Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Sunet stins

#1
Perspectiva sotului

De cateva saptamani, ploaia atarna asemenea unei perdele pacloase;tabloul repercuta lipsa unui soare pictat hipnotic, care se ineaca in propriul sange si amuteste sub oceanul palid al stelelor. Se teseau norii, conglomerati in lupta incordata si stranie cu delirul oniric al zenitului.
In mintea lui, gandurile se prabuseau in izvorul susurand al remuscarilor. Linistea se metamorfoza in clarauditii mladioase si calde, dar inconsistente, iar frisoanele unui trup subred contrastau cu iluziile stoice ale biruintei zaharisite.

“Trecutul ma sufoca treptat, fara sperante la iertare. As vrea sa ii mangai chipul si sa nutresc salvarea; turbata zace intrebarea scrijelita cu sange pe constiinta mea: Si daca nu … ar fi ajuns sa ma iubeasca vreodata si sa ignore afurisitul ala de clavir? Ar insemna sa ma asez ingrat fata in fata cu demonii dinlauntrul meu, cand demonul cel mai primejdios fara indoiala sunt eu. Se scurg minutele si lasa dare ce imi amprenteaza sufletul si diseaca replusia in sute si mii de fragmente de vorbarii pompoase. Palma destinului a fost prea incisiva si m-a indepartat de imboldul acela launtric al redresarii psihice si regretului canonic, nepatat de implinirea trufiei. Vorbesc din amintiri doar de mine intelese si sunt jalnic cand ma deplorez. Am cunoscut-o intr-o seara de iulie. Cat de patetice pot fi imprejurarile unui coup de foudre … ! Desigur, pasiunea covarsitoare m-a mistuit din prima clipa de imortalizare a portretului de inger ce mi s-a infatisat, dar numai pe mine, numai mie mi s-a suit exaltarea in cel mai ascuns colt al Raiului si a uitat sa coboare treptele iubirii neintovarasite. Tin minte ca era atat de cald pe timpul zilei, incat aveai sacaitoarea senzatie ca soarele comploteaza impotriva ta si iti intriga temperatura, incremenindu-te intr-o stare de inertie,pe care o detestai si cu care te resemnai din culpa toropelii cu care ii molipseai si pe ceilalti. O fata de boier intoarsa dintr-un clauster de la Viena, unde fusese crescuta si unde dobandise un talent muzical extraordinar pe clavir.Atat stiam si ca sa fiu drept ,nu cunosc ceva in plus acum.Sidonia … doar pe ea am zarit-o si mi-a incorsetat luciditatea, m-a strapuns cu fiorul imprevizibil al empatiei. Atunci cand am zarit-o nu am mai putut considera pe nimeni in afara de Ea; nu neaparat frumusea ei trupeasca m-a fascinat, ci aura aparte pe care o emana. Parea o personificare a perfectiunii feminine, prabusita coincident cu existenta mea pe pamant. De acesti doi ani in care am convietuit, ma simt cel mai indepartat: mi se pare ireal si nu-l consider confuz pe omul impotrivnic cuvintelor mele. Stiu ca am murit odata cu Sidonia; fantasmele insa nu au credibilitate, ci doar lucrurile palpabile in cotidian. Material, eram predestinati; sentimental ... ea era muza sufletului meu, iar eu calaul, tiranul ce i-a curmat impatimirea. Ea era tanara, chiar foarte tanara, sensibila si destul de timida. Reticenta si tacerea ei ma linisteau la randu-mi. Mi se pareau la inceputul relatiei, semne ale bunei sale cresteri, dar odata cu timpul am realizat ca aceste trasaturi ne-au indepartat: transant si rece. Ma zbateam ca un fluture captiv in stransoarea unui cocon lugubru.Clavirul nu reprezenta refugiul sau mistic,ci dragostea prin care patrundea in emotiile oricui, strapungand sentimentele urate.Sa o ascult devensie singurul lucru care ma imbia si imi mecaniza staruinta,singurul lucru care mai imi provoca placere si pe care nu suportam sa-l impart cu intrusii. Nu stia, dar interzisesem slujnicilor sa o priveasca, pentru a-mi crea impreisa ca ea canta la pian pentru mine;doar pentru a-mi contura fericirea si a-mi alunga scepticismul. Incercam sa nu acord atentie, dar palcuri de oameni se interesau de obiectul meu de adoratie. Asta mi-a descatusat fiara,in care se impovorasera diabolicul si gravitatea lui. Un fior isteric mi-a cuprins intrega finta. Cum sa ingaduiesc asta ,cand gelozia imi ardea fiinta si nu putea rezista impulsului da a reactiona dement? Afurisitul de clavir! Simpla lui prezenta imi perturba ratiunea. Da...l-am zdrobit cu toporul, l-am distrus si l-am descarnat de aroma suava a pielii ei si nu ma caiesc o secunda pentru asta.”

#2
Ai inceput asa, BRUSC, fara introducere, fara titlu mic de tot al capitolului, fara nimic... Ceea ce m-a intrigat destul de tare incat sa stau acum si sa scriu un comentariu mai mult sau mai putin coerent.

Pustiule, dar stiu ca te pricepi la descrieri... M-a izbit primul alineat cu felul in care ai conturat atat de simplu si de complex, in acelasi timp, scena aceea. Un paradox. Apoi ar fi monologul acela de care nici nu stiu ce sa zic... Sunt impresionata - si foarte rar spun asta, crede-ma. Sidonia ta mi-a amintit atat de tare de Maitreyi a lui Eliade, incat am zis ca incep sa confund povestile. Si asta doar dintr-un capitol? Nu, e grav... Mi se intampla ceva.

Oricum, nu stiu daca am ceva de reprosat... Poate doar multitudinea de neologisme - la un moment dat se simte exagerarea, crede-ma. Dar, in rest, e genul meu de scriere. Voi reveni, m-ai facut curioasa.

P.S.
Mi-am amintit... Ti-am lasat un mesaj pe un alt forum in care ma minunam ca mai e cineva pe planeta asta careia ii place astronomia. S-a vazut in Zenitul acela, in "soare" si in "stele". Plus modul de a scrie (stiu eu ce stiu... He he. He.).
[Imagine: trexwalkn.gif]

#3
Yeah . >:D< . Ieri mi s-a luat netul .

Mi-a placut . In special titlul .
Acum . Da, si eu am observat multitudinea de neologisme .La un moment dat nu mai intelegeam = )) o.o . Oricum , descrierea a fost minunata . Mi-ai transpus sentimentele personajului.
Si mie mi-a placut monologul . ^^

Am observat si eu ca ai inceput brusc .o.o . Fara capitolul unu, or smth .
I shall come back too .
You know it is going to be a bad day , when you jump out of bed and miss the floor.




#4
Wow. Asta e cea mai tare descriere pe care am citit-o pe aici. Chiar ai talen. In general imi plac capitolele mai lungi, dar decat s-o lalai fara rost, mai bine concentrezi descrierea in ceva superb. Fiecare cuvant e asa de bine gandit si pus acolo cu un scop, nu doar de umplutura. Nu ma deranjeaza neologismele, chiar imi place ca le folosesti. Chiar mi-ar placea sa vad o continuare, chiar daca nu ai scris nicaieri daca asta e capitolul 1 sau prologul, mi-ar placea sa citesc o poveste de genul asta pe aici. Ti-as spune mult succes, dar cred ca e de prisos. Abia astept sa vad o continuare. Bravo!
Tenderest touch leaves the darkest of marks,
And the kindest of kisses break the hardest of hearts
~Florence + The Machine


#5
Multumesc pentru comenturi. Apreciez asa mult ca v-ati facut timp sa treceti pe aici. Ei bine, despre ce e vorba in proza. Este alcatuita din patru perspective. Aici apare Sidonia, o tanara care tebuie sa se casatoreascsa, dar care iubeste muzica. SI viata ei este vazuta prin viziunea a inca 2 persoane si clavirul. Voi spune la fiecare a cui perspectica e.

Perspectiva clavirului

Dispretul e demn de mila. Sub orice forma s-ar manifesta.

„ Imi facea placere sa le ascult soaptele, fara sa le rumeg in taina secretele. Adulmecam insetat parfumul unor cuvinte fara sens si ma hraneam cu nepasare din seva gandurilor care il macinau, respirand latent in conul de armonie al salonului. Servitorii lui nu ma vedeau niciodata, ii faceau pe plac si nu binevoiau sa ma lustruiasca; poate din ignoranta umana sau supunere ingrata … evitau sa imi admire claviatura, distincta de ceea ce in judecata lor reprezenta vag clavirul. Asta imi producea in rarele momente de singuratate o stare iritanta, chiar dezamagitoare de frica … frica de a nu fi inghitit de obscuritatea grosolana a mansardei. Ma linistea totusi capacitatea de a oglindi in partitura ratiunii mele, surasul malitios cu care i-as fi surprins aristocratului figura contorsionata de invidie. Ah … si chipul ei angelic, imi conferea o aureola celesta, o incredere nestramutata in vesnicie. Imi starnea compasiune cand ma contempla muta in vagonul trenului, cand coardele mele metalice erau zguduite si duhneau a naftalina, impaciunind praful cu fumul de tutun si odorul sintetic fetid al pasagerilor. Treptat am descoperit ca muzica mea o euforiza, ii aprofunda o dorinta inexplicabila de a ma tari dupa sine in sfera infinitului, pentru ca nu de putine ori, raspandind sonor duiosia,imi parea cea mai delicata faptura. Beatitudinea aceasta o facea sa uite de timp si oameni,se dedica nesovaitor mie … infimei mele prezente materiale.Sidonia atragea dupa sine destinderea unui orgoliu taios, in ciuda spiritului meu in stare sa ofere celui de dincolo prilejul de a-mi dobori indignarea.Degetele ei lungi si fine asternute cu tandrete peste clape, vindecau surzenia; se delectau ochii orbului cu ochii ei indragostiti de muzica, vibra inaltandu-se sufletul ateului.Canta pana tarziu, imi onora existenta pana noaptea, cand aschiile selenare isi revarsau candoarea in bolta zenitului. Cei chinuiti de nesomn,batranii si gravidele, desluseau din surdina nuante armonice care le alinau amaraciunea. Cei corupti de sunet se pituleau sorbind suavitatea fonica si cadeau parca intr-o stare dulce de lesin, amutind ca si cum si-ar trage sufletul in globul de cristal al edenului. El,pentru ca nu cutez sa-i spun pe nume,fierbea de gelozie; ar fi vrut sa-i alunge si crunt sa-i pedepseasca, sa fie singurul care se imbata cu muzica noastra,singurul indreptatit sa asculte ingandurat, divinizandu-si sotia si detestand adanc clavirul pacatos careia dansa ii inchina fidelitatea. Pentru ca amintirile nu mor, imi amintesc … amintirile nu s-au prabusit cu gratia unui zbor de fluture muribund in prapastia uitarii, ci persista ca si mireasma mladioasa a trupului sau de catifea pe ramasitele mele. Un noiembrie tarziu si un miez de noapte in care galgaitul stropilor de ploaie se uniformiza pe acoperisul conacului. As fi vrut sa ma insufletesc in absenta ei, sa-i aprind criminalului constiinta cu flacara mistica a mustrarii. Zace acum ultima mea suflare,sub plafonul darapanat al conacului bantuit de amintiri.”

#6
Vad ca ai pus un nou capitol, ca sa ii zic asa. Imi place, imi place foarte mult. Descrierea e superba ca de obicei si imi place ca descri din punctul de vedere al clavirului, n-am mai vazut asa ceva pana acum. Ce-mi place cel mai mult la ficul tau e faptul ca nu il citesc ca sa urmaresc actiunea, ci de dragul cititului in sine. Imi place ca folosesti neologisme, cum am mai spus. Chiar reusesti sa creezi o anumta atmosfera prin ceea ce scri. Nu prea stiu ce sa comentez, pentru ca critici nu pot sa-ti dau. Mult succes si inspiratie in continuare.
Tenderest touch leaves the darkest of marks,
And the kindest of kisses break the hardest of hearts
~Florence + The Machine


#7
Imi place foarte mult cum scrii si descrierea este fantastica.

Scrisul cu italic face cam greu cititul pentru mine, dar no problem. Este foarte frumoasa idea de titlul se potriveste.

Ai grija la cele 40 de randuri. La capitolul 2 sau cum ai spus Prespectiva clavirului. 40 de randuri sau mai mult. :) Poti edita.

Succes in continuare si astept nextu' ;)




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)