Sunete Pierdute ...

[Punctuletu` Verde]

Salut !
Ei bine , acesta este primul meu fic şi nu doresc milă în comentari or smth . Vreau sinceritate, critică dură , etc . Înţelegeţi voi , cred...
În orice caz , sper să vă placă şi să comentaţi !

Capitolul Unu

Finuţ, cu o graţie desăvârşită, clapele pianului erau atinse suav, fără a provoca vreo neplăcere ascultătorului . Un chip albicios, cu nişte buze roşi, cărnoase , pe care era pictat un zâmbet blând, privea cu ochii albăstrui întreaga sală de operă în care se ţinea concertul . Da, cea ce privea, era şi cea care cânta .
Melodia se opri, iar trupul zvelt, frumos, se ridică de pe micul scăunel, rochia crem pe care o purta , foşnind la mişcările acesteia . Un hohot de aplauze inundă încăperea, publicul ridicându-se în picioare .
Cu o simplă fluturare a mâini ce erai sigur că avea numai atingeri blânzi, făcu aplauzele să se oprească, iar lumea începu să comenteze despre minunata fiintă . Coborâ cu paşi eleganţi de pe scena , părul auriu ca razele soarelui, strălucind uşor din cauza lumini din sala de operă .
Când ajunse pe podea, un grup de persoane o întâmpinară cu laude şi un buchet roşu-sângeriu de trandafiri . Murmură un mulţumesc timid, apoi se uită către intrare cu regrtet .
Din nou, cel care sperase cel mai mult să vină, nu făcuse asta . Îi destrămase orice speranţa, orice zâmbet pe care-l avusese până atunci .
Îşi lăsă privirea în jos, oftand scurt, apoi se intoarse brusc, mărind ochii speriată . Tresări, privind persoana din faţa ei .
Ochii negri, întunecaţi, ce nu te lăsau să-i pătrunzi nici măcar cu sageţi o priveau pe micuţa tânăra din faţa lor . Un zâmbet calm, fermecător era schiţat pe buzele acestuia, iar chipul nu avea vreo expresie . Părul brunet era ciufulit, dar totuşi îi dădea un aer plin de superioritate .
Inspiră adânc, scoţand mâna din buzunarul pantalonilor şi cu un simplu gest al palmei îi oferi fetei un trandafir albastru, exact ca ochii ei . Ea rămăsese blocata, numai putea mişca un deget din cauza şocului care o cuprinsese .
- Lucas ...? Murmura blonda, încă nevenindu-i să creadă că el venise .
Lucas zămbi finuţ, dându-şi capul pe spate, in timp ce pe faţa lui apărea un zâmbet calm şi plăcut .
- Da, Eva ? Spuse cu un glas tare Lucas, fixând-o cu privirea pe blonda care acum luase trandafirul şi îl învârtea între degete .
Îşi ridică privirea albăstruie către el, apoi surâse amuzată de propriai reacţie .
- Nu...credeam că ai să vi ! Spuse fata, îndreptându-se de spate şi ridicând ochii către acesta .
Pe el nici măcar nu îl interesa că Eva se uitase la el . Îşi plimbă privirea prin sala de opera în timp ce-şi închidea jacheta neagră de piele . Nici măcar nu venise îmbracat cum trebuia, îşi spuse blonda care tocmai acum observa că acesta avea jeansi pe el şi o jacheta neagră, de piele . Se strâmba la vederea hainelor lui, dar trecu cu vederea şi inspiră adânc, gândindu-se că se grăbise să ajungă .
Expresia feţei lui se schimbă când îi observa strâmbâtura fetei, zămbi şi îşi trecu plictisit mâna prin păr .
-Pai...draga mea Eva, cred ca vroiai totuşi să mă vezi, aşa-i ? Nu-mi răspunde, sunt sigur de asta ! Dupa ultima noastră...cum să-i spun ..? Întalnire, cum sună ? Întrebă Lucas, zâmbiind viclean şi făcând-o pe biata fata să-şi lase privirea în jos şi obraji să-i devină roşi .
Cum văzu că fata nu spuse nimic, dar îi observă atent reacţia, surâse indiferent şi-şi continuă jocul . Până la urmă, nu de asta venise ? Să vorbeasca cu Eva , să-şi rezolve problemele cu ea, apoi să plece şi să dispară, aşa cum o făcea de obicei .
-Eva, Eva....Deci, întâlnire rămâne, nu ? Atunci, aş mai vrea să ne întâlnim cândva, dar nu foarte curând, prima dată aş vrea...să vorbim despre fosta vedere a noastră .
Eva se strâmbă, luând-o delicat la pas, fără să se uite în spate . Acest spirit de glumă a lui Lucas o enerva , îi făcea nervi să se întindă la maxim . Inspiră adânc, oprindu-se brusc în loc, rămânând la caţiva paşi distanţa de uşa ce despărţea sala de coridorul operei .
O mână puternică o ţine de încheietură şi se părea că nu avea de gând să-i dea drumul prea curând . Blonda oftă lung, uitându-se peste umăr la cer care o ţinea de încheietura .
Lucas zâmbea fermecător, şi o privea pe Eva cu un aer plictisit, chiar neineteresat la prima vedere . Pufni amuzat, continuând să o ţina pe blondă de încheietura mâini .
-Ei, Eva ? Te-ai mai gândit la ..fosta întâlnire ? Şopti brunetul, apropiindu-se încet de ea şi făcând-o să scânceasca din cauza dureri provocate de strângerea acestuia .
Fata îşi lăsă capul pe spate, încercand în orice mod să scape de privirile lui acaparatoare, de zâmbetul care te făcea să visezi si acei ochii...în care te pierdeai mai repede decat într-o padure densă .
-Îmi răspunzi sau nu ?
Murmură acesta în timp ce-şi apropia chipul de faţa Evei . Blonda înghiţi în sec, numai putea rezista ...
-Eu..eu...sunt logodită ! Spuse dintr-o dată şi îşi ridică mâna liberă , iar el mări ochii când micul inel străluci vag în acea lumină .
Dădu scurt din umeri, şi îşi apropie şi mai mult chipul de cel al fetei, nepăsându-i măcar puţin de protestele ei, ce oricum erau inutile .
Buzele lui le atinsera pe ale ei încet, finuţ, parcă cu grijă . Îşi trecu uşor limba peste ele, apoi o sărută pe fată cu dorinţa nebună şi o patimă aproape dureroasa . Eva îi răspune, închizând ochii şi făcând acelaşi lucru ca el doar ca punea mai multă pasiune, inima ei deja bătea mai tare ca de obicei iar obraji i se îmbujoraseră .
Dar cum momentele speciale nu durează la nesfârşit, aşa trebui să se întâmple cu acest sărut . Cu aceasta atingere a lor care sigur nu aveau să o uite prea curând .
Un glas masculin, aspru, se auzi lângă ei .
-Eva..? De ce cu el ?
Iar în glas se auzea trădarea, disperarea şi poate durerea eminentă a sufletului rănit .