Ohayo :3. Etto, am capitolul al doilea in scriere, dar o prima parte e gata iar weekend-ul asta nu prea mai am cum sa postez ca-s plecata din oras, so... voi da un edit cand apare tot capitolul, deocamdata postez partea intai ^^;.
Capitolul 2
(Partea intai)
(Kenji)
Au trecut aproximativ doua luni de cand nu am mai comunicat cu Joshua si eram sigur ca asta se va si intampla. Nu aveam absolut nicio asteptare, nu speram sa ma sune, sa ma viziteze sau alte chestii. Defapt, ma mint singur. Adevarul este ca in fiecare moment o radacina de speranta s-a zbatut in sufletul meu, incercand sa se mareasca, dar din pacate aceasta radacina ingheta si incoltea de fiecare data cand auzeam la televizor, din gura surorii mele sau pe strada, numele de "Joshua Monteiro". In copilarie imi imaginam diverse lucruri si totdeauna ieseau pe dos, nu cum imi planificasem eu, asa ca intr-o zi m-am gandit ca daca sunt pesimist nu ma voi amagi singur si-mi spuneam asta, crezand ca cineva ma aude si ca am pe cine pacali. Am gresit. Adevarul e ca nu sunt o persoana tocmai indrazneata din punctul de vedere al relatiilor, chiar deloc. Asa ca, astept in continuare o zi in care Josh va veni spre mine, ma va saruta si-mi va zice "Iarta-ma ca te-am lasat sa astepti, dar acum sunt aici doar pentru tine". Dar nu, chiar si dupa doua luni speranta se descotoreste de sufletul meu si-mi provoaca pagube psihice. In aceste doua luni am stat incuiat in camera-mi si am iesit doar pentru a-mi face toaleta si pentru a manca. Oh, dar mint! Au fost zile intregi in care mi-era foame si cand atingeam de mancare ma simteam ca si balonat. Bineinteles ca nici lichidele nu au fost mai apreciate decat mancarea, caci am baut un litru de apa la patru zile, cu aproximare, iar asta a fost in zilele bune, caci luna trecuta nu am baut nimic trei zile. De ce voiam sa-mi fac rau? Nu stiu. Ma simteam scarbit de viata. Acum ma simt mai bine, caci sora mea nu a observat o mica dara de sange uscat pe peretele de care patul meu era lipit. Cum am reusit sa pictez peretele? Nu, nu am ramas fara culori si m-am gandit sa pictez cu sange, caci daca nu mai aveam mai bine pictam cu ketchup. Nu, doar ca ma plictiseam si am zis sa vad cum bocane peretele cand face contact cu capu-mi. Doar ca peretele a ramas teafar, doar putin vopsit. In schimb, mi-am cam spart capusorul -si nu, dragii mei, nu am facut nimic cu asta- si am avut circa vreo ora ameteli. Doua luni perfecte, sunt in conditii fizice minunate si asta fiindca sunt sigur ca am slabit mai mult de zece kilograme. In timpul asta ori mi s-a parut mie, ori surioara mea a cam luat-o pe alta straduta psihica si-a ajuns pe Bulevardul Nebuniei, probabil din vina mea. Ma rog, nu prea-mi pasa, nu ca ar fi vina ei doar ca prefer sa nu par genul de frate protectiv fiindca ar trebui sa-si poarte singurica de grija, este cu cinci anisori mai mare decat mine si in turnee -da, surioara mea canta- nu o insotesc deci probabil e obisnuita. Al dracului ceas imi indica ora trei dupa-amiaza, iar eu stau si filozofez de aproximativ o ora singur-cuc. Ma ridic si ma duc frumusel spre usa, cu intentia de a incheia acest regim nu prea sanatos pentru organismul meu.
EDIT: Partea a doua ^^;
Ma indrept spre baie, de unde ies peste o jumatate de ora, fresh si aratand totusi mai bine ca zilele trecute, asta fiindca m-am gandit ca nu merita sa-mi "daruiesc" sentimentele pe tava unui tampit, defapt, gresesc, eu sunt tampitul, dar, revenind, nu merita sa-mi daruiesc sentimentele unui om caruia-i face placere sa-si bata joc de ele. Adevarul este ca nu am petrecut mult timp impreuna, chiar foarte putin, dar acele momente in care am fost impreuna au facut acea samanta de speranta, de care am pomenit mai devreme, sa incolteasca, dar din pacate conditiile nu au fost favorabile si prin urmare nicio floare nu va rasari. Imi fac deci aparitia in pragul usii ce facea legatura dintre hol si sufragerie, cu mainile incrucisate, zambind invingator -oare de ce, nu se stie...-. Sora mea se mira si sari in bratele-mi, strangandu-ma calduros ca o tanara mireasa ce-si vede prea-iubitul sot venind dupa front, triumfator si teafar.
- Fratioare, te simti mai bine? Te rog, spune-mi ca da, te rog... zise ea, lasand capul in jos, dar din momentul in care m-a imbratisat am observat darele uscate ale unor lacrimi amare pe care probabil Sarah nu voia sa le remarc, dar "entuziasmul" nu i-a permis sa se gandeasca la asa ceva.
- Bineinteles, sunt in regula, dar daca te mai prind ca plangi pentru...
- ...un copil enervant care nu-si apreciaza sora? ma intrerupse ea si recunosc ca are dreptate in tot ceea ce zice.
- Mda, scuze...
- Ce simpatic esti! spuse ea in timp ce ma lua de "obrajori", pe care-i ii saruta dulce. Bun, dragule, ma gandeam sa mergem pe la munte, aerul din acest oras ma plictiseste si ma sufoca, prin "spontanitatea" sa inexistenta. Eu si Joshua ne-am gandit sa mergem la cabana, acea cabana la care mergeam in copilarie cu tata, pe care Josh tocmai a cumparat-o si destul de draguta, mai draguta ca inainte si... si de la numele acelui om am simtit sangele cum a inaintat spre obrajii mei, am pierdut sirul cuvintelor, m-au cuprins ametelile, dar... mi-am revenit rapid, caci azi-dimineata mi-am spus ca voi renunta la acest om, altfel nu sunt eu Kenji Wilmore!
- Desigur, Sarah, daca trebuie voi merge cu tine... deci Josh merge si el? spun pe un calm destul de fals, dar pe care totusi ea nu-l remarca, ceea ce ma bucura. Mi-a raspuns afirmativ, iar eu am fugit spre camera caci plecam chiar maine dimineata. E clar ca Sarei nu-i pasa asa de tare parerea mea fiindca probabil stia ca n-o pot refuza. Adevarul e ca atunci cand am auzit ca stam trei saptamani, mi-a urcat sangele-n obraji de nervi, sora mea crezand ca am febra. In final, mi-am aruncat niste haine la nimereala din dressing pe pat si le-am bagat in troller*, bineinteles dupa ce le-am aranjat, mereu am fost genul organizat si cand vedeam un singur tricou mototolit sau orice altceva nelalocul lui, pur si simplu innebuneam si scoteam toate hainele si le aranjam. Fata de sora mea imi faceam totul singur, adica atunci cand locuiam cu parintii tot menajera-i facea curat in camera iar uneori eu ii aranjam lucrurile. Era destul de dezordonata, dar cand s-a mutat singura a fost nevoita sa-si schimbe obiceiurile, deoarece tata nu prea voia sa angajeze alta menajera fiindca sora mea trebuia sa se descurce si inafara de asta avea destul timp liber. Dupa ce-mi termin bagajul si-mi aspir covorul, adica nu doar covorul, uneori aspir cam tot ce prind, Sarah mai imi zice ca "am ratat tavanul". Ma indrept spre baie, ma dezbrac si fac un dus rapid, dupa care imi iau pijamalele cu oite -da, pijamalele mele preferate- si ma bag in pat. Sincer, nu prea pot dormi, ma bantuie gandul ca intr-o zi tipul ala ar putea fi cumnatul meu si e cam ciudat sa stii ca al tau cumnat ti-a cam tras-o. Sor-mea a zis ca e doar pentru publicitate, fiindca s-au asociat si au aparut de cateva ori la prezentarile de moda impreuna, dar nu stiu sincer ce sa cred. Nu am vazut-o niciodata cand s-a sarutat cu el, dar sunt sigur ca a avut loc si acest lucru, cand nu eram eu prin zona, ca doar nu-mi urmaresc ca un caine sora. Plus ca cei doi se-nteleg deci... deci mai bine nu ma mai gandesc la ei doi fiindca eu am viata mea si ei pe-a lor. In final, ma ridic si-mi iau o pereche de blugi deschisi la culoare, niste tenisi si un tricou negru cu maneca scurta, cu niste tampenii in japoneza pe el, pe care jur ca nu m-am straduit vreodata sa le-nteleg. Lasand filozofia privind tricoul meu "bestial", ma sui usurel pe acoperis, fara sa provoc vreun zgomot si asta fiindca sunt un atlet destul de bun, ah, chiar mi-am amintit de remarca lui Josh, despre faptul ca seman cu sora mea... Asta-i adevarat, suntem copilasii mamei, iar unii oameni chiar cred ca suntem gemeni, desi eu am ochii de culoare caramelului iar Sarah ii are negri.
Ma uit spre cerul instelat, senin si catre Luna a carei lumina e orbitoare, dar fermecatoare in acelasi timp si daca stau sa ma gandesc pana acum patru luni nu a mai fost asa de frumoasa. Huh, patru luni... curand incep facultatea adica... cam peste o luna? Nu, mai putin, dar cred ca Sarah a discutat cu directorul deja si se stie de absenta mea. Ah, minunat, deci o sa ma holbez la ei cum se saruta si alte chestii in loc sa merg la facultate si sa-mi fac "prietenasi". Revin asupra cerului, care in aceste momente se-ntuneca si subit incepu ploaia. Stropi curgeau pe trupu-mi, dar nu aveam de gand sa ma departez, dimpotriva, imi placea. Ceea ce m-a facut sa tresar a fost un fulger ce a strabatut intr-o clipita cerul. Luna disparuse, insa acel fulger imi luminase privelistea si acum puteam din nou sa deslusesc imprejurimile, adica stiam si eu ca-s pe casa, dar cum mai coboram pe-acolo, era ceva. Daca stau sa ma gandesc, acel fulger m-a infiorat, ca fulgerul ce mi-a strapuns corpul cand Joshua m-a atins prima oara. Dau aceste ganduri la o parte si ma chinui sa cobor, pentru ca eu stateam la etajul al II-lea si am urcat prin balcon, mai exact m-am suit pe balustrada si de-acolo totul a tinut de atletismul meu. Acum totul era mai simplu, deci m-arunc de pe acoperis pe langa bara cu posibilitatea ca as putea cadea jos, dar nu se-ntampla asta fiindca ma prind cu o mana de balustrada si ma ridic, ajung pe balcon si ma duc in camera mea, dupa ce incui usa. Eu am insistat sa am aceasta camera fiindca inainte, ca un ciudat, nu puteam invata ziua deci noaptea in jur de ora unu, doua, eu ieseam pe balcon si rezemat de perete invatam, bineinteles cu lumina de pe balcon aprinsa, desi uneori voiam sa apreciez cerul si sa sting lumina, desluseam destul de bine literele si cifrele dupa caiete, mai ales ca aveam un scris caligrafic. Ma bag direct in pat, ud sau nu, fiindca incepu sa fulgere destul de des si ploua foarte tare, iar eu, cand auzeam sunetele naturii, ploii, ma lua somnul imediat.
troller* - ei bine, aici am pus acel asterisc pentru ca nu stiu sigur cum se scrie, dar cred ca stiti ca ma refer la un geamantan ^^;
Um, am inteles ca acum oricine poate critica deci aveti liber :3.
Capitolul 2
(Partea intai)
(Kenji)
Au trecut aproximativ doua luni de cand nu am mai comunicat cu Joshua si eram sigur ca asta se va si intampla. Nu aveam absolut nicio asteptare, nu speram sa ma sune, sa ma viziteze sau alte chestii. Defapt, ma mint singur. Adevarul este ca in fiecare moment o radacina de speranta s-a zbatut in sufletul meu, incercand sa se mareasca, dar din pacate aceasta radacina ingheta si incoltea de fiecare data cand auzeam la televizor, din gura surorii mele sau pe strada, numele de "Joshua Monteiro". In copilarie imi imaginam diverse lucruri si totdeauna ieseau pe dos, nu cum imi planificasem eu, asa ca intr-o zi m-am gandit ca daca sunt pesimist nu ma voi amagi singur si-mi spuneam asta, crezand ca cineva ma aude si ca am pe cine pacali. Am gresit. Adevarul e ca nu sunt o persoana tocmai indrazneata din punctul de vedere al relatiilor, chiar deloc. Asa ca, astept in continuare o zi in care Josh va veni spre mine, ma va saruta si-mi va zice "Iarta-ma ca te-am lasat sa astepti, dar acum sunt aici doar pentru tine". Dar nu, chiar si dupa doua luni speranta se descotoreste de sufletul meu si-mi provoaca pagube psihice. In aceste doua luni am stat incuiat in camera-mi si am iesit doar pentru a-mi face toaleta si pentru a manca. Oh, dar mint! Au fost zile intregi in care mi-era foame si cand atingeam de mancare ma simteam ca si balonat. Bineinteles ca nici lichidele nu au fost mai apreciate decat mancarea, caci am baut un litru de apa la patru zile, cu aproximare, iar asta a fost in zilele bune, caci luna trecuta nu am baut nimic trei zile. De ce voiam sa-mi fac rau? Nu stiu. Ma simteam scarbit de viata. Acum ma simt mai bine, caci sora mea nu a observat o mica dara de sange uscat pe peretele de care patul meu era lipit. Cum am reusit sa pictez peretele? Nu, nu am ramas fara culori si m-am gandit sa pictez cu sange, caci daca nu mai aveam mai bine pictam cu ketchup. Nu, doar ca ma plictiseam si am zis sa vad cum bocane peretele cand face contact cu capu-mi. Doar ca peretele a ramas teafar, doar putin vopsit. In schimb, mi-am cam spart capusorul -si nu, dragii mei, nu am facut nimic cu asta- si am avut circa vreo ora ameteli. Doua luni perfecte, sunt in conditii fizice minunate si asta fiindca sunt sigur ca am slabit mai mult de zece kilograme. In timpul asta ori mi s-a parut mie, ori surioara mea a cam luat-o pe alta straduta psihica si-a ajuns pe Bulevardul Nebuniei, probabil din vina mea. Ma rog, nu prea-mi pasa, nu ca ar fi vina ei doar ca prefer sa nu par genul de frate protectiv fiindca ar trebui sa-si poarte singurica de grija, este cu cinci anisori mai mare decat mine si in turnee -da, surioara mea canta- nu o insotesc deci probabil e obisnuita. Al dracului ceas imi indica ora trei dupa-amiaza, iar eu stau si filozofez de aproximativ o ora singur-cuc. Ma ridic si ma duc frumusel spre usa, cu intentia de a incheia acest regim nu prea sanatos pentru organismul meu.
EDIT: Partea a doua ^^;
Ma indrept spre baie, de unde ies peste o jumatate de ora, fresh si aratand totusi mai bine ca zilele trecute, asta fiindca m-am gandit ca nu merita sa-mi "daruiesc" sentimentele pe tava unui tampit, defapt, gresesc, eu sunt tampitul, dar, revenind, nu merita sa-mi daruiesc sentimentele unui om caruia-i face placere sa-si bata joc de ele. Adevarul este ca nu am petrecut mult timp impreuna, chiar foarte putin, dar acele momente in care am fost impreuna au facut acea samanta de speranta, de care am pomenit mai devreme, sa incolteasca, dar din pacate conditiile nu au fost favorabile si prin urmare nicio floare nu va rasari. Imi fac deci aparitia in pragul usii ce facea legatura dintre hol si sufragerie, cu mainile incrucisate, zambind invingator -oare de ce, nu se stie...-. Sora mea se mira si sari in bratele-mi, strangandu-ma calduros ca o tanara mireasa ce-si vede prea-iubitul sot venind dupa front, triumfator si teafar.
- Fratioare, te simti mai bine? Te rog, spune-mi ca da, te rog... zise ea, lasand capul in jos, dar din momentul in care m-a imbratisat am observat darele uscate ale unor lacrimi amare pe care probabil Sarah nu voia sa le remarc, dar "entuziasmul" nu i-a permis sa se gandeasca la asa ceva.
- Bineinteles, sunt in regula, dar daca te mai prind ca plangi pentru...
- ...un copil enervant care nu-si apreciaza sora? ma intrerupse ea si recunosc ca are dreptate in tot ceea ce zice.
- Mda, scuze...
- Ce simpatic esti! spuse ea in timp ce ma lua de "obrajori", pe care-i ii saruta dulce. Bun, dragule, ma gandeam sa mergem pe la munte, aerul din acest oras ma plictiseste si ma sufoca, prin "spontanitatea" sa inexistenta. Eu si Joshua ne-am gandit sa mergem la cabana, acea cabana la care mergeam in copilarie cu tata, pe care Josh tocmai a cumparat-o si destul de draguta, mai draguta ca inainte si... si de la numele acelui om am simtit sangele cum a inaintat spre obrajii mei, am pierdut sirul cuvintelor, m-au cuprins ametelile, dar... mi-am revenit rapid, caci azi-dimineata mi-am spus ca voi renunta la acest om, altfel nu sunt eu Kenji Wilmore!
- Desigur, Sarah, daca trebuie voi merge cu tine... deci Josh merge si el? spun pe un calm destul de fals, dar pe care totusi ea nu-l remarca, ceea ce ma bucura. Mi-a raspuns afirmativ, iar eu am fugit spre camera caci plecam chiar maine dimineata. E clar ca Sarei nu-i pasa asa de tare parerea mea fiindca probabil stia ca n-o pot refuza. Adevarul e ca atunci cand am auzit ca stam trei saptamani, mi-a urcat sangele-n obraji de nervi, sora mea crezand ca am febra. In final, mi-am aruncat niste haine la nimereala din dressing pe pat si le-am bagat in troller*, bineinteles dupa ce le-am aranjat, mereu am fost genul organizat si cand vedeam un singur tricou mototolit sau orice altceva nelalocul lui, pur si simplu innebuneam si scoteam toate hainele si le aranjam. Fata de sora mea imi faceam totul singur, adica atunci cand locuiam cu parintii tot menajera-i facea curat in camera iar uneori eu ii aranjam lucrurile. Era destul de dezordonata, dar cand s-a mutat singura a fost nevoita sa-si schimbe obiceiurile, deoarece tata nu prea voia sa angajeze alta menajera fiindca sora mea trebuia sa se descurce si inafara de asta avea destul timp liber. Dupa ce-mi termin bagajul si-mi aspir covorul, adica nu doar covorul, uneori aspir cam tot ce prind, Sarah mai imi zice ca "am ratat tavanul". Ma indrept spre baie, ma dezbrac si fac un dus rapid, dupa care imi iau pijamalele cu oite -da, pijamalele mele preferate- si ma bag in pat. Sincer, nu prea pot dormi, ma bantuie gandul ca intr-o zi tipul ala ar putea fi cumnatul meu si e cam ciudat sa stii ca al tau cumnat ti-a cam tras-o. Sor-mea a zis ca e doar pentru publicitate, fiindca s-au asociat si au aparut de cateva ori la prezentarile de moda impreuna, dar nu stiu sincer ce sa cred. Nu am vazut-o niciodata cand s-a sarutat cu el, dar sunt sigur ca a avut loc si acest lucru, cand nu eram eu prin zona, ca doar nu-mi urmaresc ca un caine sora. Plus ca cei doi se-nteleg deci... deci mai bine nu ma mai gandesc la ei doi fiindca eu am viata mea si ei pe-a lor. In final, ma ridic si-mi iau o pereche de blugi deschisi la culoare, niste tenisi si un tricou negru cu maneca scurta, cu niste tampenii in japoneza pe el, pe care jur ca nu m-am straduit vreodata sa le-nteleg. Lasand filozofia privind tricoul meu "bestial", ma sui usurel pe acoperis, fara sa provoc vreun zgomot si asta fiindca sunt un atlet destul de bun, ah, chiar mi-am amintit de remarca lui Josh, despre faptul ca seman cu sora mea... Asta-i adevarat, suntem copilasii mamei, iar unii oameni chiar cred ca suntem gemeni, desi eu am ochii de culoare caramelului iar Sarah ii are negri.
Ma uit spre cerul instelat, senin si catre Luna a carei lumina e orbitoare, dar fermecatoare in acelasi timp si daca stau sa ma gandesc pana acum patru luni nu a mai fost asa de frumoasa. Huh, patru luni... curand incep facultatea adica... cam peste o luna? Nu, mai putin, dar cred ca Sarah a discutat cu directorul deja si se stie de absenta mea. Ah, minunat, deci o sa ma holbez la ei cum se saruta si alte chestii in loc sa merg la facultate si sa-mi fac "prietenasi". Revin asupra cerului, care in aceste momente se-ntuneca si subit incepu ploaia. Stropi curgeau pe trupu-mi, dar nu aveam de gand sa ma departez, dimpotriva, imi placea. Ceea ce m-a facut sa tresar a fost un fulger ce a strabatut intr-o clipita cerul. Luna disparuse, insa acel fulger imi luminase privelistea si acum puteam din nou sa deslusesc imprejurimile, adica stiam si eu ca-s pe casa, dar cum mai coboram pe-acolo, era ceva. Daca stau sa ma gandesc, acel fulger m-a infiorat, ca fulgerul ce mi-a strapuns corpul cand Joshua m-a atins prima oara. Dau aceste ganduri la o parte si ma chinui sa cobor, pentru ca eu stateam la etajul al II-lea si am urcat prin balcon, mai exact m-am suit pe balustrada si de-acolo totul a tinut de atletismul meu. Acum totul era mai simplu, deci m-arunc de pe acoperis pe langa bara cu posibilitatea ca as putea cadea jos, dar nu se-ntampla asta fiindca ma prind cu o mana de balustrada si ma ridic, ajung pe balcon si ma duc in camera mea, dupa ce incui usa. Eu am insistat sa am aceasta camera fiindca inainte, ca un ciudat, nu puteam invata ziua deci noaptea in jur de ora unu, doua, eu ieseam pe balcon si rezemat de perete invatam, bineinteles cu lumina de pe balcon aprinsa, desi uneori voiam sa apreciez cerul si sa sting lumina, desluseam destul de bine literele si cifrele dupa caiete, mai ales ca aveam un scris caligrafic. Ma bag direct in pat, ud sau nu, fiindca incepu sa fulgere destul de des si ploua foarte tare, iar eu, cand auzeam sunetele naturii, ploii, ma lua somnul imediat.
troller* - ei bine, aici am pus acel asterisc pentru ca nu stiu sigur cum se scrie, dar cred ca stiti ca ma refer la un geamantan ^^;
Um, am inteles ca acum oricine poate critica deci aveti liber :3.