[Terminat] I don't need money but I need you! [ shounen-ai / yaoi ]

[bastard_in_love]

Va multumesc pentru reply-uri, si-mi cer scuze pentru intarziere. Iata continuarea:


Un soc, sau mai multe.


Nu-i venea sa creada ca va ajunge intr-o asemenea situatie, el sa fie acela care incearca sa-I consoleze pe cei din jur. De obicei el era acela care provoca astfel de situatii.
A ingenunchiar in fata lui, strangandu-l cu putere la piept. Fiecare suspin ii determina corpul sa trasara. Acea liniste mormantala il apasa tot mai tare pe argintiu, lasandu-l parca fara aer. Totusi, spre fericirea lui, a cineva a sosit, ciocanind insistent in usa.
Observand ca roscatul nu avea de gand sa deschida usa, s-a conformat, ridicandu-se si apasand clanta.
-Resedinta domnului Madarame?
-Da, treci la subiect.
-Rezultatele au sosit!i-a raspuns brunetul, care-I parea extreme de cunoscut.
-Le iau eu Iwaki!a intervenit roscatul, evitand privirea prietenului sau.
Nimeni nu a mai scos nicio vorba. Baiatul a intrat, inchizand usa. Tonul pe care l-a folosit la inceput era mai mult unul de gluma, dar felul in care privirea i s-a incetosat la vederea deprimatului sau prieten trada ingrijorarea pentru roscat.
Cei trei s-au indreptat catre living, in vreme ce roscatul a inceput sa citeasca documentele din plic.
Iwaki era seful departamentului de combatere a criminalitatii, insa cand a auzit despre cine este vorba a preferat sa livreze chiar el rezultatele, dar acum era clar ca ar fi preferat s-o faca posta in locul sau.
Roscatul parca uitase de toti si de toate, iar atentia ii era focalizata pe continutul analizelor.
“Dupa cum am banuit, sotia lui este una dintre cei care au atins obiectul. Dat fiind ca judecand dupa vechimea lor, se intampla in acea perioada, s-ar putea sa am cateva dovezi… Dar numele de Shimmen Akemi nu-mi suna deloc cunoscut…si nici poza nu ma ajuta prea tare. Ia sa vedem ADN-ul…22642, NU!”
Intr-o secunda ochii I s-au oprit asupra acelor cifre, fata I s-a inrosit, ion vreme ce o vena ii zvacnea vizibil la fruntea stanga.
Cei doi s-au alarmat, dar nu era chip sa-l opreasca pe roscatul care o luase la fuga spre masuta unde erau analizele lui Akemi.
A pus fata-n fata cele doua hartii. Insa cifrele nu minteau, erau identice. Furios, acesta si-a luat haina si a iesit precum o furtuna din casa, cu cei doi baieti alergand in urma lui, mai mult decat nedumeriti.
A intrat intr-o vila ceva mai modesta din vecinatate, strangand in mana cele doua hartii. Speriate, vreo cinci femei cu varstele cuprinse intre 25 si 30 de ani s-au ridicat de pe scaunele pe care erau asezate si au strigat.
Roscata, insa, s-a indreptat catre sotul ei.
-Ce e iubitule?
Ca raspuns, acesta a ridicat pumnul, indreptandu-l apoi cu vitesa catre chipul fetei inmarmurite de spaima. Totusi a lovit pe altcineva.
In vreme ce el si-a luat pozitia, satenul s-a pus precum un zid in fata femeii, incasand o lovitura de toata frumusetea. Roscatul a tipat:
-Takezo! Ce dracu’ faci? De ce ai aparat-o?
In vreme ce tuna toate acestae intrebari, l-a luat pe argintiu in brate, mangaiindu-I obrazul proaspat invinetit.
-Mai intai am dreptul la o explicatie, dupa care mai vedem!i-a raspuns scurt argintiul luand cele doua foi in mana.
Numele Madarame Akemi l-a lovit precum un pumnal, iar sarcina a intors cutitul in rana, dar cand a vazut numarul acela de ADN nu si-a stapanit un strigat, intorcandu-se mai mult decat infuriate spre roscata.
-Tu, NENOROCITO!
Acestea au fost singutele cuvinte pe care le-a mai ingaimat inainte sa sara peste ea si s-o darame la pamant, punandu-si mainile in jurul gatului ei.


P.S. Nu stiu exact cate capitole vor mai fi ( vreo doua-trei)... dar finalul se apropie, iar mie-mi place sa anunt din vreme ca sa sti ca n-o lungesc prea mult .