Simple banalităţi.

[Amy :3]

Într-un sfârşit am adus şi eu nextu-l. Vă mulţumesc pentru comentari şi sper ca acest capitol să fie mai bun.


Capitolul 2


Timp de câteva clipe stătea în faţa mea fără a scoate nici cel mai mic sunet. În tăcerea din jurul meu, îi puteam auzi doar respiraţia. Mă simţeam puţin stânjenită pentru ce i-am spus, cred că chiar am întrecut puţin măsura. El chiar mă plăcea ,iar eu nu îi acordam nici un pic de atenţie. Nu era faptul că nu era drăguţ, numai că, eu nu aveam nevoie de un iubit în acel moment. Cum părinţi se certau şi cum am aflat că fostul prieten vroia numa să mă aivă în patul lui, un iubit era ultimul lucru de pe pămân la care m-aş putea gândi. Cel mai bine acum ar fi să plec, aşa că, cu paşi mici mă îndrept în faţă pentru al putea ocoli şi pentru a putea să îmi continui plimbarea care pare să devină un eşec total. Trec încet, fără a îmi întoarce privirea spre el.
Deodată, simt cum sunt trasă înapoi ,iar braţele lui îmi înconjurară corpul meu mic şi firav. Cu fiecare secundă mă strângea tot mai tare şi devenea tot mai dureros.
- Axel, mă-mă doare... reuşesc să îi şoptesc.
La acele cuvinte, mai lăsă din strâmtoare şi îşi apropie uşor buzele de ale mele lipindule. Buzele îi erau aşa de moi şi de cărnoase. Încet, îşi strecură limba în mecanismul meu de vorbire examinând, fiecare colţişor după care, începu a se juca cu limba mea. După câteva secunde întrerup sărutul brusc, uitându-mă adânc în ochii lui căpruii care exprimau atâta inocenţă. Inima îmi bătea foarte tare ,iar cu fiecare secundă bătăile deveneau tot mai puternice. Nu ştiam ce se întâmplă cu mine. Acest sentiment total nou, avea un farmec aparte. Făcea să mă simt specială şi.. fericită. Câteva clipe liniştea domina între noi. Respir aerul rece şi mă trezesc la realitate. Ce am făcut? Cum l-am lăsat să se joace aşa cu mine?
Îl înping brutal vrând să îi dau o palmă dar, fiind pe fază îmi prinse mâna nelăsându-mă să îl lovesc.
- Dute dracu ! îi spun calmă pe un ton rece.
Nervoasă, mă întorc în partea opusă luând-o la fugă. Axel, nu mai spuse nimic continuându-şi plimbarea cu potaia de căţea Betina. Ce porcărie, chiar Betina i-a pus numele. Alt nume nu găsise ?
Fiecare pas pe care îl ezecutam, mă făcea să devin tot mai slabă. Picioarele mi se înmuiau cu fiecare secundă care trecea. Lumea parcă, se învârtea în jurul meu.
- Fă ! se auzi glasul unui băiat. Era Kevin, care îmi făcu' semn să mă mişc până la el. Cu ameţeala pe care am tras-o nu mi-am dat seama că ajunsesem chiar aproape de scara blocului.
Fac o răsucire doar pe vârfuri pentru a vedea dacă Axel, se mai afla pe stradă. Din nefericire, totul era pustiu doar frunzele erau împrăştiate pe drum. Fără a mai sta pe gânduri mă îndrept spre gaşcă. Mă mişc repede şi în câteva secunde mă aflam printre ei. Răzvan, avea un zâmbet ironic care şi-l schimbă într-o moacă gen: Iar ai venit, curv-o. Tipu' ăsta chiar nu mă suporta. Era nervos doar pentru că nu am vrut să mă număr printre toate curvele lui, care au ajuns din prima seară în patul său.
- Deci, vi cu noi ?
Stau puţin pentru a mă gândi după care aprob nesigură din cap. Băieţi o luară în faţă ,iar Paty rămăse-se mai în urmă cu mine.
- Cât mă bucur că te-ai întors... spuse după ce mă strânse puternic în braţe. Eu, îmi întorc capu scârbită de atingerea ei.
După câteva minute am luat-o la stânga ,iar în faţa noastră se zărea un pod mai vechi. Mizerile erau aruncate peste tot lăsând, un miros dezgustător. Apa avea o culoare ciudată şi era plină de sticle şi tot felul de gunoaie. Băieţi se opriră mai la mijlocul podului ,iar Kevin scoase un pachet cu ţigări Kent dându-ne, la fiecare câte una. Mai scose din buzunarul pantalonilor o brichetă roşie pe care ne-o dădu să ne aprindem ţigările.
Nu am mai fumat de mult timp aşa că' trag în piept, lăsând fumul să îmi pătrundă în plămâni dându-mi o senzaţie de leşin. Răzvan, îi spunea lui Paty să tragă fumul timp de câteva minute ,iar ea făcu aşa cum spuse el. Nu ştiu cum poate fi atât de proastă' încât să facă tot ce spune el dar, ce să-i faci ?
După ce fiecare îşi terminase ţigara, Mircea, scoase o cutiuţă cu nişte pastile. Băieţi rânjeau ironic, îndemndându-mă să iau medicamentul.
- Hai laşo, că nu se va întâmplă nimic, strigă Răzvan provocator.
Tremuram toată şi nu eram sigură de ceea ce am să fac. Înghit în sec şi încet, îmi îndemn mâna spre aceea pastilă. O iau cu oarecare frică şi o înghit rapid. Kevin, îşi luă două pastile pe care i le băgă cu forţă în gură la Paty, luând-o încet în braţe, o sărută apăsat. Îmi era aşa de greaţă să îi privesc.
Răzvan, îi făcu semn lui Mircea să îmi mai dea câteva, iar eu îi răspund cu un simplu ,,nu'' abea auzit, la care brunetul mă prinse strâns în braţe, băgându-mile cu forţa după care mă împinse la pământ.