Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Doriti un al doilea sezon al ficului?
Da.
100.00%
32 100.00%
Nu.
0%
0 0%
Total 32 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

[Terminat] Angel without soul - sez.1

#41
Heya dearhug Merci ca m-ai anuntat. ^^
Well, sa incep. > : )
Mi-a placut cum ai pus accentul pe sentimente si emotii. : > De parca Matsuro chiar incepe sa simta ceva pentru dragul de Kiru. Ofc, eu sunt mai mult decat incantata. 19 Crede-ma, eu ma astept la muuulte din partea blondului, dar astept sa ma surprinzi. ;]]
Si ideea cu mutatu` la Kiru, eh, ma rog, dormitu` la Kiru, nu e deloc rea, cunt la fel ne nerabdatoare si de incantata ca si Gaby. (O.O) Si am ajuns la finalul acestui capitol.... Ce e atat de important de spus? Uhmm, de ce sa nu se sperie Matsu...? Ohh, sper sa fie vorba de yaoi. :pls: Aa, da, eu nu ma leg de greselute ca nu prea am vazut, si oricum, Gaby le-a cam spus. :]
Yep, asta am avut de spus. Iti urez succes, honey! * free hugs *

#42
Uh...ce cute pare cand se gandeste numai la lucruri interzise :]] Defapt el asta astepta,dar e timid. 39 Fic-ul e chiar grozav si mi-am facut timp sa-l citesc si pe acesta[minune!!]. L-ai derutat pe saracul Matsuro nu stie cu cine sa ma tina,daca tine cu Kiru asa zisul sau frate cu care deja are fantezii,crede ca ii va fi bine,dar nu poate sa se desparta de Inaru fiind verisorul sau si cel cu care a stat toti anii acestia.E destul de complicat sa-ti dai seama prin ce trec saracele personaje,oricum fic-ul e super tare,astept sa vad ce se intampla in continuare 4.
[center][Imagine: BIG+BANG.png][/center]
[center]Always a proud V.I.P <3 [/center]
[center]Stay stong DaeSung everything will be okey in the next year<3
Stay strong G-Dragon the real V.I.P's still love you, because you're a GOOD PERSON and you have a PURE HEART <3[/center]

#43
asa.. putin cam intarziata, dar cred ca e ok. *deja e o caracteristica a mea sa uit sa mai las si comentarii >.>* ma bucur ca acesta a unul din ficurile la care nu ma gandesc 'oare cand se temina odata capitouluul?!'. ideea e ca stii sa-ti faci atent cititorul pe tot parcursul capitolulul, iar asta e de apreciat. :d am impresia ca am vazut niste greseli de exprimare chiar pe la inceput.. *ha, am gasit, chiar in primul rand, in loc de 'mie', ar fi trebuit 'pe mine( ma bantuiau...)' :]* ai avut actiune, si mi-a parut ca a decurs chiar bine, ai facut loc pentru toate. ^^ mi-a placut ca ezitarile lui de a merge cu Kiru nu mi-au pacut suparatoare. e naspa sa te plictisesti de prea multe indoieli. >.> eh, vad ca nu e si cazul tau. ;3 de ce am impresia ca nu se va intampla nimic intre ei in acea noapte? anymay, sunt curioasa de discutia dintre cei doi. o.o doh, cred ca te las cu atat. vezi sa aiba o discutie bunabuna. ^^ Si speeer sa apuc sa dau si eu comentariul ca tot omul data viitoare. ~.~ pupic
[Imagine: tiusca2.png]
Mulțumiri lui Uberwald.

#44
21Poate sunt rea dar eu il vreau pe Inaru, serios, Kiru poate fi de treaba si bun si etc...dar nu stiu, nu are acelasi farmec pe care il adopta Inaru, si desi pare a fi tipul cel bun( ma refer la Kiru) pe mine nu ma impresioneaza, chiar deloc. Pare bun, cica e bun, dar...nu stiu, nu se face placut...Eu il vreau pe Inaru...Si Matsu s-a indragostit de Kiru? Hm... nu imi convine, dar nah, daca asta e dragostea lui eu ce as putea sa fac ? Nimic, doar ca108 vezi tu, eu il vreau pe Inaru108 ce? el ce face?sta ca bufnita la munca?in loc sa il recupereze pe Matsu22?
Oricum vreau nextu sa vad ce se intampla. Succes la scris!

Kissu si bye bye.pupic
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#45
Hey! Am adus nextul mult mai repede din cauza ca m-a batut Gaby la cap, ar trebui sa ii multumiti 21 Glumesc xD ! Oricum a fost weekend si am reusit sa il fac mai repede. So... lectura placuta sweetyz hug

PS: Acesta este primul meu capitol in care folosesc atatea linii de dialog si dau atatea explicatii. Sper ca a iesit cum trebuie!


~Capitolul 12 Adevarul~



Stresul incepuse sa apara atunci cand buzele sale nu se mai miscau deloc, parca blondul dorind sa actionez eu primul. Ca sa vada ca eram atent la ceea ce avea sa imi spuna, am aprobat din cap dupa fiecare replica a lui, cu toate ca mii de fiori imi navaleau intregul trup ce era nerabdator si totodata fricos sa auda ce avea de spus Kiru.
-Vreau sa vorbim despre Inaru. Sper ca nu i-ai zis nimic din ce ti-am spus atunci, la spital.
-Despre Inaru? Nu inteleg ce legatura are el in toate astea.
-Are, ma contrazise blondul, adoptand o pozitie turceasca in mijlocul patului sau.
Isi aseza mainile pe genunchi si incepu sa se joace cu materialul ce ii acoperea pielea.
-Tu chiar crezi ca e atat de usor in a ma abtine sa nu iti fac ceva? Inaru e periculos, il cunosc de mult si din pacate e in stare de multe. Ma vezi pe mine cat un munte, dar am si eu problemele mele.
-Cum adica sa imi faci ceva? am ridicat o spranceana la spusele lui, caci acea replica avea multe sensuri iar eu nu stiam pe care sa il aleg.
-Ma abtin cu greu sa nu te ating, pentru ca de la o scurta atingere porneste un sarut iar de la sarut…
Nici nu l-am lasat sa termine replica si am intervenit.
-De ce ar trebui sa ma atingi, ori saruti? Nu-mi spune ca si tu.. esti la fel ca Inaru.
-Uite, fratioare, fiecare are preferintele lui, iar iubirea poate ajunge foarte departe, incat nu mai tine cont de varsta sau de sex.
-Te inseli! am intervenit revoltat. Dumnezeu a lasat barbatul si femeia pe pamant ca sa se iubeasca, nu sa veniti voi cu orientarile voastre.
Am dat negativ din cap in timp ce mi-am pastrat ideea, crezand ca parerea mea este cea mai buna. Blondul surase, facandu-ma pe mine sa imi indrept toata atentia spre el.
-Ce e, nu este asa?
Tanarul isi schimba pozitia, revenind langa marginea patului, avand spatele usor curbat, parca stand cocosat din cauza oboselii. Ma privea atat de patrunzator incat privirea mea nu o mai putu intalni pe a lui, asa ca mi-am intors brusc capul.
-Nu-mi spune ca atingerile lui var-tu nu te excita!
Inima mi se opri in loc, odata cu ea si respiratia, la auzul acelor cuvinte. De unde stia el ce faceam eu cu Inaru? Sau cel putin ce imi facea el mie, ce sentimente aveam sau ce emotii traiam? Am inghit greu tot aerul ce imi statea de ceva vreme in piept, fara sa iasa afara din mine, ori sa intre in plamani. Se lasase deodata linistea, parca tanarul blond asteptand sa ii dau un raspuns, insa chipul meu rosu era singurul raspuns pe care il puteam da in acel moment.
-Defapt nu despre asta voiam sa vorbesc cu tine. As dori sa tii secret inca putin, pana cand vom face rost de dovada. Am un prieten ce se ocupa cu asa ceva, si maine a ramas sa ma intalnesc cu el. Daca tot dormi la mine, maine dimineata ai putea merge cu mine, te-am invoit eu de la scoala.
Isi facea atatea planuri, actionand dinainte ca totul sa iasa bine. Deci reuseam sa scap de ore, asta era partea buna a lucrurilor, dar deja simteam emotiile cum imi impanzeau si cea mai intunecata si mica particica a corpului meu, atunci cand as fi aflat ca imi e frate.
-Stii, ti-am spus ca trebuie sa te gandesti cu cine vei vrea sa locuiesti. Vreau sa iti spun ca nu te voi lasa pe mainile acelui nemernic, chiar daca asta inseamna sa locuiesti cu mine si sa fiu nevoit sa te privesc cu un scut invizibil pe tine, doar asa, ca sa nu iti fac vreun rau.
Vorbele sale imi dadeau seama cat de mult se abtinea din a-si duce mai departe gandurile perverse. Ma speria intr-un fel si totusi ma bucura faptul ca se putea abtine. Oricum, pana si eu stiam ca odata si odata tot nu-si va mai putea mentine aceste idei si se va napusti asupra mea asemenea unui tigru ce si-a prins prada.
-Nu inteleg de ce este necesara o asemenea alegere.
-Matsuro, stiu ca tii mult la Inaru, dar incerc sa te fac sa intelegi ca el nu este persoana potrivita. Nu e un om bun, vrea doar sa profite de tine.
-Si de unde stii tu asta? il intreb pe un ton nervos, maraind atunci cand mi-am intors privirea spre el. Nu avea dreptul sa il critice in halul ala, nici macar nu il cunostea.
-Pentru ca il cunosc foarte bine. Ti-as spune mai multe despre el, insa tu, pici neatent, i-ai putea spune totul fara sa vrei, iar atunci eu as pica prost .
-Ar trebui sa ai incredere daca tot ma crezi fratele tau mai mic.
Mi-am lasat capul trist in jos. Eram curios si voiam sa stiu tot adevarul pentru ca ma saturasem sa traiesc cu atatea minciuni. Blondul avea dreptate, chiar incepusem sa simt ceva pentru Inaru, mai ales atunci cand si-a schimbat comportamentul si a reusit sa ma surprinda cu tandretea lui. Insa Kiru imi spusese ca doar se preface, si el nu mi se parea un om mincinos, chiar daca nu il cunosteam de mult. Imi era greu sa fac o alegere sau pe cine sa cred, ori cui sa ii tin secret. Mintea mea era foarte incarcata si voiam doar sa ma odihnesc, dar imi era teama ca maine ar putea fi prea tarziu ca sa aflu adevarul.
-Trebuie sa ai incredere!
-Bine, uite, Inaru se ocupa cu traficul de droguri si chiar nu m-ar mira daca si el se drogheaza. Am lucrat de mult cu el, asta pana cand am aflat adevarul despre asta. Ma mintise in tot acel timp, ascunzandu-mi in bagaje drogurile ca eu sa le transport din afara pana aici, in Japonia. Daca ma crezi, tot drumul nu am stiut ca am asa ceva ascuns in bagaj si spre surprinderea mea nu am fost prins. Ma are la mana cu chestia asta, caci se spune ca e prieten cu politia, si ea s-ar putea sa stie despre traficul lui, insa pana si lor le e frica de gasca lui Inaru. Stiam ca are un verisor mai mic, insa de abia atunci cand am vorbit cu el, in ziua aceea cand erai intins pe scarile casei, gol, mi-a spus ca suntem frati.
Povestea lui continua, iar eu eram atent la fiecare detaliu, incercand sa nu imi scape ceva. Totul se lega, si tocmai aflasem multe despre Inaru. Ma temeam sa mai pun piciorul in casa mea, de frica ca verisorul meu stie ca aflasem adevarul, insa Kiru ma incurajase. Acum eram si mai confuz, insa aveam sa astept pana maine, atunci cand amandoi ar fi trebuit sa alergam dupa acel act ce ne dovedea ca suntem frati. Trebuia sa iau o decizie rapida, dar si corecta.


Incercam doar sa privesc tavanul prin acea bezna pentru ca oricum nu aveam sa inchid un ochi toata noaptea, sau cel putin cat mai ramasese din ea, dupa spusele blondului. Ma simteam usurat pentru ca aflasem tot adevarul si spre surprinderea mea, nu ma simteam chiar atat de prost pentru ca stiam ca exista cineva care ma ajuta in aceste situatii, cum ar fi barbatul ce dormea in patul de langa mine. Maine aveam sa aflu si restul adevarului ce ma rodea atat de mult. Sa fi fost oare fratele meu? Nu imi cunosteam reactia daca as fi aflat acest lucru, insa preferam ca raspunsul la intrebare sa fie "da", mai ales acum cand aflasem adevarata fata a lui Inaru. Imi venea sa il strang de gat pentru tot ce imi facuse, mai ales ca in ultimul timp se comporatse atat de bine cu mine incat chiar l-am crezut. Juca bine rolul unui verisor mai mare ce are grija de cel mic. Ma simtisem bine in preajma lui in ultima vreme si da, chiar si in acele momente de placere. Voiam sa dau buzna odata peste el si sa ii spun tot ce Kiru imi dezvaluise. Sa aud din gura lui tot adevarul fara a mai spune pic de minciuna, insa promisesem ca tin toate astea secret, cel putin pana cand se dovedea intr-adevar ca eu si Kiru eram frati de sange.

#46
Bun, am avut ceva treaba la teme, abia acum am ajuns si eu si pe-aici!
Micutul Matsuro mi se pare un naiv si jumatate... si mersi ca ai posta tpt miine65 Si e foarte dragut punctul tau de vedere. Kiru insa prwa isi da pe fata toate gandurile. Sunt chiar curioasa ce naiba se intampla pana la urma. >.>
Bun, acum, ca adevarul e dat pe fata... Inaru sa se duca dracului! 4 Sper ca nu o sa fie atat de fraier incat sa-i spuna totul, ca s-a ales praful -_- SPer sa fie totul bine 43
Sii... ghinion, dar vreau next iar21
Bafta la scris! 108
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#47
asaa, de data asta am ajuns oarecum la timp. sunt mandra de mine. 21 revenind la fic.. te-ai descurcat foarte bine cu detaliile/explicatiile de care ne-ai precizat la inceput *descriind mai..complex, sa pun asa, ai avut o alta dinamica a povestii*, ai fost coerenta pe tot parcursul capitolului, iar greselute de tastare nu am zarit. dialogul a fost si el bine lucrat. dupa parerea mea, o lucrare curata, felicitari! pupic haa, am avut dreptate ca nu vor face nimic, plus ca am aflat si cateva chestiute despre Inaru. o.o acum nu stiu cum va reactiona el cand Matsu se va muta la frati-su, dar sper sa fie o scena pe care sa o citesc fara sa clipesc. xD bravo inca o data, te-ai descurcat, si sper sa gasesc si in capitolele urmatoare genul asta de descriere, da foarte bine. miscarile, gesturile, aspectul si expresivitatea personajelor mi se par niste lucruri care merita punctate. dupa mine, cresc valoarea lucrarii. ^ ^ si.. cred ca te las cu atat. ganbatte! pupic
[Imagine: tiusca2.png]
Mulțumiri lui Uberwald.

#48
Deci, Gaby, iti multumesc enorm!! 19 Iata ca a venit capitolul mai repede. :]]
Citat:sa te privesc cu un scut invizibil pe tine
First, din moment ce ai spus sa te, nu mai are rost sa spui si pe tine. Atentie la pronume! ^^ Second, nu prea se leaga propozitia, parca pare fara noima. But, astea-s simple greseli. Calm down, nu te omor din astea. :]]
Soo, chiar ai dat multe detalii, dar a fost foarte bine. Hm... Si eu care credeam ca Inaru a facut ceva mai grav [ stiu si eu.. ? ], insa se ocupa cu traficul de droguri, si e culmea! Cum adica si Kiru e bagat in prostia asta ?! Auzi, deci e .. santajat. 33
Mda, si legat de "ziua de maine", ofc, din fic, sunt curioasa! Haide, stiu ca (,) chiar daca Matsu este fratele blondului, asta n-o sa-l opreasca pe el din nimic. Si mai stiu ca asa ai mai spus tu odata. > : ) Crede-ma, astept nextu` cu nerabdare, mare nerabdare! 108

#49
Dan - http://i53.tinypic.com/2dj9j49.jpg

~Capitolul 13 De la inceput~


Toata noaptea ma foisem in acel pat, motiv pentru care dimineata aveam ochii cat cepele .As mai fi vrut inca o ora in plus, poate acele saizeci de minute m-ar fi putut adormi! In momentul in care m-am ridicat in capul oaselor si mi-am frecat ochii, patul de langa mine era gol. Mi-am dezvelit trupul de cearsaful alb cu care fusesem invelit toata noaptea, dorind sa vad daca mai aveam hainele pe mine, ca de obicei cand ma trezeam eram gol, dintr-un motiv necunoscut mie. M-am dat jos din pat imediat, iesind din camera si ajungand in cateva clipe in sufragerie, unde vad un trup intins pe canapea. Sigur era Kiru. Dar ce facea acolo? Dormea?
M-am apropiat incet de canapea, ajungand atat de aproape de el incat ii puteam vedea ochii inchisi. De ce dormise acolo? L-am deranjat eu noaptea?
Am oftat scurt si mi-am intors capul spre ceasul din perete, ce arata ora douasprezece. Atat de mult dormisem? Mi-am frecat ochii mai bine sa vad daca secundarul se misca, poate ceasul nu avea baterii. Nici nu am avut timp sa constat daca mergea sau nu pentru ca brusc mi-am simtit mana acaparata de o stransoare, facandu-ma sa ma dau inapoi si sa cad peste Kiru pe canapea. Intr-o fractiune de secunda m-am trezist deasupra lui, acesta afisandu-mi un zambet larg si pervers. Inca ma tinea strans de mana ca sa nu ma pot ridica. Chipurile noastre erau atat de apropiate incat simteam cum tot sangele imi urca in obraji si imi colora pigmentul fetei. Ma simteam penibil, stiind ca inainte cu o seara imi spusese toate acele lucruri, cum ca se abtine din a ma atinge.
Am incercat sa imi retrag mana, insa odata ce si-a dus bratul pe spatele meu am tresarit, ramanand nemiscat. Atingerile lui imi faceau trupul sa tremure usor, si cu toate ca nu facea nimic mai mult, ma simteam al naiba de excitat. Mana sa mare se misca pe intregul meu spate, urcand pana la gat. Isi infipse o mana in parul meu si ma saruta scurt pe frunte, dandu-mi drumul. Am sarit ca ars de pe el atunci cand m-am simtit liber, stand in picioare cu capul plecat ca sa nu mi se vada roseata. Am inghitit in sec atunci cand s-a ridicat si el in picioare, avand impresia ca avea de gand sa ma ia pe sus si sa ma duca in dormitor, in pat si apoi Jeez, de ce ma gandeam la aceste lucruri?
-Trebuie sa ne grabim, am vorbit cu Dan ca ne vom intalni in centru peste o jumatate de ora, imi spuse acesta, apoi disparu in baie.
Pana atunci eu trebuia sa-mi aranjez parul si sa ma schimb, apoi aveam si eu de gand sa intru la baie, sa ma spal pe fata si pe dinti.
Nu trecu mult timp si eram amandoi gata, imbracati si dichisiti, pregatitati sa ne intalnim cu acel domn care ne-ar fi ajutat in aflarea adevarului. Centrul era aproape de locuinta blondului asa ca am mers pe jos fara a mai lua masina. Eu eram obisnuit sa mananc ceva dimineata, si pana la ora aia nu pusesem gura pe nimic. Imi simteam burta cum scoate anumite sunete, cerandu-mi de mancare, dar nu i-am spus nimic barbatului de langa mine, nu doream sa ii impun ceva, cum ar fi sa ma hraneasca, pentru ca nu era datoria lui, cred. Inaintam amandoi pana cand ajungem in centru, unde se afla si posta. Kiru se aseaza pe o bancuta, facandu-mi semn sa stau langa el.
-Se pare ca am ajuns mai devreme, imi spuse acesta atunci cand analiza din priviri persoanele din jurul nostru si constata ca niciunul dintre acestia nu era Dan, omul cu care trebuia sa ne intalnim.
Odata ce m-am asezat langa blond, am simtit tot corpul cum este impanzit de fiori. Eram prea aproape de el si toti ne priveau de parca am fi fost impreuna, cu toate ca nu faceam nimic altceva decat sa stam pe banca. Se auzi un chicot scurt din partea brunetului, facandu-ma sa imi intorc privirea spre el.
-Stai si tu mai relaxat. Apropo, stiu ca iti e foame, vom termina repede aici, ok?
Am aprobat din cap, bucurandu-ma intr-un fel ca imi citea gandurile si ca nu eram eu nevoit sa ii spun "Imi e foame, vreau mancare!". S-a ridicat in picioare atunci cand un barbat imbracat la costum cu o servieta neagra in mana se apropie de noi. Avea parul brunet si scurt, insa unele suvite ii stateau mai rebele. Parea destul de tanar, mai ales atunci cand ne schita un zambet si dadu mana cu blondul. I-as fi dat in jur de douazeci si cinci de ani. O luara inainte, purtand o discutie la care am incercat sa nu fiu prea atent, dar imi era destul de greu la cat de tare vorbeau.
-Am facut rost de acte.
-Si?
-Uite, Kiru, trebuie sa mergem la firma. Sunt multe si le am acolo, nu le-am luat cu mine.
-Bine, am inteles asta, dar nu te-ai uitat peste ele?
-Ba da, replica domnul brunet, pe care il chema Dan. Insa oricum nu as fi inteles nimic pentru ca aveti nume diferite, nu?
-Da, e mai complicat.
-Deci ar trebui sa fiti frati vitregi? intreba iarasi acel domn ce vorbea atat de repede incat ma cam chinuiam sa inteleg ce zice.
Kiru nu raspunse nimic la acea intrebare, apucandu-mi mica mana in stransoarea lui. Inima incepu a-mi bate cu putere, parca dorind sa iasa din piept. Asa am mers tot drumul, pana la firma unde trebuia sa ajungem. Am intrat in incaperea simpla unde se aflau doua scaune, un birou si un dulap foarte inalt, probabil cu multe acte. Langa acestea mai era o canapea mai mica si o masuta scunda cu niste pahare pe ea. M-am asezat acolo, duncandu-mi ambele maini la burta ca sa ascund acele sunete. Mi se facuse ingrozitor de foame si probabil nu numai asta era cauza, ci si emotiile. Amandoi incepura sa caute niste acte, insa pe mine chiar nu ma interesa ce fac ei acolo. Trebuia sa termine mai repede si sa mananc.
-Astea sunt, zise vocea groasa a brunetului.
Kiru le lua in mana si incepu sa le citeasca. Era ca un fel de arbore familiar, dar fara poze, doar nume. Scria si despre parintii lui si despre ai mei, si undeva liniile noastre se intersectau. Fata blondului capata un zambet imens, diferit de celelalte pe care le folosea pana acum, adica nu mai era pervers, exprima doar fericire.
-Ce e? Nu ma mai tine in suspans, am zis, ridicandu-ma rapid de pe canapeaua moale si uitand de toata durerea de burta.
Imi inmana hartiile si, cu toate ca ma uitam ca boul la poarta noua la ele, Dan ma lamuri.
-Acele foi arata ca sunteti frati frati vitregi.
-Cum asa? am ridicat o spranceana, nevenindu-mi a crede.
-Vezi tu, aveti nume diferite de familie, pentru ca mama ta a fost cu tatal lui.
Stiam despre asta, insa acel tata vitreg, nu ma gandisem niciodata ca mai are un fiu. Ramasesem pur si simplu fara cuvinte. Deci chiar eram frati? Am scos un sunet ciudat, ce nu exprima nici bucurie nici tristete, mai bine spus il scosesem pentru ca eram entuziasmat. Kiru ma apuca de umeri si ma trase spre el, luandu-ma in brate. Dan parea foarte fericiti, probabil ca avea sa faca rost de niste bani, nu din cauza legaturilor noastre familiare.
Singurul lucru la care ma gandeam era alegerea pe care trebuai sa o fac, pentru ca in seara in care am dormit numai la aia ma gandeam. Inaru, fiind verisorul si omul cu care locuiam, mintindu-ma atata timp, am decis ca el sa fie persoana la care renuntam. Nu numai ca aveam sa uit toate amintirile cu el, insa nici ochii cu acesta nu mai trebuia sa dau. Probabil faceam alegeri gresite, dar in momentul de fata l-as fi vrut doar pe Kiru langa mine, pentru ca el era fratele protector pe care mi l-am dorit dintotdeauna, numai ca in mintea mea nu era doar un frate, ci incepusem sa simt ceva mai mult pentru el. Fiind incapatanat nu acceptam asta, chiar daca inima mea tinea la el, creienul era impotriva.


Ajunseseram amandoi inapoi acasa, unde, de data asta, m-am simtit mult mai comod. Parca ceva ne lega mai mult acum, acel ceva fiind adevarul.
-Chiar nu-mi vine sa cred, am zis entuziasmat, luand loc pe o canapea.
Chiar ramasesem fara cuvinte,eram atat de fericit si totusi imi era frica la reactiile verisorului meu.
Kiru puse mana pe telefon, comanda pizza apoi se aseza langa mine si ma privi atent.
-Si? Te-ai mai gandit la ce ti-am spus aseara?
Schita un zambet in coltul buzelor, facandu-ma sa ma inrosesc si sa ii ignor privirea. Inainte de a-i raspunde, venise comanda de pizza. Vorba aia, salvat de clopotel ! Am inceput amandoi sa mancam delicioasa pizza in sufragerie, privind la televizor, razand si vorbind chestii ca intre frati, despre servici, scoala si alte preferinte ale noastre. Nici nu-mi venea sa cred ca doar in cateva ore aflasem atatea despre el. Se parea ca ne intelegem bine, chiar ca niste frati. Totusi, el intotdeuana imi aducea aminte ca am o decizie de luat.

#50
uite-ma-s. mi-am zis sa-mi fac si eu aparitia ceva mai devreme. ^ ^ am observat ca ai pastrat acelasi stil de a descrie, tin sa te felicit. actiunea s-a derulat normal, ai avut timp sa prezinti cam tot ce ti-ai propus, zis eu. cu dialogul observ ca nu ai probleme, esti coerenta si nu te incurci in virgulite. chiar mi-a placut. ha, sa nu uitam de faza cu 'jeez..'. 21 mi-a parut amuzanta. ^ ^ cat despre fratia dintre cei doi, curios lucru ca sunt vitregi, eu nu ma asteptam. Si Inaru cam pierde teritoriu, ca sa zic asa. xD Matsu a decis sa plece cu Kiru.. o.o face ca urmatorul capitol sa fie mult mai misterios decat ma asteptam. bravo, bravo. :d astept suprizee. ^ ^ mi se pare o chestiuta esentiala sa-ti lasi cititorul gen 'si mai departe cum eeee?'. cam atat ar fi. ^ ^ *hug*
[Imagine: tiusca2.png]
Mulțumiri lui Uberwald.




Utilizatori care citesc acest subiect:
6 Vizitator(i)