Slayers- Misterul poporului pierdut

[Lina Inverse]

am mai scris continuarea ca am terminat cu tezele si thanx mult de commenturi...
apropo, anime-ul se numeste slayers:-??

URMARITORI INTUNECATI

Zorile sosira cu un vant rece, insotit de niste nori ce acopereau intreg cerul. Zelgadis se trezi primul si, observand starea vremii, hotari sa grabeasca plecarea. In timp ce imprastia cenusa focului, se trezira si ceilalti.
-Ce noapte, murmura Lina, caci o durea spatele de la pamantul tare.
-Si inca nu stii tot, zise Zelgadis privind in zare. Creaturile ne-au dat tarcoale multa vreme, dupa ce-ai adormit tu.
Vrajitoarea paru putin derutata, apoi se ridica si se duse sa-l trezeasca pe Gourry, care sforaia de zor. Dupa vreo zece minute, acesta se trezi morocanos.
-Pentru ce m-ai udat? o intreba el suparat pe tovarasa sa.
-Nu eu te-am udat, dar misca-te odata, se enerva Lina, tremurand usor.
Si ea era uda leoarca, ca si ceilalti doi, din pricina unei ploi torentiale care se pornise din senin. Norii ingramaditi pe cer stergeau orice urma a prezentei soarelui astfel incat, desi era ziua, lumina devenea tot mai slaba. Amelia simti ca i se face frig. Ii placea sa auda sunetul ploii, dar in camera ei din Seyruun. Tocmai incepuse sa se intrebe daca avea sa se mai intoarca acolo, cand un fulger strabatu cerul, urmat de bubuitura tunetului. Cerceta infrigurata norii intunecati, dar in clipa urmatoare Lina o impinse, cazand amandoua intr-o baltoaca.
-Ce s-a intamplat? intreba printesa confuza, incercand sa se ridice fara sa se afunde mai mult in noroi.
-Data viitoare cand avem probleme lasa visarea. Mai e cineva aici, zise tovarasa ei si se sprijini de ceva solid, rece.
Brusc, acel ceva disparu, facand-o sa alunece si sa cada pe spate. In clipa in care vazu imaginea rasturnata a monstrului de langa ea pricepu ca se sprijinise de coada lui. Creatura marai, aratandu-si coltii ascutiti si fiind ceva mai putin impunatoare datorita blanii care, fiind uda, ii statea lipita de corp. Lina se rostogoli intr-o parte, scapand de ghearele taioase si cree o sfera cu o lumina puternica, ce orbi dihania. Amelia nu mai pierdu vremea si sari pe un pietroi ingropat pe jumatate in pamant. Dupa ce aluneca de 5 ori, incepu pe un ton solemn:
-Ai facut o mare greseala aratandu-te, fiinta a intunericului. In numele dreptatii si al justitiei, eu, Amelia Will Tesla Seyruun, te voi pedepsi pentru ca...
In momentul acela cineva o ridica de la pamant. Speriata, incerca sa scape, dar cand se lovi la mana in ceva ca o piatra isi dadu seama ca Zelgadis era cel care o prinsese. Jenata, tocmai se pregatea sa-l roage s-o lase jos, cand ceva exploda inaintea lor. Un copac se prabusi la pamant, iar in aer se simti un miros de blana parlita si cateva scancete se facura auzite. Amelia intoarse capul si vazu ca Lina fusese cea care le eliberase calea. Ea si Gourry fugeau spre ei, dar ce venea in urma lor nu bucura pe nimeni. Cinci monstrii alergau in linie, incercand sa-i inconjoare si sa le taie drumul. La un moment dat ajunsera la o panta abrupta. Zelgadis incetini, dar ceilalti cazura peste el si se dusera toti patru de-a berbeleacu' pana jos. Drumul ii scosese din padure, locul copacilor fiind luat de casele unui sat. Pe la ferestrele catorva se zareau lumini si siluetele locuitorilor, dar afara nu era nici tipenie de om.
-Nu mai rezist, se planse Lina, fara ca macar sa observe disparitia brusca a urmaritorilor. Mi-e foame, mi-e frig si trebuie sa fac o baie. Haideti la un han.
-Stati, zise Zelgadis privind cand spre sat, cand spre padurea intunecata. Daca fiintele alea se intorc si ne ataca la noapte, vom fi toti fara scapare. Cel mai bine ar fi sa stam la hanuri diferite.
Oboseala si frigul oprira orice fel de protest. Despartindu-se de tovarasii lor, Lina si Gourry intrara intr-un local saracacios. Noua mese erau imprastiate intr-o incapere micuta si inghesuita, in timp ce un soarece rontaia ceva pe o tejghea murdara. In scurt timp sosi si barmanul, un batran stirb si cu un ochi cenusiu, lucios. Ranji, aratandu-si cei doi sau trei dinti pe care-i mai avea si cu care parea sa se mandreasca, deloc suparat de urmele de noroi lasate de noii sositi.
-Mancare n-am la ora asta, marai el, oarecum plictisit de problemele lor.
-Dar camere? intreba Lina, incercand sa-si termine vorbele inainte sa stranute.
-Numai una.
Mai rau nici ca se putea. Camera pe care le-o daduse avea un singur pat, o masa si un fotoliu jerpelit. Din pacate, era mult prea frig pentru dormitul pe podea. Gourry incepu sa se schimbe fara nicio jena, insa Lina avu bunul simt sa iasa din camera, apoi il dadu pe el afara cand veni randul ei, fara sa-i mai explice motivul. Scandalul adevarat incepu abia dupa ce se culcara. Gourry dormea groaznic! Pe langa faptul ca se intindea in tot patul, mai tragea si de patura. Lina, dupa ce se chinui o jumatate de ora sa se inveleasca, renunta si isi puse perna in cap, doar doar n-o mai auzi sforaiturile tovarasului ei, dar in zadar. Parca dormea langa un urs! Enervata la culme, se intoarse spre Gourry si trase patura cu putere de un capat, reusind sa se acopere. Acesta o trase inapoi de celalalt capat si, dupa ce-o mai fataira de la unul la altul, ii dadu drumul. Luata prin surpindere, Lina cazu jos din pat. Tocmai cand se ridica, pregatita sa-l pocneasca, o umbra ii atrase atentia. Deschise geamul si privi afara, dar nu vazu nimic neobisnuit. Gandindu-se ca imaginatia ii juca feste, vru sa se intoarca in pat, dar Gourry il ocupase deja pe tot. Afurisindu-l, lua patura de pe jos si se aseza in fotoliu. Avea o vaga senzatie ca cineva sau ceva ii urmarea, gand cu care si adormi. Era trecut de miezul noptii. Ploaia incetase, astfel incat totul fu inecat intr-o liniste apasatoare. Lina dormea dusa, cand cineva o zgaltati.
-Ce se..., incepu ea somnoroasa, dar o mana ii acoperi gura.
-Taci, sopti Gourry si ii facu semn spre fereastra.
Norii se imprastiasera si in lumina lunii se puteau deslusi cateva siluete intunecate. Una se apropiase asa mult de han, ca-i puteau auzi respiratia ca un gafait.
-Haide, murmura Lina stand aplecata si luand-o pe langa pat. Trebuie sa iesim de-aici.
-Pe unde? intreba Gourry pe acelasi ton scazut.
-Pe acoperis.
Tocmai se pregatea sa creeze o sfera de lumina cand ajunsera pe hol, dar n-apuca sa rosteasca vraja pana la capat ca unul dintre monstrii isi ridica botul, adulmecand. Vrajitoarea il privi atent, in timp ce sfera din mana ei se stinse.
-Reactioneaza la magie.[posturi unite]
am mai scris continuarea ca am terminat cu tezele si thanx mult de commenturi...
apropo, anime-ul se numeste slayers:-??

URMARITORI INTUNECATI

Zorile sosira cu un vant rece, insotit de niste nori ce acopereau intreg cerul. Zelgadis se trezi primul si, observand starea vremii, hotari sa grabeasca plecarea. In timp ce imprastia cenusa focului, se trezira si ceilalti.
-Ce noapte, murmura Lina, caci o durea spatele de la pamantul tare.
-Si inca nu stii tot, zise Zelgadis privind in zare. Creaturile ne-au dat tarcoale multa vreme, dupa ce-ai adormit tu.
Vrajitoarea paru putin derutata, apoi se ridica si se duse sa-l trezeasca pe Gourry, care sforaia de zor. Dupa vreo zece minute, acesta se trezi morocanos.
-Pentru ce m-ai udat? o intreba el suparat pe tovarasa sa.
-Nu eu te-am udat, dar misca-te odata, se enerva Lina, tremurand usor.
Si ea era uda leoarca, ca si ceilalti doi, din pricina unei ploi torentiale care se pornise din senin. Norii ingramaditi pe cer stergeau orice urma a prezentei soarelui astfel incat, desi era ziua, lumina devenea tot mai slaba. Amelia simti ca i se face frig. Ii placea sa auda sunetul ploii, dar in camera ei din Seyruun. Tocmai incepuse sa se intrebe daca avea sa se mai intoarca acolo, cand un fulger strabatu cerul, urmat de bubuitura tunetului. Cerceta infrigurata norii intunecati, dar in clipa urmatoare Lina o impinse, cazand amandoua intr-o baltoaca.
-Ce s-a intamplat? intreba printesa confuza, incercand sa se ridice fara sa se afunde mai mult in noroi.
-Data viitoare cand avem probleme lasa visarea. Mai e cineva aici, zise tovarasa ei si se sprijini de ceva solid, rece.
Brusc, acel ceva disparu, facand-o sa alunece si sa cada pe spate. In clipa in care vazu imaginea rasturnata a monstrului de langa ea pricepu ca se sprijinise de coada lui. Creatura marai, aratandu-si coltii ascutiti si fiind ceva mai putin impunatoare datorita blanii care, fiind uda, ii statea lipita de corp. Lina se rostogoli intr-o parte, scapand de ghearele taioase si cree o sfera cu o lumina puternica, ce orbi dihania. Amelia nu mai pierdu vremea si sari pe un pietroi ingropat pe jumatate in pamant. Dupa ce aluneca de 5 ori, incepu pe un ton solemn:
-Ai facut o mare greseala aratandu-te, fiinta a intunericului. In numele dreptatii si al justitiei, eu, Amelia Will Tesla Seyruun, te voi pedepsi pentru ca...
In momentul acela cineva o ridica de la pamant. Speriata, incerca sa scape, dar cand se lovi la mana in ceva ca o piatra isi dadu seama ca Zelgadis era cel care o prinsese. Jenata, tocmai se pregatea sa-l roage s-o lase jos, cand ceva exploda inaintea lor. Un copac se prabusi la pamant, iar in aer se simti un miros de blana parlita si cateva scancete se facura auzite. Amelia intoarse capul si vazu ca Lina fusese cea care le eliberase calea. Ea si Gourry fugeau spre ei, dar ce venea in urma lor nu bucura pe nimeni. Cinci monstrii alergau in linie, incercand sa-i inconjoare si sa le taie drumul. La un moment dat ajunsera la o panta abrupta. Zelgadis incetini, dar ceilalti cazura peste el si se dusera toti patru de-a berbeleacu' pana jos. Drumul ii scosese din padure, locul copacilor fiind luat de casele unui sat. Pe la ferestrele catorva se zareau lumini si siluetele locuitorilor, dar afara nu era nici tipenie de om.
-Nu mai rezist, se planse Lina, fara ca macar sa observe disparitia brusca a urmaritorilor. Mi-e foame, mi-e frig si trebuie sa fac o baie. Haideti la un han.
-Stati, zise Zelgadis privind cand spre sat, cand spre padurea intunecata. Daca fiintele alea se intorc si ne ataca la noapte, vom fi toti fara scapare. Cel mai bine ar fi sa stam la hanuri diferite.
Oboseala si frigul oprira orice fel de protest. Despartindu-se de tovarasii lor, Lina si Gourry intrara intr-un local saracacios. Noua mese erau imprastiate intr-o incapere micuta si inghesuita, in timp ce un soarece rontaia ceva pe o tejghea murdara. In scurt timp sosi si barmanul, un batran stirb si cu un ochi cenusiu, lucios. Ranji, aratandu-si cei doi sau trei dinti pe care-i mai avea si cu care parea sa se mandreasca, deloc suparat de urmele de noroi lasate de noii sositi.
-Mancare n-am la ora asta, marai el, oarecum plictisit de problemele lor.
-Dar camere? intreba Lina, incercand sa-si termine vorbele inainte sa stranute.
-Numai una.
Mai rau nici ca se putea. Camera pe care le-o daduse avea un singur pat, o masa si un fotoliu jerpelit. Din pacate, era mult prea frig pentru dormitul pe podea. Gourry incepu sa se schimbe fara nicio jena, insa Lina avu bunul simt sa iasa din camera, apoi il dadu pe el afara cand veni randul ei, fara sa-i mai explice motivul. Scandalul adevarat incepu abia dupa ce se culcara. Gourry dormea groaznic! Pe langa faptul ca se intindea in tot patul, mai tragea si de patura. Lina, dupa ce se chinui o jumatate de ora sa se inveleasca, renunta si isi puse perna in cap, doar doar n-o mai auzi sforaiturile tovarasului ei, dar in zadar. Parca dormea langa un urs! Enervata la culme, se intoarse spre Gourry si trase patura cu putere de un capat, reusind sa se acopere. Acesta o trase inapoi de celalalt capat si, dupa ce-o mai fataira de la unul la altul, ii dadu drumul. Luata prin surpindere, Lina cazu jos din pat. Tocmai cand se ridica, pregatita sa-l pocneasca, o umbra ii atrase atentia. Deschise geamul si privi afara, dar nu vazu nimic neobisnuit. Gandindu-se ca imaginatia ii juca feste, vru sa se intoarca in pat, dar Gourry il ocupase deja pe tot. Afurisindu-l, lua patura de pe jos si se aseza in fotoliu. Avea o vaga senzatie ca cineva sau ceva ii urmarea, gand cu care si adormi. Era trecut de miezul noptii. Ploaia incetase, astfel incat totul fu inecat intr-o liniste apasatoare. Lina dormea dusa, cand cineva o zgaltati.
-Ce se..., incepu ea somnoroasa, dar o mana ii acoperi gura.
-Taci, sopti Gourry si ii facu semn spre fereastra.
Norii se imprastiasera si in lumina lunii se puteau deslusi cateva siluete intunecate. Una se apropiase asa mult de han, ca-i puteau auzi respiratia ca un gafait.
-Haide, murmura Lina stand aplecata si luand-o pe langa pat. Trebuie sa iesim de-aici.
-Pe unde? intreba Gourry pe acelasi ton scazut.
-Pe acoperis.
Tocmai se pregatea sa creeze o sfera de lumina cand ajunsera pe hol, dar n-apuca sa rosteasca vraja pana la capat ca unul dintre monstrii isi ridica botul, adulmecand. Vrajitoarea il privi atent, in timp ce sfera din mana ei se stinse.
-Reactioneaza la magie.

[Ryuko]

Da, anime-ul se numeste Slayers.:D
Imi pare bine ca ai pus continuarea, desi stiu ca ai fost ocupata cu tezele...
Incerc sa mi-o inchipui pe Lina si pe Gourry dormind in acelasi pat...biata Lina nu are de ales si trebuie sa doarma cu Gourry:))...daca as fi fost in locul Linei (puteau sa ma vaneze si zombie), insa n-as fi dormit la hanul acela...as fi cautat altul :help:
Mi-a placut si acest capitol foarte mult(a fost funny) si astept sa-l citesc urmatorul. Gambate & ja ne :bye:

[Lina Inverse]

thanx ca-mi comentezi ficu.....am facut si continuarea si am incercat sa bag mai multe faze comice...nu stiu cat am reusit

CAP.7-O NOAPTE AGITATA

Zelgadis si Amelia, care nimerisera la un han la fel de prost, dar cu paturi separate, se trezira, vazand umbre pe sub usa. Se imbracara repede, iar Zelgadis deschise geamul incet. Folosind levitatia, coborara afara si se ascunsera dupa trunchiul unui copac batran. Pe cer se facura nevazute cateva stele, semn ca soseau alti nori. Daca acopereau luna, bezna revenea, asa ca n-aveau timp de pierdut. Urmarira cu atentie un monstru care adulmeca ceva in mijlocul drumului si, strecurandu-se prin spatele lui, ajunsera in dreptul hanului, unde poposisera tovarasii lor. Zelgadis rasufla usurat, moment in care Amelia scapa un tipat. Se dadu inapoi socata, cu privirea atintita asupra uneia dintre creaturi. In lumina palida monstrul aducea foarte bine cu un lup ingrasat. Isi infipse ghearele in pamant, cu blana zburlita pe spinare si isi dezveli coltii. Uitandu-se fix la cei doi, se incorda, pregatit sa sara. Zelgadis o trase pe Amelia in spatele lui si isi scoase sabia. Fiecare astepta ca celalalt sa faca prima miscare. Pe neasteptate, creatura sari, insa tocmai atunci Lina si Gourry cazura peste ea.
-Ti-am spus sa fii atent, se enerva Lina, sprijinindu-se de botul monstrului ca sa se ridice.
-Si cum vroiai sa vad pe intuneric ce faceai tu? bombani Gourry.
-Era si greu sa-ti dai seama. Ce poti face pe un acoperis in afara de a avea grija sa nu aluneci? Nu te-ai gandit la asta?
-Nu!
Vrajitoarea facu o pauza, parand sa-si dea seama de ceva.
-Iarta-ma, Gourry, am uitat ca tu nu gandesti.
-N-ati vrea sa va certati mai tarziu? ii intrerupse Zelgadis suparat. Uite ce-ati facut cu ciondaneala voastra!
Atrasera atentia la toti monstrii.
-Vai de mine! zise Lina, aparent ingrozita si aratand spre ceva din spatele lor. Ala nu-i Shabranigdo?
Creaturile se intoarsera, insa nu vazura decat bezna ce coborase peste sat. Manioase, se repezira la arac, doar ca...nu mai aveau pe cine sa atace. Zelgadis, Amelia, Lina si Gourry erau departe, traversand strada principala cu repeziciune. Treceau pe langa zeci de case, fara sa le arunce vreo privire, cand...
-Stati pe loc! rosti o silueta intunecata, taindu-le calea.
Era barmanul stirb. Strangea in mana un baston de fier, mancat de rugina pe alocuri, iar in ochiul normal i se citea furia.
-Ati plecat fara sa platiti!
Nimeni insa nu tinu cont de vorbele lui. Lina si Gourry o luara prin stanga, Amelia si Zelgadis prin dreapta, ocolindu-l si fiind insotiti de insultele lui inca multa vreme. Dupa vreun sfert de ceas indraznira sa se opreasca. Cerul capatase o culoare mai deschisa, umbrele copacilor pareau mai blande si faptul ca satul nu se mai zarea era un semn linistitor.
-In ce parte e urmatorul sat? intreba Lina, dupa ce-si mai trase sufletul. Mi-e foame!
-Trebuie sa ne intoarcem sa-i platim barmanului, zise Amelia neinduplecata. Cum ati putut pleca fara sa platiti?
-Aveam altele pe cap, iar acum trebuie sa mananc...
-Dupa ce-i platesti barmanului!
-Ce-i mai important? Barmanul sau stomacul meu?
Zelgadis ofta si se indeparta putin, lasandu-le sa se ciondaneasca, in timp ce Gourry le asculta, chiar daca nu pricepea motivul scandalului pe de-a-ntregul. Padurea
ii fusese dintotdeauna familiara. Privi copacii intunecati, pierzandu-se in tot felul de amintiri, apoi umbrele lor, dintre care una semana foarte bine cu un om....Prea bine! In clipa urmatoare vazu ceva sarind pe o creanga si facandu-se nevazut.
-Vreti sa incetati odata? striga el cand se intoarse la ceilalti.
Cele doua fete il privira suparate, jignite de tonul din vocea sa.
-Am fost urmariti, zise Zelgadis ingrijorat.
-O fi fost Xellos, spuse Lina, mult prea obisnuita cu obiceiurile preotului de a trage cu urechea.
-Nu era Xellos. Nu sunt sigur, dar cred ca era o fata.
-Stiu cine era! se lumina Gourry. Lina!
-Am fost langa tine, ariuritule, marai ea. Si eu si Amelia.
-Atunci Zelgadis!
Vrajitoarea zambi amuzata. Lasand la o parte prostia tovarasului lor, nu era prima data cand Zelgadis era luat drept fata. Acesta hotari sa-i ignore, insa si el se gandea, deloc incantat, la un vanator de dragoni care-i marturisise, cu multe emotii, ca semana cu sotia lui.
Si asa, fiind in mijlocul padurii si, probabil, la mare departare de orice urma de civilizatie, mai petrecura o noapte pe-afara. In zori, adica dupa vreo 3 ore sau chiar mai putin, Lina se trezi prima. Casca somnoroasa, cand ceva ii atrase atentia: nu-si amintea ca mantia cu care se invelise sa fi fost asa grea. In clipa urmatoare isi dadu seama ca era plina de zapada si, aproape instantaneu, o curpinse frigul.
-Se pare ca a nins ceva de cand am adormit noi, zise Zelgadis, scuturandu-si hainele.
-Mi-e frig, se planse Amelia, stand ghemuita langa un copac. Ne-au pedepsit zeii pentru ca am incalcat codul dreptatii, inseland un om nevinovat.
-Ca tot veni vorba, poate nici n-a supravietuit, zise Gourry, imprastiind cenusa unui foc jalnic ce se stinse de ceva vreme.Doar monstrii aia erau pe urmele noastre...
-Dar nu l-au atacat, se auzi o voce cunoscuta si Xellos se materializa din senin langa ei. Nu cred ca au vrut sa-si piarda timpul, cand puteau obtine ceva mai consistent decat un mosneag ramolit.
-Ce vrei sa spui? intreba Lina, privindu-l cu interes si banuind ca n-avea sa urmeze nimic bun.
-Aseara creaturile au pradat un sat, imediat ce-au renuntat sa va mai urmareasca.
-Ce cumplit! zise Amelia ingrozita, dar in mintea tovarasei ei incoltira alte idei, cauza principala fiind foamea.
-Monstrii vaneaza oameni, dar nu si mancarea lor. Deci, daca au pradat satul....
-....a ramas si mancare pe-acolo, zise Gourry parand sa-i citeasca gandurile.
Inainte ca cineva sa-i poata opri, o luara la fuga printre copaci.
-Cum au stiut in ce parte e satul? se mira Amelia, uitandu-se in urma lor.
-Foamea le-a trezit instinctele animalice, o lamuri Zelgadis. Hai dupa ei.
Printesa porni dupa el si Xellos, deloc incantata sa profite de nenorocirea unor oameni. Totusi, grabira pasul. Daca intr-adevar era mancare acolo si nu ajungeau repede, se alegeau cu scobitorile.