[Terminat] Am I your obsession?

[Rain]

Multumim mult de comentarii. Vacanta e aproape, iar pentru unii deja a inceput. Cel mai probabil vom veni cu capitolele mai repede, insa nu promitem nimic.

Capitolul 24

Nenumarate batai in geam m-au facut sa deschid ochii. Era dimineata. Odata cu vocea lui Rain, m-am simtit miscat de doua brate fragile.
-Eric, Eric, trezeste-te!
-Inca cinci minute, am spus cu jumatate de gura, tragand camasa peste fata.
-Eric, e politia aici.
-Cum? am tresarit, ridicandu-mi capul si uitandu-ma spre fereastra, unde am vazut chipul unui necunoscut. Purta o uniforma albastra, si privindu-ma incruntat, zise pe un ton taios:
-Muta mai repede masina de aici daca nu vreti sa va faceti cu o amenda frumoasa!
Rain, miscat de vorbele sale, imi sopti:
-Hai mai bine sa plecam.
Am dat din cap fara sa mai scot vreo vorba. Mi-am ridicat scaunul si am bagat rapid cheia in contact, luand-o din loc.
Drumul era acelasi, insa starea mea nu. Cu ochii cat cepele incercam sa fiu atent la sosea, in timp ce Rain palavragea ceva la care nu puteam fi atent.
-Oh, doamne, sunt atat de obosit. Pana si patul ala de la scoala e bun acum.
Cateva momente de liniste, apoi se auzi din nou.
-Mmm… Eric, mi-au placut asa mult momentele de aseara.
Am stat putin sa ma gandesc la ce se refera, incercand sa imi reinprospatez memoria. Brusc, toate imaginile cu noi de noaptea trecuta, in masina, mi-au navalit constiinta. O palma imi lovi fata, iar aceea era chiar a mea, cand mi-am dat seama ca am facut-o cu el si pe deauspra imi mai si placuse.
Am incercat sa neg totul.
-Nu-mi aduc aminte.
-Cum? Pai… Stii tu, eram in masina, aici, ploua si…
-Bine, taci! i-am taiat-o, observandu-l cu coada ochiului cum isi intoarce capul in partea opusa mie.
Consideram ca acest raspuns din partea mea a fost absolut necesar, pentru ca nu voiam sa stric relatia lui cu Leon.


Am intrat cu masina pe poarta scolii, cand l-am vazut pe tata. Nu ma simteam amenintat, pentru ca el imi daduse cheile, asa ca am coborat fara nicio grija. Pregatit sa plec spre camera, tata imi facu semn sa vin; Rain se uita cam ingrijorat dar l-am asigurat ca e totul in regula printr-un gest al capului.
-Gata, Eric, te-ai distrat? spuse pe un ton suspicios.
Inainte sa spun ceva, isi continua propozitia:
-Nu pentru asta te-am chemat, oricum. Imi trebuie cheile de la masina, zise, afisand un zambet.
Le-am scos din bzunar si le-am inmanat dand din cap in semn de multumesc.
Am pornit spre camera, luandu-l si pe Rain dupa mine. Intrand inauntru, m-am trantit pe pat, si mi-am trecut mainile prin par, gandindu-ma la orice, insa numai el imi venea in minte. El si acea zi in care ma asteptase. Acum nu mai era acolo, nu mai era nicaieri.
Am atipit cateva ore, iar atunci cand m-am trezit am facut-o doar pentru ca o idee geniala imi strapunse mintea ca un fir de ata de care ma agatam ca de o ultima sansa.
M-am ridicat rapid din pat, vazandu-l pe Rain cum doarme dus in asternuturile de langa mine. Cu totii erau, probabil, la orele optionale asa ca holul era pustiu. Am dat buzna in biroul tatalui meu, stiind ca era plecat, repezindu-ma imediat spre sertarele din dulapul cu acte. Am oftat inainte sa incep pentru ca aveam mult de cautat si nu stiam cand bosorogul se va intoarce.
-Incepem de aici si… Terminam aici, am spus, aratand cu degetul spre sertare si marcandu-le in imaginea mintii.
Prima oara, l-am deschis pe cel din dreapta sus, unde dosarele aveau intr-un colt numele elevilor, fiindu-mi mai usor sa il gasesc.
-Spune asa, ma. Atunci hai sa cautam la P.
M-am indreptat cu privirea spre sertarul respectiv, incepand sa rasfoiesc si sa imi plimb mainile pe toate hartiile importante sau mai putin importante, oprindu-ma la una.
-Pryce Julio, am soptit, luand repede hartia si ducandu-ma spre birou, unde am desfacut-o. Poza sa imi sari prima data in ochi, impreuna cu scurte informatii despre aspectul lui, ca de exemplu greutatea si inaltimea, acestea fiind principalele criterii dupa care erai acceptat la aceasta scoala. Am dat cu ochii peste ele si m-am oprit la jumatatea paginii unde erau date despre familie si adresa.

Parinti: tatal, Vincent Pryce, avocat la firma P.J.B si mama, Angelina Pryce, secretara la firma P.J.B. Adresa familiei: Italia, San Severo, Strada Via Masaccio , Casa numarul 47. Adresa curenta: Londra, Strada Elizabeth Street, Casa numarul 117.

Am luat foaia dupa mine, asigurandu-ma ca lasasem in urma mea curatenie ca sa nu dau de banuit ca am umblat prin lucrurile scolii. M-am intors in camera, gandindu-ma la un moment in care as putea sa plec in ultimele doua saptamani.
Am preferat sa nu ii spun nimic lui Rain pana cand nu eram sigur de perioada in care voi pleca de aici. Cladirea devenise deja pustie pentru ca multi incepusera sa plece. Sfarsitul anului mereu era o perioada fericita pentru toti, fiindca toata lumea isi revedea familiie.


Trecusera doua saptamani.
Stand la fereastra camerei cu ultimii patru colegi ramasi, mi-am simtit umarul atins incet de o mana.
-Eric, se auzi vocea blondului ce imi atrase atentia. Leon a plecat si… Nu m-a luat cu el, continua dupa o scurta pauza. M-am intors cu capul spre el, observandu-i ochii inrositi, semn ca plansese. Expresia fetei mi se schimba in una serioasa.
-Tot anul am asteptat momentul cand imi va spune ca ma va lua la el. L-am privit in ochi si asteptam sa imi zica “haide, vino cu mine”, apoi sa ma sarute pasional si sa urcam o data in masina aia spre casa lui. Dar nu a fost asa… Eric, de ce nu a fost asa?
Isi pleca capul, frangandu-mi-se inima cand i-am vazut fata plina de lacrimi.
-Ce ti-a spus? am intrebat.
-Nu mi-a spus nimic, murmura blondul.
-Atunci ce i-ai spus tu?
Mi-am dus mana dupa umarul lui si l-am tras mai aproape de mine.
-I-am spus ca ma voi duce la mama si ca de abia astept sa o vad. Nu voiam sa par insistent si agasant, spunandu-i sa ma ia cu el.
-Prostule! E clar de ce a plecat fara tine. Nu trebuia sa ii spui asa. Bineinteles ca, odata ce i-ai spus ca vrei sa te duci la ma-ta, a decis sa nu iti mai spuna nimic si sa te lase sa o vizitezi. Cum ar fi fost daca te-ar fi fortat sa nu o mai intalnesti si sa vii cu el? E mama ta… Gandeste-te si tu putin…
-Da, asa e, imi dadu raspunsul dupa cateva momente meditative.
-Hai, vrei sa te duc eu la el?
-N-ai cum. Nu-i sti adresa.
-Ba da, veni replica mea continuata de un zambet larg.
-De unde?
-Am si eu sursele mele, doar asteapta putin aici.
Am plecat spre biroul tatalui meu, stiind ca iarasi are treaba in oras, si am revenit peste zece minute cu acelasi gen de fisa ca cea a lui Julio, numai ca era cu datele lui Williams Leon.
Fara sa-i mai spun nimic, i-am facut semn sa mergem la masina. Blondul ma urma si urca pe locul de langa sofer in timp ce eu am bagat cheia in contact.
Drumul a fost indeajuns de tacut incat sa-mi dau seama ca amandoi eram destul de obositi pentru a nu mai scoate niciun sunet. Pana la urma a fost un an destul de greu.
Mergeam de mai bine de doua ore si parcursesem doar cinci intersectii de cand plecasem de la scoala. Crezusem ca era o distanta pe care o strabateam cat as bate din palme fara sa ma obosesc catusi de putin. Acum parca era un vis, rotile pareau ca nu se mai misca, prinse in pamant, si doar printr-un efort de vointa as fi reusit sa le desprind de pe sol.
Privirea imi era atintita spre GPS-ul din fata si observam ca mai aveam foarte putin pana la casa lui Leon.
Dupa cateva sute de metri parcursi, am oprit exact in fata casei lui. Rain, cu un zambet de copil, analiza fiecare centimetru patrat al gradinii din fata, in timp ce eu masuram din priviri inaltimea cladirii.
-Am ajuns? intreba blondul sa se asigure.
-Da, aici e.
Inainte sa ma dau jos, am auzit din nou vocea lui Rain putin ragusita.
-Chiar nu-ti aduci aminte de seara aia in masina?
I-am pus mana dupa ceafa si l-am tras brusc spre mine. Am incercat sa-mi introduc limba in spartura dulce dintre buzele sale, iar el mi-o primi fara ezitare.
Am desfacut sarutul si am spus scurt, in timp ce ieseam din masina:
-Nu.
Rain ma urma fara sa mai scoata vreo vorba. Paseam amandoi pe alee, asta pana cand am ajuns in fata usii unde ne-am oprit. Ea se deschise dupa ce am batut de doua ori. Simteam tensiunea din turpul blondului cu fiecare secunda trecuta.
In fata noastra, trupul inalt al lui Leon se lasa vazut pe neasteptate. Ochii lui se marira cand ii intalnira pe cei al lui Rain. Ii sari in brate, sarutandu-l foarte tandru, de parca nu se mai vazusera de multi ani.
-Bine, bine, eu va las. Leon, i-am atras atentia, intizand mana spre el, sa ai grija de Rain!
Dupa ce imi prinse mana si o stranse usor, aproba din cap, zambindu-mi prieteneste. Inainte de a pleca si a ma uita spre Rain, acesta imi oferi o imbratisare.
M-am intors inapoi la masina, gandindu-ma ca doar peste cateva ore ma voi intalni cu el.
Dupa nesfarsitele ore de mers cu masina, mi-am ridicat in sfarsit ochii de pe asfalt, acolo unde cerul cenusiu si plat se invartea un moment inainte de a incremeni. Intrarea principala a orasului schimba scenariul peisajului de pana acum.
Stiam ca la sfarsitul acestei strazi era casa lui. Deja inima imi batea mult mai repede, mainile imi transpirasera pe volan iar fiorii imi impanzisera trupul stiind ca el ma va atinge din nou, atat de tandru incat voi inebuni.
Cladirea se facu vazuta, iar eu am oprit masina in fata casei lui, dandu-ma jos. Fiecare pas facut pana in fata usii parea o mila, dar inaintam puternic si sigur pe mine.
Defapt nu eram chiar atat de puternic, imi era teama ca ma va respinge din nou. Ultimul sau cuvant, acela pe care l-a spus din cauza casetei lui Cipriano, imi rasuna ca un ecou, fara sa ma lase macar o zi sa uit ce s-a intamplat.
Am apasat pe sonerie.
Dupa deschiderea usii, privirea lui imi umplu sufletul. Am ramas blocati in timp, secundele parandu-mi-se ore intregi. Nu spuse nimic, ci se dadu din fata usii si imi facu loc sa intru.
Incaperea era delicata ca un abur, peretii de un albastrui pal se arcuiau in caderea libera a luminii. Ferestrele erau larg deschise, redand o atmosfera ce te facea sa te simti viu. Draperiile grele aproape atingeau parchetul din lemn de cires. Iar acolo, langa peretele cel lung, era o fata imbracata intr-o rochie superba, din satin negru, scotand in relief minunatul inel cu diamant de la mana stanga.
Se apropie de noi cu pasi mici, calculati si eleganti, de unde am si salutat-o. Julio, venind din spatele meu, fu atacat de o imbratisare din partea ei, oferindu-i si un mic sarut pe obraz.
Am simtit cum tot drumul parcurs pana acum a fost in zadar. Nu aveam niciun motiv pentru care sa fiu aici, in preajma lor, sa le stric momentele. Trecusem de la starea de spirit euforica, la deceptie. Ochii mi se umplura de lacrimi si frica de a clipi ma cuprinse. Nu doream sa ma vada plangand.
-Dragule, nu stiam ca ai musafiri azi. Daca ma anuntai, aduceam ceva de mancare, se adresa ea.
-Ti-am spus ca nu trebuie sa te deranjezi pentru mine. Deja ti-au ramas tie toate pragatirile pentru nunta.
-Bine, scumpule, atunci v-am lasat sa discutati linistiti.
Dupa o imbratisare lunga, aceasta pleca.
Am privit in urma ei, analizandu-i pentru ultima data frumusetea si eleganta. Cu siguranta ea era… logodnica lui. El o merita, probabil mai mult decat pe mine, insa eram in stare sa risc totul. Julio trebuia sa fie al meu!

[Ciquita]

Oh, doamne <3 Mersi pentru capitol. Ca de obicei, Rain a fost la fel de dragalas ca intotdeauna, nu prea am inteles de ce l-a sarutat Eric cand l-a intrebat daca chiar nu-si aminteste de noapte, dar in fine, tot hot a fost Si saracutul Eric, se indragosteste si el de cineva si afla ca are logodnica. Oare Julio chiar o iubeste pe femeia aia? Hmm, iar in legatura cu Leon, nu sunt asa de sigura ca el chiar tine la adorabilul de Rain.. Eu tin cu Rain si Eric, mai ales dupa capitolul trecut Abia astept urmatorul

[Alixa]

Hey !
Oh God, nu-mi vine sa cred, cum adica logodnica? Chiar atat de usor a renuntat Julio la Eric? Femeia aceea, pare destul de draguta, dar mai potrivit este Eric! Nu stiu daca am mai spus, dar roscovanul este personajul meu preferat, imi place mult caracterul lui, reactiile, faptul ca e ceva mai "obraznic" si mai ales ca stie ce vrea si stie cum sa obtina, si sper ca Julio sa nu faca exceptie. Momentele dintre Rain si Eric au fost intr-adevar hot, chiar foarte:]] si ce mai pot spune? Reusit capitolul, si da! Ma tii in suspans
Astept next-ul!

[Kimera]

Am ramas tablou cand am citit cuvantul "nunta", apoi cand am mai vazut ca aia e logodnica ei deja imi venea sa-i dau una lui Julio. Sincer acum cum poate sa renunte la Eric? Chiar l-a crezut pe dobitocul ala de Cipriano? Imi place schimbarea lui Eric care acum doreste sa lupte, insa imi doresc sa nu fie in zadar. In alta ordine de idei mi-a placut grija pe care i-a oferit-o Eric lui Rain ducandu-l la Leon. Sper doar ca lucrurile sa se aranjeze, iar logodnica aia sa dispara din peisaj. Inca nu-mi revin din starea de soc nu alta. Bafta la scris in continuare, Ja ne!

[Lexxu]

Am venit si eu aici. Nu,nu,nu nu imi spune ca J are o logodnica! Te rog sa nu-mi faci asta. E trebuie sa-si dovedeasca nevinovatia si sa fie cu J. Idiotul ala de Cipriano a stricat totul! Asa mi-as dori sa pun mana pe boul ala in momentul asta! (sunt pornita in portriva lui). Pai, daca E s-a decis sa vorbeasca cu el eu am incredere ca J o sa-l asculte. Trebuie sa-l asculte, nu? Ei doi sunt meniti sa fie impreuna chiar daca mi-a placut mult partida dintre E si R . R trebuie sa fie a lui L si J sa fie cu E. Asa mi se pare cel mai corect. Si sa nu uit, daca se poate mi-as dori ca Cipriano, sa fie lovit de o masina si sa dispara din fic . Ok m-a cam luat valul. Astept nextul, si sper sa vina mai repede ca de obicei. Ja ne!

[Erion.]

Multumim de comentarii in primul rand si vrem sa va anuntam ca ne apropiem de finalul ficului... So enjoy!^^

Capitolul 25

-Nu ma asteptam sa vii pana aici. S-a intamplat ceva?
Nu am avut niciun argument plauzibil in fata unei astfel de intrebari, iar furia mea se lasa domolita.
-Nu stiu, am zis neutru, nemaivrand sa-i spun adevaratul motiv; era fara rost acum.
Julio isi trecu nelinistit degetele prin par si incerca sa isi tina in frau iritarea crescanda.
Nici nu am mai vrut sa il privesc in ochi si, indiferent cat de mult as fi vrut sa ma abtin, lacrimile incepura a-mi umezi chipul lipsit de vina. M-am intors. Am coborit treptele si am inceput sa calculez neintentionat metri pe care trebuia sa ii parcurg pana la masina, dar parca pasii mei erau facuti in zadar.
Nu am auzit usa in spatele meu, in schimb sonorul aproape mut al unui mers nu imi distrase atentia. Stiam ca el e in spatele meu, dar nu voiam sa ma opresc. Nu mai merita tot efortul, nu mai avea rost sa raman aici nici macar o secunda. El o avea pe ea, ea pe el, iar eu eram in afara peisajului. M-am oprit brusc, dar nu cu vointa mea. O mana ma trase de umar, insa nu mai aveam putere sa-i opun rezistenta si undeva in adancul meu nici macar nu voiam s-o opresc.
-Eric, de ce plangi? spuse, ducandu-si mana cu podul palmei spre obrajii mei, stergand orice urma de lacrima. Parea ingrijorat de starea mea.
De inventat, nu-mi venea nimic, asa ca am preferat sa pastrez tacerea decat sa-i raspund cu o minciuna. Vazand ca nu mai am de gand sa-i spun ceva, Julio, ca o gazda minunata, ma lua de mana si imi sopti bland:
-Hai mai bine sa luam masa impreuna.
Nu stiu cum am facut, dar am acceptat.
Ne indreptam spre terasa din capatul camerei de zi. Paseam usor incordat, dar in scurt timp ochii mi-au fost luati de lumina slaba, cu delicate nuante de portocaliu, ce venea dinspre apus. Satenul imi facu semn sa ma asez pe unul dintre cele doua scaune impletite din nuiele, asezate in jurul unei mese rotunde, confectionata din acelasi material. In cateva secunde, Julio indeparta vaza cu bujori de pe suprafata din lemn pe care era asezata o bucata alba, imaculata. De-o parte si de alta a terasei erau agatate portiunui mari de panza de aceeasi culoare, legate la baza cu o panglica de matase turcoaz. Perdelele ne lasau privirea sa acopere doar unghiul din fata al orasului. Cat timp eu examinam imprejurarile, Julio asezase pe masa doua farfurii, tacamuri, impreuna cu un platou mare cu peste si lamaie. Langa, puse un bol cu cartofi dulci, din care ieseau aburi. Apoi turna in doua pahare un suc de portocale consistent.
-Ai grija sa nu te arzi, mancarea e tocmai scoasa din cuptor, mi-a spus indreptandu-si mana spre obrazul meu si apropiindu-si chipul. Buzele ni s-au atins usor, iar el patrunse seducator in spartura dintre ele. Am ramas frustrat de gestul sau, desi i-am raspuns incercand sa par ca o fac din greseala. L-am oprit inante sa se ajunga prea departe.
-De ce faci asta? De ce ma saruti?
-Am simtit nevoia sa o fac. Nu te-am mai vazut de mult timp si… chiar daca am fost suparat pe tine am realizat ca ai avut dreptate si, facu o pauza scurta, imi pare rau. Cipriano a mintit in legatura cu tot.
Il priveam cu ochii mari, surprins de spusele sale. “Tot timpul asta am stat cu gandul ca e suparat pe mine… Acum nu stiu ce sa cred. Sa fiu fercit ca el stie adevarul sau sa plec cu coada intre picioare si sa-l las pe el cu viitoarea sotie? “
-De ce nu mai spui nimic, intreba Julio, ridicandu-si capul din farfurie si privindu-ma bland. De ce nu mananci? Nu-ti place?
-Nu e vorba de asta… am raspuns bland, jucandu-ma cu furculita in farfurie. Doar ca… am continuat pe un ton ganditor, pana ce am izbucnit: Cine dracu e femeia aia? Stii cat am stat si m-am gandit daca sa vin la tine, sa-ti spun ce simt si sa petrecem timpul impreuna?… Iar cand ajung aici, ia ghici, tu esti logodit cu una. Iar eu raman pe dinafara, dupa toate lucrurile alea… dupa ce m-ai facut al tau, m-ai facut sa ma indragostesc de tine. De ce, Julio? Spune, de ce imi faci asta?
M-am ridicat de la masa imediat cum am simtit ca lacrimile imi cadeau. Nu voiam sa vada ca plang pentru el ca un las. Ma prinse de brat inainte sa cobor treptele spre gradina si imi cuprinse buzele intr-un sarut pierdut in timp, menit sa-mi schimbe radical gandirea.
-Eric, prostule, Maia nu e logodnica mea, a soptit pe un ton bland, oferindu-mi o privire sincera. E sora mea.
Chipul mi se lumina, iar lacrimile incetara a-mi umezi obrajii.
-S-sora ta? m-am balbait, iar el imi darui unul din zambetele sale.
-Tu chiar ai crezut ca…? incepu sa chicoteasca, rasetul sau, umplandu-mi inima.
-Haide sa schimbam subiectul as…
Fara a-mi mai lasa ragaz sa raspund, ma lua de brat si ma trase dupa el. Sclipirea usor salbatica din ochii lui intuia natura pasionala pe care mi-o dezvaluia cu fiecare atingere. Ne sarutam orbeste in timp ce picioarele ni se deplasau rapid prin incapere, pana cand ceva ne-a oprit. Cred ca nu mai avea rabdare sa ma duca pana in dormitor, asa ca m-a asezat pe primul spatiu dedicat sexului: canapeaua.
Imediat ne-am cufundat in suprafata moale, reluand actul. Am scos o exclamnatie scurta de bucurie si mi-am intors gura spre a sa.
-Ai ramas la fel de dulce, vulpito, sopti el, inainte de a-si lipi buzele de ale mele intr-un sarut desprins de timp.
-Ah, ce dor mi-a fost sa ma strigi asa.
Aerul iesi din plamanii lui si se revarsa in gura mea, iar eu l-am inghitit lacom. Bratele mi se ridicara si se inclestara in jurul gatului sau, lasandu-mi capul pe o parte ca el sa ma poata saruta mai bine. Julio era lacom, schimband dramatic unghiul de intalnire a buzelor noastre, patrunzand adanc in cavitatea dulce a gurii mele cu limba lui nerusinata.
-Nu ma pot satura, spuse el agitat, asediindu-mi din nou gura. Ezitant, mana lui se strecura in sus peste coapsele mele. Mi-am tinut rasuflarea, apoi am eliberat-o intr-un oftat lung si infiorat.
Degetele mi s-au impletit in parul sau si am soptit sacadat:
-Julio, dezbraca-ma!
Acesta se supuse, nemaistand pe ganduri, de parca asta astepta sa zic de la inceput. Mainile lui ma mangaiara in timp ce imi descheiau blugii, iar buzele sale continuau sa imi dezmierde gatul. In timp ce isi plimba mana pe abdomenul meu ca sa imi ridice tricoul, satenul isi deschidea nasturele pantalonului.
In cateva momente trupurile ramasera fara niciun pic de material. Ma trase mai aproape de el, dintr-o singura miscare. Aflandu-se deasupra mea, ma putea analiza atent cu acei ochi minunati. Dupa ce isi satisfacu privirea cu trupul meu excitat ce ardea de dorinta, imi sorbi tandru privirea si isi lasa limba sa alunece incet peste buzele umflate de pasiunea sarutarilor.
-Ti-a fost dor de mine?
-Da, am rostit gemand.
-Cat de mult?
-Foarte mult.
-Atunci arata-mi! ma provoca.
In acel moment am inceput sa-i sarut buzele, fruntea, obrajii si gatul. Imi fusese foarte dor de el; acum ma simteam intregit.
Existase intotdeauna o parte din mine pe care o pastrasem neatinsa. Nici parintii mei, nici nimeni altcineva nu ajunsese in acea zona secreta din sufletul meu. Si-o pastrasem deoparte. Acum am deschis-o si i-am oferit-o de buna voie numai lui, dandu-i permisiunea sa mi-o rapeasca.
Imi prinse talia cu ambele maini, ma ridica si se intoarse pe spate. Dintr-o miscare ma aflam deasupra lui.
Isi inalta abdomenul putin ca sa ma poata ridica, astfel incat sa-si faca loc mainii sale ce isi prinse sexul in tarit si il pozitiona la intrarea in trupul meu ce tanjea pentru placere.
Intra.
Am gemut puternic, fiindu-mi dor de sentimentul de a-l avea inauntrul meu.
-As vrea atat de mult sa nu te doara, murmura, in timp ce incepuse sa se miste incet si cu atentie. O sa incerc sa-ti ofer toata placerea de care ai nevoie, vulpito.
Deodata ochii mi se marira neintentionat la auzul acelui apelativ. Era minunat sa ii aud din nou vocea cum ma striga asa. Parea un vis, dar totul era real.
Apoi… Apoi… Sa-mi daruiasca placere suna… minunat. La acest gand, fiecare particica din trup se infiora, se infierbanta si se inmuia.
Miscarile sale erau croite pe un anumit punct din-nauntrul meu, ce-mi oferea nu numai placere, ci si dorinta de a-l avea numai acolo. Julio inca ma tinea de talie si facea toate miscarile intr-un ritm adagio.
Voiam sa ii demonstrez ca mi-a fost dor de el, asa ca mi-am indreptat spatele, ramanand pentru cateva momente nemiscat. Julio se opri, uitandu-se intrebator spre mine.
-S-a intamplat ceva?
Mainile mi le-am asezat pe abdomenul sau. Ii puteam simti usoarele coboriri si urcari ale pieptului; aerul intra si iesea dinamic din plamani.
-Acum e randul meu sa-ti ofer placere, Julio.
Am inceput sa ma misc in fata si in spate, simtindu-i organul cum imi atinge fiecare punct. Ma sprijineam in palme, fiindu-mi usor sa execut miscarile. Julio ramase placut surprins si prefera sa nu ma intrerupa.
-Te misti bine, Eric. Continua.
-Nici nu aveam de gand sa ma opresc, iubitule. Isi mari ochuii la auzul acestui apelativ si ma trase brusc, ducandu-si mana rapid dupa capul meu, apoi lasandu-ma cutremurat de pasiunea cu care ma saruta.
Incepusem sa ma misc mai rapid; ma durea, dar continuam. Era un foc care ma mistuia si ma facea sa nu ma opresc, un fel de nebunie. Ii urmaream mana lui Julio ce se indrepta incet, dar sigur, spre erectia mea. Incepu prin a se misca pe toata lungimea mea, o data, de doua ori, de trei ori si tot asa pana cand imi pierdusem capul inundat de placere. Nu ma oprisem cu miscarile, ci continuam cu aceeasi dorinta. Se formase un fel de legatura intre noi, iar trupurile ni se miscau ca unul. Stiam amandoi ca ne apropiam de sfarsit, asa ca am lasat camera sa se cufunde in gemete, stigate, rasuflari profunde si sacadate. Eram multumit de mine, iar sufletul mi-l simteam inflorit de pasiune pentru el. Asta era cauza pentru care, de aceasta data, nu-mi mai era jena sa produc acele sunete in fata lui. Acesta era omul cu care as fi vrut sa-mi continui si impart viata.

[Lexxu]

Aici sunt! Si sunt prima . Sincer, prima data si eu am crezut ca in loc de sora ii putea fi iubita sau orice altceva lui Julio, nicidecum sora, insa m-ai surprins placut. Eric, Eric, Eric, vulpita smexy a obtinut insfarstit ce si-a dorit, adica pe Julio. Am avut parte de o partida destul de fierbinte si pasionala. Imi place! A fost foarte amuzant, intr-un fel, felul in care a inceput Eric sa strige la Julio cum ca si-a facut griji si il gaseste cu alta. Mmmm, nu inteleg. De ce nu l-a cautat Julio pe Eric daca si-a dat seama ca E nu-i de vina cu nimic? Prost! E prostut. Cuplul asta ma incanta enorm(ca deh' e cuplul meu preferat din fic). Sunt curioasa, ce s-ar intampla daca J ar afla de partida lui E cu R. Cum ar reactiona acesta?(o posibila gelozie). Si ce se mai aude cu, Cipriano?(doamne da sa moara ^.^). Am vazut ca ati mentionat apropierea finalului. Dar eu nu vreau final. Vreau cat mai multe capitole, nu finalul. Ntz, ntz, ntz. Oricum, cu final sau nu tot o sa va urmaresc ficul asta si celelalte in continuare. Spor la tastat si Kissez! Zbyeee

[Kimera]

Mirific! Un capitol cu adevarat superb. In sfarsit Eric si Julio se impaca, Doamne ce bine! Si sincer nu imi trecuse nici un moment prin cap ca Maia ar fi sora lui Julio, insa a planificat foarte bine lucrurile in asa fel incat sa "il provoace" oarecum pe Eric sa spuna cu adevarat ce simte si a reusit ceea ce si-a propus avand in vedere micuta izbucnire de la masa. Scena de yaoi m-a lasat fara cuvinte, chiar extraordinara si apelativul de vulpita mi se pare la fex de dragut ca de obicei. Sincer sper ca partida dintre Rain si Eric sa ramana necunoscuta lui Julio sau lui Leon. Cipriano, domnisorul "forever alone" sper sa ramana pe dinafara si daca se poate sa se impuste ca nu deranjeaza pe nimeni asta. Spor la scris si multa bafta! Ja ne!

[Rain]

De data asta ajungem mai repede cu nextul. Ne incanta faptul ca ne cititi in continuare si pentru amandoua e o bucurie cand primim commuri. Multumim!

Capitolul 26

Aerul era rece si proaspat, insa asta m-a izbit mai intai. Cele doua ferestre din fata lasasera sa intre dare de lumina printre draperiile de culoarea untului. Am maturat cu privirea si aproape ignorat biblioteca plina cu carti, fotografiile prinse de peretii acoperiti cu lemn de pin, indreptand-o spre locul gol de langa mine. Eram singur.
Brusc, pe masuta din fata canapelei, am observat vaza de cristal plina cu trandafiri rosii. O duzina de boboci perfecti erau pe punctul de a se desface, petalele flagrante parand de catifea. Vaza de crisal era deosebit de frumoasa, avea un miliard de fatete ce straluceau aruncand curcubee miaturale pe suprafata peretilor, cum numai cristalul scup poate sa o faca. Dupa ce mi-am revenit din socul initial, m-am apropiat si am inceput sa miros petalele.
O intrebare nelinistitoare imi strabatu mintea. Cum ajunsese buchetul in casa? Sunt sigur ca ziua trecuta nu era aici.
Mi-am mutat privirea cercetator prin camera in cautarea satenului meu, care era singurul ce ar fi putut pune florile aici. Un gand imi fulgera gandul, iar inima imi fu strapunsa si parca oprita pe loc. Putea fi din nou ea… Dar nu trebuie sa gandesc asa, Julio nu avea cum sa ma minta. Cu siguranta aceea femeie ii era sora.
Am pasit in cautarea lui, dar atentia mi-a fost atrasa de ceva pe care tocmai calcasem. M-am oprit, uitandu-ma usor ingrijorat spre podea. Nu voiam sa-i stric lucrurile in cel mai josnic mod: calcand pe ele. Am ramas placut surprins si cu siguranta daca as fi avut ceva in mana mi-ar fi scapat. Petale de trandafir asezate cu grija stateau pe podea, infatisand o linie cu inca doua mai mici la capat; formau o sageata. Mi-am ridicat treptat privirea, observand inca una, si inca una; toate indicau drumul pe care trebuia sa merg. Am zambit siret, pasind curios in directia lor. Acestea ma condusesera spre baie.
-De ce tocmai aici? am zis ca pentru mine, in soapta.
Chipul mi s-a luminat imediat ce am descoperit interiorul incaperii. Pe langa faptul ca era bine aranjata, cada era plina cu apa, iar petale de trandafiri ce se imbinau cu spuma. Un contrast perfect: alb si rosu. Tapetul crem pe care putem distinge modele florale auri se intindea pe toata suprafata camerii, punand in lumina dulapul de o culoare alba, ce ocupa un intreg perete. Chiuveta era in fata unei oglizi destul de mare, inconjurata de lumanarii mici, ce se reflectau in suprafata de sticla si luminau partial camera, dar nu numai de acolo; ele erau asezate si pe un suport atarnat de perete. Draperia lunga, ce acoperea gemul din cap pana-n picioare, dadea voie cateoriva raze de lumina sa patrunda rafinat. Atmosfera era linistita, dar cand firul unei melodi incitane se auzi, iar Julio isi facu simtita prezenta peste cateva momente, totul a devenit mai romantic. Mi-am ridicat privirea spre el, gasindu-l duios si plin de afectiune, apoi am soptit:
-De ai stiut ca sunt aici?
-Am pus un clopotel deasupra usii.
-Serios?
-Glumeam, surase timp in care se apropia de mine. Iti place?
Mai inainte sa-i raspund am mai privit o data incaperea, prefacandu-ma ca e pentru prima oara cand o vad. Apoi, dupa o mica pauza, am rostit:
-Mmm, mai puteai adauga ceva pe aici…
-Chiar? spuse, uitandu-se nedumerit in jurul sau si cautand parca defectele.
-Glumeam!
-Bine atunci, spuse usor timd, apuncandu-ma de mana si tragandu-ma spre cada. Deci, hai sa facem o baie!
Ma blocasem, ramand fara cuvinte in fata lui. Singurul lucru de care eram in stare ar fi fost sa ii accept tot ceea ce urma sa-mi propuna.
Fara a mai sta pe ganduri, am inceput sa-i dechei nasturii de la camasa, el facand la fel cu ai mei. Ne cufundam intr-un joc al placerii, caruia nu voiam sa-i vedem sfarsitul. Una cate una, hainele alunecau usor de pe trupurile noastre, ramanand intr-un final acoperiti doar de spuma din cada.
-Cred ca ma iubesti, facu Julio, cu o expresie ce emana maturitate.
-De ce spui asta?
-Pentru ca o simt.
Nu puteam sa zic “nu”, pentru ca nu era asa, dar nici sa-i raspund cu un “da”, deoarece asta insemna ca acceptam toate acele sentimente. In ciuda acestui gand, am simtit cum sangele imi urca in obraji.
Am luat putina spuma cu palmele si am aruncat-o pe fata, pentru a-mi ascunde imbujorarea. Nu voiam sa par slab in fata lui. Inca mai aveam o parte din acel vechi Eric.
Un ras masculin, care nu ma facea nici pe departe sa ma simt prost, se facu auzit. In acel moment m-am incruntat usor, incercand sa par suparat, apoi am luat cu palmele spuma si i-am pus-o in cap, fara mila. Rasetele ni se facura auzite si amplificate de incaperea in care ne aflam. Doua maini puternice ma prisera de talie, apoi ma trasera, intorcandu-mi corpul astfel incat sa-mi simt spatele lipit de abdomenul rece al satenului. Macar in pozitia asta puteam sa ma inrosesc cat voiam, mi-am zis in sinea mea, surazand. In timp ce eram pierdut in ganduri, mana lui Julio imi prinse maxilarul, intorcandu-mi capul spre el.
-Eric, esti atat de frumos! rosti, facandu-ma sa-i simt ridicarea si coborirea accelerata a pieptului.
M-am prefacut ca nu-l aud. Nu stiam cum sa reactionez la o afirmatie de genul, desi in inima imi incoltea un sentiment de fericire.
Unul din bratele sale era asezat sub gatul meu, iar cu celalalt ma strangea ferm langa el. Capul imi era sprijinit pe pieptul lui, tinanadu-mi picioarele intinse intre ale sale. Imi oferea un sentiment de protectie pe care nu-l mai simtisem pana acum.
Julio ma lua pe dupa umeri, jucand rolul iubitului afectuos si atent, timp in care ma mangaia tandru si cu adoratie. Ma lua prin surprindere cu degetele usoare ce imi cercetau pielea, trecand incet peste sfarc si ciupindu-l pana imboboci de dorinta.
Un marait de barbat satisfacut se ridica din gatul lui, cand gura ii inainta spre a mea, asediindu-ma intr-un sarut al pasiunii. Trase usor de mugurele intarit, iar pe celalat il mangaia cu miscari usoare ca fulgul, continuand sa-i dezmierde pe amanadoi. Julio nu se grabea. Isi strecura o mana intre picioarele mele, unde incepu sa deseneze ceruri mici cu buricul degetului. Acele atingeri usoare imi starneau o febrilitate delicioasa. Era de-ajuns. Dar nu pentru multa vreme.
-Abia asteptam sa fiu singur cu tine, imi sopti satenul langa ureche, facandu-mi perisorul sa se infioare.
-De unde stiai ca se va intampla asta?
-Nu am putut decat sa sper.
-Julio… voiam sa te intreb de aseara, dar nu intentioanam sa stric acele momente. Totusi, despre ce nunta era vorba atunci?
Isi intoarse capul spre mine. O licarire posnasa incepu sa-i danseze in ochi si un zambet i se intinse pe buze.
-Era vorba de nunta ei. Urmeaza sa se casatoreasca cu un tip elvetian. Nunta va fi in doua saptamani. Ar fi frumos daca am merge impreuna… ca un cuplu.
La auzul acelei propozitii lumea mea se opri pe loc.
-Julio… nu stiu ce sa zic.
-Eric, nu te mai prosti. Stiu ca esti indragostit de mine.
-Eu… eu de tine? m-am balbait, dupa care mi-am intors rapid capul spre el, sarutandu-l cu pofta.
A urmat intre noi o discutie in care ne-am destainuit unul celuilalt trecutul, familia si unele momente din viata care nu ar trebui uitate. In tot acest timp Julio nu se mai oprea din a ma privi cu ochii lui sinceri si intelegatori, din a ma mangaia si saruta.
Cand discutiile se epuizara, iar noi stiam totul unul despre celalalt, se facu liniste.
Dupa un scurt moment, satenul se facu auzit:
-Acum, serios, Eric, nu vrei sa fim impreuna?
-Se pare ca acum va trebui sa-mi petrec mai tot timpul cu tine… Dar nu regret.
Imi dadu suvitele ude de par la o parte si ma saruta usor pe ceafa la auzul replicii mele, din care se intelesese ca voiam.
Era un vis sau chiar se intampla in realitate? Cu siguranta parea real, dar nu deschideam ochii. Ma teameam ca e doar un produs al imaginatiei mele. Orice ar fi fost, stiam ca Julio ma voia. Nu simtisem niciodata, nici macar cu o femeie, ce simteam acum.
Ma ridica si ma puse pe picioarele sale, manevrandu-ma usor din cauza fortei apei. Nu am ripostat, cu toate ca stiam ce avea urmeze.
Timp de un moment nesfarsit, secundele ticaiau grele si el nu facea decat sa se holbeze la mine, complet nemiscat. Reactionand din instinct, mi-am incolacit bratul in jurul gatului sau, iar pe celalalt l-am ridicat si l-am sprijinit pe marginea cazii.
-Haide, am soptit doritor, sarutandu-l.
Surase la auzul acelui indemn si nu mai statu pe ganduri. Ma patrunse dintr-o singura miscare si ma provoca sa gem de placere, imediat ce l-am simtit. Am profitat si eu de pozite, incepand sa ma misc intr-un mod surprinzator, ce ma facu nu numai pe mine sa ma simt bine, ci si pe el. Ne ofeream cat mai multa satisfactie unul celuilalt.
-Mmm… Julio!
Urechea mea se bucura de muscaturile blande si jucause ale gurii lui, de explorarea limii sale.
-As vrea sa te am de acum inainte in fiecare zi, in fiecare noapte…Sa-ti simt parfumul, sa te tin in brate si sa vad cum ma inebunesti cu felul asta de a te misca!
La auzul replicilor sale, mi-am marit vizibil viteza miscarilor, raspunzand cu ele la vorbele sale. Gatul imi era rasfatat de sarutari marunte, oferite de buzele desfacute ale satenului, ce tanjeau dupa pielea mea incinsa. Degetele sale inca imi imblanzeau sfarcurile intarite.
Deoadata isi puse mainile pe talia mea, coborind usor. Pentru ca stiam ce avea sa urmeze, stiam ca el va prelua controlul de aici, mi-am pus si cealalta mana pe marginea cazii. Si a inceput. Miscarile sale erau mai intai lente, calculate, apoi din ce in ce mai rapide. Inca nu ma obisnuisem cu actele de acest gen, iar coprul meu resimtea o parte din durerea penetrarilor.

Trecuse destul timp. Lumanarile se consumasera destul de mult, iar incaperea era invelita cu miros de ceara. Totul mi se parea perfect.
Julio se misca al dracu de bine si chiar puteam recunoaste ca imi fusese dor de el. Valuri de placere imi cutremurau corpul si-l faceau sa vibreze si la cea mai mica atingere a satenului meu. Apa se racise destul de mult si chiar devenise deranjanta, dar corpurile noastre se mentinusera fierbinti pe tot parcursul partidei.
-Da, acolo, Julio! am strigat de placere cand atinse un puct anume si-l mentinu.
Simteam ca daca mai continua mult asa, voi ajunge la final. Aveam nevoie de o mana… acolo…
-Ahh, pune o data mana si freac-o! Nu mai suport aceasta tensiune… Vreau sa ma termin, Julio.
Si se conforma.

***

In fata si in spate, lent. Acestea erau miscarile balansuarului in care ma aflam eu si Julio. In ultima saptamana facuseram dragoste… sau sex, nici eu nu eram sigur, aproape pe fiecare suprafata libera din casa lui. Podeaua a fost incercata de mai multe ori, la fel si blatul din bucatarie; in cada insa o mai facuseram decat de doua ori. Pentru mine parea a fi doar o atractie animalica, incontrolabila; pur si simplu, de fiecare data cand il vedeam, aveam un chef nebun de el.
-Julio, ce facem noi inseamna ceva pentru tine? E dragoste sau sex?
-Vrei sa spui ca tu nu pui sentimente? Ar trebui sa stii sigur daca o faci.
-Atunci e dragoste.
In aceiasi clipa, Julio isi apropie chipul de al meu, ma intinse cu blandete pe spate si gurile ni se deschisera cu lacomie, incercand sa ofere si sa primeasca satisfactie in acelsi timp. Se juca putin cu varful limbii mele, apoi se arunca din nou, cu indrazneala, in portul umed si primitor al gurii. Inima incepuse sa-mi bata cu nerabdare, iar respiratia amandurora se ingreunase. Era ceva nou daca incercam sa o facem si intr-un balansoar. Dar nu am apucat sa continuam.
Un fluier ascutit ne intrerupse toata actiunea. Ne-am intors amandoi privirile spre locul de unde s-a auzit, zarindu-l pe Leon, urmat de blondul sau zambaret.
-Sper ca n-am interupt nimic, facu fostul comandant al echipei mele, ridicand coltul buzei.
Julio surase la replica blondului, ridicandu-se.
-Daca voi ati intarziat, normal ca ne-am apucat si noi de alte lucruri.
La auzul vorbelor sale, l-am inghiontit.
Mai tarziu, in aceiasi gradina verde si primitoare, ne aflam sub salcia de langa lac, stand toti patru la o masa din lemn, destul de mare. Fiecare avea paharul lui cu limonada si cate un sandvis facut de Rain in bucataria noastra.
Am surprins cu coada ochiului cum Leon ii spune ceva lui Julio, apoi se uita spre mine zambind. Fusese o idee foarte buna sa-i invitam aici si sa ne intalinim toti patru.
Rain era vizibil intimidat de prezenta mea. Pun pariu ca nu uitase – cum nici eu nu o facusem – scena din masina. Ma privea cu ochii mari, incepand sa se apropie de mine.
-Eric, stii ca am tinut la tine, si inca o fac, murmura. Dar…Eu… Nu pot spune ca nu sunt fericit ca esti cu Julio.
Am zambit prieteneste, nefiind surprins de vorbele sale, caci stiam toate aceste sentimente, insa nu ma gandisem nicodata la ele intr-un mod deosebit.
Deodata se facu liniste. Julio, care era pe scaunul din fata mea, isi aseza mana bland peste a mea, soptind:
-Acum am devenit dependenti unul de celalalt.
Avea dreptate, dar nu am vrut sa recunosc. Cel putin nu acum.

[Kimera]

Un capitol ce mi-a redat bunadispozitie. Scena din baie a fost superb descrisa, parca o vedeam in fata mea, ma uitam la un anime. Julio isi arata partea romantica din ce in ce mai mult, iar Eric ar face bine sa-si dea seama cat de mult este iubit si sa accepte si propriile sentimente si nu in ultimul rand sa si le exprime. Sper ca micuta partida dintre Eric si Rain sa nu fie o problema totusi pentru ca mi-ar parea rau sa fie un motiv de conflict. Ma bucur ca toate s-au aranjat in felul asta pana acum, sper ca atmosfera de pace sa se mentina. Bafta la scris si ma bucur ca ati adus nextul asa de repede. Ja ne!