Am "Relativ mutat" acest fic aici :-s :-?? dar este o pov. prea lunga ca sa o spun -.-"
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul naruto de Masashi Kishimoto si nu fac profit pe urma lor.
Well. Well :-“ uite ca apar si eu pe aici cu un fic .
Buuun. Deci va anunt ca sunt incepatoare si ca acesta este primul meu fic !
Primul capitol va parea plictisitor, neinteresant si va va lasa impresia ca ar fi un fic normal cat de cat, dar nu vreau sa trageti concluzii pripite incaa. Deeecii nu va lasati purtati de aparentele primului capitol. xD
Am citit destul de multe pe aici.. dar nu voi plagia !
Decii prin urmare astept critici dure.. pentru ca asa merge la mine. ^^
Enjoy ! ;3
Cap 1. Dorinte
Sasuke isi trase uniforma pe el si se pregati cat de repede putu pentru scoala. Inchise incet usa dormitorului sau pentru a nu-l deranja pe Itachi, fratele lui de 18 ani.
Itachi fusese un frate cat se poate de bun inainte ca mama lor sa ii paraseasca si inainte ca el sa cada in patima bauturii, a drogurilor si a calatoriilor lui in alte tari.
Din pacate pentru Sasuke, Itachi era deja in bucatarie, stand la masa cu o tigara in mana vorbind la telefon.
-Vrei sa tragi un fum?
Sasuke se uita la Itachi intr-un mod sadic si putin pervers gandindu-se la faptul ca Itachi era intr-una din zilele lui bune daca fuma marijuana. Incerca sa il ignore. Se duse la congelator sa caute crema de zahar ars pe care a ascuns-o in urma cu cateva zile, dar nu mai era acolo. Deschise bufetul si scoase o cutie de cereale pe care Itachi nu le suporta gustul deci nu putea sa i le fure.
Masa era plina cu pliante. Ceea ce infrumuseta si mai tare era o sticla de wisky aproape goala. Itachi avea in mana diferite facturi.
-Ai ceva bani la tine? Spuse Sasuke clatinand din cap.
-Poate.. dar depinde despre ce suma vorbim aici?
-Nu negociez prea tare.. vreau sa stiu daca ai bani pentru mine. Sasuke nu mai incerca sa-l santajeze. Isi dadu deja seama ca nu ii mergea
-Nu. Am si eu facturile mele, datoriile mele si alte chestii care nu te intereseaza.. Ai putea sa-i faci si tu din cand in cand cate o favoare vreunei tipe si asa ai mai avea si tu bani decat sa tii cheltuiesti pe rahaturi.
-Uite ce e.. defapt eu chiar nu am nevoie de ceva de la tine... Nu iti mai raci gura degeaba..
Sasuke se ridica de la masa si inainte de a iesi pe usa fratele lui ii incuviinta o carte de vizita a unei tipe de la o revista PB.
-Uite. chiar nu am nevoie de..
-Nu este vorba despre tine frate. Fa-mi rost de ea.
-Am treburi mai bune decat sa iti gasesc tie “gagiciâ€.
-Eu sunt major in casa asta deci asa faci. Tu ai sa comentezi la mine peste 2 ani cand ai sa ai varsta mea. Acum mai repet o data, fa-mi rost de ea si primesti bani.
Dar in acel moment, nu mai conta daca urma sa se tina de cuvant sau nu, oricum Itachi stia deja ce gandea fratele lui.. sau cel putin intuia.
In timp ce Sasuke urca scarile liceului Cheshire SD toate temerile lui erau puse in siguranta. Acesta isi dadea seama deja de semnalele de avertizare cum ca Itachi avea din nou probleme. Sasuke nu a mai consumat de 4 luni o sticla de Wisky. Nu cand si-a dat seama de greselile facute pana acum.
-Sasuke! Asteapta-ne! il striga Sakura, care era in spatele lui impreuna cu Shikamaru si Temari.
Sasuke se opri si ii astepta straduindu-se sa para calm, dar asta nu avea nicio importanta: Sakura se pierduse in lumea ei de la o vreme.
Cu cateva luni inainte se cuplase cu Gaara “maximul-de-bunaciuneâ€. De fapt ieseau de ceva vreme impreuna. Dar ciudat era ca tot in aceeasi perioada Sakura isi incepuse o relatie intensa cu Kiba. Dar niciunul nu avea nimic impotriva celuilalt.
Sakura isi puse mana pe bratul lui Sasuke.
-Hai, vino !
Sasuke isi indrepta atentia spre Sakura. Nu era ca orice alta fata din scoala , sa isi evidentieze soldurile – pe care nu prea le avea- sau sanii, si nici nu se machia strident. Dar cei doi au avut deja o relatie, iar Sasuke a hotarat sa nu mai aiba vreo legatura cu ea pentru ca, chiar daca se potriveau, Sakura a renuntat de prea multe ori la el ca sa iasa cu un alt baiat. Chiar nu mai merita..
Isi face aparitia Karin. Sasuke se gandea “wow, pielea mereu palida a lui Karin era acum perfect bronzata, de parca ar fi trait pe plaja. Nu aratase asa joi.†Din pacate pentru ea, avea cateva urme care aratau ca bronzul era fals.
-Sakura mi-a zis ca te-ai bronzat asa mult, dar nu am crezut-o.
-Incerc sa fac schimbari. Mai lucrezi la Sancher ?
-Da.. dar fac asta sa il enervez pe tata. Imi foloseste drept scuza daca trebuie sad au explicatii cand ajung la ore nepotrivite. Ah.. mi-am amintit ceva. Sasuke scosese din buzunar cartea de vizita de la fratele sau. Vi se pare cunoscuta ? Daca vreau bani trebuie sa o gasesc – da ochii peste cap.
Sakura se uita in alta parte facandu-se ca nu vrea sa vada cine era in poza... Asta chiar nu conta pentru ea in momentul de fata.
Nu trecu mult timp si se auzi soneria. Sakura astepta sa plece toti pana cand ramase singura cu Sasuke.
-Uite Sasuke.. mi-as dori sa nu mai facem asta. Schita un gest cu mana.
-Ce vrei sa spui? Sasuke deveni mai calm si mai rezervat deoarece zgomotul de pe hol disparu intr-o clipita.
-Sa mintim si sa ne ascundem. Chiar imi este dor de prietenia noastra inainte de prima relatie. Nu am de gand sa iti invadez mintea dar ar fi dragut sa fim din nou sinceri unul cu celalalt. Si vreau sa recunosti ca nici tu nu mai ai cui sa ii spui problemele tale. Imi lipsesti mult.
-Nu am ce sa recunosc.. Sunt sincer. Eu.. nu mint. Sasuke se uita in alta parte.
-Dar nici nu esti sincer. Daca te deranjeaza prezenta mea atunci.. Nu stiu ce sa fac.. dadu Sakura din umeri.
-Ma voi gandi la tot ce ai spus, dar acum trebuie sa plec.
Ca de obicei intarziase si trebuia sa stea inca o jumatate de ora in picioare pentru a-si asculta mirificul profesor cum ii reproseaza diferite lucruri.
Sper ca va placut.^^ :-s Cum am mai zis sunt incepatoare ceea ce inseamna ca am nevoie de foarte multe sfaturi si critici.
Stiu ca merit critici dure. .
Mentionez ca nu vor aparea scene hentai in primele capitole... :-? sau vedem xD.
[posturi unite]
Si cap. 2 era postat acoloÅŸa` si l`am luat. si pe el.
Mentionez ca acuÅŸica va aparea si cap.3
wahhaa in ce incurcatura mam bagat TT_TT. nu prea cred ca intelegeti la ce ma refer >.<"
whatever. :-?
Cap 2.Halucinaţii.
După ore, Sasuke plecă de la şcoală înainte ca unii din colegii lui să îl ajungă din urmă pentru a incepe discuţii plictisitoare care să îl aducă intr-o stare mai rea decat era. Avusese o pauză mai mare între ore, timp in care a fost la librărie să işi cumpere diferite cărţi despre diamante, istoria lor şi tradiţii mai vechi despre ele. De la o vreme era chiar fascinat de ele, mai mult chiar, acestea erau in rezonanţa cu el. Se îndrepta spre salonul unde era proprietar tatăl lui Shikamaru.
Cand intră pe uÅŸa salonului de tatuaje „Obssesion markâ€, se auzi Shikamaru care vorbea cu un bărbat – deci se pare că Sasuke nu era singurul care plecase de la ore înainte să se termine. Acesta aruncă o privire să vadă cine a intrat, în timp ce îşi netezea părul castaniu închis.
Sasuke ridică o mană în semn de salut şi trecu pe langă el, intrand in camera cu tatuaje şi asculta fragmente din comentariile lui Shikamaru care vorbea pe un ton mai răstit. Sasuke se simţea in siguranţă in acel loc, departe de Cheshire SD, departe de beţiile provocate de fratele său, si departe de toţi desfranaţii din şcoală care îşi împărţeau raţiile lor de droguri cu Itachi.
Atenţia lui Sasuke era captată de Shikamaru. Poziţia corpului său trăda o stare de nervozitate: braţele încrucişate, trupul sugerand interiorizare acută şi privirea sa insistentă care căuta ceva pe pereţii plini cu reclame. În cele din urmă il pofti pe bărbat afară din salon, schiţand cu mana diferite semne.
Sasuke merse pană la cel mai îndepartat perete, unde privi atent afisul: cele mai perfecte imagini care puteau fi aplicate pe pielea tuturor celor care şi le-ar fi dorit, însă nu îl încanta nimic.
Shikamaru veni langă el, dar acesta nu simţi nici un fel de încordare, nu avu niciun impuls să se întoarcă, astfel ca să nu poată fi încolţit. Asta pentru că Shikamaru era cel mai bun prieten al lui şi se simţea în siguranţa cu el. Simboluri obscure care nu puteau fi traduse îi veneau în minte.
*
Sayon stătea în lumina primelor raze ale dimineţii, tăcut, sobru, una dintre exalele sale zăcand la picioarele lui moartă. Exalii erau fiinţe puternice şi periculoase, ele nu se arătau lumii muritoare. Doar unele persoane mai speciale puteau să le vadă, dar ăsta nu era un semn bun pentru ele.
Sakura se teme de cruzimea lor chiar dacă face parte de aproape un an din ginta acestora. Sayon nu a putut să o lase nici o secunda în mainile sorţii din moment ce ştia că dintre toţi muritorii de rand care puteau să vadă pe atunci exalii, doar Sakura era singura in stare să şi vorbeasca cu ele.
Sakura a pierdut in faţa lor şi din acel moment sunt in joc multe: libertatea ei, prietenii ei cei mai buni, viaţa ei, totul dacă nu alege sa devina Regina lui Sayon zisă si Regina Tăramului Evermore, locul unde trăiau exalii.
Intrigile exalilor, iubirea muritoare si ciocnirea dintre legile străvechi şi aşteptări se vor combina între ele cand moştenitorul de drept al diamantului negru va fi dezgheţat şi eliberat. Acesta îşi va cauta un muritor cu care se va uni; căutarea va începe în curand deoarece exalii deja se pregăteau să-şi facă apariţia printre muritori, căutandu-l pe cel ales.
-De ce? De ce s-a întamplat aşa ceva ?! Sakura alergă şi căzu in genunchi la căpătaiul Annei, cea mai bună exală din Secţiunea B. Sayon se apleca pentru a-i da la o parte de pe faţă, părul blond plin de sange. Îl deranja nespus de rău ca un glonţ de-al unui muritor o doborase pe una din exalele lui. Se putea să nu fi fost ceva intenţionat, dar asta nu schimba nimic; ea tot zăcea moartă.
El o ridică în braţe pe exala plină de sange şi se îndepărtă, lasand-o pe Sakura să le dea de ştire zanelor lui Sayon din Tăramul Evermore, atat de vulnerabile acum, aveau să le dea îngrozitoarea veste că un muritor omorase un exal.
La căderea nopţii, Sayon stătea sub Safir. Părul lui maroniu închis se vedea negru, întunecat, exact ca şi sufletul lui. Ochii săi albaştrii erau cuprinşi de teamă; se simţea incolţit, iar tentaţia de a recurge la măsuri extreme era în mod inevitabil prea mare. Existaseră întotdeauna dezbinare, proteste care îndemnau la revoltă: în acest stadiu fuseseră menţinute lucrurile. Acum, situaţia era diferita; unul dintre ei murise. Asta schimba miza jocului.
Unul dintre exalii avizi de razboaie se apropia cu sfială de catre rege. Acesta ofta adanc.
-Nu suntem destul de puternici să ne luptăm cu Tăramul Neverland, cu atat mai putin cu două sau chiar trei tăramuri. Poate vreunul dintre voi exalii de rand, să-mi spună dacă a fost găsit cel care se va uni cu moştenitor? Puteţi să-mi spuneţi ca Sakura nu ar sprijini pe nimeni – se opri şi îi zambi exalului -, aproape nimeni dintre cei care au fost împotriva mea? Un război nu este o soluţie prea bună acum. Dar amintiţi-vă cand le veţi oferi muritorilor ospitalitatea voastră.
*
Karin intrase în magazinul de tatuaje „Obsession markâ€. Nici o voce nu tulbura liniÅŸtea din încăpere, nu se auzea nici măcar aparatul stereo.
-Sunt eu, striga ea.
Se îndreptă spre camera din spate unde Shikamaru avea să faca un tatuaj unei femei la ora cinci. Foaia cu şablonul pentru tatuaj aştepta pe o tavă, pe masă, langă un aparat de ras cu lame de unica folosinţă. Fata se apropie, ca să se uite cu atenţie la model. Totuşi, nu-l atinse, temandu-se în mod straniu că ar putea dispărea dacă ar face asta. Era fascinată de model: o fată cu părul brunet şi lung pană la şolduri, înconjurată de viţa-de-vie în jurul gatului. Zambea, dar era un zambet fals, deoarece în ochii ei se vedea tristeţea si arata ca trecuse prin viaţă.
Dorea cu tot dinadinsul să apară pe pielea ei. Nu vroia să-l împarta cu nimeni; simţea că era controlată de acel tatuaj şi îl vroia cu disperare.
Shikamaru încă nu dadea vreun semn ca ar fi in salon. Karin îl aşteptă şi în acest timp se uita la cateva fotografii înrămate, toate alb-negru şi afişe mari de cinema care erau amestecate cu reclamele. Ca orice altă încapere din magazin, camera era extrem de curată şi păstra un uşor miros de antiseptic.
Se opri în dreptul catorva poze, dar nu îi recunoscu pe cei mai mulţi dintre cei fotografiaţi şi nici locurile.
Shikamaru se întoarse în timp ce ea urmărea cu degetul pe o poză conturul unui bărbat nemaipomenit de frumos care stătea în mijlocul grupului de gangsteri. Se sprijinea de trunchiul unui copac bătran diform şi arata destul de familiar. Ţinuta lui parea arogantă şi impunatoare. Privirea lui Karin zăbovi asupra fotografiei. Aici chiar era cineva de care să iţi fie frică. Cand se întoarse pentru a se uita pe celălalt perete îl zări pe Shikamaru.
-Scuze că te-am făcut să aştepţi, dar am mers cu Sasuke pană la Sancher. Nu puteam să îl ratez în şorţ, zise razand. Tu cu ce treburi pe aici?
-Vreau tatuajul ăsta, mormaise şi totuşi, pe un ton sever.
-Pai, în acest caz trebuie să vorbesc cu tata să-mi mai aducă modele. Ăsta era ultimul.
- Nu! Îl vreau doar pentru mine. Nu vreau să îl ia nimeni, te rog! Înseamna mult pentru mine, nu ştiu şi chiar nu am cum şă îţi explic, dar simt că ma atrage ceva.. cumva. Este vorba şi de faptul că sunt într-o situaţie mai rea acum.. şi vreau sa scap.
Shikamaru îşi drese glasul.
-Nu de improvizaţii ai tu nevoie. Trebuie să înfrunţi situaţia de care vrei sa fugi acum. Shikamaru era prea banuitor, însă Karin nu vroia să auda vorbe încurajatoare.
-Te rog, Shikamaru !
Shikamaru îşi mai drese o dată glasul şi arătă cu degetul în faţa lui.
-În acest caz, haide ! Nu pot să-mi încep treaba cu tine dacă stai aici.
Karin se îndrepta spre locul indicat de Shikamaru, se întoarse cu spatele la el şi îşi trase bluza de pe ea.
Shikamaru îi băgă sub breteaua sutienului o bucată dintr-un fel de panză pentru a păstra locul curat. Fata îşi încrucisă braţele peste piept şi încerca să stea nemişcată. Indiferent cat de mult îşi dorea acel tatuaj, faptul că stătea acolo doar în sutien o făcea să nu se simtă în largul ei. Nu ştia de ce.
*
Într-o cameră întunecată, Sayon si Verra, cea mai frumoasă dintre toţi exalii şi singura care putea să prevadă ce muritor poate fi ales, se gandeau să le facă o vizită muritorilor.
Dar nu să o răzbune pe Anne, doar o micuţa vizită pentru a vedea cum au evoluat în tot acest timp, muritorii. Un pic de spaimă atat de aproape de fată... Doar pentru asta e facută, dar va depinde de legătura lor iniţială.
-Aranjează-te puţin! Doar nu vrei să apari aşa în faţa muritorilor.
Verra arăta ca orice exal – aripi lungi, transparente unde puteau fi observate nervurile, pielea palidă dar la atingere era aspră, însă în alte locuri fină, doar că ochii Verrei erau unici. Toţi exalii, inclusiv Sayon aveau ochii albaştrii, însa Verra îi avea negrii, atat de negrii încat te făcea să te simţi ca te afunzi în ei.
Transformarea pe care o suferise înfăţişarea Verrei nu diferă de look-ul normal al unei muritoare de rand. Avea părul prins într-o coada împletită, tricou şi jeanşi – desigur, eleganţa nu influenţa cu nimic trufia intimidantă a Exalilor din Evermore.
Verra simţea o prezenţă mai diferită la colţul străzii unde se afla restaurantul Sancher şi fără a mai sta vreo clipă pe ganduri îl trase de mană pe Sayon şi intrară în restaurant.
-Doar două persoane? Întrebă plasatoarea, o muritoare destul de ştearsă, cu un zambet arogant.
Sayon arătă spre o masă aflată în cel mai îndepărtat colţ al încăperii, o zonă mai întunecoasă, potrivită pentru o cină romantică sau rendez-vous-uri secrete.
-Vom lua masa aceea din spate de langă ficus.
După ce plasatoarea îi conduse la masa în chestiune, Verra aşteptă pana cand îşi dadu seama că o prezenţă stranie şi întunecată venea din bucatarie. De acolo le preluase comanda, Sasuke care se apropie de ei legănandu-şi uşor umerii, cu o expresie binevoitoare şi agreabilă. O asemenea expresie ar fi avut rezultatul scontat dacă el era muritorul care părea să fie. Aşa cum era, umbrele care dansau în jurul lui şi fuioarele subţiri de fum care ieşeau din pielea lui, vizibile doar pentru exali, erau cele care , îi tăiară respiraţia Verrei.
În timp ce punea un coş cu paine pe masă, Sasuke se lansă în formalităţi şi alte banalitaţi care nu o prea înfierbantau pe Verra. „Deloc potrivit pentru un muritor aşa de bun ca el.†Dar întunericul care se ţinea de pielea lui era atat de insistent, era chiar potrivit pentru tăramul Evermore.
Tăcut acum, dupa ce terminase în mod evident cu listele şi recomandările, băiatul stătea în picioare şi-ii privea insistent, aşteptand comanda.
Faţada lui de chelner, dispăru pentru o clipă, bătăile inimii i se înteţiră, iar Verra simţea asta, valul de panică ce îl copleşise pe moment pe Sasuke.
„El este. Făra îndoială el este.†Gandea Sayon.
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul naruto de Masashi Kishimoto si nu fac profit pe urma lor.
Well. Well :-“ uite ca apar si eu pe aici cu un fic .
Buuun. Deci va anunt ca sunt incepatoare si ca acesta este primul meu fic !
Primul capitol va parea plictisitor, neinteresant si va va lasa impresia ca ar fi un fic normal cat de cat, dar nu vreau sa trageti concluzii pripite incaa. Deeecii nu va lasati purtati de aparentele primului capitol. xD
Am citit destul de multe pe aici.. dar nu voi plagia !
Decii prin urmare astept critici dure.. pentru ca asa merge la mine. ^^
Enjoy ! ;3
Cap 1. Dorinte
Sasuke isi trase uniforma pe el si se pregati cat de repede putu pentru scoala. Inchise incet usa dormitorului sau pentru a nu-l deranja pe Itachi, fratele lui de 18 ani.
Itachi fusese un frate cat se poate de bun inainte ca mama lor sa ii paraseasca si inainte ca el sa cada in patima bauturii, a drogurilor si a calatoriilor lui in alte tari.
Din pacate pentru Sasuke, Itachi era deja in bucatarie, stand la masa cu o tigara in mana vorbind la telefon.
-Vrei sa tragi un fum?
Sasuke se uita la Itachi intr-un mod sadic si putin pervers gandindu-se la faptul ca Itachi era intr-una din zilele lui bune daca fuma marijuana. Incerca sa il ignore. Se duse la congelator sa caute crema de zahar ars pe care a ascuns-o in urma cu cateva zile, dar nu mai era acolo. Deschise bufetul si scoase o cutie de cereale pe care Itachi nu le suporta gustul deci nu putea sa i le fure.
Masa era plina cu pliante. Ceea ce infrumuseta si mai tare era o sticla de wisky aproape goala. Itachi avea in mana diferite facturi.
-Ai ceva bani la tine? Spuse Sasuke clatinand din cap.
-Poate.. dar depinde despre ce suma vorbim aici?
-Nu negociez prea tare.. vreau sa stiu daca ai bani pentru mine. Sasuke nu mai incerca sa-l santajeze. Isi dadu deja seama ca nu ii mergea
-Nu. Am si eu facturile mele, datoriile mele si alte chestii care nu te intereseaza.. Ai putea sa-i faci si tu din cand in cand cate o favoare vreunei tipe si asa ai mai avea si tu bani decat sa tii cheltuiesti pe rahaturi.
-Uite ce e.. defapt eu chiar nu am nevoie de ceva de la tine... Nu iti mai raci gura degeaba..
Sasuke se ridica de la masa si inainte de a iesi pe usa fratele lui ii incuviinta o carte de vizita a unei tipe de la o revista PB.
-Uite. chiar nu am nevoie de..
-Nu este vorba despre tine frate. Fa-mi rost de ea.
-Am treburi mai bune decat sa iti gasesc tie “gagiciâ€.
-Eu sunt major in casa asta deci asa faci. Tu ai sa comentezi la mine peste 2 ani cand ai sa ai varsta mea. Acum mai repet o data, fa-mi rost de ea si primesti bani.
Dar in acel moment, nu mai conta daca urma sa se tina de cuvant sau nu, oricum Itachi stia deja ce gandea fratele lui.. sau cel putin intuia.
In timp ce Sasuke urca scarile liceului Cheshire SD toate temerile lui erau puse in siguranta. Acesta isi dadea seama deja de semnalele de avertizare cum ca Itachi avea din nou probleme. Sasuke nu a mai consumat de 4 luni o sticla de Wisky. Nu cand si-a dat seama de greselile facute pana acum.
-Sasuke! Asteapta-ne! il striga Sakura, care era in spatele lui impreuna cu Shikamaru si Temari.
Sasuke se opri si ii astepta straduindu-se sa para calm, dar asta nu avea nicio importanta: Sakura se pierduse in lumea ei de la o vreme.
Cu cateva luni inainte se cuplase cu Gaara “maximul-de-bunaciuneâ€. De fapt ieseau de ceva vreme impreuna. Dar ciudat era ca tot in aceeasi perioada Sakura isi incepuse o relatie intensa cu Kiba. Dar niciunul nu avea nimic impotriva celuilalt.
Sakura isi puse mana pe bratul lui Sasuke.
-Hai, vino !
Sasuke isi indrepta atentia spre Sakura. Nu era ca orice alta fata din scoala , sa isi evidentieze soldurile – pe care nu prea le avea- sau sanii, si nici nu se machia strident. Dar cei doi au avut deja o relatie, iar Sasuke a hotarat sa nu mai aiba vreo legatura cu ea pentru ca, chiar daca se potriveau, Sakura a renuntat de prea multe ori la el ca sa iasa cu un alt baiat. Chiar nu mai merita..
Isi face aparitia Karin. Sasuke se gandea “wow, pielea mereu palida a lui Karin era acum perfect bronzata, de parca ar fi trait pe plaja. Nu aratase asa joi.†Din pacate pentru ea, avea cateva urme care aratau ca bronzul era fals.
-Sakura mi-a zis ca te-ai bronzat asa mult, dar nu am crezut-o.
-Incerc sa fac schimbari. Mai lucrezi la Sancher ?
-Da.. dar fac asta sa il enervez pe tata. Imi foloseste drept scuza daca trebuie sad au explicatii cand ajung la ore nepotrivite. Ah.. mi-am amintit ceva. Sasuke scosese din buzunar cartea de vizita de la fratele sau. Vi se pare cunoscuta ? Daca vreau bani trebuie sa o gasesc – da ochii peste cap.
Sakura se uita in alta parte facandu-se ca nu vrea sa vada cine era in poza... Asta chiar nu conta pentru ea in momentul de fata.
Nu trecu mult timp si se auzi soneria. Sakura astepta sa plece toti pana cand ramase singura cu Sasuke.
-Uite Sasuke.. mi-as dori sa nu mai facem asta. Schita un gest cu mana.
-Ce vrei sa spui? Sasuke deveni mai calm si mai rezervat deoarece zgomotul de pe hol disparu intr-o clipita.
-Sa mintim si sa ne ascundem. Chiar imi este dor de prietenia noastra inainte de prima relatie. Nu am de gand sa iti invadez mintea dar ar fi dragut sa fim din nou sinceri unul cu celalalt. Si vreau sa recunosti ca nici tu nu mai ai cui sa ii spui problemele tale. Imi lipsesti mult.
-Nu am ce sa recunosc.. Sunt sincer. Eu.. nu mint. Sasuke se uita in alta parte.
-Dar nici nu esti sincer. Daca te deranjeaza prezenta mea atunci.. Nu stiu ce sa fac.. dadu Sakura din umeri.
-Ma voi gandi la tot ce ai spus, dar acum trebuie sa plec.
Ca de obicei intarziase si trebuia sa stea inca o jumatate de ora in picioare pentru a-si asculta mirificul profesor cum ii reproseaza diferite lucruri.
Sper ca va placut.^^ :-s Cum am mai zis sunt incepatoare ceea ce inseamna ca am nevoie de foarte multe sfaturi si critici.
Stiu ca merit critici dure. .
Mentionez ca nu vor aparea scene hentai in primele capitole... :-? sau vedem xD.
[posturi unite]
Si cap. 2 era postat acoloÅŸa` si l`am luat. si pe el.
Mentionez ca acuÅŸica va aparea si cap.3
wahhaa in ce incurcatura mam bagat TT_TT. nu prea cred ca intelegeti la ce ma refer >.<"
whatever. :-?
Cap 2.Halucinaţii.
După ore, Sasuke plecă de la şcoală înainte ca unii din colegii lui să îl ajungă din urmă pentru a incepe discuţii plictisitoare care să îl aducă intr-o stare mai rea decat era. Avusese o pauză mai mare între ore, timp in care a fost la librărie să işi cumpere diferite cărţi despre diamante, istoria lor şi tradiţii mai vechi despre ele. De la o vreme era chiar fascinat de ele, mai mult chiar, acestea erau in rezonanţa cu el. Se îndrepta spre salonul unde era proprietar tatăl lui Shikamaru.
Cand intră pe uÅŸa salonului de tatuaje „Obssesion markâ€, se auzi Shikamaru care vorbea cu un bărbat – deci se pare că Sasuke nu era singurul care plecase de la ore înainte să se termine. Acesta aruncă o privire să vadă cine a intrat, în timp ce îşi netezea părul castaniu închis.
Sasuke ridică o mană în semn de salut şi trecu pe langă el, intrand in camera cu tatuaje şi asculta fragmente din comentariile lui Shikamaru care vorbea pe un ton mai răstit. Sasuke se simţea in siguranţă in acel loc, departe de Cheshire SD, departe de beţiile provocate de fratele său, si departe de toţi desfranaţii din şcoală care îşi împărţeau raţiile lor de droguri cu Itachi.
Atenţia lui Sasuke era captată de Shikamaru. Poziţia corpului său trăda o stare de nervozitate: braţele încrucişate, trupul sugerand interiorizare acută şi privirea sa insistentă care căuta ceva pe pereţii plini cu reclame. În cele din urmă il pofti pe bărbat afară din salon, schiţand cu mana diferite semne.
Sasuke merse pană la cel mai îndepartat perete, unde privi atent afisul: cele mai perfecte imagini care puteau fi aplicate pe pielea tuturor celor care şi le-ar fi dorit, însă nu îl încanta nimic.
Shikamaru veni langă el, dar acesta nu simţi nici un fel de încordare, nu avu niciun impuls să se întoarcă, astfel ca să nu poată fi încolţit. Asta pentru că Shikamaru era cel mai bun prieten al lui şi se simţea în siguranţa cu el. Simboluri obscure care nu puteau fi traduse îi veneau în minte.
*
Sayon stătea în lumina primelor raze ale dimineţii, tăcut, sobru, una dintre exalele sale zăcand la picioarele lui moartă. Exalii erau fiinţe puternice şi periculoase, ele nu se arătau lumii muritoare. Doar unele persoane mai speciale puteau să le vadă, dar ăsta nu era un semn bun pentru ele.
Sakura se teme de cruzimea lor chiar dacă face parte de aproape un an din ginta acestora. Sayon nu a putut să o lase nici o secunda în mainile sorţii din moment ce ştia că dintre toţi muritorii de rand care puteau să vadă pe atunci exalii, doar Sakura era singura in stare să şi vorbeasca cu ele.
Sakura a pierdut in faţa lor şi din acel moment sunt in joc multe: libertatea ei, prietenii ei cei mai buni, viaţa ei, totul dacă nu alege sa devina Regina lui Sayon zisă si Regina Tăramului Evermore, locul unde trăiau exalii.
Intrigile exalilor, iubirea muritoare si ciocnirea dintre legile străvechi şi aşteptări se vor combina între ele cand moştenitorul de drept al diamantului negru va fi dezgheţat şi eliberat. Acesta îşi va cauta un muritor cu care se va uni; căutarea va începe în curand deoarece exalii deja se pregăteau să-şi facă apariţia printre muritori, căutandu-l pe cel ales.
-De ce? De ce s-a întamplat aşa ceva ?! Sakura alergă şi căzu in genunchi la căpătaiul Annei, cea mai bună exală din Secţiunea B. Sayon se apleca pentru a-i da la o parte de pe faţă, părul blond plin de sange. Îl deranja nespus de rău ca un glonţ de-al unui muritor o doborase pe una din exalele lui. Se putea să nu fi fost ceva intenţionat, dar asta nu schimba nimic; ea tot zăcea moartă.
El o ridică în braţe pe exala plină de sange şi se îndepărtă, lasand-o pe Sakura să le dea de ştire zanelor lui Sayon din Tăramul Evermore, atat de vulnerabile acum, aveau să le dea îngrozitoarea veste că un muritor omorase un exal.
La căderea nopţii, Sayon stătea sub Safir. Părul lui maroniu închis se vedea negru, întunecat, exact ca şi sufletul lui. Ochii săi albaştrii erau cuprinşi de teamă; se simţea incolţit, iar tentaţia de a recurge la măsuri extreme era în mod inevitabil prea mare. Existaseră întotdeauna dezbinare, proteste care îndemnau la revoltă: în acest stadiu fuseseră menţinute lucrurile. Acum, situaţia era diferita; unul dintre ei murise. Asta schimba miza jocului.
Unul dintre exalii avizi de razboaie se apropia cu sfială de catre rege. Acesta ofta adanc.
-Nu suntem destul de puternici să ne luptăm cu Tăramul Neverland, cu atat mai putin cu două sau chiar trei tăramuri. Poate vreunul dintre voi exalii de rand, să-mi spună dacă a fost găsit cel care se va uni cu moştenitor? Puteţi să-mi spuneţi ca Sakura nu ar sprijini pe nimeni – se opri şi îi zambi exalului -, aproape nimeni dintre cei care au fost împotriva mea? Un război nu este o soluţie prea bună acum. Dar amintiţi-vă cand le veţi oferi muritorilor ospitalitatea voastră.
*
Karin intrase în magazinul de tatuaje „Obsession markâ€. Nici o voce nu tulbura liniÅŸtea din încăpere, nu se auzea nici măcar aparatul stereo.
-Sunt eu, striga ea.
Se îndreptă spre camera din spate unde Shikamaru avea să faca un tatuaj unei femei la ora cinci. Foaia cu şablonul pentru tatuaj aştepta pe o tavă, pe masă, langă un aparat de ras cu lame de unica folosinţă. Fata se apropie, ca să se uite cu atenţie la model. Totuşi, nu-l atinse, temandu-se în mod straniu că ar putea dispărea dacă ar face asta. Era fascinată de model: o fată cu părul brunet şi lung pană la şolduri, înconjurată de viţa-de-vie în jurul gatului. Zambea, dar era un zambet fals, deoarece în ochii ei se vedea tristeţea si arata ca trecuse prin viaţă.
Dorea cu tot dinadinsul să apară pe pielea ei. Nu vroia să-l împarta cu nimeni; simţea că era controlată de acel tatuaj şi îl vroia cu disperare.
Shikamaru încă nu dadea vreun semn ca ar fi in salon. Karin îl aşteptă şi în acest timp se uita la cateva fotografii înrămate, toate alb-negru şi afişe mari de cinema care erau amestecate cu reclamele. Ca orice altă încapere din magazin, camera era extrem de curată şi păstra un uşor miros de antiseptic.
Se opri în dreptul catorva poze, dar nu îi recunoscu pe cei mai mulţi dintre cei fotografiaţi şi nici locurile.
Shikamaru se întoarse în timp ce ea urmărea cu degetul pe o poză conturul unui bărbat nemaipomenit de frumos care stătea în mijlocul grupului de gangsteri. Se sprijinea de trunchiul unui copac bătran diform şi arata destul de familiar. Ţinuta lui parea arogantă şi impunatoare. Privirea lui Karin zăbovi asupra fotografiei. Aici chiar era cineva de care să iţi fie frică. Cand se întoarse pentru a se uita pe celălalt perete îl zări pe Shikamaru.
-Scuze că te-am făcut să aştepţi, dar am mers cu Sasuke pană la Sancher. Nu puteam să îl ratez în şorţ, zise razand. Tu cu ce treburi pe aici?
-Vreau tatuajul ăsta, mormaise şi totuşi, pe un ton sever.
-Pai, în acest caz trebuie să vorbesc cu tata să-mi mai aducă modele. Ăsta era ultimul.
- Nu! Îl vreau doar pentru mine. Nu vreau să îl ia nimeni, te rog! Înseamna mult pentru mine, nu ştiu şi chiar nu am cum şă îţi explic, dar simt că ma atrage ceva.. cumva. Este vorba şi de faptul că sunt într-o situaţie mai rea acum.. şi vreau sa scap.
Shikamaru îşi drese glasul.
-Nu de improvizaţii ai tu nevoie. Trebuie să înfrunţi situaţia de care vrei sa fugi acum. Shikamaru era prea banuitor, însă Karin nu vroia să auda vorbe încurajatoare.
-Te rog, Shikamaru !
Shikamaru îşi mai drese o dată glasul şi arătă cu degetul în faţa lui.
-În acest caz, haide ! Nu pot să-mi încep treaba cu tine dacă stai aici.
Karin se îndrepta spre locul indicat de Shikamaru, se întoarse cu spatele la el şi îşi trase bluza de pe ea.
Shikamaru îi băgă sub breteaua sutienului o bucată dintr-un fel de panză pentru a păstra locul curat. Fata îşi încrucisă braţele peste piept şi încerca să stea nemişcată. Indiferent cat de mult îşi dorea acel tatuaj, faptul că stătea acolo doar în sutien o făcea să nu se simtă în largul ei. Nu ştia de ce.
*
Într-o cameră întunecată, Sayon si Verra, cea mai frumoasă dintre toţi exalii şi singura care putea să prevadă ce muritor poate fi ales, se gandeau să le facă o vizită muritorilor.
Dar nu să o răzbune pe Anne, doar o micuţa vizită pentru a vedea cum au evoluat în tot acest timp, muritorii. Un pic de spaimă atat de aproape de fată... Doar pentru asta e facută, dar va depinde de legătura lor iniţială.
-Aranjează-te puţin! Doar nu vrei să apari aşa în faţa muritorilor.
Verra arăta ca orice exal – aripi lungi, transparente unde puteau fi observate nervurile, pielea palidă dar la atingere era aspră, însă în alte locuri fină, doar că ochii Verrei erau unici. Toţi exalii, inclusiv Sayon aveau ochii albaştrii, însa Verra îi avea negrii, atat de negrii încat te făcea să te simţi ca te afunzi în ei.
Transformarea pe care o suferise înfăţişarea Verrei nu diferă de look-ul normal al unei muritoare de rand. Avea părul prins într-o coada împletită, tricou şi jeanşi – desigur, eleganţa nu influenţa cu nimic trufia intimidantă a Exalilor din Evermore.
Verra simţea o prezenţă mai diferită la colţul străzii unde se afla restaurantul Sancher şi fără a mai sta vreo clipă pe ganduri îl trase de mană pe Sayon şi intrară în restaurant.
-Doar două persoane? Întrebă plasatoarea, o muritoare destul de ştearsă, cu un zambet arogant.
Sayon arătă spre o masă aflată în cel mai îndepărtat colţ al încăperii, o zonă mai întunecoasă, potrivită pentru o cină romantică sau rendez-vous-uri secrete.
-Vom lua masa aceea din spate de langă ficus.
După ce plasatoarea îi conduse la masa în chestiune, Verra aşteptă pana cand îşi dadu seama că o prezenţă stranie şi întunecată venea din bucatarie. De acolo le preluase comanda, Sasuke care se apropie de ei legănandu-şi uşor umerii, cu o expresie binevoitoare şi agreabilă. O asemenea expresie ar fi avut rezultatul scontat dacă el era muritorul care părea să fie. Aşa cum era, umbrele care dansau în jurul lui şi fuioarele subţiri de fum care ieşeau din pielea lui, vizibile doar pentru exali, erau cele care , îi tăiară respiraţia Verrei.
În timp ce punea un coş cu paine pe masă, Sasuke se lansă în formalităţi şi alte banalitaţi care nu o prea înfierbantau pe Verra. „Deloc potrivit pentru un muritor aşa de bun ca el.†Dar întunericul care se ţinea de pielea lui era atat de insistent, era chiar potrivit pentru tăramul Evermore.
Tăcut acum, dupa ce terminase în mod evident cu listele şi recomandările, băiatul stătea în picioare şi-ii privea insistent, aşteptand comanda.
Faţada lui de chelner, dispăru pentru o clipă, bătăile inimii i se înteţiră, iar Verra simţea asta, valul de panică ce îl copleşise pe moment pe Sasuke.
„El este. Făra îndoială el este.†Gandea Sayon.