In vreme ce el si-a luat pozitia, satenul s-a pus precum un zid in fata femeii, incasand o lovitura de toata frumusetea. Roscatul a tipat:
-Takezo! Ce dracu’ faci? De ce ai aparat-o?
In vreme ce tuna toate acestae intrebari, l-a luat pe argintiu in brate, mangaiindu-I obrazul proaspat invinetit.
-Mai intai am dreptul la o explicatie, dupa care mai vedem!i-a raspuns scurt argintiul luand cele doua foi in mana.
Numele Madarame Akemi l-a lovit precum un pumnal, iar sarcina a intors cutitul in rana, dar cand a vazut numarul acela de ADN nu si-a stapanit un strigat, intorcandu-se mai mult decat infuriate spre roscata.
-Tu, NENOROCITO!
Acestea au fost singutele cuvinte pe care le-a mai ingaimat inainte sa sara peste ea si s-o darame la pamant, punandu-si mainile in jurul gatului ei.


P.S. Nu stiu exact cate capitole vor mai fi ( vreo doua-trei)... dar finalul se apropie, iar mie-mi place sa anunt din vreme ca sa sti ca n-o lungesc prea mult .

[bastard_in_love]

Apa calduta( partea I )



Celelalte femei din jur, cat si Iwaki au incercat sa-l opreasca, iar Akemi striga cat o tineau plamanii.
-Nenorocito! Tu l-ai omorat! Tu ai facut-o!
Roscata incepuse déjà sa se invineteasca, totusi se putea observa ca o parte din disperarea ei era datorata reprosului pe care i l-a aruncat baiatul.
-Pe cine sa omor desteptule?a intrebat aceasta, dandu-i o lovitura cat se putea de dureroasa, sub centura. Cu un icnet, baiatul si-a retras mainile, fiind luat in brate de roscat.
-Tatal meu! DE CE? Nici nu te pot numi fiinta umana, sic and ma gandesc ca imi iesti ruda! O SA TE UCID!a urlat acesta incercand sa se smuceasca din nou din mainile lui Yoichi, insa de aceasta data a cazut lipsit de vlaga la pamant.
-Asta nu va ramane asa Akemi! Maine, la 10 sa fii la tribunal, iar in casa mea nu mai calci!
Incheind cu aceasta amenintare, cei doi au plecat, trantind usa in urma lor. Iwaki ar fi vrut sa-I urmeze, dar stia ca atunci cand Yoichi furios era bine sa pastreze o distanta considerabila.
Furios, roscatul a intrat in casa, cu Takezo de mana, apoi a strigat:
-Jacuzzi-ul din gradina, sa fie gata in zece minute!
Takezo il privea disperat, ii era frica sa vorbeasca, deoarece chipul aproape vanat al roscatului il speria, pe de alta parte dorea sa-l consoleze. Stia ca nu il ajutase cu nimic iesirea de mai devreme, dar acum totul era consumat. L-a urmat tacut pe trepte catre etajul superior, admirand in acelasi timp privelistea. Peretii pareau sa straluceasca, tablourile abstracte dominau suprafata incolora, scarile din lemn lacuit scartiau infundat.
Pana si aerul ii dadea senzatia de scump, nepretuit. Ii placea intr-un fel. Si el putea dispune de acestea, dar a decis sa nu foloseasca averea mostenita de la tatal sau, ci sa munceasca pentru a dobandi lucrurile de care avea nevoie.
Yoichi a intrat in camera si i-a aruncat doua prosoape in brate.
-Hai jos, jacuzzi-ul e aproape gata!
Takezo s-a supus. Cei doi au ajuns in gradina din spate, iar roscatul a luat unul dintre prosoape, lasandu-i si argintiului unul.
-Pe aici. Intra in dreapta. E o cabina de schimb!
Din nou, Takezo a tacut si a executat. A dechis usa, intrand intr-o camera micuta unde se gaseau o masuta si o banca din lemn de bambus. S-a lepadat de haine, infasurandu-si prosopul in jurul soldului. Era destul de practice, cu un butonas care prevenea”micile accidente” de pe urma carora s-ar fi putut amuza copios.
Si-a impaturit hainele, lasandu-le in urma pe masa, si s-a indreptat catre micuta gradina. Roscatul il astepta in micul jacuzzi, unde apa era pusa in miscare de cateva gauri care mareau presiunea.
-Haide, nu am chef sa stau toata noaptea singur aici!a spus roscatul facandu-I semn sa se apropie.
Din nou, argintiul s-a supus, asezandu-se alaturi de el in apa calda. Din nefericire a nimerit cu coloana prea aproape de jetul de apa, rezultatul fiind un geamat de durere.
Roscatul a sarit ca ars sa-l ajute, apoi l-a asezat cu grija intr-un loc ceva mai sigur.
-Vad ca numai intr-un jacuzzi ai tinut-o intreaga ta viata!


Scuze de capitol scurt...oricum e doar prima parte... astept commenturi

[Ice_angel_234]

si eu fac ca de bikei comentariu!absolut superb capitolul...ce pot zike la fel de bun ca si celelalte cu toate astea e cam scurt,dar nu conteaza.astept a doua parte care sper sa descrie ce fac cei doi in jacuzi.orikm fain ficul tau.gambate!!!!!!!

[bastard_in_love]

Apa calduta(partea II)


Takezo nu a raspuns, doar a plecat capul, spunand pe un ton grav:
-E vina mea, imi pare rau, stii… eu nu vreau s-o bagi la inchisoare daca asta te-ar afecta. Ma multumesc sa stiu ca nu mai raneste pe nimeni!
-Cat de fericit crezi ca pot eu sa traiesc alaturi de o criminala pentru care nu simt absolute nimic mai mult decat dispret? L-a intrebat roscatul, ridicandu-I barbia pentru a-I privi chipul. Intr-un fel simtea ca acele vorbe au fost spuse mai mult in speranta ca va fi contrazis. La urma urmei nu putea fi usor sa ierti o persoana care ti-a omorat tatal.
-Fii serios! Ai un viitor alaturi de ea. De accord ca nimeni altcineva nu te va lua din iubire, poate nici ea nu te iubeste, dar macar asa iti poti continua cariera. Si copilul…
-Acel copil nu exista! Nu este nici cea mai mica posibilitate, sau daca exista nu este al meu!l-a contrazis ferm Yoichi, lasand impresia ca nu va accepta sa fie contrat.
Lent, a inchis ochii, sarutandu-l tandru pe baiat. Nu-I pasa de consecinte, de diferenta de varsta sau macar de faptul ca este de acelasi sex. Prefera sa uite de “amanunte”, desmierdandu-si simturile cu acel gust placut. Spre uimirea lui, argintiul a reactionat, incolacindu-si mainile in jurul gatului sau, apoi schimband pozitia, introducandu-si limba printre buzele moi.
Yoichi s-a supus, lasandu-l sa urce cu genunchii de-o parte si de alta a coapselor sale, simtindu-I degetele mangaindu-i pieptul. Si-a trecut palma peste abdomenul argintiului, coborand in stanga, catre inchizatoarea prosopului, care intr-o fractiune de secunda a alunecat in mainile roscatului, care l-a lasat pe gresia ce inconjura jacuzzi-ul.
Dupa ce si-a scufundat mana printre bulele de apa, argintiul a gemut, iar obrajii I s-au inrosit. Yoichi a constatat slabiciunea baiatului, schimband pozitia. Totusi, Takezo si-a indreptat degetele catre prosopul acestuia, indepartandu-l si lasandu-l pe margine.
Roscatul l-a cuprins cu bratele, patrunzandu-l cu putere, fiind insa atent sa nu il raneasca. Argintiul a scos un tipat infundat, urmat de multe altele, in vreme ce Yoichi isi misca soldurile in ritm alert.
Dupa cateva minute, roscatul a cazut epuizat peste argintiul al carui corp aproape a luat foc. L-a luat in brate si l-a plasat peste genunchii sai. Takezo insa a preferat sa-si lase capul rezemat de pieptul lui Yoichi, zambind ostenit. Desi tocmai i s-a daruit, tremura la fiecare atingere, amuzandu-si iubitul.
Un zgomot infernal, insa, i-a trezit din visul frumos. Amandoi si-au pus prosoapele in jurul bazinului, iar avocatul a deschis usa. Spre uimirea lui, in prag statea Akemi, care, vazandu-se libera, a intrat in gradina din spate, tunand furioasa:
-Copil prost! Nu ai idée cu cine te pui, poate vrei sa te omor!
Strigatele ii erau adresate lui Takezo, care privea stupefiat scena roscatei.
-Atinge-l numai, ca nu mai apuci nici secunda urmatoare! A amenintat roscatul rece, pe un ton ferm ce nu lasa cale de replica.
-Uite cum sta treaba, eu nu sunt mama ta! INTELEGI?
Femeia tipa, iar privirea ucigatoare il lasase mut pe argintiu, ea continuand:
-Maica-ta a murit de multa vreme! Iar tatal tau scump m-a luat pe mine de nevasta! Mos prost, am trait uin perne de puf atata timp… Dar acum mi-am gasit sotul, iar tu nu ma desparti de el, pricepi?
Vorbele grele cadeau precum bolovani peste argintiul care nu intelegea nici cum s-a ajuns la asta. Totusi, ceva ii suna bine, acea femeie sustinea ca nu ii este mama.


Hope you liked it... nextu nush exact cand vine... acu lucrez la el. O sa fie oricum pen-ultimul.

Promit insa un ultim capitol yaoi! Ja Na!

P.S. V-as ruga sa ma criticati un pic... daca se poate.

[Ice_angel_234]

frumos capitol si am si o critica-cum se poate sa fie atat de scurt?oricum eu nu am gasit greseli si ce pot sa zic?mi-a placut si abea astept urmatorul capitol.mi se pare un fic original si imi place ideea pe care mergi.Oricum al cui e copilul ala pe care il asteapt Akemi?Sigur si-o inselat sotul...Gambate!

[bastard_in_love]

Capitolul 14
-Procesul.-

-Akemi, am spus ca discutam maine, ora opt, tribunal! Ai inteles?i s-a adresat rastit roscatul, deja iritat, intotdeauna ura sa fie interupt.
-Yoichi!a inceput aceasta, privindu-l intr-un mod bizar si zambind cu inteles, in vreme ce se apropia de roscat. -Nu uita, inca mai suntem casatoriti!
“Nu pentru mult timp!”completa acesta in subconstient in timp ce ea se indrepta catre iesire. Mersul, felul in care parul i se misca, vocea, pana si privirea dadeau impresia de superioritate. Lucru pe care Yoichi nu il suporta.
-Haide, sunt extenuat si cred ca si tu!
-Yoichi…a vrut argintiul sa rosteasca, dar glasul nu a trecut mai departe de buzele roscatului, care deja il luase in brate.
A renuntat la cuvinte, incolacindu-si mainile in jurul gatului gazdei, lasandu-se purtat pana in dormitor. Acolo a fost asezat pe patul moale, apoi cuprins de bratele puternice ale avocatului. Cu ceva vreme in urma nici nu putea crede ca s-ar putea indragosti de el, si totusi… Se simtea bine in companie asa placuta.
Curand patura noptii i-a invaluit, ducandu-i in lumea visului. Astfel ce doi au adormit imbratisati.


***

Dimineata era vestita de razele soarelui cernute prin draperiile albe. Roscatul isi punea sacoul, in vreme ce argintiul se agita pentru ca nu-si gasea hainele.
-Parca nu le-am luat!
Takezo a luat-o la fuga catre camera cu pricina, si-a luat hainele si le-a imbracat, apoi s-a indreptat catre iesire, asteptandu-l pe avocatul care l-a intampinat cu un sarut scurt si l-a rugat sa se urce in masina.
Dupa o goana lunga si plictisitoare prin aglomeratul oras au ajuns in dreptul cladirii cu pricina. Frumosul complex, destul de modern, care gazduia tribunalul se inalta falnic in dreptul lor. Totusi, privelistea a fost acoperita de sute de reporteri, care doreau un interviu. Au fost uimiti sa-l vada pe vestitul avocat alaturi de argintiu, si mai uimiti fiind pentru ca acesta nici nu s-au uitat in dreptul lor.
Procesul a inceput, fiecare parte aparandu-si cauza, insa a durat relativ putin. Desi avocatul angajat de roscata era unul destul de bun, inca se putea numi incomparabil, avand in vedere diferenta de “faima” dintre ei.
Judecatorul il cunostea pe roscat, erau chiar prieteni, lucru care ii punea in dezavantaj pe roscata si avocatul ei.
Se parea ca dupa ce l-a omorat pe barbat, si-a falsificat documentele, si totodata varsta. Nestiind despre ce este vorba, roscatul a luat-o de nevasta, insa divortul a fost aprobat. Despre problema copilului nu se stiau multe, asa ca roscata a fost trimisa la o clinica pentru analize.
Dupa cum era de asteptat acel copil nu exista, iar doctorul Tokugawa a fost pus sub urmarire pentru fals si uz de fals. Roscata a fost condamnata la 20 de ani de inchisoare.
Fericit, roscatul a parasit incinta tribunalului, de mana cu argintiul.
-Domnule, ne raspundeti la cateva intrebari?
Plictisit, roscatul a sacceptat.
-Uite ce e, nu mai puneti intrebari, va povestesc pe scurt, acea tipa a fost arestata, iar eu voi fi mod official divortat, imediat ce toate formailtatile vor fi indeplinite!Acum am ceva treaba, la revedere!
-Doar o intrebare, ce aveti de gand sa faceti acum ca veti fi din nou “burlac”.
-Pai…depinde. Momentan mi-e lene sa ma gandesc la asta…
Argintiul deja se albise la fata. “Isi va distruge cariera daca spune ceva de mine… cred ca e normal sa taca”
-Dar daca acest argintiu de aici imi permite, poate imi voi reface viata!a continuat roscatul cu incredere si fara pic de jena, fara a mai mentiuna ca in transmisie direct ape postul national i-a prins barbia argintiului intre palme si i-a sarutat buzele cu tandrete.
Gestul a fost scurt, luandu-si apoi iubitul de mana si urcandu-se in masina neagra.


Urmatorul capitol va fi ultimul. Sper ca v-a placut ficul meu si ca va va placea si finalul. Am primis un pic de yaoi si ma tin de cuvant...

P.S. Aici se cam termina actiunea, urmatorul va fi un fel de happy-ending. Ja'!

[Ice_angel_234]

Inca un capitol frumos si interesant.Cel mai mult mia placut raspunsul pe care la dat avocatul reporterilor ”-Dar daca acest argintiu de aici imi permite, poate imi voi reface viata!a continuat roscatul cu incredere si fara pic de jena, fara a mai mentiuna ca in transmisie direct ape postul national i-a prins barbia argintiului intre palme si i-a sarutat buzele cu tandrete.”
Eu nu am gasit greseli(poate1-2 mici de tot).Felicitari si astept urmatorul capitol.Pacat ca e ultimul,dar abea astep sa-l vad.Gambate!

[bastard_in_love]

Ei bine... eu va multumesc tuturor ca ati citit acest fic, si sper ca veti mai citi si altele. Uratorul yaoi coming up soon... Asa ca, postez finalul:

Capitolul 15
-O declaratie la lumina lumanarilor-

Roscatul a intrat in casa, urmat de argintiul obosit. Si-au pierdut intreaga seara privind la televizor si mancand popcorn. Deodata, Yoichi s-a rigicat de pe canapea, indreptandu-se catre iesire.
-Ma duc sa… cumpar niste suc!
Astfel a iesit grabit, lasandu-l pe argintiu cu intrebarea: “ce sa caute dupa suc in vreme de are vreo trei sticle in frigider?”.
Dupa aproximativ douazeci de minute roscatul s-a intors, insa nu de afara, de la etaj. Nedumerit, Takezo a intrebat:
-Daca imi spui si mie de ce te-ai dus dupa suc si de ce ai coborat de acolo iti dau un premiu de popularitate!
Totusi, Yoichi nu i-a dat niciun raspuns, doar s-a napustit asupra lui, sarutandu-l prelung. L-a luat in brate, purtandu-l pana in camera, apoi intinzandu-l pe pat si alungindu-si corpul peste al lui. Uimirea argintiului a fost mare cand a observat ca statea peste petale de cires rozalii, iar in jurul sau cateva lumanari mov imprastiau un miros placut de lavanda.
Cu grija, roscatul si-a strecurat mana pe sub tricoul partenerului sau, indepartandu-l cu o miscare agila, pentru a-si putea concentra atentia asupra pantalonilor.
Argintiul a gemut, simtind mana roscatului plimbandu-se in voie. I-a indepartat si el tricoul.
Nu mult a durat pana ce hainele au fost lepadate neglijent pe podeaua rece, iar cei doi se incalzeau unul pe celalalt, daruindu-si sarutari fierbinti.
Roscatul si-a pozitionat soldurile peste argintiu, patrunzandu-l cu putere, totusi avand grija sa nu-i provoace durere.
In acea liniste apasatoare, gemetele amandurora se distingeau cu usurinta, iar Yoichi incepuse sa se miste din ce in ce mai rapid. Sudoarea le-a acoperit trupurile obosite, totusi implinite.
Momentul final a sosit repede, pravalindu-i peste cearsaful alb, imbratisati. Niciunul nu spunea nimic. Bratele roscatului il ocroteau pe argintiu, iar buzele lui le atingeau din cand in cand pe ale lui Takezo.
Desi se simtea bine, baiatul era confuz, ii era teama ca aceasta relatie sa afecteze cariera avocatului, dar ii era jena intr-un fel sa spuna ceva, la urma urmei si el avea o vina considerabila.
-Ce te framanta?l-a intrebat roscatul, ridicandu-i barbia pentru a-l putea privi in ochi. Se putea citi pe fata lui tristetea, astfel, fiind constient ca nu avea niciun rost sa minta, argintiul i-a raspuns:
-Imi este frica…ce se va alege de cariera ta, de viata ta? Pana acum munca era foarte importanta pentru tine, va fi doar vina mea!a izbucnit acesta in plans.
-Stii, Takezo, eu am un mod de a gandi mai ciudat,insa teoria mea este ca banii sunt precum carbunele, faima precum chibriturile, insa iubirea este scanteia care determina focul fericirii sa arda! In consecinta iti pot spune cu incredere ca eu nu am nevoie in primul rand nici de bani, nici de faima, eu am nevoie de tine!


END!


Cam asta a fost... asa ca, as avea o mica intrebare, acum sa ati citit tot, v-a placut?


Ja Na Mina! Multumesc celor care au citit!

[ony-chy]

da mi-a placut mult..ai avut la inceput mici greseli dar pe parcurs ti le-ai mai redresat.In acest capitol trebuia sa pui descriere mai multa stii tu unde :perv: La acest capitol ai avut cateva greseli la tastat dar nu-i nimic.Cam mic capitolu` dar fain
ma bucur ca am putut citit un fic de-al tau...

hehe cumva un nou dic?pastreaza-mi un loc vin si eu

ps: scz daca am facut spam in celalt coment al meu
:chuu: