Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Sound Of Love

#1
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul / manga-ul Naruto (inafara de cele create de mine) si nu fac profit pe urma acestor personaje / intamplari.

Am o noua idee, deci am zis sa o folosesc. Sper sa va placa. Astept cat mai multe commuri, critici si pareri. Va urez: Lectura Placuta !!!


Sound Of Love


Capitolul 1


- Profunzime -



Cateodata chiar imi doresc sa pot oprii timpul sau sa il fac sa treaca mai repede, dar niciodata nu ma asculta. De fiecare data face total invers fata de ceea ce imi doresc eu. Prin simplul fapt ca trece sa nu repede, ma ucide, ma sfasie, ma distruge. Cat de multi imi doresc ca unele clipe sa nu se mai termine niciodata, acele clipe de fericire, cand crezi ca totul este perfect si ca nu mai trebuie nimic schimbat. Desi e imposibil, eu imi doresc ca acele momente sa ramana vesnic interminabile, sa nu fie atat de usor de distrus. Momentele de fericire nu tin mult, se termina chiar cand te simti cel mai bine, cand te astepti cel mai putin. Dupa fiecare moment de fericire inima se sparge in mii si mii de bucatele, niste bucati atat de taioase, de dureroase, pline de durere si tristete, o tristete care se accentueaza cu fiecare clipa care trece si devine din ce in ce mai ucigatoare si mai insuportabila, ramanand un gol interminabil in interiorul sufletului. Acel gol nu poate fii acoperit decat cu alt moment de fericire, acel moment care nu dureaza absolut de loc mult si se termina imediat. Este din nou urmat de clipele interminabile, care toata lumea isi doreste sa treaca cat mai repede, dar niciodata nu trec, doar se uita, atata timp cat golul este acoperit. Dupa fiecare cilpa, secunda, minut care trece ceva se schimba, fie ca ne place acea schimbare, fie ca nu. Ne aflam intr-o schimbare continua, care poate nu ne convine, dar exista macar un moment in care ne ajuta sau ne place, in care ne bucuram ca ceva s-a schimbat.

In momentul de fata, stau pe scaunul de la biroul meu, cu un pix in mana si o foaie in fata mea, uitandu-ma ori pe geam ori la foaie. Prin geam se vede o priveliste monotona si totusi placuta. Se vad copacii, cu frunzele lor verzi, cateodata miscandu-se din cauza vantului ce mai adie ocazional, lasand sa se mai vada casele mari, scumpe si frumoase din spatele lor. Pe aleea din fata casei se mai zareste , din cand in cand, un om mergand plictisit. Imi intorc capul spre foaia de pe birou, vrand sa scriu ceva, un vers, al unuia din cantecele mele. Versurile, melodiile, muzica, sunt viata mea, ma fac sa ma simt cu adevarat vie. Tot timpul cand sunt suparata, nervoasa, fericita, trista sau oricum altcumva, scriu un cantec despre ceea ce simt. Imi este atat de usor sa descriu ceea ce simt scriind, prin versuri, asa ma simt cu adevarat eu, simt ca pot sa ma exprim asa cum vreau, fara ca nimeni sa-mi zica nimic, sa nu am limite la nimic. Pana acum nu cred ca m-a inteles cineva cu adevarat, deabea m-am inteles eu singura, dar nici nu sunt sigura ca m-am inteles in adevaratul sens al cuvantului. Cateodata sunt atat de complicate incat nici eu nu ma inteleg. Stau, uitandu-ma la copaci si gandindu-ma la nenumarate lucruri. Ma gandesc la atat de multe lucruri: la vacanta de vara, la ce sa fac la vara, la trecut, la parinti, la bunici, la ceea ce vreau sa scriu si la multe altele, dar cel mai intens imi sta gandul la ziua de maine. Maine am teza la mate. Nu stiu cum va fi ziua de maine, ce se va intampla, intr-un fel imi este frica, iar in altul nu. Nu prea stiu ce simt exact in acest moment si, probabil, déjà am inceput sa aberez. Ofetz di9n ce in ce mai mult de cand m-a apucat acest moment de profunzime, devin din ce in ce mai confuza si ma adancesc mai mult printer ganduri. Am nevoie de o evadare din aceasta realitate, sau poate ca nu. Cred ca stiu exact de ceea ce am nevoie, de o baie lunga si calda pentru a-mi elibera mintea de toate gandurile, pentru a ma simtii mai bine.

Ma mai uit o data la foaia de pe birou si ma ridic incetisor. Merg lenes pana la usa baii, unde ma opresc timp de o secunda pentru a aprinde lumina, apoi intru. Ma apropii de cada mare,alba si stralucitoare pentru a da drumul la apa. Iau dopul si il pun, dupa care las apa cristalina sa cada si sa risipeasca picaturile in cada rece. Caut spumantul de baie cu privirea, observand ca este pe raftul de langa oglinda si il iau pentru a turna cateva picaturi in apa. Dupa ce torn un pic in apa calda il pun la locul lui si ma indrept spre camera mea, mai exact spre dulapul de haine, pentru a-mi alege o pereche de pijamale. Dupa cinci minute de holbat aiurea la haine mi-am ales in sfarsit o pereche draguta de pijamale. Mi-am luat o bluza portocalie cu pisicute colorate si niste pantaloni tot portocalii cu niste dungi galbene, foarte dragute. Dupa aceasta pierdere de timp ma intorc in baie pentru a intra in acea apa calda si revigoranta. Ma dezbrac repede si intru incetisor in cada. Spuma imi acopera intreaga piele. Simt cum toate gandurile, sentimentele si problemele se scurg in apa calda. Totul ramane acolo. Este o senzatie atat de placuta, nu as vrea sa se mai termine niciodata. Peste vreo zece minute, un sfert de ora, imi iau gelul de dus cu aroma de capsuni si torn un pic pe buretele in forma de trandafir. Ma spal repede pe intreg corpul, dupa care scot dopul si ies din cada. Pe jos se face imediat o balta micuta de apa, din pacaturile care se scurgeau incetisor de pe corpul meu fin. Iau repede un prosop mare, galben si pufos cu care ma sterg repede pe corp, dupa care ma imbrac cu pijamalele. Dup ace am erminat si cu baia, revigorarea si evadarea din realitate ma indrept spre oglinda baii. Ma uit atenta la mine, la toata fata mea refectandu-se in oglinda. Nu stiu ce sa zic, daca imi place sau nu, dar un singur lucru stiu sigur ca-mi place, cum imi sta parul. Este prin intr-un coculet aproape perfect, iar subitele roze din breton cad lin pe fata mea. Aceasta culoare de roz merge foarte bine cu ochii mei verzi si patrunzatori. Hmm, imi place. Bine, pai cred ca sunt cam obosita, deci ma voi duce la culcare, nu cred ca vreau sa fciu obosita chiar din prima zi de scoala. Hmm, nu-mi vine sa cred ca am fost nevoita sa ma mut chiar acum de la scoala. Off, mi-e atat de frica ce ceea ce vor crede noii mei colegfi despre mine, mai ales ca eu sunt si mai timida, mai retrasa, mai fricoasa. Ei bine voi trai si voi afla. Poate chiar imi va vace bine acesta schimbare, poate voi reusi sa-mi fac si eu, pentru prima data in viata mea, prieteni. Amici am mai avut, dar nu se compara cu prietenii.

Prietenia poate fi inteleasa ca o unitate de sentimente, simpatii, idei comune sau mai putin comune, de principii prin care se apropie doua sau mai multe persoane. Prietenia poate fi inteleasa ca o profunda apropiere sufleteasca. Oricine doreste sa aiba un prieten bun, caruia sa i se poata destainui. Dar cati dintre noi il poate asculta cu tot sufletul si poate chiar ajuta pe acel "timid"? Timiditatea este o infirmitate. De multe ori relatia de prietenie dintre doua sau mai multe persoane este luata in ras de catre ceilalti. Este de ajuns o privire pentru ca sincerul sentiment de simpatie sa incolteasca. De ce nu stim cu totii sa apreciem prietenia adevarata cu ochii sufletului si nu doar a fizicului? "Un om frumos este o bijuterie care in timp se uzeaza, iar un om bun este si ramane vesnic o comoara.". De cine ne ascundem oare? De noi insine. Oare intelegem toti sensul cuvantului prietenie? A fi prieten nu inseamna numai distractie si nebunie. Asta in niciun caz nu este o prietenie. Prietenia este atunci cand te straduiesti cu adevarat sa-ti ajuti prietenul, sa-l sprijini, sa-l faci sa se simta mai bine, sa-l ajuti. Este dificil in viata sa fii singur, sa nu ai un prieten caruia sa-i vorbesti, sa nu ai cu cine sa-ti imparti bucuriile, sa nu ai un umar pe care sa plangi la nevoie. Este un dezastru sa n-ai cu cine sa razi, sa gandesti, sa meditezi. Se spune ca generatia noastra este o generatie fara limite, asta inseamna ca nu ii lipseste nimic si totusi ii lipseste ceva, esentialul: prietenia. Ar trebui sa ne dezvaluim gandurile acum cand inca mai putem, sa ne dorim sa fim cu cineva cu care sa ne intelegem reciproc. Zambetele noastre timide nu pot umple sufletul dornic de frumos, de fericire, de prietenie. Noi toti dorim si vrem sa avem prieteni, dar nu toti prietenii sunt buni. Acel prieten bun, care nu te lasa la greu, cred ca are multe calitati ce trebuie amintite. Acest prieten bun este atent, stie sa observe cand ti-e greu, este acolo unde si cand ai nevoie. Este iubitor, stie sa mangaie, stie sa se comporte frumos, are capacitatea sa iubesca neconditionat, acest prieten nu va avea despre sine o parere mai buna, ci este egalul tau, acest bun prieten va avea intotdeauna usa deschisa si va fi gata sa te primeasca cu dragoste. Pe drumul vietii, greu si anevoios, atunci cand intampini greutati acest prieten va sti sa se uite inapoi, sa se intoarca, sa iti dea mana, sa te ajute sa te ridici si mai mult sa te ajute sa mergi mai departe. Un prieten bun cred ca nu va cauta sa faca ce-i place lui, ci va cauta sa faca ce iti place si te ajuta pe tine. Un bun prieten nu te va judeca si va gasi circumstante atenuante pentru tine, un bun prieten este langa tine si te va ajuta sa cauti solutii de rezolvare la problemele tale. Greutatile tale vor fi şi greutăţile lui, bucuriile tale vor fi şi bucuriile lui, va plange alături de tine si va rade alaturi de tine. El va sti sa simta alaturi de tine, cand vei fi bolnav el va simti durerea la fel ca tine. Acest prieten bun este bland, gentil si milos. Un bun prieten este capabil sa ierte si sa uite. Un bun prieten nu te va jigni, nu iti va vorbi urat, un bun prieten nu te dezamageste, ci iti va fi credincios, nu se va preface niciodata. Un bun prieten stie sa se ingrijeasca de tine, lipsa ta va fi completata de surplusul lui, ce este al lui este si al tau. Un bun prieten iti va da speranţa, un bun prieten te va face sa fii tare, un bun prieten te va ajuta sa vezi soarele ce se ascunde dincolo de norii negri, un bun prieten te va motiva pentru a merge mai departe atunci cand tu nu mai poti si nu mai vrei, cand vei dormi el va veghea asupra ta, cand vei fi pe drum te va apara, te va ocroti. Inima lui va bate in acelasi ritm ca si inima ta, acest prieten bun te va intelege si ingadui cu toate slabiciunile tale.Acest prieten bun este gata, este pregatit chiar sa moara pentru tine. E greu să il găseşti, dar dacă ai reuşit acest lucru cred că poţi fii fericit! "Prietenia este rodul timpului, ii trebuie ani sa se coaca, in timp ce dragostea este ca fulgerul, uneori nascut din furtuna". Da, multi dintre noi ne laudam ca toti din jurul nostru ne sunt prieteni si avem un mare numar de prieteni, dar cu siguranta acest lucru nu este real. In general, prietenii nu se pot numara pe degetele de la o mana, deoarece adevaratul prieten este cel care iti este alaturi atat la bine cat si la greu. Sunt oameni care sunt alaturi de ceilalti doar in momentele frumoase ale vietii, ce se petrec de-a lungul timpului, iar cand calalalt trece cel putin printr-un impas acestia ii intorc spatele brusc, pentru a nu-si complica viata cu problemele lui. Un asfel de om nu se poate numi prieten adevarat. Cei mai multi dintre oameni sunt falsi. Greu mai poti gasi un om cinstit din toate punctele de vedere. Eu consider ca este prieten doar cel ce iti este alaturi la bine si la greu, se bucura de fericirea celuilalt si plange la suferinta acestuia. Eu apreciez din tot sufletul o prietenie sincera si mi-as dori ca si ceilalti sa faca la fel, dar acest lucru este aproape imposibil. Nu pot intelege de ce uneori suntem atat de rai si nu putem incerca sa avem un suflet mai bun, sa-i ascultam mai mult pe prietenii nostrii si sa-i sprijinim pe acestia din punct de vedere moral cel putin cand ei au nevoie de noi. O vorba buna eu consider ca are valoarea unei comori morale pentru sufletul uman, dar din nefericire nu stim sa apreciem toti acest lucru. Cat imi doresc si eu un prieten adevarat, pe care nu stiu daca il voi gasi vreodata.

Ok, cred ca iar am un mement de profunzime totala, dar nu mai pot sa mai pierd timpul, ma voi culca. Ma indrept incet spre patul mare, roz si pufos din camera mea. In scurt timp ma aflu in fata lui. Imi simt oasele din ce in ce mai grele cu fiecare miscare pe care o fac, simt ca am ajuns la epuizare totala, desi nu am facut mai nimic toata ziua, doar am stat si m-am gandit. Eh, poate ca si ganditul face rau. Oftez obosita, dupa care ma arunc in patul moala si calduros. Ce bine ma simt stanad aici. Imi iau telefonul de pe noptiera si imi setetez alarma la ora sase si jumatate dimineata, apoi imi pun castile in urechi si imi aleg un playlist cu muzica rock trista, de cele mai multe ori dorm ascultand acest playlist, este superb. Imi pun capul pe perna pufoasa asemeni unui nor, inchid ochii si adorm. Adorm lasand totul in urma, lasand gandurile de azi sa treaca si asteptand ziua de maine.


Cat asta a fost primul capitol, sper ca va placut.
Bye !!!

#2
Buna dulceata,

Pai in primul rand trebuie sa'ti zic sa pui disclaimer caci fic'ul se va inchide daca nu pui si este mare pacat caci este frumos si ideea este destul de interesanta. Nu pot zice nimic despre idee caci nu prea am cum, trebuie sa mai citesc. Descriere ai, actiunea, hmm, este dupa parerea mea, dialogul, pai despre el nu pot zice nica caci nu este. Fara alte lucruri astept o anuntare de continuarea:*
Multa ispiratie, idei cu caru si spor!

#3
Buna iubire>:D< ma bucur sa vad un nou fic chiar frumos si promitator.
Titlu: e dragut, pot sa-mi dau seama ca va fi vorba despre muzica si dragoste, insa sunt foarte curioasa sa vad ce intamplari vei pune. Sper sa te tii de el.
Descrierea: mai surprins placut cand ai descris ce inseamna prietenia. Ma bucur ca ai folosit elemente din ziua de azi, pentru ca ea nu mai e apreciata cum trebuie. Ai ales cuvinte frumoase si mi-a placut. Introducerea rozaliei a fost draguta, ma bucur cum ai bagat-o..desi puteai ca in acest capitol sa nu o pui si sa tii suspansu in continuare.
Pai restu e ok si greseli ai grija.
Spor la scris:*
[Imagine: h8v.gif]
 

#4
Sound Of Love



Capitolul 2


- Un lucru ciudat -



O liminita mica. Oare ce inseamna? Imi invadeaza toata fata, facandu-ma sa tresar, totodata dezchizand ochii. Pe ochii mei se putea citi uimirea, inspaimantarea, frica. Totul in jurul meu era ciudat. Parca nu mai eram in casa mea, in camera mea, in patul meu. Nu mai recunosteam absolut nimic. Simt cum inima incepe sa-mi bata cu putere, vrand cu disperare sa-mi iasa din piept. Sangele curge prin venele mele cu o viteza de nedescris. Ce se intampla? De ce nu vad nimic normal? De ce totul in jurul meu este negru? Dar stai, unde a disparut acea mica pata de lumina, care m-a trezit din acel somn lin, placut si linistitor. Nu mai inteleg nimic. Sunt total confuza. Nu mi s-a mai intamplat niciodata ceva de genul asta. Oare vin extraterestrii? Incep sa chicotesc incet la auzirea propriului meu gand. Este ceva total deplasat, stupid si imaginar.

Incerc sa ma dau jos din pat, dar nimic. Picioarele mele riposteaza. Zici ca sunt de piatra, o piatra atat de tare, de rece, incat nimeni nu ar putea vreodata sa o miste. De ce? Doar aceasta intreabare o am in minte de cand m-am trezit. Pana la urma, oare este zi? Nu stiu, nu am cum sa vad, deoarece nimic nu mai este ca inainte. Simt ca si cum un camp de forta imi inconjoara trupul impietrit. Ceva verde, un pic cleios si foarte stralucitor, chiar orbitor de stralucitor, se formeaza pe fiecare particica, cat de mica, a corpului meu. Ce este oare asta? Incerc sa-mi revin, dar nu pot. Devin din ce in ce mai tensionata, mai incordata, mai impietrita. Simt cum tensiunea mea creste cu rapiditate, vrand sa-mi faca rau. Incep sa tremur involuntar. Tremurat atat de rau incat patul incepuse sa se miste odata cu mine. Dar stai! Eu nu ma mai aflu in pat. Sunt in,in, in ... spatiu? Zbor? Stai, stai, stai! Nu mai suport. Corpul meu se invarte repede, accentuandu-se viteza din ce in ce mai mult. Simt, la fiecare rotatie, cum stomacul meu o ia razna, avand intentia de a ma face sa vars. Incerc din nou sa ma misc, dar de data asta este si mai rau. Campul format in jurul meu ma strange, imi preseaza fiecare particica a corpului. Este ceva total ne mai vazut.

Deja ma enerveaza. Ce este asta? Sunt cumva intr0un univers paralelk si nu stiu eu? Acum pe bune, unde sunt? Dar stai! De ce nu mai pot sa respir? Simt cum plamanii incep sa-mi arda, cum aerul nu vrea sa-mi mai iasa din ei. Incepe sa-mi fiarba sangele in vene si imi este si cald. Fiecare particica a mea ma doare, cat de mica. Nu mai pot, cred ca o sa mor. Eu sunt o fata sensibila, buna, iubitoare ... nu merit sa mor in felul asta atat de crud! Chiar nu merit. Dar stai, deodata o luminca mare, foarte stralucitoare si orbitoare apare de nicaieri. Ce este si asta, din nou? Imi deschid ochii mari, larg.

Cand vad cine este raman pur si simplu socata. Cum se poate? Este uimitor. Din acea lumina interminabila apare chiar ....

#5
Iart-o pe mama ta, care e asa uituca :(
Te bazezi pe descriere ceea ce e bine, dar un lucru ma disperat si anume acel "dar stai" "stai, stai, stai" eu una stateam pe scaun si nu fugeam. L-ai pus de prea multe ori, il puteai inlocui cu "privirea imi este atrasa" sau "ce se intampla" [nici astea repetate] sau cel mai simplu sa-l scoti si sa incepit o alta propozitie de la capatul randului. Ai avut la final greseli, ceea ce nu ma incantat pentru ca e cam banal.
Mi-a placut ca ai pus mister si nu lasai sa ne dam seama despre ce este vorba, ai dezvoltat bine ideea capitolului. Ai darul de a te opri unde e mai interesant :(( cine apare? moare? are vreun secret nedescoperit ;;) mistere si intrebari.
Te pup si cred ca e timpul sa postezi din nou.
[Imagine: h8v.gif]
 

#6
Buna draguta,

Plashe capitolul. Descriere ai, ceea ce e bun dar cum a zis si Venus pui de prea multe ori stai. Actiunea a fost linistita, dialogul nu am ce comenta iar greseli de tastatura ai cam multicele. Ai putea sa corectezi inainte sa postezi. Deabia astept sa vad ce se mai intampla si mersi ca m'ai anuntat.
[Imagine: 445775bigthumbnail.jpg]
E trist cand stii ca tot ce`a fost s`a terminat.....E trist cand stii ca tot ce`aveai..s`a spublerat! E trist cand stii ca tot ce`a fost...a devenit...O simpla AMiNtiRe, o pata de iubire...Si inca`ncerci s`o iei de`la`nceput.. dar in zadar! incerci tu iara....Negrii, ochi, abis, inchis fara de scapare! Nu incerca tu iara sa te`mpaci! cu gandul ca o sa mai fii~atat! Impaca`te cu`a tau gand si restu il omoara



#7
Buna siis

Ti-am citit capitolele si mi-au placut foarte foarte mult . Descriere ai , dialog n-am ce comenta . Astept nextul repede repejor ca de nu te bat .:zuppy08:
[Imagine: emo-love.jpg]

Tacerea inseamna durerea
Iubirea inseamna speranta
Iar dragoste inseamna viata alaturi de tine
Silence means pain
Love is hope
Love is life with you !

Familie :

Surioara : Alle and

Mamica mea perversa : Roseta^^
Verisoara : Shibaa nebunaZuppy07

familia mea este mai mare , dar nu incape aici

#8
heloo
Cum de nu am ctit pana acum acest fic ? Este uimitor, ca toate celelalte ficuri ale tale Ale. Descrierea imi place, este axact asa cum ar trebui sa fie. Dialogul este bun, nu este nici sec, nu are replici simple, este bine gandit. Actiunea si ideea... nu am ce sa spun despre ele. Ma intreb cine este, am o intrebare cat mine. :))

:bye:



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Fallen without sound Too Many Dreams. 26 15.565 21-01-2011, 09:40 PM
Ultimul răspuns: Miranda.


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)