07-12-2010, 11:30 AM
Helău ! Păi, după cum vedeţi m-am apucat de scris o nouă poveste, ce de fapt, era de ceva timp într-un fişier de-al meu . Sper să vă placă !
Disclaimer : Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul naruto si nu fac profit de pe urma lui.
Disclaimer : Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul naruto si nu fac profit de pe urma lui.
~ În cădere ~
Se aud sunete atât de enervante , dar în acelaşi timp atât de bune . Dacă ele nu s-ar mai auzi, dacă . . . Dacă aparatul care îl ţine în viaţă pe roşcat nu ar mai mai face aceste bipuri , nu ştiu ce aş putea să fac . M - aş duce împreună cu el , aş pleca o dată cu el în altă lume , departe de tot ce ne - nconjoară .
Apăs cu buricul degetelor tâmpla care - mi zvâcnea de durere . Închid ochii şi mă foiesc uşor pe scaun , oftând lung . Îmi deschid ochii şi privirea verzuie , obosită , îmi cade pe faţa îngerului meu .
Ce - i drept , nu era aşa interesant să - l priveşti, ei cred asta , nu şi eu . Avea ochii închişi şi respira greu . Pielea palidă, bolnavă îi scotea şi mai mult în evidenţa cearcănele ce păreau pictate cu un violet şters, urât . Părul roşcat era ciufulit , iar capul era aşezat frumos într-o parte , cu privirea către fereastră .
Îmi las capul pe spate , continuând totuşi să fiu atentă la mişcările iubitului meu . Dau să-mi umezesc buzele, cine - a mai auzit de aşa ceva ? Dar aud cum din nou micul sunet dat de muşcarea lor, adică, din nou simţeam gustul sărat de sânge .
Se aud sunete atât de enervante , dar în acelaşi timp atât de bune . Dacă ele nu s-ar mai auzi, dacă . . . Dacă aparatul care îl ţine în viaţă pe roşcat nu ar mai mai face aceste bipuri , nu ştiu ce aş putea să fac . M - aş duce împreună cu el , aş pleca o dată cu el în altă lume , departe de tot ce ne - nconjoară .
Apăs cu buricul degetelor tâmpla care - mi zvâcnea de durere . Închid ochii şi mă foiesc uşor pe scaun , oftând lung . Îmi deschid ochii şi privirea verzuie , obosită , îmi cade pe faţa îngerului meu .
Ce - i drept , nu era aşa interesant să - l priveşti, ei cred asta , nu şi eu . Avea ochii închişi şi respira greu . Pielea palidă, bolnavă îi scotea şi mai mult în evidenţa cearcănele ce păreau pictate cu un violet şters, urât . Părul roşcat era ciufulit , iar capul era aşezat frumos într-o parte , cu privirea către fereastră .
Îmi las capul pe spate , continuând totuşi să fiu atentă la mişcările iubitului meu . Dau să-mi umezesc buzele, cine - a mai auzit de aşa ceva ? Dar aud cum din nou micul sunet dat de muşcarea lor, adică, din nou simţeam gustul sărat de sânge .
- Sakura ? Aud o voce cunoscută , dar şoptită , de parcă i - ar fi greu să vorbeasca .
Apoi îmi dau seama a cui era melodiosul glas . Al lui, al iubitului meu ! Tresar brusc şi - i simt atingerea caldă pe mâna mea care - o strângea pe a lui . Ochii mi se umezesc şi simt cum aerul se duce, cum doar el şi cu mine rămânem în întreaga cameră oribilă de spital .
Îmi îndrept repede privirea către a lui şi schiţez un zâmbet cald, bun, iubitor . El zâmbeşte obosit , privindu - mă cu ochii lui verzi închişi şi oftează scurt , dar se pare că şi asta îl oboseşte .
- De . . . când eşti aici , Sakura ? Mă întreabă acesta , continuând să mă privească , aproape fără a clipi .
Dar nu apuc să - i răspund, slavă Domnului, cred că l - ar fi sunat pe Sasori ca să vină după mine , iar eu nu vroiam asta . El privea uşa pe care intrase Mio - Chan , asistenta care se ocupa de perfuzia lui .
- Mă bucur că în sfârşit te - ai trezit, Gaara ! Spune femeia cu un glas blând , apropiindu - se de noi şi făcându - mi mie semn să - mi retrag mâna pentru a putea să - i schimbe perfuzia roşcatului meu .
Fac cum spune ea , privindu - l atentă pe Gaara care schiţează un zâmbet plin de farmec .
- Oricum o să adorm imediat , Mio - Chan , ştii asta ! O spuse pe un ton aşa calm încât mă făcu să tresar . Cum putea să fie aşa de calm când zicea asta ?
Îşi suflecă singur mâneca cămăşi , scoţând la iveală zecile de puncte de la înţepături . Mă încrunt , strângând pumnul . Îl uram pentru că făcea asta , şi o făcea doar ca să mă tachineze pe mine , ştiind că uram să - l văd aşa .
-Mio - chan . . . Ce - au spus doctori ? Cât . . . cât mai am de trăit ? Întrebă roşcatul , privind - o atent pe femeie în ochii , şi vocea pe care o avusese fusese atât de calmă încât pe mine mă speria . Femeia parcă nu vru să răspundă , parcă încerca să lungească timpul , dar nu reuşi . Oftă , trăgându-i lui Gaara mâneca la loc şi îşi întoarse privirea către amândoi .
- Cu tratamentul , încă . . . trei sau patru luni , fără el, adică acasă , o luna sau chiar mai puţin !
Ochii mi se măresc şi o privesc concentrată pe Mio - Chan .
- Dar dacă găsim o inimă ... Continui eu , privirea căzându - mi către ochii acesteia şi -l simt pe Gaara care mă strânge puternic de mână .
- Sakura , ascultă - mă bine ! Îţi interzic să speri , mă auzi ? Nu vreau să suferi din cauza mea , deci fără speranţe !
Spuse acesta pe un ton cât mai grav posibil , dar ştiam că şi el spera . Spera , pentru că el nu renunţa niciodată şi nici acum nu avea să o facă . Dau scurt din cap , apoi o aud pe Mio - Chan spunând că ea pleacă , iar dacă avem nevoie de ajutor ştim ce să facem .
Când îmi întorc din nou privirea asupra roşcatului era deja adormit . Pentru că pe lângă vitaminele şi toate acele antibiotice dureroase , perfuzia includea şi un somnifer . Îl strâng şi mai tare de mână , răsuflând încet .
Te rog Doamne, nu îl lua . . . Mai lasă -l lângă mine, te rog ...Nu muri !
Apoi îmi dau seama a cui era melodiosul glas . Al lui, al iubitului meu ! Tresar brusc şi - i simt atingerea caldă pe mâna mea care - o strângea pe a lui . Ochii mi se umezesc şi simt cum aerul se duce, cum doar el şi cu mine rămânem în întreaga cameră oribilă de spital .
Îmi îndrept repede privirea către a lui şi schiţez un zâmbet cald, bun, iubitor . El zâmbeşte obosit , privindu - mă cu ochii lui verzi închişi şi oftează scurt , dar se pare că şi asta îl oboseşte .
- De . . . când eşti aici , Sakura ? Mă întreabă acesta , continuând să mă privească , aproape fără a clipi .
Dar nu apuc să - i răspund, slavă Domnului, cred că l - ar fi sunat pe Sasori ca să vină după mine , iar eu nu vroiam asta . El privea uşa pe care intrase Mio - Chan , asistenta care se ocupa de perfuzia lui .
- Mă bucur că în sfârşit te - ai trezit, Gaara ! Spune femeia cu un glas blând , apropiindu - se de noi şi făcându - mi mie semn să - mi retrag mâna pentru a putea să - i schimbe perfuzia roşcatului meu .
Fac cum spune ea , privindu - l atentă pe Gaara care schiţează un zâmbet plin de farmec .
- Oricum o să adorm imediat , Mio - Chan , ştii asta ! O spuse pe un ton aşa calm încât mă făcu să tresar . Cum putea să fie aşa de calm când zicea asta ?
Îşi suflecă singur mâneca cămăşi , scoţând la iveală zecile de puncte de la înţepături . Mă încrunt , strângând pumnul . Îl uram pentru că făcea asta , şi o făcea doar ca să mă tachineze pe mine , ştiind că uram să - l văd aşa .
-Mio - chan . . . Ce - au spus doctori ? Cât . . . cât mai am de trăit ? Întrebă roşcatul , privind - o atent pe femeie în ochii , şi vocea pe care o avusese fusese atât de calmă încât pe mine mă speria . Femeia parcă nu vru să răspundă , parcă încerca să lungească timpul , dar nu reuşi . Oftă , trăgându-i lui Gaara mâneca la loc şi îşi întoarse privirea către amândoi .
- Cu tratamentul , încă . . . trei sau patru luni , fără el, adică acasă , o luna sau chiar mai puţin !
Ochii mi se măresc şi o privesc concentrată pe Mio - Chan .
- Dar dacă găsim o inimă ... Continui eu , privirea căzându - mi către ochii acesteia şi -l simt pe Gaara care mă strânge puternic de mână .
- Sakura , ascultă - mă bine ! Îţi interzic să speri , mă auzi ? Nu vreau să suferi din cauza mea , deci fără speranţe !
Spuse acesta pe un ton cât mai grav posibil , dar ştiam că şi el spera . Spera , pentru că el nu renunţa niciodată şi nici acum nu avea să o facă . Dau scurt din cap , apoi o aud pe Mio - Chan spunând că ea pleacă , iar dacă avem nevoie de ajutor ştim ce să facem .
Când îmi întorc din nou privirea asupra roşcatului era deja adormit . Pentru că pe lângă vitaminele şi toate acele antibiotice dureroase , perfuzia includea şi un somnifer . Îl strâng şi mai tare de mână , răsuflând încet .
Te rog Doamne, nu îl lua . . . Mai lasă -l lângă mine, te rog ...Nu muri !
So stand in the rain,
Stand your ground,
Stand up when it's all crashing down.
You stand through the pain,
You won't drown,
And one day what's lost can be found,
You stand in the rain.
![[Imagine: y.png]](http://i992.photobucket.com/albums/af50/ckgraphics7/y.png)
Stand your ground,
Stand up when it's all crashing down.
You stand through the pain,
You won't drown,
And one day what's lost can be found,
You stand in the rain.
