Slayers- Misterul poporului pierdut

[Lina Inverse]

am mai scris continuarea ca am terminat cu tezele si thanx mult de commenturi...
apropo, anime-ul se numeste slayers:-??

URMARITORI INTUNECATI

Zorile sosira cu un vant rece, insotit de niste nori ce acopereau intreg cerul. Zelgadis se trezi primul si, observand starea vremii, hotari sa grabeasca plecarea. In timp ce imprastia cenusa focului, se trezira si ceilalti.
-Ce noapte, murmura Lina, caci o durea spatele de la pamantul tare.
-Si inca nu stii tot, zise Zelgadis privind in zare. Creaturile ne-au dat tarcoale multa vreme, dupa ce-ai adormit tu.
Vrajitoarea paru putin derutata, apoi se ridica si se duse sa-l trezeasca pe Gourry, care sforaia de zor. Dupa vreo zece minute, acesta se trezi morocanos.
-Pentru ce m-ai udat? o intreba el suparat pe tovarasa sa.
-Nu eu te-am udat, dar misca-te odata, se enerva Lina, tremurand usor.
Si ea era uda leoarca, ca si ceilalti doi, din pricina unei ploi torentiale care se pornise din senin. Norii ingramaditi pe cer stergeau orice urma a prezentei soarelui astfel incat, desi era ziua, lumina devenea tot mai slaba. Amelia simti ca i se face frig. Ii placea sa auda sunetul ploii, dar in camera ei din Seyruun. Tocmai incepuse sa se intrebe daca avea sa se mai intoarca acolo, cand un fulger strabatu cerul, urmat de bubuitura tunetului. Cerceta infrigurata norii intunecati, dar in clipa urmatoare Lina o impinse, cazand amandoua intr-o baltoaca.
-Ce s-a intamplat? intreba printesa confuza, incercand sa se ridice fara sa se afunde mai mult in noroi.
-Data viitoare cand avem probleme lasa visarea. Mai e cineva aici, zise tovarasa ei si se sprijini de ceva solid, rece.
Brusc, acel ceva disparu, facand-o sa alunece si sa cada pe spate. In clipa in care vazu imaginea rasturnata a monstrului de langa ea pricepu ca se sprijinise de coada lui. Creatura marai, aratandu-si coltii ascutiti si fiind ceva mai putin impunatoare datorita blanii care, fiind uda, ii statea lipita de corp. Lina se rostogoli intr-o parte, scapand de ghearele taioase si cree o sfera cu o lumina puternica, ce orbi dihania. Amelia nu mai pierdu vremea si sari pe un pietroi ingropat pe jumatate in pamant. Dupa ce aluneca de 5 ori, incepu pe un ton solemn:
-Ai facut o mare greseala aratandu-te, fiinta a intunericului. In numele dreptatii si al justitiei, eu, Amelia Will Tesla Seyruun, te voi pedepsi pentru ca...
In momentul acela cineva o ridica de la pamant. Speriata, incerca sa scape, dar cand se lovi la mana in ceva ca o piatra isi dadu seama ca Zelgadis era cel care o prinsese. Jenata, tocmai se pregatea sa-l roage s-o lase jos, cand ceva exploda inaintea lor. Un copac se prabusi la pamant, iar in aer se simti un miros de blana parlita si cateva scancete se facura auzite. Amelia intoarse capul si vazu ca Lina fusese cea care le eliberase calea. Ea si Gourry fugeau spre ei, dar ce venea in urma lor nu bucura pe nimeni. Cinci monstrii alergau in linie, incercand sa-i inconjoare si sa le taie drumul. La un moment dat ajunsera la o panta abrupta. Zelgadis incetini, dar ceilalti cazura peste el si se dusera toti patru de-a berbeleacu' pana jos. Drumul ii scosese din padure, locul copacilor fiind luat de casele unui sat. Pe la ferestrele catorva se zareau lumini si siluetele locuitorilor, dar afara nu era nici tipenie de om.
-Nu mai rezist, se planse Lina, fara ca macar sa observe disparitia brusca a urmaritorilor. Mi-e foame, mi-e frig si trebuie sa fac o baie. Haideti la un han.
-Stati, zise Zelgadis privind cand spre sat, cand spre padurea intunecata. Daca fiintele alea se intorc si ne ataca la noapte, vom fi toti fara scapare. Cel mai bine ar fi sa stam la hanuri diferite.
Oboseala si frigul oprira orice fel de protest. Despartindu-se de tovarasii lor, Lina si Gourry intrara intr-un local saracacios. Noua mese erau imprastiate intr-o incapere micuta si inghesuita, in timp ce un soarece rontaia ceva pe o tejghea murdara. In scurt timp sosi si barmanul, un batran stirb si cu un ochi cenusiu, lucios. Ranji, aratandu-si cei doi sau trei dinti pe care-i mai avea si cu care parea sa se mandreasca, deloc suparat de urmele de noroi lasate de noii sositi.
-Mancare n-am la ora asta, marai el, oarecum plictisit de problemele lor.
-Dar camere? intreba Lina, incercand sa-si termine vorbele inainte sa stranute.
-Numai una.
Mai rau nici ca se putea. Camera pe care le-o daduse avea un singur pat, o masa si un fotoliu jerpelit. Din pacate, era mult prea frig pentru dormitul pe podea. Gourry incepu sa se schimbe fara nicio jena, insa Lina avu bunul simt sa iasa din camera, apoi il dadu pe el afara cand veni randul ei, fara sa-i mai explice motivul. Scandalul adevarat incepu abia dupa ce se culcara. Gourry dormea groaznic! Pe langa faptul ca se intindea in tot patul, mai tragea si de patura. Lina, dupa ce se chinui o jumatate de ora sa se inveleasca, renunta si isi puse perna in cap, doar doar n-o mai auzi sforaiturile tovarasului ei, dar in zadar. Parca dormea langa un urs! Enervata la culme, se intoarse spre Gourry si trase patura cu putere de un capat, reusind sa se acopere. Acesta o trase inapoi de celalalt capat si, dupa ce-o mai fataira de la unul la altul, ii dadu drumul. Luata prin surpindere, Lina cazu jos din pat. Tocmai cand se ridica, pregatita sa-l pocneasca, o umbra ii atrase atentia. Deschise geamul si privi afara, dar nu vazu nimic neobisnuit. Gandindu-se ca imaginatia ii juca feste, vru sa se intoarca in pat, dar Gourry il ocupase deja pe tot. Afurisindu-l, lua patura de pe jos si se aseza in fotoliu. Avea o vaga senzatie ca cineva sau ceva ii urmarea, gand cu care si adormi. Era trecut de miezul noptii. Ploaia incetase, astfel incat totul fu inecat intr-o liniste apasatoare. Lina dormea dusa, cand cineva o zgaltati.
-Ce se..., incepu ea somnoroasa, dar o mana ii acoperi gura.
-Taci, sopti Gourry si ii facu semn spre fereastra.
Norii se imprastiasera si in lumina lunii se puteau deslusi cateva siluete intunecate. Una se apropiase asa mult de han, ca-i puteau auzi respiratia ca un gafait.
-Haide, murmura Lina stand aplecata si luand-o pe langa pat. Trebuie sa iesim de-aici.
-Pe unde? intreba Gourry pe acelasi ton scazut.
-Pe acoperis.
Tocmai se pregatea sa creeze o sfera de lumina cand ajunsera pe hol, dar n-apuca sa rosteasca vraja pana la capat ca unul dintre monstrii isi ridica botul, adulmecand. Vrajitoarea il privi atent, in timp ce sfera din mana ei se stinse.
-Reactioneaza la magie.[posturi unite]
am mai scris continuarea ca am terminat cu tezele si thanx mult de commenturi...
apropo, anime-ul se numeste slayers:-??

URMARITORI INTUNECATI

Zorile sosira cu un vant rece, insotit de niste nori ce acopereau intreg cerul. Zelgadis se trezi primul si, observand starea vremii, hotari sa grabeasca plecarea. In timp ce imprastia cenusa focului, se trezira si ceilalti.
-Ce noapte, murmura Lina, caci o durea spatele de la pamantul tare.
-Si inca nu stii tot, zise Zelgadis privind in zare. Creaturile ne-au dat tarcoale multa vreme, dupa ce-ai adormit tu.
Vrajitoarea paru putin derutata, apoi se ridica si se duse sa-l trezeasca pe Gourry, care sforaia de zor. Dupa vreo zece minute, acesta se trezi morocanos.
-Pentru ce m-ai udat? o intreba el suparat pe tovarasa sa.
-Nu eu te-am udat, dar misca-te odata, se enerva Lina, tremurand usor.
Si ea era uda leoarca, ca si ceilalti doi, din pricina unei ploi torentiale care se pornise din senin. Norii ingramaditi pe cer stergeau orice urma a prezentei soarelui astfel incat, desi era ziua, lumina devenea tot mai slaba. Amelia simti ca i se face frig. Ii placea sa auda sunetul ploii, dar in camera ei din Seyruun. Tocmai incepuse sa se intrebe daca avea sa se mai intoarca acolo, cand un fulger strabatu cerul, urmat de bubuitura tunetului. Cerceta infrigurata norii intunecati, dar in clipa urmatoare Lina o impinse, cazand amandoua intr-o baltoaca.
-Ce s-a intamplat? intreba printesa confuza, incercand sa se ridice fara sa se afunde mai mult in noroi.
-Data viitoare cand avem probleme lasa visarea. Mai e cineva aici, zise tovarasa ei si se sprijini de ceva solid, rece.
Brusc, acel ceva disparu, facand-o sa alunece si sa cada pe spate. In clipa in care vazu imaginea rasturnata a monstrului de langa ea pricepu ca se sprijinise de coada lui. Creatura marai, aratandu-si coltii ascutiti si fiind ceva mai putin impunatoare datorita blanii care, fiind uda, ii statea lipita de corp. Lina se rostogoli intr-o parte, scapand de ghearele taioase si cree o sfera cu o lumina puternica, ce orbi dihania. Amelia nu mai pierdu vremea si sari pe un pietroi ingropat pe jumatate in pamant. Dupa ce aluneca de 5 ori, incepu pe un ton solemn:
-Ai facut o mare greseala aratandu-te, fiinta a intunericului. In numele dreptatii si al justitiei, eu, Amelia Will Tesla Seyruun, te voi pedepsi pentru ca...
In momentul acela cineva o ridica de la pamant. Speriata, incerca sa scape, dar cand se lovi la mana in ceva ca o piatra isi dadu seama ca Zelgadis era cel care o prinsese. Jenata, tocmai se pregatea sa-l roage s-o lase jos, cand ceva exploda inaintea lor. Un copac se prabusi la pamant, iar in aer se simti un miros de blana parlita si cateva scancete se facura auzite. Amelia intoarse capul si vazu ca Lina fusese cea care le eliberase calea. Ea si Gourry fugeau spre ei, dar ce venea in urma lor nu bucura pe nimeni. Cinci monstrii alergau in linie, incercand sa-i inconjoare si sa le taie drumul. La un moment dat ajunsera la o panta abrupta. Zelgadis incetini, dar ceilalti cazura peste el si se dusera toti patru de-a berbeleacu' pana jos. Drumul ii scosese din padure, locul copacilor fiind luat de casele unui sat. Pe la ferestrele catorva se zareau lumini si siluetele locuitorilor, dar afara nu era nici tipenie de om.
-Nu mai rezist, se planse Lina, fara ca macar sa observe disparitia brusca a urmaritorilor. Mi-e foame, mi-e frig si trebuie sa fac o baie. Haideti la un han.
-Stati, zise Zelgadis privind cand spre sat, cand spre padurea intunecata. Daca fiintele alea se intorc si ne ataca la noapte, vom fi toti fara scapare. Cel mai bine ar fi sa stam la hanuri diferite.
Oboseala si frigul oprira orice fel de protest. Despartindu-se de tovarasii lor, Lina si Gourry intrara intr-un local saracacios. Noua mese erau imprastiate intr-o incapere micuta si inghesuita, in timp ce un soarece rontaia ceva pe o tejghea murdara. In scurt timp sosi si barmanul, un batran stirb si cu un ochi cenusiu, lucios. Ranji, aratandu-si cei doi sau trei dinti pe care-i mai avea si cu care parea sa se mandreasca, deloc suparat de urmele de noroi lasate de noii sositi.
-Mancare n-am la ora asta, marai el, oarecum plictisit de problemele lor.
-Dar camere? intreba Lina, incercand sa-si termine vorbele inainte sa stranute.
-Numai una.
Mai rau nici ca se putea. Camera pe care le-o daduse avea un singur pat, o masa si un fotoliu jerpelit. Din pacate, era mult prea frig pentru dormitul pe podea. Gourry incepu sa se schimbe fara nicio jena, insa Lina avu bunul simt sa iasa din camera, apoi il dadu pe el afara cand veni randul ei, fara sa-i mai explice motivul. Scandalul adevarat incepu abia dupa ce se culcara. Gourry dormea groaznic! Pe langa faptul ca se intindea in tot patul, mai tragea si de patura. Lina, dupa ce se chinui o jumatate de ora sa se inveleasca, renunta si isi puse perna in cap, doar doar n-o mai auzi sforaiturile tovarasului ei, dar in zadar. Parca dormea langa un urs! Enervata la culme, se intoarse spre Gourry si trase patura cu putere de un capat, reusind sa se acopere. Acesta o trase inapoi de celalalt capat si, dupa ce-o mai fataira de la unul la altul, ii dadu drumul. Luata prin surpindere, Lina cazu jos din pat. Tocmai cand se ridica, pregatita sa-l pocneasca, o umbra ii atrase atentia. Deschise geamul si privi afara, dar nu vazu nimic neobisnuit. Gandindu-se ca imaginatia ii juca feste, vru sa se intoarca in pat, dar Gourry il ocupase deja pe tot. Afurisindu-l, lua patura de pe jos si se aseza in fotoliu. Avea o vaga senzatie ca cineva sau ceva ii urmarea, gand cu care si adormi. Era trecut de miezul noptii. Ploaia incetase, astfel incat totul fu inecat intr-o liniste apasatoare. Lina dormea dusa, cand cineva o zgaltati.
-Ce se..., incepu ea somnoroasa, dar o mana ii acoperi gura.
-Taci, sopti Gourry si ii facu semn spre fereastra.
Norii se imprastiasera si in lumina lunii se puteau deslusi cateva siluete intunecate. Una se apropiase asa mult de han, ca-i puteau auzi respiratia ca un gafait.
-Haide, murmura Lina stand aplecata si luand-o pe langa pat. Trebuie sa iesim de-aici.
-Pe unde? intreba Gourry pe acelasi ton scazut.
-Pe acoperis.
Tocmai se pregatea sa creeze o sfera de lumina cand ajunsera pe hol, dar n-apuca sa rosteasca vraja pana la capat ca unul dintre monstrii isi ridica botul, adulmecand. Vrajitoarea il privi atent, in timp ce sfera din mana ei se stinse.
-Reactioneaza la magie.