08-05-2011, 08:26 PM
Nyaaa. ^^
Am incercat sa ţin cont de toate sfaturile pe care mi le-aţi dat.
Buun deci vreau să va anunţ ca Sasuke e personaj principal acum. Chiar daca îi descriu pe toţi în mod egal.. Dar veţi vedea din cap. Urmatoare.
Şii btw.. este yaoi. Deeeci daca nu îţi place. xD Sorry.
Meew. Prea multe detalii :’3.
. Enjoy!
Cap 2.Halucinaţii.
După ore, Sasuke plecă de la şcoală înainte ca unii din colegii lui să îl ajungă din urmă pentru a incepe discuţii plictisitoare care să îl aducă intr-o stare mai rea decat era. Avusese o pauză mai mare între ore, timp in care a fost la librărie să işi cumpere diferite cărţi despre diamante, istoria lor şi tradiţii mai vechi despre ele. De la o vreme era chiar fascinat de ele, mai mult chiar, acestea erau in rezonanţa cu el. Se îndrepta spre salonul unde era proprietar tatăl lui Shikamaru.
Cand intră pe uÅŸa salonului de tatuaje „Obssesion markâ€, se auzi Shikamaru care vorbea cu un bărbat – deci se pare că Sasuke nu era singurul care plecase de la ore înainte să se termine. Acesta aruncă o privire să vadă cine a intrat, în timp ce îşi netezea părul castaniu închis.
Sasuke ridică o mană în semn de salut şi trecu pe langă el, intrand in camera cu tatuaje şi asculta fragmente din comentariile lui Shikamaru care vorbea pe un ton mai răstit. Sasuke se simţea in siguranţă in acel loc, departe de Cheshire SD, departe de beţiile provocate de fratele său, si departe de toţi desfranaţii din şcoală care îşi împărţeau raţiile lor de droguri cu Itachi.
Atenţia lui Sasuke era captată de Shikamaru. Poziţia corpului său trăda o stare de nervozitate: braţele încrucişate, trupul sugerand interiorizare acută şi privirea sa insistentă care căuta ceva pe pereţii plini cu reclame. În cele din urmă il pofti pe bărbat afară din salon, schiţand cu mana diferite semne.
Sasuke merse pană la cel mai îndepartat perete, unde privi atent afisul: cele mai perfecte imagini care puteau fi aplicate pe pielea tuturor celor care şi le-ar fi dorit, însă nu îl încanta nimic.
Shikamaru veni langă el, dar acesta nu simţi nici un fel de încordare, nu avu niciun impuls să se întoarcă, astfel ca să nu poată fi încolţit. Asta pentru că Shikamaru era cel mai bun prieten al lui şi se simţea în siguranţa cu el. Simboluri obscure care nu puteau fi traduse îi veneau în minte.
*
Sayon stătea în lumina primelor raze ale dimineţii, tăcut, sobru, una dintre exalele sale zăcand la picioarele lui moartă. Exalii erau fiinţe puternice şi periculoase, ele nu se arătau lumii muritoare. Doar unele persoane mai speciale puteau să le vadă, dar ăsta nu era un semn bun pentru ele.
Sakura se teme de cruzimea lor chiar dacă face parte de aproape un an din ginta acestora. Sayon nu a putut să o lase nici o secunda în mainile sorţii din moment ce ştia că dintre toţi muritorii de rand care puteau să vadă pe atunci exalii, doar Sakura era singura in stare să şi vorbeasca cu ele.
Sakura a pierdut in faţa lor şi din acel moment sunt in joc multe: libertatea ei, prietenii ei cei mai buni, viaţa ei, totul dacă nu alege sa devina Regina lui Sayon zisă si Regina Tăramului Evermore, locul unde trăiau exalii.
Intrigile exalilor, iubirea muritoare si ciocnirea dintre legile străvechi şi aşteptări se vor combina între ele cand moştenitorul de drept al diamantului negru va fi dezgheţat şi eliberat. Acesta îşi va cauta un muritor cu care se va uni; căutarea va începe în curand deoarece exalii deja se pregăteau să-şi facă apariţia printre muritori, căutandu-l pe cel ales.
-De ce? De ce s-a întamplat aşa ceva ?! Sakura alergă şi căzu in genunchi la căpătaiul Annei, cea mai bună exală din Secţiunea B. Sayon se apleca pentru a-i da la o parte de pe faţă, părul blond plin de sange. Îl deranja nespus de rău ca un glonţ de-al unui muritor o doborase pe una din exalele lui. Se putea să nu fi fost ceva intenţionat, dar asta nu schimba nimic; ea tot zăcea moartă.
El o ridică în braţe pe exala plină de sange şi se îndepărtă, lasand-o pe Sakura să le dea de ştire zanelor lui Sayon din Tăramul Evermore, atat de vulnerabile acum, aveau să le dea îngrozitoarea veste că un muritor omorase un exal.
La căderea nopţii, Sayon stătea sub Safir. Părul lui maroniu închis se vedea negru, întunecat, exact ca şi sufletul lui. Ochii săi albaştrii erau cuprinşi de teamă; se simţea incolţit, iar tentaţia de a recurge la măsuri extreme era în mod inevitabil prea mare. Existaseră întotdeauna dezbinare, proteste care îndemnau la revoltă: în acest stadiu fuseseră menţinute lucrurile. Acum, situaţia era diferita; unul dintre ei murise. Asta schimba miza jocului.
Unul dintre exalii avizi de razboaie se apropia cu sfială de catre rege. Acesta ofta adanc.
-Nu suntem destul de puternici să ne luptăm cu Tăramul Neverland, cu atat mai putin cu două sau chiar trei tăramuri. Poate vreunul dintre voi exalii de rand, să-mi spună dacă a fost găsit cel care se va uni cu moştenitor? Puteţi să-mi spuneţi ca Sakura nu ar sprijini pe nimeni – se opri şi îi zambi exalului -, aproape nimeni dintre cei care au fost împotriva mea? Un război nu este o soluţie prea bună acum. Dar amintiţi-vă cand le veţi oferi muritorilor ospitalitatea voastră.
*
Karin intrase în magazinul de tatuaje „Obsession markâ€. Nici o voce nu tulbura liniÅŸtea din încăpere, nu se auzea nici măcar aparatul stereo.
-Sunt eu, striga ea.
Se îndreptă spre camera din spate unde Shikamaru avea să faca un tatuaj unei femei la ora cinci. Foaia cu şablonul pentru tatuaj aştepta pe o tavă, pe masă, langă un aparat de ras cu lame de unica folosinţă. Fata se apropie, ca să se uite cu atenţie la model. Totuşi, nu-l atinse, temandu-se în mod straniu că ar putea dispărea dacă ar face asta. Era fascinată de model: o fată cu părul brunet şi lung pană la şolduri, înconjurată de viţa-de-vie în jurul gatului. Zambea, dar era un zambet fals, deoarece în ochii ei se vedea tristeţea si arata ca trecuse prin viaţă.
Dorea cu tot dinadinsul să apară pe pielea ei. Nu vroia să-l împarta cu nimeni; simţea că era controlată de acel tatuaj şi îl vroia cu disperare.
Shikamaru încă nu dadea vreun semn ca ar fi in salon. Karin îl aşteptă şi în acest timp se uita la cateva fotografii înrămate, toate alb-negru şi afişe mari de cinema care erau amestecate cu reclamele. Ca orice altă încapere din magazin, camera era extrem de curată şi păstra un uşor miros de antiseptic.
Se opri în dreptul catorva poze, dar nu îi recunoscu pe cei mai mulţi dintre cei fotografiaţi şi nici locurile.
Shikamaru se întoarse în timp ce ea urmărea cu degetul pe o poză conturul unui bărbat nemaipomenit de frumos care stătea în mijlocul grupului de gangsteri. Se sprijinea de trunchiul unui copac bătran diform şi arata destul de familiar. Ţinuta lui parea arogantă şi impunatoare. Privirea lui Karin zăbovi asupra fotografiei. Aici chiar era cineva de care să iţi fie frică. Cand se întoarse pentru a se uita pe celălalt perete îl zări pe Shikamaru.
-Scuze că te-am făcut să aştepţi, dar am mers cu Sasuke pană la Sancher. Nu puteam să îl ratez în şorţ, zise razand. Tu cu ce treburi pe aici?
-Vreau tatuajul ăsta, mormaise şi totuşi, pe un ton sever.
-Pai, în acest caz trebuie să vorbesc cu tata să-mi mai aducă modele. Ăsta era ultimul.
- Nu! Îl vreau doar pentru mine. Nu vreau să îl ia nimeni, te rog! Înseamna mult pentru mine, nu ştiu şi chiar nu am cum şă îţi explic, dar simt că ma atrage ceva.. cumva. Este vorba şi de faptul că sunt într-o situaţie mai rea acum.. şi vreau sa scap.
Shikamaru îşi drese glasul.
-Nu de improvizaţii ai tu nevoie. Trebuie să înfrunţi situaţia de care vrei sa fugi acum. Shikamaru era prea banuitor, însă Karin nu vroia să auda vorbe încurajatoare.
-Te rog, Shikamaru !
Shikamaru îşi mai drese o dată glasul şi arătă cu degetul în faţa lui.
-În acest caz, haide ! Nu pot să-mi încep treaba cu tine dacă stai aici.
Karin se îndrepta spre locul indicat de Shikamaru, se întoarse cu spatele la el şi îşi trase bluza de pe ea.
Shikamaru îi băgă sub breteaua sutienului o bucată dintr-un fel de panză pentru a păstra locul curat. Fata îşi încrucisă braţele peste piept şi încerca să stea nemişcată. Indiferent cat de mult îşi dorea acel tatuaj, faptul că stătea acolo doar în sutien o făcea să nu se simtă în largul ei. Nu ştia de ce.
*
Într-o cameră întunecată, Sayon si Verra, cea mai frumoasă dintre toţi exalii şi singura care putea să prevadă ce muritor poate fi ales, se gandeau să le facă o vizită muritorilor.
Dar nu să o răzbune pe Anne, doar o micuţa vizită pentru a vedea cum au evoluat în tot acest timp, muritorii. Un pic de spaimă atat de aproape de fată... Doar pentru asta e facută, dar va depinde de legătura lor iniţială.
-Aranjează-te puţin! Doar nu vrei să apari aşa în faţa muritorilor.
Verra arăta ca orice exal – aripi lungi, transparente unde puteau fi observate nervurile, pielea palidă dar la atingere era aspră, însă în alte locuri fină, doar că ochii Verrei erau unici. Toţi exalii, inclusiv Sayon aveau ochii albaştrii, însa Verra îi avea negrii, atat de negrii încat te făcea să te simţi ca te afunzi în ei.
Transformarea pe care o suferise înfăţişarea Verrei nu diferă de look-ul normal al unei muritoare de rand. Avea părul prins într-o coada împletită, tricou şi jeanşi – desigur, eleganţa nu influenţa cu nimic trufia intimidantă a Exalilor din Evermore.
Verra simţea o prezenţă mai diferită la colţul străzii unde se afla restaurantul Sancher şi fără a mai sta vreo clipă pe ganduri îl trase de mană pe Sayon şi intrară în restaurant.
-Doar două persoane? Întrebă plasatoarea, o muritoare destul de ştearsă, cu un zambet arogant.
Sayon arătă spre o masă aflată în cel mai îndepărtat colţ al încăperii, o zonă mai întunecoasă, potrivită pentru o cină romantică sau rendez-vous-uri secrete.
-Vom lua masa aceea din spate de langă ficus.
După ce plasatoarea îi conduse la masa în chestiune, Verra aşteptă pana cand îşi dadu seama că prezenţa aceea venea din bucatarie. De acolo le preluase comanda, Sasuke care se apropie de ei legănandu-şi uşor umerii, cu o expresie binevoitoare şi agreabilă. O asemenea expresie ar fi avut rezultatul scontat dacă el era muritorul care părea să fie. Aşa cum era, umbrele care dansau în jurul lui şi fuioarele subţiri de fum care ieşeau din pielea lui, vizibile doar pentru exali, erau cele care , îi tăiară respiraţia Verrei.
În timp ce punea un coş cu paine pe masă, Sasuke se lansă în formalităţi şi alte banalitaţi care nu o prea înfierbantau pe Verra. „Deloc potrivit pentru un muritor aşa de bun ca el.†Dar întunericul care se ţinea de pielea lui era atat de insistent, era chiar potrivit pentru tăramul Evermore.
Tăcut acum, dupa ce terminase în mod evident cu listele şi recomandările, băiatul stătea în picioare şi-ii privea insistent, aşteptand comanda.
Faţada lui de chelner, dispăru pentru o clipă, bătăile inimii i se înteţiră, iar Verra simţea asta, valul de panică ce îl copleşise pe moment pe Sasuke.
„El este. Făra îndoială el este.†Gandea Sayon.
Mda. Cam atat. :-
Am incercat sa ţin cont de toate sfaturile pe care mi le-aţi dat.
Buun deci vreau să va anunţ ca Sasuke e personaj principal acum. Chiar daca îi descriu pe toţi în mod egal.. Dar veţi vedea din cap. Urmatoare.
Şii btw.. este yaoi. Deeeci daca nu îţi place. xD Sorry.
Meew. Prea multe detalii :’3.
. Enjoy!
Cap 2.Halucinaţii.
După ore, Sasuke plecă de la şcoală înainte ca unii din colegii lui să îl ajungă din urmă pentru a incepe discuţii plictisitoare care să îl aducă intr-o stare mai rea decat era. Avusese o pauză mai mare între ore, timp in care a fost la librărie să işi cumpere diferite cărţi despre diamante, istoria lor şi tradiţii mai vechi despre ele. De la o vreme era chiar fascinat de ele, mai mult chiar, acestea erau in rezonanţa cu el. Se îndrepta spre salonul unde era proprietar tatăl lui Shikamaru.
Cand intră pe uÅŸa salonului de tatuaje „Obssesion markâ€, se auzi Shikamaru care vorbea cu un bărbat – deci se pare că Sasuke nu era singurul care plecase de la ore înainte să se termine. Acesta aruncă o privire să vadă cine a intrat, în timp ce îşi netezea părul castaniu închis.
Sasuke ridică o mană în semn de salut şi trecu pe langă el, intrand in camera cu tatuaje şi asculta fragmente din comentariile lui Shikamaru care vorbea pe un ton mai răstit. Sasuke se simţea in siguranţă in acel loc, departe de Cheshire SD, departe de beţiile provocate de fratele său, si departe de toţi desfranaţii din şcoală care îşi împărţeau raţiile lor de droguri cu Itachi.
Atenţia lui Sasuke era captată de Shikamaru. Poziţia corpului său trăda o stare de nervozitate: braţele încrucişate, trupul sugerand interiorizare acută şi privirea sa insistentă care căuta ceva pe pereţii plini cu reclame. În cele din urmă il pofti pe bărbat afară din salon, schiţand cu mana diferite semne.
Sasuke merse pană la cel mai îndepartat perete, unde privi atent afisul: cele mai perfecte imagini care puteau fi aplicate pe pielea tuturor celor care şi le-ar fi dorit, însă nu îl încanta nimic.
Shikamaru veni langă el, dar acesta nu simţi nici un fel de încordare, nu avu niciun impuls să se întoarcă, astfel ca să nu poată fi încolţit. Asta pentru că Shikamaru era cel mai bun prieten al lui şi se simţea în siguranţa cu el. Simboluri obscure care nu puteau fi traduse îi veneau în minte.
*
Sayon stătea în lumina primelor raze ale dimineţii, tăcut, sobru, una dintre exalele sale zăcand la picioarele lui moartă. Exalii erau fiinţe puternice şi periculoase, ele nu se arătau lumii muritoare. Doar unele persoane mai speciale puteau să le vadă, dar ăsta nu era un semn bun pentru ele.
Sakura se teme de cruzimea lor chiar dacă face parte de aproape un an din ginta acestora. Sayon nu a putut să o lase nici o secunda în mainile sorţii din moment ce ştia că dintre toţi muritorii de rand care puteau să vadă pe atunci exalii, doar Sakura era singura in stare să şi vorbeasca cu ele.
Sakura a pierdut in faţa lor şi din acel moment sunt in joc multe: libertatea ei, prietenii ei cei mai buni, viaţa ei, totul dacă nu alege sa devina Regina lui Sayon zisă si Regina Tăramului Evermore, locul unde trăiau exalii.
Intrigile exalilor, iubirea muritoare si ciocnirea dintre legile străvechi şi aşteptări se vor combina între ele cand moştenitorul de drept al diamantului negru va fi dezgheţat şi eliberat. Acesta îşi va cauta un muritor cu care se va uni; căutarea va începe în curand deoarece exalii deja se pregăteau să-şi facă apariţia printre muritori, căutandu-l pe cel ales.
-De ce? De ce s-a întamplat aşa ceva ?! Sakura alergă şi căzu in genunchi la căpătaiul Annei, cea mai bună exală din Secţiunea B. Sayon se apleca pentru a-i da la o parte de pe faţă, părul blond plin de sange. Îl deranja nespus de rău ca un glonţ de-al unui muritor o doborase pe una din exalele lui. Se putea să nu fi fost ceva intenţionat, dar asta nu schimba nimic; ea tot zăcea moartă.
El o ridică în braţe pe exala plină de sange şi se îndepărtă, lasand-o pe Sakura să le dea de ştire zanelor lui Sayon din Tăramul Evermore, atat de vulnerabile acum, aveau să le dea îngrozitoarea veste că un muritor omorase un exal.
La căderea nopţii, Sayon stătea sub Safir. Părul lui maroniu închis se vedea negru, întunecat, exact ca şi sufletul lui. Ochii săi albaştrii erau cuprinşi de teamă; se simţea incolţit, iar tentaţia de a recurge la măsuri extreme era în mod inevitabil prea mare. Existaseră întotdeauna dezbinare, proteste care îndemnau la revoltă: în acest stadiu fuseseră menţinute lucrurile. Acum, situaţia era diferita; unul dintre ei murise. Asta schimba miza jocului.
Unul dintre exalii avizi de razboaie se apropia cu sfială de catre rege. Acesta ofta adanc.
-Nu suntem destul de puternici să ne luptăm cu Tăramul Neverland, cu atat mai putin cu două sau chiar trei tăramuri. Poate vreunul dintre voi exalii de rand, să-mi spună dacă a fost găsit cel care se va uni cu moştenitor? Puteţi să-mi spuneţi ca Sakura nu ar sprijini pe nimeni – se opri şi îi zambi exalului -, aproape nimeni dintre cei care au fost împotriva mea? Un război nu este o soluţie prea bună acum. Dar amintiţi-vă cand le veţi oferi muritorilor ospitalitatea voastră.
*
Karin intrase în magazinul de tatuaje „Obsession markâ€. Nici o voce nu tulbura liniÅŸtea din încăpere, nu se auzea nici măcar aparatul stereo.
-Sunt eu, striga ea.
Se îndreptă spre camera din spate unde Shikamaru avea să faca un tatuaj unei femei la ora cinci. Foaia cu şablonul pentru tatuaj aştepta pe o tavă, pe masă, langă un aparat de ras cu lame de unica folosinţă. Fata se apropie, ca să se uite cu atenţie la model. Totuşi, nu-l atinse, temandu-se în mod straniu că ar putea dispărea dacă ar face asta. Era fascinată de model: o fată cu părul brunet şi lung pană la şolduri, înconjurată de viţa-de-vie în jurul gatului. Zambea, dar era un zambet fals, deoarece în ochii ei se vedea tristeţea si arata ca trecuse prin viaţă.
Dorea cu tot dinadinsul să apară pe pielea ei. Nu vroia să-l împarta cu nimeni; simţea că era controlată de acel tatuaj şi îl vroia cu disperare.
Shikamaru încă nu dadea vreun semn ca ar fi in salon. Karin îl aşteptă şi în acest timp se uita la cateva fotografii înrămate, toate alb-negru şi afişe mari de cinema care erau amestecate cu reclamele. Ca orice altă încapere din magazin, camera era extrem de curată şi păstra un uşor miros de antiseptic.
Se opri în dreptul catorva poze, dar nu îi recunoscu pe cei mai mulţi dintre cei fotografiaţi şi nici locurile.
Shikamaru se întoarse în timp ce ea urmărea cu degetul pe o poză conturul unui bărbat nemaipomenit de frumos care stătea în mijlocul grupului de gangsteri. Se sprijinea de trunchiul unui copac bătran diform şi arata destul de familiar. Ţinuta lui parea arogantă şi impunatoare. Privirea lui Karin zăbovi asupra fotografiei. Aici chiar era cineva de care să iţi fie frică. Cand se întoarse pentru a se uita pe celălalt perete îl zări pe Shikamaru.
-Scuze că te-am făcut să aştepţi, dar am mers cu Sasuke pană la Sancher. Nu puteam să îl ratez în şorţ, zise razand. Tu cu ce treburi pe aici?
-Vreau tatuajul ăsta, mormaise şi totuşi, pe un ton sever.
-Pai, în acest caz trebuie să vorbesc cu tata să-mi mai aducă modele. Ăsta era ultimul.
- Nu! Îl vreau doar pentru mine. Nu vreau să îl ia nimeni, te rog! Înseamna mult pentru mine, nu ştiu şi chiar nu am cum şă îţi explic, dar simt că ma atrage ceva.. cumva. Este vorba şi de faptul că sunt într-o situaţie mai rea acum.. şi vreau sa scap.
Shikamaru îşi drese glasul.
-Nu de improvizaţii ai tu nevoie. Trebuie să înfrunţi situaţia de care vrei sa fugi acum. Shikamaru era prea banuitor, însă Karin nu vroia să auda vorbe încurajatoare.
-Te rog, Shikamaru !
Shikamaru îşi mai drese o dată glasul şi arătă cu degetul în faţa lui.
-În acest caz, haide ! Nu pot să-mi încep treaba cu tine dacă stai aici.
Karin se îndrepta spre locul indicat de Shikamaru, se întoarse cu spatele la el şi îşi trase bluza de pe ea.
Shikamaru îi băgă sub breteaua sutienului o bucată dintr-un fel de panză pentru a păstra locul curat. Fata îşi încrucisă braţele peste piept şi încerca să stea nemişcată. Indiferent cat de mult îşi dorea acel tatuaj, faptul că stătea acolo doar în sutien o făcea să nu se simtă în largul ei. Nu ştia de ce.
*
Într-o cameră întunecată, Sayon si Verra, cea mai frumoasă dintre toţi exalii şi singura care putea să prevadă ce muritor poate fi ales, se gandeau să le facă o vizită muritorilor.
Dar nu să o răzbune pe Anne, doar o micuţa vizită pentru a vedea cum au evoluat în tot acest timp, muritorii. Un pic de spaimă atat de aproape de fată... Doar pentru asta e facută, dar va depinde de legătura lor iniţială.
-Aranjează-te puţin! Doar nu vrei să apari aşa în faţa muritorilor.
Verra arăta ca orice exal – aripi lungi, transparente unde puteau fi observate nervurile, pielea palidă dar la atingere era aspră, însă în alte locuri fină, doar că ochii Verrei erau unici. Toţi exalii, inclusiv Sayon aveau ochii albaştrii, însa Verra îi avea negrii, atat de negrii încat te făcea să te simţi ca te afunzi în ei.
Transformarea pe care o suferise înfăţişarea Verrei nu diferă de look-ul normal al unei muritoare de rand. Avea părul prins într-o coada împletită, tricou şi jeanşi – desigur, eleganţa nu influenţa cu nimic trufia intimidantă a Exalilor din Evermore.
Verra simţea o prezenţă mai diferită la colţul străzii unde se afla restaurantul Sancher şi fără a mai sta vreo clipă pe ganduri îl trase de mană pe Sayon şi intrară în restaurant.
-Doar două persoane? Întrebă plasatoarea, o muritoare destul de ştearsă, cu un zambet arogant.
Sayon arătă spre o masă aflată în cel mai îndepărtat colţ al încăperii, o zonă mai întunecoasă, potrivită pentru o cină romantică sau rendez-vous-uri secrete.
-Vom lua masa aceea din spate de langă ficus.
După ce plasatoarea îi conduse la masa în chestiune, Verra aşteptă pana cand îşi dadu seama că prezenţa aceea venea din bucatarie. De acolo le preluase comanda, Sasuke care se apropie de ei legănandu-şi uşor umerii, cu o expresie binevoitoare şi agreabilă. O asemenea expresie ar fi avut rezultatul scontat dacă el era muritorul care părea să fie. Aşa cum era, umbrele care dansau în jurul lui şi fuioarele subţiri de fum care ieşeau din pielea lui, vizibile doar pentru exali, erau cele care , îi tăiară respiraţia Verrei.
În timp ce punea un coş cu paine pe masă, Sasuke se lansă în formalităţi şi alte banalitaţi care nu o prea înfierbantau pe Verra. „Deloc potrivit pentru un muritor aşa de bun ca el.†Dar întunericul care se ţinea de pielea lui era atat de insistent, era chiar potrivit pentru tăramul Evermore.
Tăcut acum, dupa ce terminase în mod evident cu listele şi recomandările, băiatul stătea în picioare şi-ii privea insistent, aşteptand comanda.
Faţada lui de chelner, dispăru pentru o clipă, bătăile inimii i se înteţiră, iar Verra simţea asta, valul de panică ce îl copleşise pe moment pe Sasuke.
„El este. Făra îndoială el este.†Gandea Sayon.
Mda. Cam atat. :-