Seeking happiness [YAOI]

[Yaku-chin]

Hi....
Am citit capitolul si pot spune ca ai uneori prea mult dialog, nu e necesar tot timpul si uiti sa descrii iar sentimentele si gandurile lor. Hm..nici mie nu imi prea place descrierea, dar e necesara , si cu timpul o sa vezi ca o sa devina placuta.
Ma bucur ca a evoluat relatia dintre cei doi, cred ca vor reusi sa se inteleaga pana la urma, sper, si as vrea sa rezolvi misterul ala cu semnele cat mai repede;))sunt curioasa:d
Succes la scris!

[Drama Queen]

Dau si eu pe aici. Cred ca ti-am mai lasat cateva commuri. Daca nu ti-am lasat sa stii ca e din cauza ca am fost foarte lenesa. Ti-am citit ficul inca de la inceput si imi place.

Revenind la ultimul capitol.
- ai avut greseli de scriere
- ai alternat timpurile si, din cauza asta unele fraze "sunau" de-a dreptul ciudat
- in unele parti nu se intelege bine ceea ce voiai sa transmiti
Totusi mie imi place si te rog sa fi mai atenta pe viitor.

Adu' nextul

[Hasamy lost vampire]

Capitolul X

Ma uitam la barbat buimacit. Vroiam sa ma port normal, dar nu se putea. In acel moment nu era cuvant care sa-mi descrie sentimeltele. Il vad pe Haruto ca se apropie de mine.
-Du-te! ma indemna el.
-Nu pot.
-Sau nu vrei?
-Nu pot.
-Stiu ca ai emoti. Asa am fost si eu prima data.
Vazand ca vorbeste singur, ma prinse de barbie si ma saruta scurt pe buze. Ma privi in ochi iar in mintea mea se derula scena precendeta. Cand mi-am dat seama de cele intamplate, mi-am intors capul rusinat.
-Sa-ti poarte noroc, spuse barbatul zambind. Acum du-te si aratale ce poti. Si nu-ti fie frica. Imagineaza-ti pe ceilalti dezbracati.
Ii ascult sfatul si mi imaginez dezbracati. O imagine urata.
-Mai bine nu, ii spun, intorcandu-mi capul spre el.
-Incearca macar!
Pornesc spre scena, cu un presentiment rau. Oricum e de rau. Ma uit cu coada ochiului in stanga si-n dreapta si observ ca zambesc toti. Ce i-a apucat? Nu eram nici zeu nici facator de bine sau poate aveau alte planuri mai rele. La acest gand imi trecu fiori pe sirea spinari.
Imi fac curaj si imi pun un picior pe scena. Prezentatorul era un barbat inca tanar, majoritatea din sala erau tineri iar uni batrani, enervanti si inconjurati de adolescenti. Un exemplu bun era proprietaruk iahtului care se credea un casanova, dar nu era. Baieti il iubeau doar pentru bani, avere si altele. Ii placeau baieti in floarea varstei si usuratici pe deasupra si asta ma enerva. Puteam si eu sa fiu asa, dar ce castigam cu asta? Nu apuc sa fac un pas in fata, deoarece barbatul imi spune:
-Cea mai buna modalitate de a-ti invinge frica este sa-ti imaginezi pe ceilalti dezbracati.
-Imi imaginez pe cineva dezbracat si ala sunt eu.
-Eu nu ma supar.
Ma uit la el cu o spranceana ridicata. Acesta vru sa-si inghita cuvintele, dar era imposibil, asa ca continua:
-Esti pregatit? Atunci bine. Sa incepem!
Ma gandesc ce as putea face si deodata imi vine o idee si privirea imi cade pe ce am nevoie. Un pian negru care era putin mai in spate. Nu mai pierd timpul si ma indrept spre el. Asta era ultima speranta pe care o mai aveam. Ma asez pe scaunel incercand sa-mi gasesc o pozitie confortabila.
Cand eram mic obisnuiam sa cant la pian cu tatal meu vitreg. Imi placea. Vazand asta, ma invatase pana el murise. El era singura persoana in care puteam sa am incredere si imi era de ajuns, dar Dumnezeu m-i la luat de langa mine. Din acea zi, m-am schimbat complet. Stateam inchis in camera singur si plangeam. Stiam ca nu e bine, dar nu ma puteam opri. Pentru a ma mai calma ascultam muzica si adormeam. Chiar daca am ramas singur, erau alti oameni care tineau la mine. Simtem ca inima mi se rupe in doua la amintirea lui, dar rezistam.
Ma concentrez la ce este mai important. Pianul. La inceput sunetul clapelor erau lente, auzindi-se mai apoi si vocea mea. Nu spuneam ca aveam o voce extraordinara, dar suna destul de bine si asta era important pentru mine. Trag cu ochiul la Haruto si parea surprins. Nu prea stiam de ce sau
aveam o presupunere, dar nu eram sigur.
Imi pun toata atentia asupra pianului penrtu ca nu cantasem de mult timp si nu vroiam sa ma fac de ras in fata lor.
Ma simteam bine cantand in fata acelor straini, cand degetele mele atingeau micile clape ale pianului iar vocea mea umplea intreaga incapere cu sunete blande si dulci.
Dupa ce melodia se termina, un val de aplauza ma lovi cu putere. In mod surprinzator, imi placea sa fac pe vedeta, desi niciodata nu am avut ocazia sa-mi arat talentele.
Am coborat sub apluzele lor si m-am asezat inapoi langa Haruto. M-a apludat, el si ceilalti, ceea ce ma facu sa inrosesc putin.
-Te-ai descurcat bine! ma incuraja Haruto. Si nu o zic doar pentru ca te plac.
-Haruto, de ce nu ne-ai spus ce talent ai in casa? Akira te chiama, nu-i asa? vorbi unul dintre ei, privindu-ma atent.
Parul lui de culoarea ciocolatei imi aducea aminte de tatal meu vitreg, iar acea voce blanda de fosta mea vecina, care vorbea cu florile ei in fiecare zi si le canta. M-i se parea ciudat, dar melodiile ei ma relaxa si ma calma dupa fiecare zi de scoala stresanta.
Purta o camasa cenusie cu cativa nasturi deschieiati si o haina neagra deasupra. Pantalonii, de asemenea negri si o pereche de pantofi. La prima vedere parea normal, dar nimeni de aici nu era si mi se facu putin frica in legatura cu asta.
-Ca sa fiu sincer, nici eu nu stiam asta. Acum am aflat si eu, vorbi Haruto uitandu-se la mine.
-Nu sti multe lucruri despre mine, spun eu mai mult pentru mine.
-Ai spus ceva?ma intreaba Haruto ridicand o spranseana.
Stiam sa auzise ce am spus si nu mai repetam inca o data. Simt ceva pe gat. Semnul lumina din nou, dar de data asta nu ma duru. Era un sentiment ciudat, dar placut. Privirea mi se opreste pe o persoana cunoscuta pe care o uram. Se apropie de noi si incepu sa vorbeasca:
-Ne-am intalnit din nou. Ce coincidenta.
Nu imi placea deloc accentul lui.
-Te cunosc. Esti iubitul domnului Moga, vorbi Haruto.
Moga? Cine dracu mai e si ala?
-Da. Este bogat si proprietarul iahtului. O, nu te-am vazut pra ...
-Nu, spun eu taios. In primul rand, nu-mi mai spune asa si in al doilea rand, nu sunt dulce.
-Il cunosti? intreaba Hiroki, brunetul.
-Din pacate da, raspund, aplecandu-mi capul in jos.
-Bravo! Ai talent! Pacat ca eu am avut aparat dentar ca eram la fel de bun ca tine.
Trebiua sa-mi dau seama ca este cu domnul Moga. Moga, ce nume? Asa tata, asa fiu, dar nu cred ca era tatal lui sau poate.
-Trebuia sa ma chiemi pe mine sa ti indrept, vorbesc observandu-mi pumnul.
-Nu multumesc, spuse el si pleca speriat.
-Fraiet, spun eu incet.
-Mi-e mi spui, spuse Kazuma. M-am saturat deja de ei.
-Si eu, vorbi si Haruto. Nu inteleg ceve, Akira. Cum sa nu-ti spuna?
-Nu conteaza, raspund fara nici un chief.

Cele trei-patru ore trecura incet. Stateam pe un scaun sin mijlocul incaperi, la o masa rotunda cu patru scaune. Trei erau goale. Invitati plercara si doar vreo sapte baieti cam de varsta mea, poate si mai mici cu un an. Haruto si inca sase barbati, parteneri celor de aici, au plecat pentru ca au fost chemati de domnul Moga.
Imi scot telefonul din buzunarul pantalonilor. Era 1:30. De ce imi era somn? Ce mister! Il pun la loc si oftez. Lipsea de doua ore. Ce faceau acolo? Erau sapte cu tot cu batrabul ciclop, deci nu puteau, poate daca batranul ciclop era cu doi. Nu era mare lucru pentru el.
-Cand vin? incepu unul dintre ei.
-M-am plictisit! se auzi vocea altuia.
Alte cateva minute au inceput sa vorbeasca si alti. Aveau un subiect foarte interedant " Viata sexuala".
Doamne dai sa vina acum, daca nu, nu stiu la ce subiect o sa mai ajunga. Iar simt o durere in umar. De ce se intampla asta? Trebuia sa aflu ce e cu semnul ala, dar Haruto nici nu vroia sa auda. Ce era atat de secret la el?
In acel moment, usa se deschise si aparura " eroi " Daca eu am facut sa vina. Uau! Dar era doar o coincidenta.
-Kiosuke, ai venit! striga baiatul care a inceput conversatia.
-Da, nu l-ai vazut de un an, spun eu mai mult penrtu mine.
Il sari in brate, sarutandu-l scurt pe buze.
-Numai atat poti?

Cum i-am comentat lui XSChainS, de capitolul trecut, scriu singura si de acea nu suna prea bine unele propoziti. Sunt doar in clasa a opta, dar oricum, va multumesc pentru comentari.

[Turta Dulce]

Esti in clasa a opta? Ma bucur love, si eu. Deci a cantat pana la urma..hmm? SI a mai cantat si frumos, si la pian, da foarte frumos. Faza cu vecina si florile-n gradina..m-a bufnit rasul..doamne cat de amuzanta a putut fi... Deci ce au facut ei acolo...Akira se gandea la prostii...ar fi interesant daca in capitolul urmator... Akira ar fi gelos...sa bagi putina intriga...si love..cand vine Yaoi ? ca abia astept...dar totusi cred ca am mai spus ca imi place ca o iei incet... Deci cam atat pentru astazi..gomene de comentul scurt....promit ca urmatorul va fi mai lung..spre sa fiu printre primele persoane care comenteaza...daca nu prima :> .. Ja ne ma littel love


Ps..anunta-ma de next

[Yaku-chin]

Buna^_^
Paiiii....cu ce sa incep? Ai greseli de tastare, multe si sunt gen:chief - care de fapt e chef.chiama-care e cheama. Si chesti de genu care sunt suparatoare . descriere ai, dar nu e completa, incerca sa privesti in ansamblu,apoi ia fiecare chestie importanta si detaliaz-o, fiecare stare, sentiment, gen expresia fetei, buzele, hainele, ochii, felul in care il priveste, tonul vocii, chestiile astea te baga mai mult in pielea personajului. Nu iti zic toata astea cu rautate, ci din contra..oricum daca te deranjeaza trebuie doar sa-mi spui si dau edit:)
Capitolul a fost ok, dar nu ai dat prea multe cine stie ce chesti, gen tot ce am retinut a fost ca semnul ala ciudat a reaparut si ca akira are talent in a canta. Incearca sa dezvolti si sa evidentiezi mai mult subiectul fiecarui capitol.

Succes si spor la scris! Multa inspiratie:D:*

[Addeh]

Hey^^
Ms ca m-ai anuntat, ca intotdeauna. :*
Deci, treaba cu Mister Moga, e ciudata rau. Eu inca nu m-am lamurit, dar sper ca ne vei oferi mai multe detalii pe parcurs. :)
Greseli nu am mai vazut atat de multe. It`s good! >:D< Scumpo, succes! :]

[Drama Queen]

Capitolul X

Ma uitam la barbat buimacit. Vroiam sa ma port normal, dar nu se putea. In acel moment nu era cuvant care sa-mi descrie sentimeltele. Il vad pe Haruto ca se apropie de mine.
-Du-te! ma indemna el.
-Nu pot.
-Sau nu vrei?
-Nu pot.
-Stiu ca ai emotii. Asa am fost si eu prima data.
Vazand ca vorbeste singur, ma prinse de barbie si ma saruta scurt pe buze. Ma privi in ochi iar in mintea mea se derula scena precendeta. Cand mi-am dat seama de cele intamplate, mi-am intors capul rusinat.
-Sa-ti poarte noroc, spuse barbatul zambind. Acum du-te si arata-le ce poti. Si nu-ti fie frica. Imagineaza-ti pe ceilalti dezbracati.
Ii ascult sfatul si mi imaginez dezbracati. O imagine urata.
-Mai bine nu, ii spun, intorcandu-mi capul spre el.
-Incearca macar!
Pornesc spre scena, cu un presentiment rau. Oricum e de rau (mai bine elimina propozitia asta, nu da bine la estetica). Ma uit cu coada ochiului in stanga si-n dreapta si observ ca zambesc toti. Ce i-a apucat? Nu eram nici zeu nici facator de bine, sau poate aveau alte planuri mai rele.( ai grija ca ai cam inceput sa repeti acest "rau" si nu suna foarte bine) La acest gand imi trecura fiori pe sirea spinari.
Imi fac curaj si ( suna mai bine fara acel imi) un picior pe scena. Prezentatorul era un barbat inca tanar, majoritatea din sala erau tineri. Dar erau si uni batrani, enervanti si inconjurati de adolescenti. Un exemplu bun era proprietarul iahtului care se credea un casanova, chiar daca nu era. Baieti il iubeau doar pentru bani, avere ( bani si avere sunt sinonime in contextul asta) si altele. Ii placeau baietii ( ultimul i vine de la articolul hotarat pentru plural, la genul masculin) in floarea varstei si usuratici pe deasupra, iar ( sna mai bine decat si) asta ma enerva. Puteam si eu sa fiu asa, dar ce castigam cu asta?
Nu apuc sa fac un pas in fata, deoarece barbatul imi spune:
-Cea mai buna modalitate de a-ti invinge frica este sa-ti imaginezi pe ceilalti dezbracati.
-Imi imaginez pe cineva dezbracat si ala sunt eu.
-Eu nu ma supar. ( Cam seaca aceasta parte de dialog)
Ma uit la el cu o spranceana ridicata. Acesta vru sa-si inghita cuvintele, dar era imposibil, asa ca continua:
-Esti pregatit? Atunci bine. Sa incepem!
Ma gandesc ce as putea face si deodata imi vine o idee si privirea imi cade pe ce am nevoie. Un pian negru care era putin mai in spate. Nu mai pierd timpul si ma indrept spre el. Asta era ultima speranta pe care o mai aveam. Ma asez pe scaunel incercand sa-mi gasesc o pozitie confortabila.
Cand eram mic obisnuiam sa cant la pian cu tatal meu vitreg. Imi placea. Vazand asta, el ma invatase pana la moarte ( tot ciudat suna, dar parca e putin mai logic). Fusese ( ca e mort acum) singura persoana in care puteam avea ( indicativul suna mai bine in acest gen de naratiune. evita conjunctivul pe cat posibil) incredere, dar Dumnezeu mi l-a ( vezi ca pusesei cratima la cuvantul gresit)luat ( ultima faza nu mai are rost deoarece se intelege despre sentimentele cui vorbeste). Din acea zi, m-am schimbat complet. Stateam inchis in camera singur si plangeam. Stiam ca nu e bine, dar nu ma puteam opri. Pentru a ma mai calma ascultam muzica si adormeam. Chiar daca am ramas singur, erau alti oameni care tineau la mine. Simtem ca inima mi se rupe in doua la amintirea lui, dar rezistam.
Ma concentrez la ce este mai important. Pianul. La inceput sunetul clapelor era lent ( ai grija cu acordurile, sunt foarte importante), auzindu-se mai apoi si vocea mea. Nu spuneam ca aveam o voce extraordinara, dar suna destul de bine, si asta era important pentru mine. Trag cu ochiul spre Haruto care parea surprins ( incearca sa faci cuvintele sa "curga"). Nu prea stiam de ce. Aveam o presupunere, insa nu eram sigur ca e corecta. ( acel aveam o presupunere suna urat cmbinat in aceeasi fraza cu nu stiam).
Ma concentrez ( suna mai bine) asupra pianului penrtu ca nu cantasem de mult timp si nu voiam ( asta e o gresala comuna. imperfectul verbului a vrea e " voiam nu vroiam...si eu am avut mari probleme la capitolul asta pana nu mi-a expilcat profa de romana) sa ma fac de ras in fata lor.
Ma simteam bine cantand in fata acelor straini, cand degetele mele atingeau micile clape ale pianului iar vocea mea umplea intreaga incapere cu sunete blande si dulci.
Dupa ce melodia se termina, un val de aplauze ma lovi cu putere. In mod surprinzator imi placea sa fac pe vedeta, desi niciodata nu avusesem ( grija mai mare la timpurile verbale) ocazia sa-mi arat talentele.
Am coborat sub apluzele lor si m-am asezat inapoi langa Haruto. M-a apludat, el si ceilalti, ceea ce ma facu sa inrosesc putin. ( cam scartaie propozitia asta)
-Te-ai descurcat bine! ma incuraja Haruto. Si nu o zic doar pentru ca te plac.
-Haruto, de ce nu ne-ai spus ce talent ai in casa? Akira te cheama, nu-i asa? vorbi unul dintre ei, privindu-ma atent.
Parul lui de culoarea ciocolatei imi aducea aminte de tatal meu vitreg, iar acea voce blanda de fosta mea vecina, care vorbea cu florile ei in fiecare zi si le canta. Mi ( nu se pune cratima la mi, ca e pronume) se parea ciudat, dar melodiile ei ma relaxau si ma calmau ( ai pluralul aici, nu singularul. vezi ca iar faci dezacorduri) dupa fiecare zi stresanta de scoala.
Purta o camasa cenusie cu cativa nasturi deschieiati si o haina neagra deasupra. Pantalonii, de asemenea negri si o pereche de pantofi. La prima vedere parea normal, dar nimeni de aici nu era si mi se facu putin frica in legatura cu asta.
-Ca sa fiu sincer, nici eu nu stiam asta. Acum am aflat si eu, vorbi Haruto uitandu-se la mine.
-Nu sti multe lucruri despre mine, spun eu mai mult pentru mine.
-Ai spus ceva?ma intreaba Haruto ridicand o spranceana.
Stiam ca auzise ce am spus si nu mai repetam inca o data. Simteam( timpurile verbelor: daca ai inceput cu imperfectul continua cu el, nu cu prezentul) ceva pe gat. Semnul lumina din nou, dar de data asta nu ma durea ( verbele alea). Era un sentiment ciudat, dar placut.
Privirea mi s-a oprit ( de abia aici poti schimba timpul folosit) asupra unei persoane cunoscute pe care o uram. Se apropie de noi si incepu sa vorbeasca:
-Ne-am intalnit din nou. Ce coincidenta.
Nu imi placea deloc accentul lui.
-Te cunosc. Esti iubitul domnului Moga, vorbi Haruto.( sincer cand ai pomenit de domnul Moga ma candeam la altcineva)
Moga? Cine dracu mai e si ala?
-Da. Este bogat si este proprietarul iahtului. O, nu te-am vazut pra ...
-Nu, spun eu taios. In primul rand, nu-mi mai spune asa si in al doilea rand, nu sunt dulce.
-Il cunosti? intreaba Hiroki, brunetul.
-Din pacate da, raspund, aplecandu-mi capul in jos.
-Bravo! Ai talent! Pacat ca eu am avut aparat dentar ca eram la fel de bun ca tine. ( nu am inteles care era faza cu aparatul dentar)
Trebuia sa-mi dau seama ca este cu domnul Moga. Moga, ce nume? Asa tata, asa fiu, dar nu cred ca era tatal lui sau poate.
-Trebuia sa ma chemi pe mine sa ti indrept, vorbesc observandu-mi pumnul. ( nici aici nu am inteles bine ce voiai sa spui cu " obesrvandu-mi pumnul")
-Nu multumesc, spuse el si pleca speriat.
-Fraier, spun eu incet.
-Mie-mi ( iar pusesi cratima aiurea) spui, zise ( spui, spuse vin amandoua de la verbul a spune si suna foarte urat una dupa cealalta Kazuma. M-am saturat deja de ei.
-Si eu, vorbi si Haruto. Nu inteleg ceve, Akira. Cum sa nu-ti spuna?
-Nu conteaza, raspund fara nici un chef.

Cele trei-patru ore trecura incet. Stateam pe un scaun din mijlocul incaperi, la o masa rotunda cu patru scaune. Trei erau goale. Invitatii ( iar marca articoului hotarat pentru singular masculin) plecara si doar vreo sapte baieti cam de varsta mea, poate si mai mici cu un an ( ce era cu cei sapte baieti ca ai uitat sa spui). Haruto si inca sase barbati, partenerii ( pentru a treia oara pune articolul ala ca suna cuvantul ca picat din pom ca marul lui Newton) celor de aici, au plecat pentru ca au fost chemati de domnul Moga.
Imi scot telefonul din buzunarul pantalonilor. Era 1:30. De ce imi era somn? Ce mister! Il pun la loc si oftez. Lipsea de doua ore. Ce faceau acolo? Erau sapte cu tot cu batrabul ciclop, deci nu puteau, poate daca batranul ciclop era cu doi. Nu era mare lucru pentru el. ( nu am inteles nimic din ce voiai sa spui. ai grija cu exprimarea)
-Cand vin? incepu unul dintre ei.
-M-am plictisit! se auzi vocea altuia.
Dupa cateva minute au inceput sa vorbeasca si alti. Aveau un subiect foarte interedant, " Viata sexuala".
Doamne da sa vina acum, daca nu, nu stiu la ce subiect o sa mai ajunga. Iar simt o durere in umar. De ce se intampla asta? Trebuia sa aflu ce era ( verbele....o sa te bantuie :))) cu semnul ala, dar Haruto nici nu voia sa auda. Ce era atat de secret la el?
In acel moment, usa se deschise si aparura " eroii ( iar articolul) " Daca eu i-am facut sa vina? Uau! Dar era doar o coincidenta.
-Kiosuke, ai venit! striga baiatul care a inceput conversatia.
-Da, nu l-ai vazut de un an, spun eu mai mult pentru mine.
Ii sari in brate, sarutandu-l scurt pe buze.
-Numai atat poti?

Cum i-am comentat lui XSChainS, de capitolul trecut, scriu singura si de acea nu suna prea bine unele propoziti. Sunt doar in clasa a opta, dar oricum, va multumesc pentru comentari.

Ti-am corectat tot capitolul. A fost lung si asta mi-a placut la nebunie ( pe mine ma streseaza rau regula celor 40 de randuri. Deobicei am noroc si imi ies fix 41). Este bun, ca si continut. In unele parti ai avut dialog sec sau actiune grabita. Ai mare grija cu descrierea. Incearca sa ti-o perfectionezi. La gramatica ai mare la timpurile verbale si la articole pentru ca nu le prea stapanesti.

Ahhh...si ca tot veni vorba de clase....eu sunt in a 7 a.

Chuu multi si spor la treaba.

[Hasamy lost vampire]

Capitolul XI

Brbatul il stranse la piept, sarutandu-l lung. Mi se parea ca gemu putin. Nu era ceva nou pentru mine. Acum intelesem, in bar, cand Kiosuke spuse ca trebuie sa plece ca il asteapta pentru ca ii promisese o noapte de neuitat si acum stiam cine e. Nu ma miram ca era putin usuratic.
Ma las cu spatele pe spatar si oftez. Imi era somn si vroiam sa ma arunc pe un pat moale. Zambesc si imi inchid ochii, dar niste pasi ma facu sa-i deschid. Nu il mai vazusem pana acum. Merse in spatele meu si imi sopti la ureche:
-Stiu ca esti partenerul lui Haruto si am auzit ca ii plac baieti in costum de piele si un bici in mana.
-Nu o sa ma vezi asa niciodata, ii spun, deja imaginandu-mi cum arat.
-Doar ti-am spus dar cred ca si dezbracat este bine.
-Prefer costumul de piele.
-Cand ti-l dau?
-Iti spun eu.
Imi ridic capul sa il vad. Persoana pe care nu o suportam de cand l-am vazut. Uram sa-mi spuna " prajiturica mea" . Cine se credea? Si ce daca era iubitul domnului Moga? Nu era regele lumi? Ca de obicei incepea cu ironile.
-Chiar pe tine te cautam, pra ...
-Nu, il intrerup din nou.
Nu s-a saturat de cuvintele alea? Devenea deja plictisitor.
Toata sala tacu. Stateau cu privirea pe noi, asteptandu-mi replica. Nu vroiam sa arat ca sunt moale. Literele imi zburau prin minte nevrand sa formeze nici macar vrun cuvant, dar deodata imi amintesc de vorbele barbatului din spatele meu.
-Daca ma gandesc mai bine, adu-mi numai biciul.
La auzul cuvintele mele, frica puse stapanire pe el. Nu stiam ce va face, dar inainte da-mi dau cu parerea, pleca cu coada intr-e picioare.
Trecu pe langa Haruto, iar barbatul ii ranji. Isi mari viteza si disparu pe usa. Va merge la domnul Moga si ii va spune o minciuna, dar ni imi pasa ce sa va intampla in continuare. Am castigat prima runda.
-Cum ai facut asta? Nimeni nu a putut sa-l faca sa se simta prost, vorbi socat barbatul din spatele meu.
-M-am purata normal. Si in legatura cu biciul, am glumit.
-Stiu.
Vocea lui parea joasa. Era dezamagit de raspunsul meu , dar nu aveam ce sa-i fac. Nu imi placeau hainele de piele.
-Am uitat sa ma prezint. Ma numesc Kei. Stiu cum te cheama pe tine. Am auzit pe coridor despre tine. Te vor in pat.
-Prea multe detali.
Kei isi apropie capul de urechia mea si imi sospi la urechie cuvinte pe care nu te-am inteles prima data, dar repetandu-le inca o dat in minte, imi maresc ochii. In acel moment, Kei ma linse pe gat, la care ma intorc spre el. Imi zambi. Privi in fata si ranji. Ma uit si eu in fata si il vad pe Haruto apropimdu-se de noi cu o figura serioasa si suparata. Frica puse stapanire pe mine si inima imi batea nebuneste. Nu stiam ce imi va face, dar nu vroiam sa aflu. Ajuns in fata mea, vorbi:
-Akira este al meu!
-Sa sti ca nu voi da batut pana nu il voi avea, il ameninta Kei.
Pleca din spatele meu, iar cand trecu pe langa Haruto, isi dadura traznete unul altuia.
Cand disparu din raza mea vizuala, ma asteptam la ce va fi mai rau. Imi inchid ochi si ii aud vocea:
-Vino!
Vorbea bland si nu tipa asa cum credeam ca va face. Clipesc de cateva ori, fiind surprins. Ma prinse de mana iar eu ma ridic de pe scaun. Il privesc, iar acesta imi zambi. Trecu pe langa ceilalti, eu avand privirea lasata in jos.
-Sa fi bland cu el, ii spuse Hirochi punandu-i pana o mana pe umar.
Deschise ura si am iesit pe coridor. Stiam ca in inauntrul lui era nervos, dar nu vroia sa arate asta in fata lumii. Vroiam sa-l intreb daca e nervos sa vad daca recunoaste, dar nu vroiam sa-l infuri si mai tare. Mana incepu sa-mi tremire si vroiam sa mi-o eliberez, dar el nu imi dadu drumul, ma trase mai aproape de el.
Deschise usa si am intrat in camera. ma prinse de ambele mainii si ma luase langa perete. Aveam dreptate. Era nervos. Ma stranse de inchietura maini, facandu-ma sa scancesc. Imi inchid ochii si in secunda urmatoare ii simt buzele presandu-le pe ale mele intr-un sarut apasat. Inima incepu sa-mi bata cu putere, simtindu-i picioru latinganddu-mi unflatura dintre picioare.
Cand imi simt buzele libere, imi intorc privirea intr-o parte speriat de comportamentul lui pentru ca nu ma mai saruta niciodata atat dr apasat si salbatic.
Corpul incepu sa-mi tremure. Trebuia sa-l opresc cumva, dar corpul nu imi asculta comenzile. Ma agat de gatul lui, stind ca nu o sa-mi mai faca nimic. Asta era punctul lui slab dupa ultimele mele cerceteri. Imi inconjura talia cu mainile. Acum parea calm, dar isi putea schimba comportamentul in orice minut.
-De ce mi-ai facut asta? Nu m-am purtat frumos cu tine? intreaba Haruto calm.
-Ba da si iti multumesc pentru asta, dar nu era vina mea. Kei mi-a spus ceva la ureche ca ma rusinat.
-Si ce ti-a spus?
Nu ii raspund. Nu vroiam sa nu le amintesc din nou.
-Cuvinte care te-au facut sa inrosersti? intreaba pe acelasi ton Haruto.
-Da. Pot sa te intreb ceva?
-Da.
-Ai fost gelos atunci cand Kei m-a atins?
Nu primesc nici un raspuns.
-Imi pare rau. Nu trebuie sa raspunzi.
-Eu ar trebui sa-mi cer scuze. Am fost doar putin. Nu imi place sa vad ca te atinge altcineva inafara de mine.
Ma strange si mai tare la piept iar eu imi inchid ochii. Imi era atat de somn ca as putea sa dorm si in bratele lui.
Haruto ma lua in brate si merse pana la pat unde ma puse la marginea lui, iar el se puse in fata lui. Nu stiam ce vroia sa faca, dar ii asteptam reactile. Imi facu semn sa stau pana vine el. Merse in bae si de acolo veni cu mana in buzunar. Ascundea ceva acolo, dar ce?
Se puse in fata mea din nou si isi intinse palma. Raman socat la vederea placi de surf albastra pe care am vazut-o azi dimineata la raionul ala. Nu imi imaginasem ca im va cumpara.
-Ia-l! Acum e al tau, ma indemna el.
Ma uit la el mirat iar apoi in palma lui. Nu eram obisnuit sa-mi dea cineva ceva. Colegi se purtau urat cu mine ca nu aveam parinti si ei da.
Imi pus mainile in jurul gatului lui si il sarut scurt scurt pe buze, dandu-mi seama ce am facut, imi las capul in jos rusinat.
Se apropie de mine, punandu-si mainile pe obraji mei si ridicandu-mi capul. Zambea. Inrosisem si mai tare. In acel moment vroiam sa ma topesc si sa nu ma fi cunoscut nimeni. Ma uit in ochii lui si imi vad reflexia in oceanul ei. Ii simt buzele presandu-le pe ale mele intr-un sarut bland si tandru. Se lasa peste mine, ajungand cu capul pe saltaua moale si mare. Limba lui am simtint-o intrand in lacasul meu umed, cercatand fiecare centimetru ajungand sa o atinga pe a mea. Imi inchid ochii. Nu imi placea, dar eram prea obosit sa reactionez. Cobora cu limba pe ureche pana la gat. Incercam sa-mi opresc un scancet, dar nu am reusit.
La auzul lui, Haruto revenu la fata mea. Ii simt mana atingandu-mi obrazul drept. Imi deschid ochi incet, stiind ca imi va zambi. Si aveam dreptate. Ma saruta scurt pe buze si sa-mi deschida nasturi de la haina dupa care o dadu la o parte. Se uita la mine si observa ca eram pe jumatare treaz.
Ma prinde de spate si trage in bratele lui, dupa acea imi da sacoul jos.
-Ti-e somn, nu-i asa? intreaba Haruto, observand ca nu ma misc.

Lectura placuta.

[Addeh]

Hye dear>:D<
Pentru inceput, vreau sa-ti spun ca ai cam multe greseli de tastare, si asta nu-mi place deloc. : | Incearca sa corectezi capitolul dupa ce-l scrii.. :]
Asa, revenind... Imi place si de Kei ala`, chiar daca pare a fi un personaj negativ in fic, sper la ceva intre Akira si el, poate o sa-l faca pe Haruto gelos. Si ce-mi place. >:)
Pai observ ca este furios Haru`, so... Mi-e mila de bietul Aki, se pare ca l-a infuriat. Dar, intotdeauna, de la asta se incepe o partida de yaoi. > : ))
Ohh, abia astept sa citesc! Spune-mi, te rog, ca o sa aduci yaoi`ul! :o3 Nu pot sa astept! :o3

[Turta Dulce]

Mdaa.. greselute..greselute.. eu te iert... stiu ca esti foarte ocupata si scoala iti fura tot timpul si etc. si mie mi se intampla la fel... asa deci un personaj nou...si se pare ca suntem indragostit de Akira. Mda intradevar frumos..si micutul Haru... are ganduri indecente hmm..pacat ca Akira nu vrea... mda e obosit, desii stiu ca ar fi superb sa vrea si el.
Tu ca de obicei cu actiunea stai perfect... ma bucur ca reduci din dialog..dar incearca sa il reduci si mai mult.. ca sa fie si mai frumos... si la descriere mai ai de lucrat un pic scump`o... mai lucreaza la sentimente.. ca in rest e bine... ma bucur ca Haru nu se grabeste deloc..desii stim prea bine cat de mult il doreste, el asteapta momentul potrivit ...
hmm cam atat pentru astazi scumpa mea..
astept nextul..stii asta, nu?
ahh si te iubesc scump`o...!
Ja. Ne ..pe capitolul urmator : >