Silencia

[Kira's Scarlet]

Am decis sa fac un nou fic ^^ Nu ma pot abtine! Dar sa nu o mai lungim si sa trecem la actiune. S-ar putea ca sa existe si fraze in rusa, in timp. Momentan stiu doar sa scriu cu litere rusesti, nu sa si vorbesc. Ficul asta e dedicat unei prietene dragi, Ella Angelus :* :* La multi ani honey!!

Nume: Silencia
Gen: Yaoi
Continut: romance/yaoi/supranatural/mistery

Capitolul unu

Ce poate exprima tacerea?

E o zi ploiasa. Stropii de ploaie se loveau de geamurile de sticla ale colegiului in care imi petrec zilele. Sunt unul dintre profesorii care preda aici si totodata sunt si directorul acestei institutii. Desi am numai douazeci si trei de ani, tatal meu a hotarat ca eu sa-i iau locul si duc mai departe numele de Renjo. Intr-o zi, acest nume ma va baga in mormant.
-Domnule Renjo, va rog frumos sa semnati aceste acte de transfer catre 9Al.
-Transfer? Cine se transfera? Sa vad!
-Poftiti! Spune Yoshino, secretarul meu. Asadar un baiat din inalta societate. Alexei Semenov ( ??????? ??????? ), in varsta de cinsprezece ani. Parul era de un gri metalic, tuns putin ciudat si ochii albastri. Mi se pare destul de interesant. Am semnat actele si i le-am inmanat lui Yoshino, care astepta nerabdator sa plece din birou. Unde s-o grabi? Numai el stie.

Azi am ora cu 9Al. Abia astept sa-l cunosc pe Alexei. Din inalta societate, huh? Se pare ca si el e la fel ca mine. Un rasfatat! Cand am ajuns in clasa el nu era. Asta da inceput. M-am asezat la catedra si am inceput sa predau. Dupa 10 minute am auzit o bataie in usa. In sfarsit a ajuns! A mormait un ,,scuze ca am intarziat'' si dupa ce l-am prezentat in fata clasei i-am spus sa se aseze. Nu pare genul de baiat caruia sa-i pese de scoala. Dar in ziua de azi, nimanui nu-i mai pasa de scoala. In timpul orei il mai priveam din cand in cand sa vad cum se comporta. Era extrem de tacut. Aproape ca am uitat ca se afla in clasa. Insa, ma privea insistent de fiecare data cand intorceam capul spre el. Oare ce vrea sa spuna prin asta? La sfarsitul orei am mers sa vorbesc cu el. Nu prea indrazneam. El era genul baietilor cu care nu poti vorbi. Rebel! Da! Asta era cuvantul! Purta un hanorcac gri la fel ca parul sau, o pereche de blugi negri cu lanturi, mulati si un tricou negru. Toata aceasta impracaminte era completata de o preche de manusi fara degete si de zgarda cu tepi din jurul gatului.
-Cum a fost? am intrebat.
-Cum a fost ce? raspunde el vizibil iritat. Sa fie el o persoana irascibila?
-Prima ta zi in aceasta scoala. Am uitat sa ma prezint. Eu sunt Renjo Shin, profesorul tau de arta si de asemenea directorul scolii.
-Imi pare bine, a raspuns nepasator.
-Am vazut ca esti tacut. Se poate sa fii timid?
-Nici gand. Nu e genul meu sa fiu zgomotos. Nu-mi place sa atrag atentia.
-Asta nu inseamna ca nu trebuie sa vorbesti deloc, ii raspund.
-Profesore! Cateodata nu e nevoie de cuvinte pentru a exprima ceva, spune el parasind clasa si lasandu-ma cu gura cascata.

Nu e nevoie de cuvinte? Atunci spune-mi Alexei, ce poate exprima tacerea?

Nota: 9Al (profil de alchimie) Nu stiu daca in realitate exista asa ceva.

[ohaio_angel]

Hello, sunt cam obosita si deci, da imi place.
Acum sa fie si partea grea, anume cifrele se scriu in litere, este proza, nu matematica (scuze ca m-am exprimat asa, dar mor de somn, don't ask)
Oiii..ce-mi plac ultimile replici...Bine alese, chiar inspirate.. imi aminteste de vorba aia " Si tacerea este un raspuns "
Oke, spor la tastat ^^
*hugs*

[Clau~]

Ui... Eram pregatita sa dau back si sa ies din pagina. Si a venit ultima fraza...
Ideea e comuna, nu zic ca nu; mai putin profilul ala. :-? As vrea eu sa fac alchimie... * sau nu? * Anyway~ :)) Ce imi place? Rusa, pustiu' Alexei, numele lui, caracterul lui, felul lui de a vorbi~ Da, il ador. :X Profesorul * nu am retinut numele, scuze * dezvolta vreun fel de obsesie pentru micul Alexei? O.O Hmmm~ De-li-ci-os~
So... Ce recomandari am pentru tine? * friendly ones ^^ * Sa incetinesti putin actiunea si sa paginezi mai multa descriere, ca ai de unde scoate descriere. For example... :-? Ar fi fost ceva sa descrii mai mult starea de aversiune a profesorului fata de acea scoala si fata de copiii rasfatati. Si sa spui ca e profesor de arta... Bine, asta nu era neaparat nevoie, dar puteai descrie, in schimb, intregul lui curs. Just sayin'... ^^ Imi place, in schimb, dialogul dintre persoanje. E natural~ :X
Astept urmatorul capitol si sa te pui pe scris, caci nu-s prea rabdatoare. Mult spor~ Kiss-you. ^^

[hiimera]

Hello! Am citit mai de mult capitolul acesta, insa nu am apucat sa iti las un comentariu. Ideea in sine este uyata, dar cateodata e bine sa mai aduci la viata o idee de genul, atata timp cat miezul este mai pufos - in sensul de original.
Intrarea primului protagonist a fost destul de seaca, puteai nici sa nu oferi atatea date, mai bine lasai totul in ceata si misterul isi facea apritia, oricum e bine macar ca avem un habar despre ce ar fi vorba si despre cine are sa se discute. ^^
So, deja s-a transperat "diavolul mic" - i spun asa fiindca dupa prima impresia pe care mi-a lasat-o, ma gandesc ca o sa fie o durere mare intr-un anume loc pentru profesorul Renjo. Ma intreb pe ce culmi inalte are sa-l aduca numele sau, sincer. : )) Clar in belele, deci are sa fie amuzant, ideea asta mi-a suras.
Alexei pare tipul oridinar de sigur pe sine, doar pentru el, nepasator, lucru comun, deja cam vad cum are sa evolueze, dar sunt sigura ca pe parcurs il vei contura frumos, vei accentua personalitatea aceea artagoasa - mai degraba tacuta si indiferenta.
Sa fii mai atenta totusi la detalii, la descriere, la amplitudinea dialogului, impactul pe care ni-l dau personajele si povestea in sine, nu este de ajuns sa insirui cateva lucruri, trebuie sa dezvolti mai mult. E bine pentru un inceput, cu timpul povestea asta o sa fie si mai super, dar sa nu te prind ca te lasi deea, ca te mananc! *hug* Te-am pupat, ceau si spor la scris! sper sa aduci nextul cat mai curand.

[Kira's Scarlet]

Vai^^ Nu ma asteptam sa primesc comuri chiar de la cei pe care ii admir. Va multumesc mult! Da, stiu! Trebuia sa dezvolt mai mult! Sunt doar o biata incepatoare. Fiti blanzi cu mine! Eu sunt si emotiva deci...Lasand asta la o parte, am adus next. Sper din tot sufletul sa va placa!
P.S : Daca v-ati gandit la o poveste de dragoste elevXprofesor, eu as zice sa nu fiti atat de siguri. Aparentele inseala! ^^

Capitolul doi Tacere!

Alexei p.o.v

Inca o zi plictisitoare. Desi, afara era o vreme atat de frumoasa. Razele soarelui acopereau tot orasul facandu-l parca sa straluceasca. Aparent era chiar o dimineata frumoasa, obisnuita. Toti isi vedeau de treburile lor, fie cu munca fie cu scoala. Asa ca mine. Nici in momentul de fata nu stiu cum se face ca sunt treaz. Aici ar fi doua variante: prima ar fi insistentele mamei, iar a doua, nenorocita de alarma! Intodeauna imi spulbera cele mai frumoase vise. Fiind prins intre ganduri ma izbesc de un baiat. Si inca, ce baiat! Era un slabanog imbracat in stilul emo, dragut ce-i drept, si care facea pe durul afisandu-mi o privire de gen : stai departe!
-Vezi pe unde mergi! Spune el.
-Iarta-ma scumpete. Nu stiam ca esti asa delicat.
Cu astea fiind zise, mi-am continuat drumul spre scoala cu un aer de triumfator. Ce bine e cand pui pe cineva la punct. Si ce daca eu sunt cel neatent? Nu trebuie sa ma las calcat in picioare. Desi, baiatul ala nu arata deloc rau. Ar merge o tura. Chiar daca pe dinafara arat timid, tacut sau nepasator, pe dinauntru sunt un demon. Nu sunt vorbaret. Imi place sa las faptele sa vorbeasca pentru mine.
-Hey baby! Spune o voce din spatele meu. Ma intorc, si ce vad? O gasca de baieti! Iar dupa cum arata, e clar ca sunt infierbantati.
-Ce vrei? Raspund indiferent.
-Nu vrei sa ne distram putin? Spune acel baiat. Avea parul negru ca pana corbului si ochii albastrii inexpresivi. Nu era cu mult mai inalt decat mine si nici bine facut. La fel si eu. Nu eram un pachet cu muschi insa nici schelet nu eram. Eram potrivit chiar daca nu aveam muschi. Tipic stilului de rocker.
-Nu cred ca faci fata! I-am raspuns la fel de indiferent. In urmatoarea secunda m-am trezit lipit de zid cu mainile deasupra capului.
-Pai cand o sa crezi ca iti fac fata...Cauta-ma! Numele meu e Mark! Cand ai nevoie de mine, vino la vechiul depozit de materiale de constructii.
-De ce as avea eu nevoie de tine? Acum, scuza-ma! Intarzii la ora!
Am vrut sa ma eliberez din mainile lui, insa cand a vazut ce vreau sa fac a strans si mai tare. Bratara metalica pe care o purta ma incomoda si imi lasa urme. Stai! Metal? Nu degeaba invat alchimie.
-Metalul se topeste, am rostit cu voce tare. Un cerc alchimic si-a facut aparitia pe mana mea si bratara de metal a tipului a luat foc, topindu-se. Cred s-a ales cu o arsura destul de frumusica. Dar cui ii pasa? Important e ca am reusit sa scap. Din pacate am intarziat si portile liceului au fost inchise. M-am indreptat spre un parc dragut din apropiere si m-am asezat pe o banca. Era atat de multa liniste aici. Ciresii deja inflorisera, ceea ce era normal in Japonia, pasarele se plimbau de pe o crenguta pe alta. Toti isi vedeau de treburile lor, bineinteles ca nu eram singurul din parc. Indragostitii se tineau de mana si isi dadeau sarutari pe ascuns. Ceva mai patetic de atat nu am vazut. Cand ii vad pe unii baietii cum se omoara incercand sa-si impresioneze iubitele imi vine sa vomit. Darmite sa mai fiu si fidel? Pe ultima mea iubita, din Rusia, am inselat-o cu cine am apucat, fie fata sau baiat. Am vrut sa-i spun inainte sa plec din Rusia. Oricum ne despartisem, insa vroiam sa-i aduc la cunostiinta cat de netoata putea sa fie. M-am culcat cu fratele sau chiar sub ochii ei. Ce vremuri! Imi lasam parul argintiu si putin lungut in sa fie purtat de vant in timp ce imi aduceam aminte de vremurile bune. Depanatul de amintiri nu o sa dureze mult. Imediat ce imi gasesc o noua victima, jocul incepe din nou. Imi simt telefonul vibrand. Il scot din buzunar si raspund plictisit.
-Privet, Alexei! Ce faci?*
-Privet, Vlad! Chiulesc! Tu?
-Chiulesti? Nici bine nu te-ai inscris la scoala ca deja ai inceput cu vechile obiceiuri. Ti-ai facut vreun prieten pe acolo?
-Da' de unde!
-Ah! Pai la cat de tacut si indiferent esti tu, nici nu ma mira. Speram sa te schimbi, dar vad ai ramas acelasi intepat.
-Vad! Stii ce spun mereu...
-Da da! ?????? ???????? ????? (tishina yavlyayetsya otvet)*
- ?? ????? (vy pravy)!*
-Mi-e dor de tine, nebunule!
-Si mie mi-e dor de tine!
-Hey! Stii cu cine s-a combinat fosta ta iubita? Intreaba Vlad ranjind.
-Uimeste-ma!
-Cu Dark! Stii...Americanul!
-Ma bucur pentru el. Si-a gasit o proasta pe care o poate fraieri cum doreste.
-Nu esti gelos?
-De ce as fi? Dar fii sincer! De asta m-ai sunat?
-Ah nu! Doamne fereste! Am vrut sa vad cum o duci. Iti place in Tokyo?
-Da! E okey! E mai cald decat in Moscova.
-Haha! Pai doar esti in Japonia.
-Si totusi, nu e la fel de bine ca in Rusia.
-Ti-e dor de Rusia, nu-i asa?
-Evident!
-Pai cam atat am vrut sa stiu. Ma bucur ca esti bine. ?????????? (dasvidania)!*
-??????????!
Vlad, prietene, ce dor imi e de tine. Ce dor imi e de Rusia. ??? ?????? (moye Ruska)*. Dar si acolo era plin de idioti. Cu toate astea, imi era bine cu idiotii aia.
M-am uitat la ceas si constat ca e deja ora noua. A trecut o ora, deci? Nu pot merge acum acasa, mama inca nu a plecat la firma iar tata a spus ca azi isi tine sedintele acasa. Imi pun castile in urechi si dau play la ultima melodie descarcata: Asriel-Silencia. Silencia, huh? Cuvantul asta ma reprezinta. Niciodata nu mi-a placut sa vorbesc mai mult decat e nevoie, poate doar in mintea mea. Acolo nu e niciodata liniste. Ma ridic de pe banca si plec! Trecand pe langa un magazin il vad pe profesorul Renjo, in masina lui de fite. Un Ferrari negru, maestuos asemenea unui mustang. Semana putin cu masina tatei. Sper doar ca nu ma vazut. Nu am chef sa dau explicatii si nici sa am probleme cu parintii. Si asa, bietii de ei se chinuie sa ma dezvete de obiceiurile mele proaste. Nici o sansa. Nu in viata asta.
Ma plictisesc destul de tare. Ajung in dreptul unui depozit destul de mare si cel mai probabil, abandonat. Ma intreb ce e cu depozitul asta? Pare destul de interesant. Constructia parea diferita fata de celelalte depozite pe care le-am vazut pana acum. Probabil anii si-au lasat amprenta asupra lui. Era inconjurat cu tot felul de materiale de constructii de la caramida pana la aliaje din otel. Din loc in loc mai vedeau si saci de cimenti, destul de vechi si ei care parca ar fi fost sfasiatii de o felina. Cine stie ce nebun a trecut pe aici? Brusc am simtit ca gura imi este acoperita de ceva care mirosea ciudat.

Am deschis ochii confuz. Ce s-a intamplat? Vad totul in ceata. Unde sunt?
-Te-ai trezit, iubire? Spune o voce cunoscuta. Mark?
-Iarasi tu! Ce vrei?
-Pe tine, in patul meu, sa ne satisfacem unul pe altul! Spune el lingandu-si buzele intr-un mod pervers.
-Chiar atat de mult ma doresti?
-Pai vezi...Tu esti singurul care a indraznit sa mi se impotriveasca si sa ma si arda pe deasupra. La propriu! Nu stiu cum ai facut asta dar ai sa platesti.
-Mda. Sigur! Ii raspund ironic.
-Cum te cheama? Spune el apropiindu-se de mine. Mainile lui se plimbau pe peretele de care eram legat cu lanturi, ajungand apoi pe corpul meu. Isi plimba degetele pe coapse, ciupindu-le din cand in cand. La un moment dat, expresia fetei lui se schimba si incepe sa ranjeasca asemeni unui nebun. Se apropie de gatul meu si incepe sa muste cu putere facandu-ma sa scancesc de durere.
-Alexei! Am soptit. Nu trebuia sa musti asa de tare!
-Iarta-ma iubire, dar devin nerabdator. Ma intaresc numai cand te privesc. Uite! Imi apuca piciorul drept si ma obliga sa il infasor dupa talia sa, lipindu-se cu mandria de mine. Am dat de naiba! Chiar s-a intarit! Desi, daca ma gandesc mai bine nu arata asa rau. Problema e ca niciodata nu am fost eu cel dominat, si pun pariu ca tipul nu o sa ma lase sa-l domin.
-Va fii distractiv! Imi sopteste el la ureche.

Nota: Privet = buna/salut/buna ziua
?????? ???????? ????? (tishina yavlyayetsya otvet) = tacerea e un raspuns
?? ????? (vy pravy)! = ai dreptate!
?????????? (dasvidania)!* = la revedere/pa pa
??? ?????? (moye Ruska)* = Rusia mea!

[Clau~]

Heya, little cute, unknown thing~ ^^ Am sa incep cu o intrebare rautacioasa * neh, nu ma pot abtine *: ai incurcat punctul cu semnul exclamarii? Pentru ca sunt foarte multe semne de exclamare. Mai ales in cadrul naratiunii, ceea ce nu da bine. * critic mood * Alt sfat ar fi sa scapi de limbajul colocvial si de expresiile pe care le folosesti in mod uzual. Gandeste-te ca esti un scriitor adevarat si textul tau trebuie sa fie literar, sa aibe mesaj, sa exprime ceva. ^^
Mai trebuie descriere, dar cred ca stii destul de bine. Atat descrierea sentimentelor, cat si descriere a atmosferei. For example: in momentul in care acel Mark l-a lipit de perete ce a simtit? Dezgust? Placere? Teroare? Trebuie sa exprimi asta. Sentimentele personajelor tale trebuie sa aiba corporalitate, sa faci ca cititorul sa simta ceea ce simt personajele tale. Iti garantez ca, paginand descriere, iti vor iesi niste capitole destul de lungi, fara sa incerci sa lungesti ideea si sa o tragi de par, asa cum ai facut in acest capitol. De asemenea, ai putea incerca sa descrii mai mult locurile prin care trece personajul. Sau, mai mult, obiectele ce au o directa legatura cu el. Te axezi prea mult pe gandurile personajului. Nu zic ca e neaparat rau, insa daca acele ganduri au si o baza afectiva, o descriere sentimentala, parca arata mai bine. ^^
Ce ar mai fi? Acel dialog dintre el si Vlad. Spunandu-ti sincer parerea mea: putin imi pasa cine e Vald si cu cine e acum fosta lui iubita. Si ma incanta la maxim ca ai folosit rusa, insa in dialogul ala... Mhm, nu prea palcut. Si spun din nou ca ai grabit actiunea. Incearca sa imaginezi lucurile mai fluid, sa aibe continuitate. Nu e nevoie sa decupezi o zi din viata personajului si sa o povestesti, caci nu faci rezumat la viata lui. Ci vreau sa vad ca textul are ceva de spus, sa ma capteze. * sper ca a inteles... *
So... Ce mi-a placut? Mark, masina profesorului, acel baiat de care s-a lovit Alexei, cum se comporta pustiul asta * e badass *, ideea cu topitul bratarii si multe alte chestii. Dar sunt si multe care nu mi-au placut. Balanta e undeva la jumatate.
Ce mai trebuie sa spun? Ah~ Da~ Spor la scris in continuare, sper ca nu te-a demoralizat prea mult mica mea critica... De fapt, nu. Ia-le ca pe niste sfaturi prietenesti. Asta si sunt, de fapt. Asa~ Si multa, multa inspiratie in continuare. Apropo, m-ai facut curioasa~ :X
Kiss-you. ^^

P.S. * acum mi-am amintit *: Imi place extrem de mult ca ai lucrat la aspect. Un pic fotnul mai mic si e perfect. Bravo~ :*

[hiimera]

[Michee]

Imi place fic-ul!Te felicit pentru faptul ca scrii si traduci fraze in limba rusa(care,dupa parerea mea,este o limba foarte grea),apreciez mult asta, dar si faptul ca cel de-al doilea capitol este lung!Numele acestui fic este foarte potrivit,si eu cred ca tacerea e un raspuns,si ca nu intodeauna ne putem exprima sentimentele cu ajutorul vorbelor,caci acestea pot fi spuse in vant.Interesanta faza cu alchimia(mai ales ca aceasta imi place mult) Si eu, cand am citit primul capitol, am crezut ca povestea ficului se refera la un cuplu profesor-elev,dar se pare ca m-am inselat(se pare ca ne-ai pacalit pe majoritatea,Kira).Alexei este un nume simpatic,personalitatea lui m-a cucerit in totalitate.Nu am inca o parere despre Renjo,doar faptul ca este atent si ca are un nume familiar.Mark m-a uimit,se vede,adica se citeste clar,ca il vrea pe Al(saracul de el).Aspectul lui Al,dar si a lui Mark,sunt exact pe "gustul" meu.Debea astept continuarea,bafta la scris.P.S:Te sustin in continuare si te felicit pentru acest fic minunat,Kira,apropo melodia Silencia este draguta.

[Kira's Scarlet]

@Bishop iti multumesc mult pentru incurajare. Cuvintele tale mi-au facut inima sa-mi tresara de bucurie. O sa incerc sa am mai multa grija pe viitor. Nu mi-am dat seama ca am folosit semnul exclamarii in exces pentru ca nu am apucat sa citesc capitolul dupa ce l-am postat.
@Pumpkin pie multumesc pentru critica. Nu ai fost rautacioasa. Chiar ma ajutat crtica ta si nu, nu a fost rautacioasa. Va pup dulce pe amandoua. O sa incerc sa tin cont de sfaturile voastre. Mikky draga mea multumesc din suflet. Apreciez foarte mult comul tau. Nu te-am mai sunat. Sper ca nu te-ai suparat pe mine. Pup dulce

Capitolul 3
Mark p.o.v

Ce e cu pustiul asta? Are ceva interesant. Chiar daca a reusit sa ma arda la mana. Cum e posibil asa ceva? Ce e el? Vrajitor? Chiar si asa, nu-mi pot lua gandul de la el. Ochii aceia albastri asemeni unui ocean te fac sa te pierzi in ei, buzele rozali parca cereau a fii alintate. Ah! Trebuie sa-l am. Ma ridic din pat si merg la dus. Apa calda imi face trupul sa tremure de placere. Fiecare particica era strabatuta de fiori. Am sa fac orice doar ca sa-l revad si nu doar atat. Nu o sa am liniste pana nu-l fac al meu. Ies din dus si ma indrept spre dulapul mare din lemn de eucalipt cu printuri negre. Scot o pereche de blugi albastri taiati si un tricou rosu, scris cu alb ,,Ecstasy''. Nu puteam deloc sa stau locului. Aveam nevoie de aer asa ca mi-am luat telefonul si am inchis usa de la apartament indreptandu-ma spre...Nici eu nu stiu. La iesirea din apartament, toti golanii pe langa care am trecut intorceau capul dupa mine. Unii imi faceau cu ochiul sau ma fluierau, altii in schimb, ma priveau cu ura sau chiar cu teama pentruintre toate gastile, a mea e cea mai puternica.Toti stiu de ce sunt in stare si ca nu ma tem de nimeni si nimic. Pe trotuar se mai plimbau diferite parasute care imi aminteau de toate aventurile avute in ultima vreme. Nu ma prea dau in vant dupa fete. Cel mai mult imi plac baietii. Cu cat sunt mai tineri cu atat mai bine. De ce spun asta? Pentru ca m-am saturat de baietii de varsta mea, majori, care chiar nu au minte in cap. Pe cand, pustanii sunt de-a dreptul deliciosi. Practic ma invarteam in cerc. Mergem pe langa cofetarie apoi intorceam coltul spre bar. Nu stiam pe unde sa mai merg. M-am plictisit cam de toate locurile din orasul asta, inafara de depozit. Acela e vizuina mea si a gastii. POate ca baietii sunt si ei acolo? Asa nu o sa ma plictisesc singur. Ma indrept cu pasi lenti spre locul acela despre care se spunea ca e blestemat. Tata mi-a spus mai demult ca in locul acelui depozit era de fapt casa unei vrajitoare, acum foarte multi ani, cand era bunicul copil. Era o batrana care avea o gradina extrem de frumoasa. Floriile ei nu se uscau si nu mureau. Erau mereu acolo...Si iarna si vara. Satenii spuneau ca baba omora copii de doi ani si facea magie neagra. Stropea florile cu sangele vrajit ca floriile ei sa fie nemuritoare. Intr-o zi, un batran mai nebun s-a hotarat sa scape de ea asa ca la miezul noptii a intrat in casa ei si i-a dat foc, punandu-si el viata in joc. Inainte sa moara, batrana a blestemat locul. De aceea, pe timpul cand erau muncitori aici se intamplau diferite accidente. Cand aveam cinci ani m-am dus intr-o noapte la un prieten de-al tatalui meu si atunci am vazut cum un om a fost omorat de un bloc de ciment, venit de nicaieri. Si tot nu m-am invatat minte. In timp ce ma gandeam la toate astea am ajuns in dreptul depozitului si ce sa vezi? Dulceata cu ochi albastri. De data asta nu mai scapa. M-am apropiat de o cutie si am scos o carpa pe care am imbibat-o in somnifer. Am tot timpul asa ceva la mine in caz de urgenta. M-am furisat usor in spatele lui i-am pus carpa la gura. In cateva minute mi-a cazut in brate. Chipul sau era luminat de razele soarelui care il faceau sa arate asemeni unui inger. Parul argintiu era tuns putin ciudat, doua fire groase lungi in fata, iar in spate era putin mai scurt de umeri, in forma de tepi si filat. Cu toate astea inca arata ca un zeu. L-am dus repede in depozit si l-am legat in lanturi, rezemat de un perete. Mi-am apropiat putin fata de a lui, atingandu-i cu degetul buzele si apoi ducandu-l pe propriile buze. Inima mea a inceput sa bata cu putere. Ce se intampla cu mine? M-am asezat pe una din lazile de lemn si am asteptat sa se trezeasca. Nu ma saturam sa-l privesc. Puteam sa stau asa ore in sir, insa singura problema era ca incepeam sa ma infierbant cand ii admiram formele. Minutele treceau atat de greu asemeni orelor. Imi mut atentia spre telefonul mobil. Trimit cateva mesaje pentru a-i anunta pe baieti ca sunt ocupat si sa nu vina la depozit. Stateam cu capul plecat si brusc am auzit un sunet. Ah! S-a trezit printesa. M-am apropiat de el si l-am privit. Inca era confuz si nu stia pe ce lume este. Surprinzator, chiar si cand m-a vazut nu era deloc speriat. Asemeni unei feline mi-am plimbat mainile pe corpului lui, voind sa-i vad reactia. Nici frica, nici placere...Nimic. Cum se face ca nu e speriat de mine? Poate si el ma doreste?

[Sushi]

Hei. Stii, nu prea sunt genul de parsoana care lasa comentari, nu prea am timp. Dar ficul tau chiar mi-a atras atentia. Pentru inceput mi-a placut numele ficului, apoi idea. Cand am vazut acolo cuvantul " rusa " am stiut ca o sa-mi placa ( am eu o pasiune mai ciudata pentru rusii, nu vrei sa stii :)) )
Pana acum imi place mult, dar mult de tot, Alexei. E genul de personaj mai conplex, care atrage din prima cititorul ( sau doar pe mine ? ) . Si Directorul Renjo pare destul de interesant, pentru ca e primul care a aparut in fic. Iar acum ajung la scumpul si nebunul Mark, sincer, nu prea-mi place, e prea obsedat.
Am terminat cu personajele si trec la idee in sine. Alchimie ! Cand am citit ma gandeam ce-i aia 9Al, iar apoi am realizat, viitoarea mea clasa ( mda, visez ) .
Ok, hai ca nu mai aiurez pe aici.
Astept nextul !
Bafta la tastat :-*