Tentatii din New York

[Kira's Scarlet]

Buna! Am decis sa incep inca un fic. Il dedic pentru @Barbara Brown .Sper sa-ti placa, Cri^^
Gen: Yaoi/School life/Comedie
Tip de critica solicitat: de oricare doreste cititorul.
Limita de varsta: +15 (posibil si +18)


Capitolul unu


Tic tac, tic tac...Sunetul asta de ceas mereu ma da peste cap. Dar oricat de enervant ar fi, e sunetul meu preferat. Trebuie sa recunosc, urasc sa-l aud dimineata. Ma obliga sa ma trezesc din somnul meu dulce.
Casc zgomotos si imi intind oasele. Soarele imi batea in ochi, facandu-ma sa scancesc deoarece geamul imens si dublu era aproape de patul meu. Asa puteam sa privesc tot orasul din pat, fara sa ma ridic. Ma trantesc inapoi cu capul in perna, dorindu-mi sa fie sambata si alarma sa o fi luat razna. Sper ca afurisitul ala de ceas se opreste singur, daca nu vrea sa zboare pe geam. Ah, gata. S-a oprit. Probabil de frica ca va fi aruncat de la etajul trei. Bratele dulci ale somnului ma invaluie incet si ma las cufundat in lumea viselor. Totul era asa de bine, de cald si comfortabil. Se aude un ciocanit in usa. O fi doamna albinuta. Cineva sa-i spuna ca nu mai vreau clatite cu miere, ceai cu miere si paine cu miere. Prea multa miere. Dau in diabet. Ciocanitul insista si devine din ce in ce mai enervand. Of, cine mama naibii o fii? Ma ridic din pat, inca somnoros si nerealizand ca nu mai sunt in visul meu de adineauri si deschid usa puternic, tipand : lasa-ma sa dorm! Inchid usa la loc si vreau sa ma introc in pat. Imi frec ochii si incerc sa recapitulez, sa-mi amintesc cine m-a deranjat. Parea o persoana cunoscuta. Dau din umeri si ma intorc iar la usa. De data asta o deschid usor si scot putin capul. Un picior bate nervos in podea. Mda, si e picior de femeie, ceea ce nu e deloc bine. Ridic capul speriat si o vad pe mama cu bratele incrucisate si aruncandu-mi o privire de genul : esti mort...in trei, doi, unu. Practic, inima a ajuns in locul stomacului si stomacul in locul inimii. Nu e timp de panica, trebuie sa o imbun cumva, dar sigur nu o sa creada ca am fost adormit. M-am scarpinat in cap nervos si am privit podeaua, razand ca un copil ce vrea sa scape de vina.
- Um, vezi tu mami...
- Ce sa vad? Continua! Spune ea. Am inghitit in sec un nod imaginar. Ma privea furioasa, inca batand nervos din picior si stand in tocul usii. Ce pot sa-i spun? S-a zis cu mine. Imi si vad sentinta. Fara internet. Mai rau decat atat nici nu s-ar putea. Ah, ba da, fara telefon. Ma dau cativa pasi in spate, lasand dusmanul sa intre. Se aropia de mine asemeni unei feline care si-a gasit prada si acum vrea sa o sfasie. Ma uitam peste tot in camera incercand sa gasesc o iesire. Hm, dar aici nu vedeam decat lucruri care m-ar putea omori. Intorc capul dintr-o parte in alta, putin cam disperat. Mama sigur o sa vrea o explicatie buna pentru ca faptul ca am tipat la ea si i-am inchis usa in fata. Dar cum naiba sa fac sa scap? Trebuie sa gasesc o scuza. Ah, gata, stiu!
- Stii, intarzii la scoala si azi am test la matematica, ii spun eu clipind dulce. Imi venea sa-mi fac cruce la ce spuneam. Urasc matematica mai mult decat visinele. Ma privea ganditor. Probabil se gandea daca sa ma creada sau nu. Apoi isi indreapta privirea spre ceasul de pe noptiera.
- Azi e sambata, imi spune calma. Si de ce ti-ai pus ceasul sa sune in weekend?
- Ce face? Cum sa fie sambata? Intreb uimit. Ah, stiam eu.
Vreau o pusca. Ceasul trebuie sa moara! Am luat ceasul si l-am aruncat pe geam, aproape lovind pe cineva in cap, un domn mai batran care a inceput sa ma huiduie. Am lasat geamul deschis si m-am uitat la mama care ma privea amuzata. Se apropie de mine si ma trage de urechi, facandu-ma sa ma aplec putin.
- Au, au, au! Ma doare!
- Asa iti trebuie.
Ma mai trage putin dupa care ma elibereaza, privindu-ma incruntat. Imi duc mana instinctiv la ureche, care mai mult ca sigur e rosie ca focul si scancesc. Are forta, nu gluma. Ma asez pe pat si abia apoi am realizat ca eram doar in boxeri. Grozav! Am cascat gura si am tras repede patura peste mine. Ea incepe sa rada si imi trage patura.
- Nu te mai acoperi si mai bine mergi sa faci un dus. Eu plec la munca peste putin timp, dar pana atunci iti fac micul dejun.
- Nu se poate sa mai dorm? Daca tot e sambata.
- Nu! Nu poti sa stai toata ziua numai in pat.
Spunand asta, paraseste camera si ma lasa cu gura cascata. Bun! Sa recapitulez : e sambata, ceasul suna aiurea si mama nu ma mai lasa sa dorm. Cu ce ar trebui sa-mi ocup timpul azi?

[Yami]

My darling sister, nu prea am ce comenta Desi trebuie sa recunosc mama aia e teribil de infricosatoare. Si fara suparare, ar fi fost mult mai bine daca il lovea pe batran in cap cu ceasul...dar fie. Adu-mi urmatorul capitol, astept cu nerabdare ^_^

[ohaio_angel]

Hey, hey, hey...Eh..am aterizat si eu aici , ca la un prim capitol,nu? Oricum nu stiu ce are toata lumea cu ceasul...Bine, nici eu nu-l ador, dar nici nu-l urasc pentur ca ma trezeste mereu la timp sa nu intarzii. Mi se pare amuzant personajul tau, desi mama este putin conturata gresit....pare ca tocmai a facut armata si stii, e gen, din aceea stricta, insa apoi cand a inceput sa rada dupa ce baiatul care apropo era aproape gol a aruncat ceasul pe geam nu pare foarte rea femeia, dar trebuie sa ai grija la felul cum reactioneaza in cazuri mai delicate, cum ar fi sa se imbrace baiatul si sa faca ceva toata ziua, ca e doar sambata (ma rog, dupa ceasul meu e duminica). Oricum, da, a fost un pic amuzant...astept mai multe intamplari in capitolul urmator.
Spor la lucru
*hugs*

[hiimera]

For me?! Are you serious!? Am ramas fara cuvinte, nu ma asteptam la asa ceva... Fiindca nici nu am facut ceva uimitor si nici nu ti-am oferit ceva. Da, ma simt flatata, incantata. Mersi, raman datoare. *hug*
Ca sa nu ma mai lungesc acum, las la final ceea ce mi-a placut si intru in asta - cuvantul mama a fost de prea multe ori folosit, ideea este ca in multe cazuri ajungi sa te repeti cu un cuvant anume si nu iti dai seama ca se "aude" ciudat. Inlocuieste cu alte forme sau renunta la el, deoarece de multe ori se subintelege despre cine este vorba. Bine, cred ca asta a fost mai important, nu am stat sa puric, vreau doar sa spun ca apreciez felul cum ai scris si modul de a prezenta momentele comice este amuzant. Chit ca ideile sunt simple si tind spre copilaros, dar imi trezesc amintiri placute si mereu, dar mereu m-au incantat astfel de momente hasli. Sincer, e fain. In sine, ideea de baza a acestui capitol e uzata, treaba cu ceasul, comedia aceasta, insa eu nu m-am saturat complet de asta. Fiindca inca isi pastreaza farmecul si tu ai reusit sa scoti acest sarm in evidenta. <3 (dar, tin sa mentionez ca ar fi bine sa incerci sa oferi o alta infatisare, ceva mai bine definita, a intamplarilor,a personajelor)
Am o intrebare, fiindca suntem la sectiunea fan-ficuri yaoi, care sunt personajele? Bine, da, nu cer sa dezvalui, dar din ce anime? Sunt tare curioasa. o.o Si inca o intrebare, de ce mie, de ce sa mi-l dedici mie? O_O Sunt inca in stare de uimire. Este o placere sa stii, iti multumesc inca odata pentru acest gest frumos. Cred ca voi incheia aici, abia astept nextul, sper sa duci la final ficul. *kiss*

[Iulika]

Frumos capitol am ras cat pentru doi. Oricum nu vreau sa par critic(ceea ce nu sunt la romana ma pricep la teorie si la compuneri descriptive...)dar sincer as vrea sa prezinti un pic personajele. In rest imi plac! Multa bafta si pofta(asta-i cea mai importanta) la scris! Hehe...

[Aliss_anime]

Hello there Oooke xD Pot sa spun ca nu am mai comentat la un fic de, de foarte mult timp. Nu am mai gasit nicaieri dulceata si inocenta ficurilor simple, anime, dragute. Oh ador faptul ca te-ai decis sa scri un school life! Asaa, deci, pot sa spun ca imi place cum a decurs primul capitol, descrierea finuta si personajele cute. Mm, astept sa vi cu nextul cat mai repede, repejor!

Te lovuiesc

[Iuly]

A venit si eu pe aici si pot spune ca imi place capitolul, chiar mi-ai imbunat ziua...noapte...ce o fi. Descriere ai dar totusi nu-mi pot imagina personajele, le poti pune o descriere in capitolul urmator? Imi place foarte mult ca poti ,amesteca' starile in care se afla atmosfera.( somnolenta urmata de ,comedia de dimineata' si apoi plictiseala dinainte de a incerca macar ceva) Greseli imi pare bine ca nu am gasit, ai cam repetat cuvantul ,mama' si apropo batranelul ala a apucat DOAR sa huiduie?MULTA BAFTA LA SCRIS!

[Kira's Scarlet]

Va multumesc tuturor pentru comentarii. Crii!! Da, pentru tine. Special pentru tine. Iuly, Iulika...Am o vaga impresie ca sunteti una si aceiasi persoana. Alice, multumesc mult. Sper sa-ti placa si in continuare. Angel and Yami, va pup dulce. Multumesc pentru comuri.
Am adus next !

Capitolul doi

Era destul de devreme. Probabil nu multa lume era treaza la ora asta, cel putin nu prietenii mei. Tinand cont ca e sambata, iar de invatat nici nu se pune problema, o sa fiu nevoit sa hoinaresc pe strazile aglomerate ale New York-ului in cautarea unei ocupatii. De preferabil, una distractiva, desi nu am chef de nimic. As prefera sa ma avant in lumea viselor si sa ma trezesc abia ziua urmatoare. Trebuie sa recunosc, dorm destul de mult in ultima vreme. Scoala asta e de vina, imi spun in gand in timp ce casc cat sa inghit toata America. Daca nu as avea atatea teme si ore obositoare, as dormi mai putin si as petrece mai mult. Ma indrept spre baie, unde, imediat cum scap de boxeri, intru sub jetul de apa calda, care la inceput ma facea sa ma infior, dar dupa ce corpul s-a obisnuit cu senzatiile trimise, imi venea sa nu mai ies de acolo. Pielea imi era mangaiata de micutele picaturi de apa ce se jucau si saltau din loc in loc, iar temperatura apei ma facea sa ma inmoi si imi oferea un sentiment de relaxare totala. Totusi, nimic nu e vesnic. Ies tremurand si ma infasor repede cu prosopul. Pasesc lent, avand grija sa nu alunec pe gresie, pentru ca la cat sunt eu de impiedicat sau ghinionist, orice e posibil, si ma opresc in fata oglinzii, pentru a imi pieptena parul ud si pentru a ma privi putin. Mda, dimineata aratam ca un mort viu; unul cu ochii albastrii si parul negru ca abanosul. Ies din baie si ajung la dulap, unde insfac o pereche de jeansi albastri si un tricou gri, putin mulat. Cum am iesit din camera, am coborat in graba scarile duplexului in care locuiam, si m-am indreptat spre bucatarie cu viteza unei rachete. Am ajuns la timp ca sa-mi iau ramas bun de la mama, care tocmai pleca la munca si chiar inainte sa mi se raceasca micul dejun, ce era constituit din : oua, clatite si suc de portocale. Cum toate imi faceau cu ochiul, nu am stat mult pe ganduri si m-am pus pe infulecat. Mhm, ador mancarea. Daca as putea, as manca pana as exploda asemeni baloanelor umplute cu prea mult aer. Totusi, presimt ca o sa mi se faca rau daca ma lacomesc.

Plictisit fiind, ma jucam cu cheile, invartindu-le pana cand mi-au cazut pe podea. Nu m-am obosit sa le ridic inca. Lenea si plictiseala salasluiau peste tot in jurul meu, crescand imposibilitatea de a imi ocupa timpul cu activitatii recreative. Eram prins in ganduri si tentat sa cad din nou in lumea somnului, chiar acolo, in locul ala, pe blatul rece, dar reconfortant. Asta pana cand soneria ma trezeste din transa, iar insistenta persoanei din spatele usii nu imi permitea sa raman in acea stare molesitoare. Ma ridic de pe scaunul din bucatarie si merg cu pasi lenti spre usa, asemeni unui batran handicapat, de optzeci de ani care nu se poate deplasa nici pana la baie. Imi lipsea doar un baston si poate par facial si pielea zbarcita. Cat de pesimist pot sa fiu. Deschid usa si il vad pe David, cel mai bun prieten al meu, englez venit din Anglia, zambind strengareste, care nu a ezitat si isi facu loc sa intre. Ma uit la el ca la masini straine si ma intreb ce cauta el aici? De obicei doarme pana spre seara in zilele de weekend. Il cercetez atent, sa vad ce mai pune la cale de data asta. Ma priveste amuzat si apoi imi spune:
- Nu am putut sa mai dorm, lucru foarte ciudat pentru mine, asa ca mi-am zis ca o plimbare nu ar strica. Si ghici ce? M-am intalnit cu mama ta, care mi-a spus ca esti treaz si nu ai nimic de facut, spune el. Mda, bravo mamico! Ai facut o treaba destul de bunicica.
- Si astfel ai ajuns aici. Interesanta poveste! Ar trebui sa o publici in ziar, ii spun ironic.
- Foarte amuzant, clovnule. Deci, ce facem azi?
- Habar nu am. Vreo idee? Il intreb, dupa care casc lung, fiind inca somnoros.
- Ma gandeam sa mergem in parcul de distractii, spune el, zambind gales. Ma uit la el, intrebandu-ma ce a fumat si ma invart ganditor prin incapere, cu mana sub barbie. Ceva era dubios aici. David niciodata nu se trezeste devreme si in niciun caz, nu merge in parcul de distractii. Sigur nu a fost inlocuit de un extraterestru? Sa ma uit mai atent, poate are vreo tentacula care iese la iveala, sau poate vreo buba verde. Dar, nu. Nimic ciudat la el inafara de infatisarea sa de print cu parul blond, ochii verzi maslinii si pielea alba si delicata. Pe langa asta, soarele care intra pe geamul imens, il facea sa straluceasca, ca si cand ar avea o aura. Clipeam des si il priveam putin mirat pe David, uimit de imaginatia mea bogata care nu avea limite. Ma uitam apoi la jeansii negrii cu care era imbracat, iar privirea mea se muta tot mai sus spre camasa roz, desfacuta la aproape toti nasturi, astfel incat sa ii se observe pieptul si pandantivul Aqua pe care il purta. Nu, nu te uita. Imi scutur capul si inchid ochii pentru cateva secunde.
- Hei, Axel! Ce e cu tine? Te simti bine? Intreaba el, venid la mine si scuturandu-ma.
- Aa, nimic. Ma duc sa-mi iau cheile si mergem. M-am intors in bucatarie mormaind si uitandu-ma unde am scapat afurisitele alea de chei. Asa, uite-le! Cand sa le ridic de jos, simt pe cineva rasufandu-mi in ceafa si tresar ca ars. Imi duc instinctiv mana in acel loc si frec, in incercarea de a scapa de senzatia aceea ce imi provoca furnicaturi.
- Ha ha ha, ce usor te sperii. Hm, stii, nu ar trebui sa iti expui asa posteriorul, spune David cu o voce perversa.
- Iar tu nu ar trebui sa apari asa. Bagi oamenii in spital!
Picioarele aproape ca ma lasau si a trebuit sa ma sprijin de blatul de bucatarie, ca sa nu ma prabusesc. Inima imi batea ca o toba si singurul gand care imi trecea prin cap era ca trebuie sa-l omor pe David intr-o zi si ziua aia e din ce in ce mai aproape. Imi incrucisez bratele la piept si il privesc bosumflat, iar el nu face altceva decat sa rada in continuare, de parca as fii un actor de comedie, iar el spectatorul din primul rand. Isi drese glasul si apoi afiseaza privirea de om serios. Asa e mai bine.
- Scuze, dar nu m-am putut abtine, spune el, luandu-ma de dupa cap.
- Te iert si de data asta, ii spun. De cate ori nu l-am iertat, imi spun in gand, oftand cu voce tare. Hai sa mergem, continui eu. . Ma plictisisem de locul asta care ma facea sa ma simt ca o pasare inchisa in colivie, si care cu fiecare zi, isi pierdea pana cu pana din cauza tristetii coplesitoare ca nu mai poate zburda din nou pe cerul albastru si senin.

[ohaio_angel]

Deci, My Kira si Daya, ai devenit filozof in ultima vreme, adica vreau sa spun ce mi-a placut felul cum ai descris o pasare intr-o colivie.. (asa ma simt eu cand imi sunt taiate penele shhh, nu sti de la mine) In fine, vreau sa spun ca-mi place intr-un fel mai mult acest capitol decat primul. Se vede ca ai depus un efort semnificativ ca sa-ti iasa asa bine. Felicitarile mele.
Pot spune ca am savurat fiecare replica dintre Axel si David, iar apoi sa nu mai spun ca ador cum descri actiunea, chiar mi-a inseninat seara Da, ai progresat si pot spune ca imi place. Hmm, ce mai pot spune este ca astept next-ul. Sincer nu am ce comenta, adica e bine facut, iar daca e prea scurt dialogul meu este pentru ca e bine pus la punct capitolul si se vede ca nu te-ai grabit sa-l aduci prea curand.
Deci, bafta

[hiimera]

Hello sweetheart! Cri is here to read the next chapter.
Dragut, pot spune, fiindca nu prea s-au intamplat foarte multe si ideile au fost simplute, dar ai redat frumos totul. Dar mare atentie fiindca faci multe repetitii, in sensul ca ai acelasi cuvant la o distanta mica, nu dupa trei sau cinci propozitii. Oricum lucru acesta se corecteaza usor, trebuie doar sa mai treci in revista capitolul inainte de al posta, dar si asa sa-i dai edit daca nu ai apucat sa faci asta. Voiam sa mai spus si ca atunci cand incepi sa dai detalii, oferi unele care par a nu avea o semnificatie aparte, tind sa fie foarte banale, de aceea trebuie sa faci in asa fel incat sa picanterizezi lucrurile. Si aici nu ma refer sa aduci scene nebune intre protaginisti, ci ma refer la felul de a nara si povesti. Cred ca ar mai fi de spus, dar momentan las asa, oricum imi place cum scrii si citesc cu usurinta totul. Ma incanta ficul si iti multumesc inca odata.
Chiar si acum, ma intreb de ce mi-ai dedicat ficul? fiindca sincer, nu am facut nimic sa merit asa ceva... Insa apreciez, gestul tau a fost minunat! *hug*