[Terminat] I don't need money but I need you! [ shounen-ai / yaoi ]

[Ice_angel_234]

oooooo.........ce capitol frumos.niki nu sau cunoscut bine si astia se si indragostesc,sau asa se pare.fain intro ora au timp sa faca destul de multe si poate intarzie si prietenul ala si cine stie...felicitari de capitol.este chiar frumos...gambate!!!!!]

[bastard_in_love]

Capitolul 5
-Un gand.-


Speriat, argintiul l-a impins cu putere, vrand sa coboare din masina, totusi ceva il impiedica sa miste, si-a cuprins picioarele cu mainile, refugiandu-si chipul intre genunchi.
Parandu-i rau de impulsul de mai devreme, roscatul a incercat sa-I desfaca stransoarea, pentru a-l privi, dar Takezo nu dorea sa fie vazut. Tremurul devenea din ce in ce mai evident, iar lacrimile curegau in nestire. Yoichi simtea ca ceva era in neregula, dar nu stia cum sa reactioneze. I-a cuprins corpul cu bratele, rezemandu-si chipul pe capul sau. Baiatul a cedat, strangandu-l in brate si plangand din ce in ce mai tare.
-U…uite, imi pare rau, chiar nu am vrut!i-a spus roscatul sperand ca-l va linisti, insa acesta a dat din cap, spunand:
-Nu e vina ta! Eu…mi-am amintit…acea noapte.
-Noapte? Imi poti povesti…daca vrei.
-Era tarziu, si niste tipi m-au incoltit la intrare, pasind odata cu mine in casa. I-au zis mamei mele ca suntem prieteni, iar ea nici nu s-a uitat in directia mea, asa ca…m-au dus sus…si. Insa nu a mai continuat, lacrimile au izbucnit mai puternic, iar agitatia crestea odata cu groaza care-l stapanea.
-Ce ti-au facut nemernicii? Cine erau?
-Niste tipi cam de varsta ta, vreo douazeci de ani… m-au aruncat pe pat si…
-Inteleg…si inteleg de ce ti-ai amintit de ei, dar eu nu mai am douazeci de ani de vreo opt ani! Spuse acesta zambind, sperand ca baiatul va mai uita de griji. Ideea a functionat partial, argintiul a rigicat capul, cuprinzandu-I chipul cu palmele. L-a analizat pe avocat din toate unghiurile, insa nu realiza cum putea avea 28 de ani.
“Hmm…e simpatic pustiul, chiar mi-a muscat momeala. Din pacate si eu am cazut in propria capcana…speram sa-mi dovedesc mie insumi ca este doar admiratie pentru taria lui de character, insa buzele lui mi-au dovedit ca vreau din ce in ce mai mult. Oare chiar m-am indragostit de un pusti? E clar ca e diferit sentimental…niciodata nu m-am simtit atat de atras de Akemi cum ma simt de el…sip e ea o cunosc de doi ani. Poate ar trebui sa uit de el, dar cu Akemi chiar nu mai merge…chiar as fi in stare s-o las balta pentru el. Poate…nu as vrea sa-I maid au drumul.”
-Ce s-a intamplat… te simti bine? L-a trezit argintiul din visare.
-Da, ma simt perfect!i-a raspuns Yoichi, dezmeticindu-se.
“La naiba, in stilul asta o sa par un tampit total. Om la douazeci de ani cu o cariera inainte sa se propteasca de un copil, sunt atat de penibil!”suparat pe propria persoana, a privit catre cer. “Cred ca incep sa inteleg, legile alea au o samanta de adevar, chiar, daca totul merge bine cu siguranta am omis ceva, fericirea este un sentiment trait de om, a carei seminte zac in interiorul finite umane, iar omul, prin definitie, este ceva imperfect, epre deosebire de acel cer nesfarsit sau de zei… ca si omul fericirea nu poate fi totala, iar daca te astepti la mai mult decat trebuie poti fi dezamagit. Nu stiu daca sunt dezamagit sau fericit in acest moment, sau daca pur si simplu ma pierd in ganduri nesfarsite in loc sa ma bucur de aceasta fiinta pe care am realizat ca o iubesc. Ma intreb, ar trebui intradevar sa divortez? Nu ar fi cam brusc… desi, in doi ani am avut tot ce am vrut, bani, o femeie frumoasa, servitori, lux, insa mi-a lipsit un lucru cu desavarsire…iubirea, dorinta. Acestea nu au mai ars de atata vreme…de fapt, nici nu stiu daca m-am mai simtit vreodata atat de bine in compania cuiva…pana si mirosul lui pare unul special, de ce aceasta dorinta, si mai ales pentru un copil care nu stiu daca simte acelasi lucru?”

[Ice_angel_234]

un alt capitol de nota 10*.:love:.ador ficul asta...mereu astept continuarea cu nerabdare.cred ca avoicatul o sa divorteze.acu lo vazut prima data si io pikat cu tronc.:chuu:.mai ales daca nu o iubeste pe nevastasa dupa ce sa stea cu ea:??.succes in continuare si nu ne lasa mult sa asteptam continuarea.:pls:.GAMBATE!!!!!!!!

[Miharu]

Hmm......deci Yoichi nu o iubeste pe Akemi?....ce bine :yes:
Abia astept sa divorteze :ha: Dar oare Takeezo simte ceva pentru Yoichi?
Astept continuarea....sa o pui repede ca vreau sa vad ce o sa mai faca cei doi
Multa bafta in continuare

[edit mely] prea multi smiley

[bastard_in_love]

Capitolul 6
-Nepasare-


-Da, stiu, probabil acum te gandesti: “vai ce copilas dragut!” , nu? De ce ma trateaza toti ca pe un copil?
Remarca destul de departe de adevar a argintiului l-a facut pe roscat sa creada ca a lasat o impresie grasita, insa in acelasi timp considera ca acel “copil” trebuia sa-si vada lungul nasului.
-Ce inseamna pentru tine adult, mai taca?l-a intrebat roscatul destul de amuzat, sperand sa nu-l supere, l-a luat in brate, impacuitor.
-Pai…sa treci de optisprezece ani.
-Da, deci poti sa taci pana acum.
-Da nu-mi dai si o suzeta, am nouaspe’ bosorog stresant! A remarcat razand argintiul, incercand sa-l sarute, insa Yoichi i-a cuprins chipul intre palmele delicate, privindu-l adanc.
“Nu parea sa aiba mai mult de saptispe’!” isi spunea roscatul, destul de nedumerit. Nimic din acel baiat cu chip de inger si privire demonica, totusi nevinovata, nu trada maturitate, din contra, rautatea lui parea atat de infantile incat era chiar haioasa. Sprancenele incruntate il asemanau cu un baietel care si-a pierdut jucaria favorita. Suvitele razlete ii acopereau o parte din aria ochiului dandu-i o aura de mister.
“Interesant, pustiul nu e asa mic, da pentru mine tot un pusti ramane!”a decis acesta, adresandu-i o intrebare, sau mai bine zis vrand sa-I adreseze, fiinca atunci cand a deschis gura sa vorbeasca, ajutorul a sosit. Un tanar inalt, cu ochelari sui suvite lungi a coborat dintr-o masina decapotabila rosie, cu un bidon de benzina in mana.
-Hei, papusa, se pare ca tot la mine ajungi.
-Iwaki, daca mai scoti un cuvant din gura aia Sparta, ti-o lipesc cu super glue!
-Bine, cum zici tu!i-a raspuns brunetul cu plete lungi, turnand benzina in rezervor.
In timp ce benzina curgea, brunetul il privea pe argintiu, uimit de frumusetea acestuia. Cand Takezo a intors privirea spre el obrajii sai au capatat o nuanta rozalie, iar el a coborat capul, incercand ca nu verse benzina.
Imediat ce plinul a fost placut, roscatul si-a luat la revedere de la prietenul sau, grabindu-se pentru a nu mai pierde vremea. A pornit in mare viteza, imprastiind praful asternut pe drumul pustiu. Argintiul privea bara indicatorului de viteza rotindu-se din ce in ce mai repede, insa nu-i pasa, desi roscatul era la mai putin de jumatate de metro de el, baiatul se simtea mai singur ca niciodata, iar cel mai rau era ca nu stia motivul. Pentru el totul era indiferent, pana si acel sarut nu a insemnat nimic. Acea secunda care l-a facut pe roscat sa se gandeasca chiar sa divoteze de dragul acelor buze nu a fost nimic special pentru Takezo, care credea ca fusese un impuls de moment si nimic mai mult.
In scurta vreme cei doi au ajuns la destinatie. Coborand din masina li se dezvaluia o vila frumoasa, luxoasa, ca orice vila a nui om de afaceri. Avosatul nu a stat sa admire peisajul, a intrat in casa, descaltandu-se si cerandu-i baiatului sa-i dea suvita de par. Acesta a deschis un sertar, a scos de acolo un colier. In interiorul sau se afla mult dorita suvita. Roscatul a luat-o si a introdus-o intr-o punga de plastic.
-Perfect! Tot ce trebuie tu sa mai faci este sa ma duci la spitalul unde a fost internat tatal tau.a concluzionat acesta.
-Nu ai vrea mai bine sa mancam ceva inainte?a sugerat Takezo al carui stomac incepuse déjà sa protesteze suparat ca nu a primit mancare de noaptea


[attachment=314] ->Iwaki-san, kawaii desu, nee??

[Miharu]

De ce il trateaza toata lumea ca pe un copil?.....poate pentru ca se comporta ca unul? :ha:
Super continuarea
Si Takeezo chiar nu simte nimic pentru Yoichi?....ce sad
Da.....e superb Iwaki :love:
Astept continuarea....gambate :bv:

[bastard_in_love]

Capitolul 7
-O primire sangeroasa-

-Bine, accept! A raspuns roscatul, urmandu-l pe argintiu in bucatarie. Spatiul era destul de mare, o camera frumos aranjata. Dulapuri albe, simple erau asezate simetric inconjurand spatiul in care se afla.O lustra atarna deasupra capului sau, luminand incaperea, iar decorul cel mai interesant era cratita tocmai scapata de Takezo.
-Tu cam de cate ori ti-ai pregatit pranzul? Intreba roscatul apropiindu-se de el pentru a-l ajuta. A adunat de pe jos mancarea, aruncand-o la gunoi.
-Pai…de trei, ba nu, patru ani!
Ochii caprui ai lui Yoichi il priveau intrebator. “Ma intreb cate cratite o fi spart pustiul asta!”
-Si nu, nu fac asa de obicei. Doar ca…a incercat sa continue insa nu-si putea gasi cuvintele pentru a exprima ceva ce nici el nu stia.
“Ciudat om…poate ar fi mai bines a prepar eu ceva!” gandi roscatul, sugerand:
-Mai bine te duci si iti pui un tricou, asta e cam plin cu sos.
-Dar masa?
-Ma ocup eu! A raspuns acesta ferm, continuandu-si treaba.
Cautand o cratita boua in care sa gateasca niste supa, a gasit cateva condimente destul de interesante. Le-a pus de-o parte. Apoi a gasit si oalele, insa erau atatea insat nu putea sa se decida in care sa fiarba apa. Intr-un final a gasit una potrivita, a pus apa la fiert si a taiat legumele, punandu-le in apa clocotita. Fericit ca nu a facut vreo boacana, s-a apucat sa spele vasele. Insa fiind cu gandul in alta parte, si-a retezat o buna bucata din deget. Sangele curgea neincetat, iar el nu stia unde sa gaseasca un pansament. S-a invartit in jur, insa fara rost, sangele incepuse déjà sa se scurga de pe rana pe gresie. S-a aplecat grabit pntru a-l sterge, dar ion acel moment a aparut si argintiul. Vazandu-l chircit la podea l-a intrebat:
-Ce faci acolo?
-Eu, nimic! A raspuns roscatul, incercand sa afiseze un zambet, insa degetul continua sa-l doara.
Observand rana, Takezo a apucat degetul, lingand sangele. Yoichi era uimit, insa in acel moment durerea si ingrijorarea s-au pierdut in parfumul baiatului care era acum atat de aproape de el.
“De ce sunt atat de agitat, nu, sunt nerabdator. Poate ca e doar un copil ceva mai mare, insa eu…”
Inainte sa realizeze, rana lui a fost pansata, iar argintiul il privea ingrijorat.
-Ce mai e? Inca te doare?intreba baiatul, holbandu-se in continuare la el.
-Nu, multumesc! Oh, supa e aproape gata!
Argintinul a oprit focul si a “repartizat” tacamurile si farfuriile cu mancare. Nu stia exact cum sa se exprime, insa dorea sa-i ureze bun venit roscatului.
Yoichi incepuse déjà sa manance, insa capul nu-i statea la mancare. Deodata, a scapat pe sacoul negru o lingura intreaga cu supa. Argintiul a ras.
“Asta nu e in stare sa faca nimic cum trebuie!” gandea acesta in timp ce-l lua de mana si il baga in baie.
-Da-l jos, o sa-l spal!i-a sugerat, insa bluza alba era si ea patata. -Bine, da-le pe amandoua jos!
Roscatul s-a supus, dezvaluind niste pachete de muschi lucrati si un abdomen perfect. Takezo a ramas cu ochii atintiti pentru cateva momente la roscat, insa brusc, s-a dezmeticit, dand drumul la apa. Dupa nenumarate incercari de a scoate petele, a pus ambele piese vestimentare in detergent.
-Scuze…dar avea sfecla, si aia se ia mai greu. Va trebui sa iti uscam cumva hainele! Pana atunca poti purta un tricou de-al meu!i-a sugerat argintiul, urcand catre camera lui. Odata ajunsi acolo, roscatul a descoperit ca semana mai mult cu un anticariat, niciun poster, peretii alb vopsiti, doar un calculator asezat pe un birou de moda veche iesea in evidenta, totusi camera tot din secolul 19 parea sa dateze.
-Uite, asta e mai mare, dar nu stiu daca iti vine bine, dar am o idée, vino!a exclamat acesta, indreptandu-se catre o scara care dadea in pod. A urcat, urmat indeaproape de roscatul care era un pic dezorientat.
Baiatul a deschis un cufar, oferindu-i o camasa albastru inchis, impachetata.
-Poti s-o iei, oricum n-o sa-mi vina!i-a oferit argintiul camasa, coborand.
Nu stia de ce, dar se simtea straniu in acea tinuta, desi ii venea


Scuze pentru intarziere si multumesc pentru comment Miharu...se pare ca nimanui altcuiva nu-i mai place micuta mea poveste .

[Yaoi Queen]

hey anyoka, don't be sad stii ca eu citesc toate povestile yaoi, dar din pacate lenea e prea mare asa ca numai acum m-am dezmeticit si am zis sa-ti las un comment in primul rand imi place foarte mult poveste si ideea ta Ai unele greseli de tastare, insa pentrru mine chestiile astea nu sunt grave, caci pot descifra (iti dai seama cat trebuie sa desciferz litera cu litera cand citesc din caietul meu, si scrisul e absulut oribil)
Exprimarea imi place si intradevar inainte aveai mult mai mult dialog, dar vad ca acum l-ai redus asa ca mult noroc in continuare si astept nextul
.P.S. Nu te supara, dar las foarte rar comenturi poate la urmatorul capitol nici nu o sa las, dar fi sigura ca citesc
Chuu si Gambate
:bye:

[~X~LoVeLeSs~X~]

I-a te uita, am reusit si eu cu toate postarile....am citit toate capitolele si ti-am scos si greselile pe care le-am vazut eu, dupa fiecare capitol...

Capitolul 1

"frontal de lupta"- frontul de lupta
"in fata celorlaltor masini"- in fata celorlalte masini
"voluminoasa"- voluminoase
" erau semen evidente"- erau semne evidente
"funntea "- fruntea

Capitolul 2

Imediar- imediat
"un corp foumos "-un corp frumos
"Era clarca"-era clar ca
"nu dore conflicte "- nu dorea conflicte
'mucoarse"- mucoase
"zamberul"-zambetul
"credand "- crezand

Capitolul 3

"anis a intre"- ani sa intre
"te rog se"- te rog sa
"Baiatul"- baiatul

Capitolul 4

"buna de jos"-buza de jos
"Am niste fire de par acasa.i s-a adresat cu raceala care l-a caracterizat pana acum."- aici trebuia virgula..nu punct..
"in viteva"- in viteza
"Masini erau putine pe drum si erau mult prea sarace ca sa aiba motor diesel cu benzina ca a lui."- aici este o problema de exprimare, pentru ca masina nu poate fi saraca, poate fi un anumit tip, ceva care sa nu coincida cu cea a tipului....
"-Uite, ti-o spun pe a dreapta!"- adica/...poate ti-o spun in fata, sau iti spun drept....
" s ail"- sa il
"sa nu trezeacsa “suspiciuni”"- sa nu trezeasca"suspiciuni"
"ce face u o ora cu tine"- ce fac euo ora cu tine
" imbratisandu-l cu putere si strangandu-l la piept"- ori imbratisand, ori strangand la piept mi se pare aceeasi chestie...
"pe pieptul cestuia"- pe pieptul acestuia
"lacom gerul gurii"- lacom cerul gurii

Capitolul 5

"sip e"- si pe
"Poate…nu as vrea sa-I maid au drumul"- poate ..nu as vrea sa-i mai dau drumul
"epre deosebire"- spre deosebire\

Capitolul 6

"cu ochelari sui "- cu ochelari si
"divoteze"- divorteze
"a nui om de afaceri"- a unui om de afaceri
"Avosatul"- avocatul
"-Perfect! Tot ce trebuie tu sa mai faci este sa ma duci la spitalul unde a fost internat tatal tau.a concluzionat acesta."- iar aici mai mergea o virgula,in loc de punct

Capitolul 7

"ar fi mai bines a prepar"- ar fi mai bine sa prepar
"o cratita boua "- o cratita buna
"insat"- incat
"dar ion acel "- dar in acel
"Pana atunca"- pana atunci

Ce pot sa iti spun...
1-Greselile nu sunt grave, sunt mai mult din neatentie si stiu eu..nu te uiti bine pe text inainte sa postezi
2-Descrierea mi-a placut, si mi-a placut faptul ca roscatul are libera exprimare, ca putem afla ce gandeste si ce-i in sufletul lui.Cred ca poti si mai bine cu descrierea si ca o sa ne arati
3-Dialogul e cam ....nu m-ar deranja mult, dar unele replici mie imi convin mai mult vorbire indirecta...depinde de fiecare.
4- Ideea imi place si felul cum decurg lucrurile merge bine, desi e cam copilaroasa chestia intr-un fel, e diferita de cele de pana acuma, nu aduce a acelasi curs si asta e bine...
5- Imi place, o sa citesc si o sa comentez dupa fiecare capitol...
6-Te-as ruga sa scrii mai mari capitolele, pentru ca o sa fie si mai interesant, iar ceea ce se povesteste,ideea, sa o faci mai mare, mai pe larg.
Cam atat, spor la scris si capitole cat mai mari si mai bune....

[bastard_in_love]

Mina..despre capitole nu stiu ce o sa pot face. As vrea sa fiu constanta...sa postez cam in fiecare zi sau o data la doua zile cate o pagina de word... ca sa imi iau un fel de limita si sa nu scriu o data 20 de randuri si alta data 100.


Capitolul 8
-Un trecut dureros. Ezitarea.-


Ochii argintiului aveau o stralucire aparte, parea sa fie mandru, insa roscatul nu putea realize de ce. Un zambet si-a facut aparitia in coltul gurii sale, iar ochii i s-au umezit. Argintiul parea sa stie mai multe decat voia sa lase sa se vada.
-Mi-ar placea daca ai avea ceva mai mult incredere in mine! Paris a ascunzi ceva, vorbeste! L-a indemnat Yoichi, mangaiindu-i obrazul stang cu palma destul de aspra, avand in vedere ca incepuse sa faca basici de la scris.
-Eu…tata a murit de ziua lui, iar bluza asta .. ei bine i-am cumparat-o, in ziua aceea trebuia sa iasa din spital si voiam sa poarte ceva frumos. Insa am aflat ca el s-a dus, de atunci sta neatinsa in pod, asa ca ti-am daruit-o tie. Intr-un fel imi amintesti de tata!i-a raspuns Takezo, aruncandu-se in bratele lui puternice si izbucnind in plans, simtea nevoia sa se descarce.
Yoichi a reactionat impulsiv, coborandu-si capul si prinzandu-I buzele intr-un sarut lung, insa bland. Takezo s-a oprit din plans, strecurandu-si limba printre buzele fierbinti ale roscatului. Atat i-a trebuit acestuia pentru a-l ridica in brate si a-l purta pana in camera alaturata. L-a intins pe suprafata moale, fara a rupe sarutul. Si-a coborat buzele catre gatul acestuia, muscandu-l jucaus.
Insa in cel mai nepotrivit moment, melodia “Death Wish” a inceput sa raspune in intreaga camera, era soneria roscatului. Cand a ridicat aparatul si-a amintit brusc de pranzul pe care trebuia sa-l ia cu Akemi.
“Eh, mai da-o naibi!”gandi acesta, inchizandu-si telefonul.
-Cine era? A intrebat argintiul sprijinindu-se in coate.
-Nimeni important!a raspuns acesta hotarat sa-si continue actiunea, dar Takezo l-a impins, tinandu-l la distanta cu mana stanga.
-Stiu ca este absurd sa te intreb, deoarece déjà stiu raspunsul, dar tu faci asta pentru pura placere?
Intrebarea l-a lovit precum lama unui cutit ascutit pe roscatul a carui respiratie s-a taiat. Il privea cu ochii precum cepele, in vreme ce el se uita sceptic la Yoichi. Nu stia de ce a pus intrebarea, avea convinderea ca raspunsul va fi afirmativ, dar el spera totusi ca sarutul acela sa nu fi fost simtit atat de profund numai de el.
Totusi nu si-a primit raspunsul, Yoichi i-a indepartat mana, apropiindu-si buzele de ale sale indeajuns de mult incat sa-i simta respiratia calda.
-Asta las la latitudinea ta, decizia iti apartine!
Desi raspunsul sau era cat se poate de ambiguu, pentru argintiu suna ca o provocare, provocarea de a-l face pe roscat sa se indragosteasca de el. Lent, a inceput sa-i mangaie coapsele. Un gest pe care roscatul nu l-a asteptat nici pe departe. Simtea ca este indecis, ca ceea ce face este gresit si acea greseala l-ar putea costa fericirea.
Bland, a rupt sarutul, departandu-se de argintiu si asezandu-se in pozitie verticala, cu privirea atintita catre podea.
-Eziti. Ceea ce dovedeste ca iti pasa. Multumesc, cel putin nu am devenit jucaria unui obsedat.i-a spus Takezo in timp ce-l cuprindea cu bratele firave.
-Am o idée, du-ma te rog la spitalul unde a fost internat tatal tau, si spune-mi numele doctorului.a izbucnit roscatul total neasteptat, ridicandu-se in picioare.
-Spitalul este peste drum…doctorul este Ieyasu Tokugawa.
-Perfect, sa mergem.a hotarat acesta, pornind catre parter. Si-a luat cheile de la masina si a pornit catre strada, urmat de argintiul total dezorientat. Nu intelegea ce anume l-a facut pe acesta sa sara ca ars, dar era curios sa afle.


Multumesc pentru comment-uri mina, iar Loveless, multumesc de critica si pentru ca ai stat la fiecare capitol in parte.