Seeking happiness [YAOI]

[.Dudiii]

Gata! Haruto devine oficila dusmanul meu de moarte x(. Daca eram in locul lui Akira il luam la bataie! Bine scenele au fost bune, adica mie mi-au convenit :">. Ah..sa revin la realitate, lui Akira nu i-a placut, pentru ca zic eu >:P Si daca nu i-a placut o sa fie suparat pe Haruto. Saracul il chinuie! Dupa parerea mea:]] Crede ca totul se rezuma la cateva cuvinte "romantice" ? Pe naiba, nu! Baietii pot fi asa insensibili uneori >.> Ar fi facut bine Akira daca i-ar fi trantit cateva vorbe care sa-l faca pe Haruto sa ramana in soc toata viata :]].

Am trecut cu vederea greselile gramaticale caci probabil te-ai grabit sa-l scri si... nu ai avut timp sa-l corectezi :D
First!

[Stormrage]

Doamneee :chuu: Frumusetea mea a suferit pentru uratul haru:( Imi vine sa plang:-s Este genial capitolul dar cam grabita actiunea ,(ori citesc eu repede:-") Ce neskafe poate fi!Sa se sarute cu unu doar ca sa dovedeasca ca Aki-chan o face mai bine. Eu in locul lui Aki i-as fi dat o palma lui haru ...

Foarte cul capitolul.Au fost cateva greseli dar cine le vede?(eu nu :-j)

Gambate skumpo! Astept nextul cu nerabdare

'Saya was here'

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Bun, asa cum ti-am promis am venit sa-ti dau si eu un comm. Vai, ce capitol frumos, ma bucur ca ai adus yaoi-ul, desi mi sa parut scut( poate numai mie). La gramatica sau restu' nu ma pricep asa ca nu zic nimic. Tot ce pot sa-ti zic e ca ai adus un capitol superb. Am vazut cateva greseli, dar nu tin cont de ele. In rest totul a decurs cum trebuie, parca stiam e o sa i se intample cuplului nostru.( poate sunt eu paranoica =))). Draga mea, astept sa vad ce o sa se intample in continuare deci nu ne lasa sa asteptam mult. Gambate! :bye:

[Addeh]

OMG! Deci, in final... A venit yaoi`ul. :o3 Awww, de cand asteptam. 8 - > Well, stiu ca a fost un yaoi mai ... ciudat... Adica, well, ya know, a fost un pic cam sadic, insa eu sunt o adepta a S & M >:) Yeah, crazy! =]]
Btw, mi-au sarit in ochi cateva greseli de tastare, dar se mai intampla, nu mai sunt asa multe cum erau in alte capitole anterioare. ^^ Deci, pot spune ca a fost bine. o.o
Acum... Hm. Sa vedem ce se mai intampla, caci tu te-ai oprit intr-un moment foarte prost. Vroiam sa vad mai multe replici din partea lui Akira; cum ar fi "Te urasc" blah blah blah. :]] Si totusi, sunt sigura ca o sa le vad in capitolul urmator. xD
Bafta ! * hug * And.. Scuze de intarziere! :o3

[Hasamy lost vampire]

Salut. Am adus next-ul si sper sa va placa.

http://fc00.deviantart.net/fs71/i/2011/1...3e4e8x.jpg - Akira si Haruto

Capitolul XV

-Nu! vorbi barbatul inpingandu-ma pe pat. Macar asculta-ma, te rog!
Ma opresc si astept.
-Bine, te-ai calmat! Nu am spus nimanui cuvintele cate ti la voi spune: te iubesc! Nu am mai simtit la nimeni cu cine am fost ce s-a intamplat aseara. A fost un sentiment necunoscut pentru mine. Eu doar cu tine vreau sa stau pentru totdeauna.
Cuvintele lui ma lasara fara glas. Stiam ca nu minte despre asta. Nimeni nu-mi mai spuse acele cuvinte pana acum. Lacrimile incepura sa-mi alunece pe obraji. Mi le-am sters repede nevrand sa li le vada Haruto,dar era prea tarziu. De obicei nu eram asa de plangacios. Imi lua mana si imi saruta dosul palmei. Ma lua in brate cu patura, ducandu-ma pana la baie. Cada era plina ochi cu apa limpede ca de cristal si ma puse langa ea.
-Daca ai nevoie de ceva doar striga, vorbi Haruto si ma saruta pe frunte dupa care iesi din camera.
Ma uit spre cada si ating cu un deget apa. Nu era calda, nici rece. Imi dau patura jos si intru in apa. Era bine acolo si mu mai vroiam sa ies. Ma las pe spate si inchid ochii, relaxandu-mi trupul obosit.
Dupa un sfert de ora, ma ridic din cada si imi dau seama ca nu mi-am adus haine de schimb. Imi intorc privirea in spate si vad ceea ce doream. O pereche de boxeri albi, blugi si o bluza avand o chitara electrica aurie pe ea. Nu era genul meu, dar imi placeau. Iau un prosop de langa mine si ma sterg, dupa care ma imbrac cu hainele respective. Fac un pas si simt o durere in partea de jos a corpului meu, Ma prabusesc pe podea, scotand un scancet de durere si imi inchid ochii.
-Haruto, prostule, ce mi-ai facut?
-Nu stiai ca nu e frumos sa jicnesti oamenii? intreaba Haruto din cadrul usi.
-Nici macar nu te-am jicnit.
-In vocabularul meu, prost este o jicnire.
-Atunci trebuie sa ti-l schimbi ca s-a invechit.
-Te ajut?
-Nu, multumesc!
Incerc sa ma ridic, dar simt aceasi durere. Nu ii cer ajutorul, desi aveam nevoie. La a doua incercare acelasi rezultat. Il aud ca ofteaza si se apropie spre mine. Se pune in genunchi in fata mea si ma intreba:
-Nu sti niciodata cand sa te opresti?
Ma uit la el urat.
-Daca te opreai cand ti-am spus, nu eram asa, i reprosez.
-Tot la fel era.
Stiam ca sunt incapatanat, dar el ma facea sa fiu asa. Nu sunt un copil mic!
-Nu-mi place cand te vad ca suferi.
-Din vina ta sufar.
Ofteaza din nou. De ce nu ma lasa in pace? Vede ca sunt nervos, dar nu ii pasa. Daca continuam asa, nu ajungam niciunde.
Se ridica si porni spre usa.
-Ai uitat ceva? intreb reamintindu-i ca sunt jos.
-Ai spus ca nu vrei sa te ajut, veni raspunsul lui.
-Glumeam, cred.
Il vad cum iasa din baie si furia imi creste cu fiecare secunda. Daca vroia razboi, razboi sa fie!
Ma ridic in cele din urma cu greu si pornrsc spre usa. Sa vad ce face daca il ignor. Inchid usa in urma mea si pornrsc spre bucatarie. Haruto era la aragaz si isi facea cafea. Nu il iau in seama si deschid frigiderul. Era plin! Iau o cutie de lapte, ii deschid capacul si torn intr-un pahar. Cu coada ochiului observ ca privirea lui era atintita asupra mea. Zambesc in sinea mea si ma asez pe un scaun de la masa, unde imi deau in liniste laptele, in timp ce Haruto isi muta privirea de la mine.
Usa se deschise si aparu iun barbat in costum negru si o pereche de ochelari rotunzi pe ochii. Parul rosu aprins dat cu gel ii scotea in evidenta pielea alba.
-Buna dimineata, domnule Haruto, il saluta politicos barbatul si se intoarse spre mine. Ce avem noi aici? Haruto, de ce nu mi-ai spus ca nu esti singur?
-Vechiul Kanata. Mereu pus pe glume.
-Nu credeam ca o sa vi. Am auzit ca te-ai despartit de ultimul. Ce i-ai facut?
Vroiam sa plec, dar vroiam si sa raman pentru ca eram curios ce isi vor spune unul altuia. O intrebare imi statea imprimanta in mine: cati prieteni mai are Haruto?
-Ai mai aflat ceva despre semn? intreaba Kanata.
-Vorbim despre asta mai tarziu.
-Nu pot mai tarziu pentru ca am o treaba inportanta. Trebiue sa le spun astazi in consiliu. Daca nu vrei sa spui, nu te oblig.
-Nu e vorba de asta, ti-as spune cu placere pentru ca i-am promis, dar am putea merge in alta camera?
Stiam ca nu ii spune din cauza ca sunt eu aici, dar vroiam sa stiu. Ce era asa secret la semnul ala?
-Stai putin! Acum inteleg! Si el are? intreaba noul venit intorcandu-se din nou spre mine, iar eu ii fac cu mana. Serios? Nici lui nu-i spui?
-Sti ca sunt secretos, vorbi Haruto.
-Eu mi-am dat seama, intervin si eu in discutie.
-Serios? Stiai ca sunt peste o mie de puteri, iar cea a focului e cea mai rara si este cea mai puternica abilitate pentru ca iti ofera numeroase privilegi fata de celelalte cum ar fi: puteri nelimitate, acele persoane au sange nobil si in trecut erau considerati zei. Cand dragonul atinge luna ... de fapt nu am nici o idee ce se intampla, dar stiu ca ceva de bine posesorilor semnului. Stiai toate astea?
-Nu. Vroiam doar sa spun ca stiam cat de secretos poate fi Haruto. Oricum, multumesc pentru ca mi-ai spus. Haruto nu mi-ar fi spus niciodata. Acum stiu ca am puteri nelimitate.
-Da, multumesc. Ce? intreaba Haruto uitandu-se la mine mirat.
Cand mi-am dat seama ce am spus, am simtit un nod in gat.
-Trebuie sa plec. Va las sa vorbiti despre probleme voastre, continui indreptandu-ma spre usa.
Nu apuc sa ajung, deoarece Haruto o acoperi in intregime.
-Unde crezi ca pleci? ma intreaba brunetul.
-Oriunde inafara de aici, raspund incercand sa trec de el.
-Lasa-l! Oricum nu o sa scoti nimic de el, interveni Kanata.
-Nu!
Inima inceta sa mai bata pentru cateva secunde, timp in care glasul puternic al lui Haruto imi invada mintea. Nu mai ridicase niciodata vocea la mine.
Deodata telefonul lui Kanata incepu sa sune. Il scoase din buzunar si raspunse.
-De ce nu mi-ai spus? intreaba Haruto pe un ton calm.
-De parca tu mi-ai spus despre semn cand te-am intrebat.
-Aia e altceva.
-Nu, e acelasi lucru!
-Calmati-va porunbeilor! S-a anulat intalnirea pe maine. Va las sa va explicati niste lucruri, dar diseara la petrecere imi spui ce ai mai aflat.
Ii fac loc sa treaca , dupa care Haruto se puse inapoi in fata usi. Vazand ca nu am nici o sansa sa trec in dormitor, iau cana de pe masa si ma duc la robinet sa o spal, iar Haruto ma urmari. Stiam ce vrea, dar de ce sa-i dau explicati ca oricum nici el nu mi le-a dat cand i-am cerut. Ies in bucatarie, dar ma prinde de incheietura si ma intoarse cu fata spre el, inpingandu-ma la perete. Se vedea supararea pe fata.
-Ma speri, ii spun cu frica in ochi.
-De ce nu-mi spui?
Nu ii raspund. Nu imi placea noul lui compertament. Imi fac curaj si ii spun:
-De ce nu mi-ai raspuns cand te-am intrebat?
-Aveam motivele mele.
-Si eu le am pe ale mele. Cu comportamentul asta nu poti sa ma convingi sa-ti spun. Inainte erai tandru si bland, dar acum te porti urat cu mine.
Imi da drumul de la mana, cazand in genunchi cu capul in jos. Stiam ca adevarul doare, dar de cazuse? Ma duc si eu dupa el, privindu-i chipul. Avea ochii inchisi. Ii pun mainile pe obraji, ridicandu-i chipul. Inima imi batea cu putere in piept, nestind ce are. Imi inchid ochii, apropindu-mi buzele de ale sale pana cand i le-am atins.
Telefonul incepu sa-i sune. Astept sa vad daca raspunde, dar nu o facu. Il iau eu, ridicand clapeta, punandu-mi-l la ureche.
-Da, spun eu.
-Akira? imi rostinumele un barbat de la capatul firului.
De unde imi stia numele?
-Da, raspund eu.
-Buna! Sunt Kanata. Mi-l dai la telefon pe Haruto?
-Imediat.

[.Dudiii]

Oi!! Cat am asteptat eu capitolul asta, mersi ca m-ai anuntat dear :D
So...deja incepe sa se inchinga atmosfera cu acel semn,uuu imi place.
Din cate am vazut si in celelalte capitole la unele cuvinte in loc sa pui "m", cum ar fi normal, pui "n" :|
Anyway nu mai comentez, nu ma simt in stare.
Imi place desenul cu Akira is Haruto, e sweet like candy.
A trebuit sa citesc ultima parte de la penultimul capitol ca sa pot intelege :]]
Succes in continuare *hug*

[Stormrage]

Fetita, tu ma uimesti cu fiecare capitol! Oficial, sunt fanul tau #1! No comment ,please, but you are very good at what you do! Imi dai un autograf?>.< Dar hai sa nu fiu off ^^
Acest capitol a avut putin cam mult dialog dar nu este o problema pentru ca la ficurile tale se intampla o astfel de problema din Paste in Craciun *-*
Practic si teoretic mi-a placut atitudinea lui Akira-chan, tare si la obiect>.>
Haruto a fost mai sensibil la sfarsit dar il inteleg... sa ti se spuna asta in fata. Adevarul doare.:( De asta sunt eu o mincinoasa si jumatate:) Am vazut o singura greseala dar nu mai stiu unde>.<
Cam atat am avut de spus dear, sooo gambate la imaginatie si scris ^^
Astept nextul cu nerabdare pentru ca mai lasat in suspans cu sarutul, firar tu sa fii de rautacioasa>:P

'Saya was here'

[Addeh]

Firstly, merci ca m-ai anuntat, iubita ! * hug * Aa, am vazut desenul. Sa inteleg ca tu l-ai facut ? :>
Btw, si eu ma intrebasem cati prieteni mai are Haruto asta. :]] Eu cred ca nici nu le mai stiu numele. Eh, cel mai important e ca nu uit de " actiunile " protagonistilor principali. :-"
Well, recunosc (,) ca la faza de la final ma asteptam sa fie altcineva la telefon, insa surpriza ! Era Kanata ala. Anyway, ce-i cu tot misteru` semnului aluia ? Pe mine m-a bagat in totala umbra, recunosc. o.o' Mai ales faptul ca-l are si Akira. [ P-asta n-o uit ! ] * laughs *.
Continua darling ! >:D<

[Hasamy lost vampire]

Capitolul XVI

Retrag telefonul de la ureche.
-Haruto, e Kanata la telefon, ii spun, dar el nu face nimic. Serios. raspunde! iar nimic. Stiau ca esti supatat pe mine ca nu ti-am spus, dar serios, raspunde!
Ii ridic capul si observ ca respira greu. Inima incepu sa-mi bata cu butere in piept nestind ca sa fac Eram speriat. Imi pun telefonul la ureche si spun:
-A patit ceva! Nu imi raspunse cand i vorbesc si respira greu.
-O, nu! A facut-o! Nemernicul! Nu-ti fa grija, isi va reveni peste vro doua- trei ore.
-Ce are?
-Nimic grav. Stai linistit ca voi veni la tine sa vad daca se simte mai bine.
Nu apuc sa mai spun ceva ca el imi inchide telefonul in nas. Il pun inapoi in buzunar, iar el isi ridica capul.
-El a ... pus.
-Stiu, dar ai putea sa faci un efort sa te duc pe pat? il intreb.
-Nu.
-Super! Stau pe podea sa astept pe cineva care vine peste trei ore. Pana atunci o sa amortesc! ma plang.
Haruto zambi si isi puse mainile in jurul gatului meu, sarutandu-mi-l. L-am lasat in pace ca oricum se va opri cand se va plictisi. Oftez si ma las pe spate.
Si aveam dreptate. Vrea sa se ridice, dar il opresc, traganndu-l inapoi. Se uita urat la mine, iar eu nu-l iau in seama gestul.
-Mai bine stai jos. Oricum nu poti sa mergi singur pana la pat, ii spun sigur pe mine.
-Facem pariu?
-Stai cuminte. As putea sa te las aici asa cum m-ai lasat si tu pe mine in baie, dar eu nu sunt asa. Nici nu sti cum m-am simtit.
-Imi pare rau! Nu am vrut sa te ranesc sau sa fac ceva sa te simti prost, dar e vina drogului.
-Stiu.
-Ma ridic in picioare si il intreb:
-Vi?
Ma prinde de mana si il duc cu greu pana la marginea patului. Nu era distanta prea mare. Se intinse in partea dreapta, asteptandu-ma si pe mine. Nu stia cat de rau ma durea, dar nici nu lasam sa se vada. Ma asez la marginea patului si oftez. Nu vroiam sa fiu aici. Vroiam acasa, casa doar cu cateva camere luminate. Daca nu ma puneam langa el, va crede ca ca il ignor, dar chiar nu vroiam sa stau.
-Vin imediat! spun si ma indrept spre baie.
Deschid usa, apropindu-ma de oglinda si privindu-mi chipul in ea. Nu aratam prea bine. Vroiam sa existe o persoana cu care sa vorbesc despre orice, dar se parea ca nu mai apare. Cad pe gresia alba si rece acoperindu-mi chipul cu palmele. Ma durea capul, inima, tot.
Imi revin si ma ridic de jos, amintindu-mi ca sunt puternic si pot trece de toate problemele. Pornesc spre usa pana in camera alaturata unde Haruto statea cu ochii inchisi. Si deschise atuncu cand ma simti cuibaridu-ma langa el. Ma simteam asa de obosit incat am adormit acolo.

-Akira?
Aud vocea blanda a lui Haruto spunandu-mi numele si imi deschid ochii. Statea langa mine si imi zambea dulce. Adoram zambetul lui.
-Cum te mai simti? ma intreaba punandu-si mana pe cap si deranjandu-mi parul.
Nu ii raspund si raman tacut. Nu stiam ce de sa-i spun. Daca ii spunea ca bine minteam si nu aveam chief in momentul de fata.
-Esti suparat pe mine? ma intreaba din nou.
-Nu.
-Vino aici! imi facu semn pe picioarele lui.
Il ascult ca oricum nu aveam nimic de pierdut si nu mi se parea o idee rea.
-Mai te doare?
-Da.
-Este si normal sa te doara. Data viitoare va fi altfel.
-Nu mai vreau!
Ma saruta pe frunte si ma stanse la piept. De fiecare data cand ma suparam pe cineva nu mai vorbeam cu el, dar cu Haruto era altfel. El era atent cu mine, cateodata facea ce vroia el, dar respectam asta.
-Si cum a dormit ingerasul meu? intreaba Haruto si imi zambi.
Nu ii raspund si imi asez capul pe pieptul lui, iar el imi inconjura talia.
Ii simt buzele sarutandu-mi gatul iar eu imi incolecesc bratele in jurul gatului lui, inchizandu-mi ochii.
-Iti pace, nu? intereaba barbatul strangandu-ma in brate, lipindu-se de mine.
Usa de deschise si imi intorc privirea speriat. Nu ma asteptam la asa ceva, dar eram obisnuit sa ne deranjeze oricine in orice minut, numai seara eram siguri ca nu venea nimeni. La usa era un barbat mai batran cu putin decat Haruto, in costum negru, toti de aici erau in costum. Parul negru nu cu mult mai lung decat al meu, bretonul dat cu gel iar ochii de un albastru deschis. Mi se parea cunoscut, dar pe moment nu imi dadeam seama.Corpul lui bine facut imi dadea impresia ca mergea la sala, ca de asemenea si Haruto.
Cand ma vazu, ramase socat iar eu mirat.
-El ... incepu strainul.
Ce era cu mine? Nici macar nu-l cunosteam!
-Ti-am spus ca l-am gasit, dar tu nu mai crezut, vorbi Haruto.
Bine. Oficial eram confuz. De ce sa ma caute? Nu am fugit nici unde! Poate de acasa, dar Haruto ma rapit, nu-i vina mea.
Noul venit veni spre mine si cand ajunse in fata mea, ma dau putin intr-o parte, presimtind ca vroia sa-mi faca ceva.
-Nu o sa-ti faca nimic, imi spuse Haruto observandu-mi reactia.
Barbatul imi atinse obrazul si i se lumina fata.
-Semeni asa de mult cu mana ta, vorbi acesta si pe chip i se imprima un zambet.
-O cunosti pe mama? il intreb, fiind prima persoana care vorbi despre ea.
Imi zambi si se indparta putin de pat.
-Lasa-l ca nu o sa-ti raspunda, imi vorbi Haruto intorcandu-ma cu fata fata spre el.
-Dar ... , incep eu.
-Ne vedem diseara la piscina, i vorbi Haruto barbatului.
-Sa ai grija de el.
-Voi avea! Iti promit!
-Multumesc.
Spunand asta, porni spre usa, uitandu-se pentru ultima data la mine si pleca.
Ii simt buzele presandu-le pe ale mele, impingandu-ma pe pat.
-Esti numai al meu! Sa nu uiti asta! vorbi barbatul si ma saruta sin nou.

Si noaptea asta am mers la petrecere, doar ca nu era in sala mare, la piscina. Era o petrecere privata si Haruto era invitat. Logic! Cel mai rau lucru este ca toti erau in costume de baie si partea buna era ca erau putini.
Imi intorc capul intr-o parte si il vad pe Haruto ca se apropie de mine. Purta o pereche de slipi negri si ii scptea in evidenta ce erau in ei. Corpul lui binefacut cu pielea lui exotica, picioare ferme si cu muschi. Era visul orcarei fete.
Ajunse in fata mea, se puse in genunchi, eu stateam pe un sezlong.
-Esti sigur ca nu vrei sa vi? ma intreab, punandu-si mainile pe genunchi mei.
-Sunt sigur, raspund asezandu-mi mainile peste ale sale.
-Bine.
Ma saruta scurt pe buze si se indeptra sre piscina. Inainte sa sara in apa, se intoarse spre mine si imi facu ochiu. Plonja in apa, scufundandu-se pentru cateva minute si reveni la suptafata.
Ma las pe spate privind cerul instelat. In seara asta era luna plina. Stelele luminoase luminau cerul intunecat si iti dadea impresia ca erai printre ele.
Deodata simt cum doua maini imi ating picioarele, avand doar o pereche de pantaloni scurti, dar nu i-am vrut nici pe aia. Ma uit sa vad cine e, si era acelasi barbat de azi dimineata.
-Buna! ma saluta politicos.
-Buna! il salut si eu, ridicabdu-ma in sezut.
-Te distrezi?
-Daca crezi ca statul e distractiv, atunci da.
-Chiar semeni cu mama ta.
-Strici momentul.
-Bine.
Barbatul imi zambi si imi puse mana pe obraz.
-Cat mi-e dor de ea! De ce am parasit-o?

[Stormrage]

Iar ma ia cu intrebari >.> Oare cine e tipul ala? Oare de unde o cunoaste pe mama lui Aki-chan? Oare e tatal vitreg a lui Ak-chan? Oare Aki-chan se va simti O.K. in prezenta tipului? Oare mai pun multe intrebari fara sens? Genial! Iti multumesc ca m-ai anuntat^-^ Interesant capitolul, pot spune " captivant" sau misterios ^^ Ce dragastos e Haru... Incepe sa imi placa de el*-* Oricum mi-a placut enorm capitolulu [mai ales ca nu are greseli:] Astept nextul dear^^