Multumim de comentarii! Ne bucuram ca mai avem lume care ne citeste si, ca de obicei, ne cerem scuze ca am intarziat... din nou. Cred ca v-ati cam saturat de scuzele noastre, dar asta e.^^' Sper ca inca ne mai cititi.
Limbaj vulgar!!!
Capitolul 21
-Trezirea! silabisi o voce groasa, deranjandu-mi somnul si accentuand ultima silaba. Sunetul era prea puternic, atat de puternic incat simteam cum imi scartaie fiecare neuron.
-Vrei sa-ti bag trompeta aia in cur? am spus pe un ton nervos, aruncandu-ma pe o parte si punandu-mi perna pe fata.
-Eric, au inceput examenele.
Vocea sa ma facu sa imi duc mainile neintentionat spre urechi si sa le acopar. Dupa ce am realizat ceea ce spusese, am tresarit brusc, deschizandu-mi ochii. Am privit in jur alarmat cand i-am vazut pe toti imbracati, cu paturile facute si gata de examene, iesind pe usa. In cateva secunde am ramas singur cu Rain in camera.
M-am repezit spre usa de la baie, luand in picioare cearsaful de pe pat.
-Eric, stai, spuse blondul intinzand mana spre mine.
-Du-te inainte, vin si eu acum, am spus grabit, intrand pe usa.
M-am imbracat repede in uniforma, mi-am dat cu putina apa pe fata, apoi am luat-o la fuga spre sala de clasa. Problema era ca nici macar nu stiam in ce incapere se tin examenele, asa ca am intrat in prima care mi-a aparut in fata ochilor.
Inaintand pas cu pas am observat ca nu cunosc pe niciunul dintre colegi. Mi-am plimbat privirea prin clasa ca sa ma asigur, pana ce am dat de trasaturile bine definite ale chipului pe care nu-l puteam da uitarii.
Julio.
Intr-o maniera blanda si patimasa pe buzele sale experimentate se regasi zambetul suav.
Cand m-am trezit din visare, am realizat ca ma holbam fix la el. Mi-am mutat privirea, dand din lac in put cand i-am intalnit chipul mai pervers ca de obicei al lui Cipriano.
Chiar inainte sa ma intorc am observat cum ochii lui isi concentrau miscarile pe mine, apoi cu un reflex rapid spre umflatura din pantalonii sai.
Am realizat ca locul meu nu era aici, imediat ce am auzit vocea groasa a profesorului:
-Tu ce cauti aici? facu el, analizandu-mi uniforma. Clasa ta e a doua pe stanga.
Am dat aprobator din cap, in timp ce am rostit un multumesc stins, ca apoi, exact inainte sa parasesc incaperea, sa-i zaresc fata lui Julio; atunci am observat si discretul
„succes” care se citea pe buzele sale.
Deja ajunsesem pe hol si nu-mi puteam lua gandul de la privirea lui insetata de iubire, zambetul sau sensibil si delicat, gesturile si soaptele ce ma faceau sa plutesc ca un fulg. Nu-mi puteam lua privirea de la Julio.
Lucrurile au inceput sa decurga mai repede imediat ce am intrat in clasa, cerandu-mi scuze ca am intarziat - macar astazi sa fiu mai politicos, poate imi cresc astia punctajul cu o sutime - ca apoi sa ma asez in spatele lui Rain si sa primesc foaia de examen.
-Credeam ca nu mai ajungi, se auzi soapta blondului in linistea mortuala.
-Shht, fa liniste si da-mi si mie sa scriu acolo ceva, ca oricum nu stiu nimic.
-Haide Eric, nici macar nu te-ai uitat pe subiecte. Concentreaza-te! Sigur reusesti sa faci ceva, se auzi iarasi aceeasi soapta.
Zgomotele colegilor proveneau din toate partile, plangandu-se fiecare de ce a facut la examen.
-Ce ai facut? Se vedea ceva cand iti aratam foaia?
-Am vazut un rahat. Ai si tu un scris. N-am inteles nimic, i-am spus dezamagit lui Rain.
-Scuze, dar de ce nu mi-ai spus nimic?
-Tu n-ai vazut, ma, ca statea ala de mate in spatele meu?!
Semnalul de pornire se auzi cand am inceput sa alerg cot la cot cu ceilalti, dar, deja de la primii metri parcursi simteam cum tot corpul imi era incetinit de o durere a dracu de sacaitoare. Nici nu ajunsesem bine la obstacole si deja rasuflam ca un descreierat.
Nu voiam sa privesc in fata spre ceilalti care ajunsesera deja la bustenii pe apa, iar altii la zidul de escaladat deoarece ma descurajam, dar nici sa mai alerg nu puteam. Dupa doi pasi m-am oprit fara sa vreau din cauza durerii. Cu siguranta aici ieseam primul daca nu se ivea cacatul asta de problema.
-Eric Tennison, descalificat! se auzi vocea proeminenta a arbitrului care statea mereu cu ochii pe noi.
In cateva momente ma aflam pe banca, injurand de ciuda pentru ca eram decis ca aici voi compensa proba scrisa.
-Sa-mi bag p***! am facut nervos, gesticuland cu mana in aer.
Il priveam cu dispret pe ala care a trecut primul linia de sosire, pentru ca stiam ca trebuia sa fiu in locul lui.
Pe dracu, mai era si din echipa adversa! Acum totul depindea de proba scrisa.
Dupa ce Rain termina, veni langa mine pe banca, tragandu-si sufletul.
-Eric, ce s-a intamplat? De ce ai abandonat? Eram sigur ca o sa castigam cu ajutorul tau.
Cand m-am intors sa-i raspund, m-am trezit brusc cu buzele lui peste ale mele. O simpla atingere si-l facusem sa se inroseasca. Inainte sa clipesc, disparuse ca o iluzie straina, lasandu-ma cu o privire uimita. In coltul gurii imi aparu un zambet discret dar, din pacate, nu-mi putea imbuntati ziua.
Am plecat inainte sa se anunte catigatorii la proba fizica, caci eu oricum nu facusem nimic. Fusesem singurul descalificat, eu si cu un mototol de tocilar. Am plecat spre camera cam bosumfalt, iar gandul mi-a zburat spre Julio si Cipriano cand le-am auzit vocea de nicaieri. Ei erau vinovati pentru cele care mi se intamplasera si, fara sa vreau, injuraturile imi umpleau gura.
Dupa cateva minute, defapt, am realizat ca vocile veneau chiar din camera alaturata. Conversatia reusise sa-mi capteze atentia imediat ce-am auzit numele meu in ea, asa ca m-am apropiat de usa care era crapata, tragand cu urechea si asigurandu-ma cu o remarca scurta ca sunt singur pe hol.
-Uite aici, a spus Cipriano, indemnandu-l pe Julio sa priveasca intr-o anumita directie.
-Ce dracu e asta? Asta nu e el!
-Nu vezi parul ala rosu dupa care esti tu mort? Nu auzi gemetele astea de placere? Se vede ca l-am satisfacut mai bine ca tine.
Era evident ca Julio devenise vizibil agitat, concentrandu-se mai mult asupra ceea ce i se arata, ca apoi sa-i observ zvacnirea obrazului care devenea din ce in ce mai rapida pe masura ce gemetele mele se inteteau.
Mi-am dat seama ca era vorba despre rahatul ala de caseta, simtind cum picioarele mi se inmoaie la gandul ca Julio avea sa ma creada o carpa innebunita dupa placerile sexuale.
Pierzandu-mi controlul si dorind sa-mi fac dreptate, am dat buzna peste ei in camera, lasandu-i pe amandoi socati de aparitia mea.
-De ce dracu il crezi pe ala? Nu e destul de clar ca m-a violat?!
-Uite, nici acum nu recunoaste ca i-a placut. Nu-mi vine sa cred ca te-ai batut pentru unul ca asta, facu Cipriano, afisand un zambet depravat.
Julio tacea. Conversatia devenise prea apasatoare. Pe chipul sau nu se citea nicio expresie, si tare imi era ca incepuse sa-l creada pe brunet.
-Nu mai vreau nicio explicatie. E foarte clar ce s-a intamplat acolo, spuse satenul, lasandu-ma cu un sentiment de vinovatie, din cauza caruia nici nu mai aveam tupeul sa-mi apar orgoliul.
Ultimul cuvant pe care l-am auzit soptit iritat din partea lui Julio, a fost:
curvo!