Seeking happiness [YAOI]

[Hasamy lost vampire]

Multumesc pentru comentarii.

Capitolul V

Dar gestul lui ma lasa rece. Nu se intampla ceea ce credeam eu. Desi credeam ca ma va saruta, mi-am dat seama ca intentionase doar sa ma sperie. Ma saruta usor pe frunte, dupa care cobora de pe pat.
Uitandu-ma din nou la semnul de pe gatul lui, mi-am adus aminte ca nu imi raspunse la intrebarea despre acel tatuaj. Asa ca mi-am facut curaj si l-am intrebat:
-Ce e atat de special cu acel tatuaj?
Haruto parea ca nu imi ia in serios intrebarea. Ramase cu privirea asupra unui punct de pe tavan ce parea a fi un mic paianjen ce isi construia casa. Ofta adanc. Oh, cat as fi vrut sa stiu ce gandeste in acele momente in care tacerea cuprinse intreaga incapere.
Mi-am repetat intrebarea, dar nici de data asta nu parea ca ma asculta. Trebuia sa-l scot din aceea transa, asa ca am apucat perina de sub cap si am aruncat-o spre el. De cum simti suprafata moale pe obraz, isi scutura capul si se intoarse spre mine.
-Pentru ce a fost aia?
-Pareai cu capul in nori si m-am gandit sa te trezesc.
Imi arunca un zambet rautacios si se napusti asupra mea. Imi imobiliza mainile si isi aseza capul pe pieptul meu, inchizand ochii.
Am vrut sa spun ceva, dar usa se deschise in stanga noastra. O voce de barbat il facu pe Haruto sa-si deschida ochii.
-Frate, frate, frate, nu o sa te schimbi niciodata?
-Dar tu? Ultima oara cand am verificat, se batea la usa inainte de a intra intr-o camera, vorbi Haruto.
-Buna alegere! Macar de data asta! Restul ... nu am ce spune despre ei, dar asta pare un exemplar rar. Mi-l poti imprumuta si mie in noaptea asta?
" Exemplar rar? Ce sunt eu? Caine?" gandesc eu suparat.
Inima incepu sa-mi bata cu putere. Acel barbat semana foarte mult cu Haruto, dar avea ceva diferit.
-Akira nu e un obiect pe care sa-l dam de la unul la altul, ma apara Haruto.
Inchise usa si se apropie de pat.
-Confortabil?
-Gelos? Vrei sa incerci si tu? Era sa uit! Tu deja ai "obiectele" tale si stai mereu dupa curu' lor, asteptand sa-ti cada in brate. Spre deosebire de ele, Akira nu e asa. Nici nu vrea sa se uite la mine.
-Nu mai vorbiti de parca as fi invizibil! De ce crezi ca nu m-as uita la tine? adaug eu, vazand ca nu sunt luat in seama.
-Deci, te-ai uita la mine?
-Nu in viata asta!
-Na, vezi? Am avut dreptate!
-Liniste-te, frate! Vei vedea ca o sa-ti cada la picioare. Trebuie doar sa ai rabdare. Acum va las! Apropo, mai sunt doar 45 de minute pana ...
-Stiu ce vrei sa spui. Nu am uitat.
Barbatul iesi din incapere si inchise usa in urma lui, lasandu-i pe cei doi singuri.
Fara sa-mi dau seama, Haruto ma lua de mana si ma ridica la marginea patului. Se aseza in genunchi in fata mea, punandu-si mainile pe genunchi mei si ma privi adanc in ochi.
-Akira, am nevoie de ajutorul tau! Peste jumatate de ora trebuie sa plecam intr-un loc important si vreau sa nu te indepartezi prea mult de mine cand ajungem acolo. Stai mereu in urma mea orce ar fi.
Mi-am miscat capul in semn ca am inteles. Imi lua fata in palme si ma saruta usor pe frunte, dupa care continua:
-Dar pentru a merge acolo, trebuie sa-ti desfac lantul de la picior. Pot avea incredere in tine ca nu vei fugi? Iti promit ca te voi elibera imediat dupa ce ne vom intoarce.
-Promoti?
-Mi-am incalcat eu vrodata cuvantul?
-Nu stiu! Nu te cunosc atat de bine.
-Atunci trebuie sa ai incredere in mine ca nu iti voi face nimic. Eu nu sunt genul de persoana care sa ii forteze pe cei din jur sa faca ce vreau eu. Imi place de tine, de aceea vreau sa te ajut. Daca nu vrei sa vi, doar spune-mi si voi lua pe altcineva, dar vei ramane aici inca doua saptamani.
Cand am auzit, nu ma putut sa cred ca inaintea mea statea acelasi barbat care imi vorbea atat de frumos minutele trecute. Cum sa ma tina aici doua saptamani? E nebun? Nu pot sta inchis mai mult de cateva ore intr-o camera.
Singura optiune era sa merg cu el. Desi nu vroiam, eram obligat sa o fac. Libertatea mea depindea de asta.
Am acceptat oferta lui fara sa ma gandesc, gest la care Haruto la stranse in brate de fericire. Ce era asa de important la acest eveniment? Nu imi puteam da seama, dar speram ca dupa aceea, barbatul sa se tina de cuvant.
Vazand ca am acceptat, imi elibera piciorul si arunca lantul la o parte. Instinctul imi spunea sa fug, dar nu puteam pleca inainte de a-l ajuta pe Haruto. Acesta era primul loc in care ma simteam dorit, insa mi se parea ciudat ca incepeam sa simt dragostea cu care ma priveste Haruto. Insa o intrebare imi rascolea mintea: De ce eu? Ce i-am facut de ma alesese pe mine? Din atatea persoane, ma alesese pe mine. De ce?
Ma lua de mana si ma conduse pe coridor, oprindu-se in fata unei usi tocmai la capatul lui. Deschise usa si ma impinse usor inainte, inchizand usa in urma lui.
-Ce cautam aici? il intreb eu nedumerit, admirand sutele de costume, majoritatea de culori inchise, sertarele cu pantofi de firma, toate asezate in stanga si in dreapta mea, pana de cealalta parte ai ncaperii puternic luminate.
-Iti voi alege un costum potrivit care sa se asorteze cu al meu, deja pregatit. Ce zici?
Nu puteam refuza o asemenea ocazie. Niciodata nu am crezut ca voi fi invitata undeva, asa ca nu a fost nevoie sa imi cumpar un costum. Nici la scoala nu am purtat uniforma. Era o sansa unica in viata sa ma vad in costum si, de aceea, nu o puteam pierde.
Haruto incepu sa controbaie prin sutele de umerase negre, pana cand se opri inaintea mea cu o camasa alba, o vesta rosie asortata cu o cravata de aceasi culoare, un sacou de un albastru foarte inchissi o pereche de pantaloni de catifea, negrii. Pantofii, tot negri, lacuiti, aveau varful lung si putin ridicat.
-Poftim! Incearca astea!
Imi aseza hainele in brate si imi indica o cabina la capatul incaperii, unde ma puteam imbraca. I-am urmat sfatul si mi-am pus toate acele haine pe mine, dupa care am iesit pentru a vedea cum imi sta.
De cum ma vazu, Haruto ramase cu gura cascata. Mi sa paut ca fluiera, dar se putea sa fie doar in imaginatia mea.
Vazand ca nu mi-am legat inca cravata, se apropie si facu el toata operatiunea complicata. Fiecare miscare a lui mi se parea atat de greu de retinut incat am renuntat sa imi dau seama cum se face.
Dupa ce mi-am incaltat pantofii, Haruto mi-a aranjat parul pe spate si mi-a dat cu un fel de pudra maro pe fata.
-Ce e asta? il intreb eu curios.
-Esti prea palid, asa ca ti-am dat cu pudra pentru a arata putin mai bronzat. Ce, nu e bine? Daca nu vrei, spune-mi si ma opresc!
-Nu! Nu am vrut sa spun asta! Sigur ca vreau!
-Atunci ai putina rabdare!
Cand termina cu pudra, alese un parfum barbatesc cu miros usor si pulveriza de cateva ori in aer.
-Acum esti gata! Vino! Limuzina ne asteapta afara!

[Turta Dulce]

[i] Limuzina ne asteapta ..si ce va intampla in limuzina, unde vor merge? De ce ma lasi mereu in mister,esti atat de rea.Si ce baieti la patru ace avem noi aici..uiuiuiuuui.Si parfumul acela,ouf! parca il vad in limuzina,si oare se vor saruta?Sincer mie mi-ar placea sa se sarute :perv: .Cred ca incetul cu incetul sentimentul este reciproc si ma bucur. Mi-ar placea mult mai mult daca ai descrie mai mult peisajul si personajele , pentru ca la naratiune si dialog stai destul de bine si cred ca ficul ar iesii si mai frumos daca ai avea mai multa descriere.
In fine c-am atat pentru astazi ,dar nu in ultimul rand ca mi-a placut capitolul, insa c-am scurt :cry: il astept cu mare nerabdare pe urmatorul, te roooog
Bay-bay :bye:
p.s sa nu uiti sa ma anunti

[Yaku-chin]

Nu ai avut asa multe greseli in acest capitol si actiunea nu e chiar asa grabita, dar puteai sa te mai axezi pe niste chestii...sa detaliezi putin mai mult. De gen cand a intrat fratele lui Haruto, cand Haruto era cu gandul departe, cu sentimentele lui Akiro si restull....
Dar a fost bine, dar stii vorba aia: se putea si mai bine .
Acum...voi astepta sa pui capitolul urmator, deci: succes la scris si postat .
Bye bye..

[Addeh]

Am o presimtire ciudata cu tipu` ce-a intrat atunci in camera.:-? Sunt sigra ca acela era fratele lui Haruto, insa dupa cum a zis si Akira, nu seamana deloc, iar asta se refera la atitudine... Mi-a placut cum l-a aparat Haru pe scumpul Akira:love: Devine mai bland, observ:>
Si ceea ce m-a pus pe ganduri a fost anuntarea evenimentului ala`...:-? Adica chiar este asa de important incat a fost nevoit sa-l imbrace pe "ostaticul" sau la costum...? Oh, haide cu urmatorul capitol ca m-ai pus pe ganduri.

P.S Ms ca m-ai anutat>:D<

[Beatrix LaVey]

Mda... Salut:d

Corectura:
Capitolul V

Dar gestul lui ma lasa rece. Nu se intampla ceea ce credeam eu. Desi credeam ca ma va saruta, mi-am dat seama ca intentionase doar sa ma sperie. Ma saruta usor pe frunte, dupa care cobora (cobori)de pe pat.
Uitandu-ma din nou la semnul de pe gatul lui, mi-am adus aminte ca nu imi raspunse la intrebarea despre acel tatuaj. asa ca mi-am facut curaj si l-am intrebat:
-Ce e atat de special cu acel tatuaj?
Haruto parea ca nu imi ia in serios intrebarea. Ramase cu privirea asupra unui punct de pe tavan ce parea a fi un mic paianjen ce isi construia casa. Ofta adanc. Oh, cat as fi vrut sa stiu ce gandeste in acele momente in care tacerea cuprinse intreaga incapere.
Mi-am repetat intrebarea, dar nici de data asta nu parea ca ma asculta. Trebuia sa-l scot din aceea transa, asa ca am apucat perina (perna) de sub cap si am aruncat-o spre el. De cum simti suprafata moale pe obraz, isi scutura capul si se intoarse spre mine.
-Pentru ce a fost aia?
-Pareai cu capul in nori si m-am gandit sa te trezesc.
Imi arunca un zambet rautacios si se napusti asupra mea. Imi imobiliza mainile si isi aseza capul pe pieptul meu, inchizand ochii.
Am vrut sa spun ceva, dar usa se deschise in stanga noastra. O voce de barbat il facu pe Haruto sa-si deschida ochii.
-Frate, frate, frate, nu o sa te schimbi niciodata?
-Dar tu? Ultima oara cand am verificat (fara virgula) se batea la usa inainte de a intra intr-o camera, vorbi Haruto.
-Buna alegere! Macar de data asta! Restul ... Nu am ce spune despre ei, dar asta pare un exemplar rar. Mi-l poti imprumuta si mie in noaptea asta?
" Exemplar rar? Ce sunt eu? Caine?" gandesc eu suparat.
Inima incepu sa-mi bata cu putere. Acel barbat semana foarte mult cu Haruto, dar avea ceva diferit.
-Akira nu e un obiect pe care sa-l dam de la unul la altul, ma apara Haruto.
Inchise usa si se apropie de pat.
-Confortabil?
-Gelos? Vrei sa incerci si tu? Era sa uit! Tu deja ai "obiectele" tale si stai mereu dupa curu' lor, asteptand sa-ti cada in brate. Spre deosebire de ele, Akira nu e asa. Nici nu vrea sa se uite la mine.
-Nu mai vorbiti de parca as fi invizibil! De ce crezi ca nu m-as uita la tine? adaug eu, vazand ca nu sunt luat in seama.
-Deci, te-ai uita la mine?
-Nu in viata asta!
-Na, vezi? Am avut dreptate!
-Liniste-te, frate! Vei vedea ca o sa-ti cada la picioare. Trebuie doar sa ai rabdare. Acum va las! Apropo, mai sunt doar 45 de minute pana ...
-Stiu ce vrei sa spui. Nu am uitat.
Barbatul iesi din incapere si inchise usa in urma lui, lasandu-i pe cei doi singuri.(Drace cu crace! Tu parca povesteai la persoana intai, nu la a treia! Ai grija la detaliile astea! )
Fara sa-mi dau seama, Haruto ma lua de mana si ma ridica la marginea patului. Se aseza in genunchi in fata mea, punandu-si mainile pe genunchi mei si ma privi adanc in ochi.
-Akira, am nevoie de ajutorul tau! Peste jumatate de ora trebuie sa plecam intr-un loc important si vreau sa nu te indepartezi prea mult de mine cand ajungem acolo. Stai mereu in urma mea orice ar fi!
Mi-am miscat capul in semn ca am inteles. Imi lua fata in palme si ma saruta usor pe frunte, dupa care continua:
-Dar pentru a merge acolo (fara virgula) trebuie sa-ti desfac lantul de la picior. Pot avea incredere in tine ca nu vei fugi? Iti promit ca te voi elibera imediat dupa ce ne vom intoarce.
-Promiti?
-Mi-am incalcat eu vrodata cuvantul?
-Nu stiu! Nu te cunosc atat de bine.
-Atunci trebuie sa ai incredere in mine ca nu iti voi face nimic. Eu nu sunt genul de persoana care sa ii forteze pe cei din jur sa faca ce vreau eu. Imi place de tine, de aceea vreau sa te ajut. Daca nu vrei sa vi, doar spune-mi si voi lua pe altcineva, dar vei ramane aici inca doua saptamani.
Cand am auzit (fara virgula) nu ma putut sa cred ca inaintea mea statea acelasi barbat care imi vorbea atat de frumos minutele trecute. Cum sa ma tina aici doua saptamani? E nebun? Nu pot sta inchis mai mult de cateva ore intr-o camera.
Singura optiune era sa merg cu el. Desi nu vroiam, eram obligat sa o fac. Libertatea mea depindea de asta.
Am acceptat oferta lui fara sa ma gandesc, gest la care Haruto ma stranse in brate de fericire. Ce era asa de important la acest eveniment? Nu imi puteam da seama, dar speram ca dupa aceea, barbatul sa se tina de cuvant.
Vazand ca am acceptat, imi elibera piciorul si arunca lantul la o parte. Instinctul imi spunea sa fug, dar nu puteam pleca inainte de a-l ajuta pe Haruto. Acesta era primul loc in care ma simteam dorit, insa mi se parea ciudat ca incepeam sa simt dragostea cu care ma priveste Haruto. (Insa) (N-are inteles cu ''insa''. Fara!) O intrebare imi rascolea mintea: De ce eu? Ce i-am facut de ma alesese pe mine? Din atatea persoane, ma alesese pe mine. De ce?
Ma lua de mana si ma conduse pe coridor, oprindu-se in fata unei usi tocmai la capatul lui. Deschise usa si ma impinse usor inainte, inchizand usa in urma lui. (se repeta ''usa'')
-Ce cautam aici? il intreb eu nedumerit, admirand sutele de costume, majoritatea de culori inchise, sertarele cu pantofi de firma, toate asezate in stanga si in dreapta mea, pana de cealalta parte ai ncaperii puternic luminate.
-Iti voi alege un costum potrivit care sa se asorteze cu al meu, deja pregatit. Ce zici?
Nu puteam refuza o asemenea ocazie. Niciodata nu am crezut ca voi fi invitat undeva, asa ca nu a fost nevoie sa imi cumpar un costum. Nici la scoala nu am purtat uniforma. Era o sansa unica in viata sa ma vad in costum si, de aceea, nu o puteam pierde.
Haruto incepu sa controbaie prin sutele de umerase negre, pana cand se opri inaintea mea cu o camasa alba, o vesta rosie asortata cu o cravata de aceasi culoare, un sacou de un albastru foarte inchis o pereche de pantaloni de catifea, negrii. Pantofii, tot negri, lacuiti, aveau varful lung si putin ridicat.
-Poftim! Incearca astea!
Imi aseza hainele in brate si imi indica o cabina la capatul incaperii, unde ma puteam imbraca. I-am urmat sfatul si mi-am pus toate acele haine pe mine, dupa care am iesit pentru a vedea cum imi sta.
De cum ma vazu, Haruto ramase cu gura cascata. Mi s- parut ca fluiera, dar se putea sa fie doar in imaginatia mea.
Vazand ca nu mi-am legat inca (Cacofonie:))!) cravata, se apropie si facu el toata operatiunea complicata. Fiecare miscare a lui mi se parea atat de greu de retinut incat am renuntat sa imi dau seama cum se face.
Dupa ce mi-am incaltat pantofii, Haruto mi-a aranjat parul pe spate si mi-a dat cu un fel de pudra maro pe fata.
-Ce e asta? il intreb eu curios.
-Esti prea palid, asa ca ti-am dat cu pudra pentru a arata putin mai bronzat. Ce, nu e bine? Daca nu vrei, spune-mi si ma opresc!
-Nu! Nu am vrut sa spun asta! Sigur ca vreau!
-Atunci ai putina rabdare!
Cand termina cu pudra, alese un parfum barbatesc cu miros usor si pulveriza de cateva ori in aer.
-Acum esti gata! Vino! Limuzina ne asteapta afara!


Bun, nu prea multe greseli... Destul de bine, dar ai niste scapari... :-l
Citeste cu voce tare si cu intonatie, ca la teatru, pentru a pune virgulele si toate cele! ;)
Interesanta actiunea, sunt curioasa incotro merg si ce se va intampla. Si cand vine yaoi:))
Bafta in continuare;)

[Hasamy lost vampire]

Capitolul VI

Am mers pana langa limuzina parcata in fata scari. Din cand in cand mai trageam cu ochiul la Haruto, dar de fiecare data imi intoarsr grstul intr-un zambet. De cand l-am cunoscut, am simtit ca e ceva special in sufletul lui si acel ceva ma facea sa-l privesc ore in sir.
Nu ma mai gandeam la el si imi intorc capul rusinat, in timp ce cobor si ultima treapta. Soferul imi deschise portiera, invitandu-m asa intru. Dar nu vroiam! Nu eram obligat sa o fac.
Vazand ca ma impotrivesc, Haruto ma prinse brusc de mana.
-Te rog! Nu ma fa sa te oblig. Nu vreau sa-ti fac rau.
Gandindu-ma la ceea ce se intamplase in bar, prima zi cand am ajuns acolo, chiar nu vroiam sa-l supar pe Haruto. Nu stiam cum va reactiona si nu vroiam sa aflu ce imi va face, asa ca l-am ascultat. Imi elibera mana si ma impinse usor in masina. Trebuia sa-i fac pe plac.
M-am asezat comod pe banchieta din spate. Haruto inchise portiera si ocoli masina pentru a ajunge de cealalta parte. Puteam auzi o bufnitura in spate si ma intrebam de ce dechise porbagajul.
Dupa cateva minute, barbatul intra si el in limuzina, iar soferul isi lua locul la volan.
Motorul porni silentios si masina inainta usor spre poara, care se deschise cu un scartait asurzator si automobilul iesi pe drum, luand-o spre o locatie necunoscuta.
Tot timpul calatoriei, Haruto nu isi lua ochii de la mine si, de fiecare data, imi intorceam capul spre partea opusa. Nu imi placea cum m apriveste, dar nu puteam face nimic sa il opresc.
Il vad ca se apropie de mine si isi aseza mana pe fruntea mea, aranjundu-mi bretonul. Simt cum obrajii incep sa imi ia loc. Nu stiu cum sa reactionez, asa ca imi las privirea in jos. Imi atinse buzele cu degetul si privirea lui se opri undeva in spatele meu. Isi apropie trupul si mai mult de mine, cea ce m afacu sa ma las pe spate. Cand chipul lui era la doar catina nilimetri se al meu, imi inchid ochii si ma pregatesc pentru ce e mai rau. Ii simt respiratia calde la ureche, dupa care aud cum geamul din spatele meu se inchide.
Cand imideschid din nou ochii, il vad cum se indepareeaza si se aseazala locul lui, fixindu-se cu privirea.
-Ce credeai ca fac? Ca te sarut? ma intreaba calm, asezandu-si parul pe spate.
Am ramas blocat. Inima mi se opri pentru cateva secunde, timp in care nu imi puteam lua ochii de la el. Mainile imi tremurau usor si nu imi puteam controla trupul.
Fara sa imi dau seama, limuzina se opreste. Ma uit pe geam si vad ca am ajuns in port. O multime de barci si grupuri de oameni care se plimbau linstiti. Haruto deschise portiera si iesi afara, indemnandu-ma sa-l urmex exemplul. Soferul imi deschise umil portiera si eu fac un pas mare in fata, dar nu ma pregatisem inca pentru ceea ce urma sa vad. Pur si simplu, nu imi puteam crede ochilor.
Inaintea mea se inalta un iaht negru, lung, cu trei nivele.
Simt in urma mea cum doua brate m aprind de talie si Haruto ma trage langa el, lipindu-mi spatele de pieptul binefacut al lui. Ii simt respiratia pe ceafa, ceea cea ma face sa inrosesc din nou.
Ma intoarce cu fata spre el, soptindu-mi la ureche:
-Daca s-ar uita cineva la tine, ar da si bani ca sa te aiba.
Imi las capul in jos rusinat. Ma prinde de barbie cu o singura mana iar cu cealalta ma strange aproape de el.
-Pot sa te sarut? intreaba el, privindu-m adirect in ochi.
Inrosesc si mai tare, gest la care barbatul zambi. Mana cu care ma tine barbie coboara usor pe obrazul drept.
Pentru ca nu incercasem niciodata, eram tentat sa spun " Da", dar nu cu un barbat.
Fara sa ma gandesc, raspund hotarat:
-Da!
Ma strange mai tare la pieptul lui si isi uneste buzele cu ale mele intr-un sarut bland. Simteam ca o sa lesinsi o sa imi pierd echilibrul, dar el ma tinea sa nu cad. Era neobisnuit pentru mine, dar, spre surprinderea mea, imi placea. Era primul meu sarut, dar bu imi convenea ca vine de l aun barbat.
Acesta intrerupse sarutul, simtind ca nu mai am mult pan aimi voi pierde cunostinta. Slabi stransoarea, dupa care degetul lui imi trasa conturul buzelor.
Haruto imi spuse ceva, dar eu eram prea socat pentru a-l auzi. Nu imi venea sa cred ca acel necunoscut ini fura primul sarut.
Nu intelegeam de ce am mers cu el in primul rand, si, in al doilea rand, de ce am raspuns la acea intrebare fara sa ma gandesc la consecinte. Stiam ca nu avea sa se opreasca aici, stiam ca vor urma si alte momente din acestea.
Cand, in cele din urma, mi-am revenit din acea stare de visare, intrebarea lui Haruto trecu ca o sageata prin inima mea.
-Te-ai trezit, frumoasa lesinata?
Ma indepartez speriat de el, penrtu ca mai apoi sa observ privirile curioase ale trecatorilor ce ne inconjurau, pe mine si Haruto.
Simt cum furia isi face loc in sufletul meu si incep sa strig la ei:
-Ce? Nu ati mai vazut asa ceva?
Imi intorc privirea catre Haruto si il vad cum imi zambeste ... din nou. Mi se parea ca nu puteam sa isi ia ochii de la mine.
Uitandu-ma mai atent spre iaht, vad un barbat in costum negru care vorbeste cu un chelner si se uita insisrene la mine.
Haruto nu pierdu nici el gestul strainului si pentru cateva clipe, mi se parea ca vad o urma de gelozie pe chipul lui. Ma ia grabit de manasi m atrage dupa el pe iaht, dar eu incerc sa ma opun rezistenta. Insa totul e in zadar. Haruto e prea puternic, asa ca sunt nevoit sa renunt la lupta si sa merg in urma lui.
Cand sa fac primul pas pe vas, vad cum se apropie cineva de noi. Un barbat. Costumul lui alb straluceste sub razele soarelui si, din departare, parea un punct lucios pe un cer intunecat.
Chipul ii era neted, datorita numersoaseloroperatii estetici. Barba lui carunta si ochii albastrii ii scoteau in evidenta varsta inaintata.
Purta o pereche de papuci gri si un cercel mic in urechea stanga.
-Haruto, prietene, bine ai venit! Ma bucur ca ai putut ajunge asa de repede. Cat timp a trecut si cum a fost vacanta la in Haway, incepu batranul.
-Imi pare bine ca m-ai invitat si iti multumesc pentru ca m-ai lasat sa locuiesc in casa ta din Haway.
-Nici o problema! Daca ai nevoie de ceva, doar spune-mi si te ajut cu drag. Si cine e acest tanar simpatic? Nu l-am mai vazut pan aacum.
-El e Akira, partenerul meu pe toata perioada sederii noastra aici.
-Unde e Yuji? Nu l-am vazut!
-M-am gandit ca e timpul sa-mi schimb partenerul. Yuji m-a cam plictisit.
" Cum? gandesc eu. Tu ii tratezi pe oamenii ca pe niste obiecte pe care le arunci cand nu te mai intereseaza? "
-Dar mie mi se pare chiar dragut, spre deosebire de acesta!
Cand am auzit, simteam ca furia m-i se urca la un nivel critic si imi venea sa il strang de gat pe acel batran nenorocit.
" De i-ar cadea un pahar de suc in cap. "
Deodata, batranul se trezi cu un pahar de plastis pe cap, iar continutul ii uda parul cenusiu.
Victima se lasa in jos, speriat, striband:
-Poate fi si mai rau de atat?
Lua batista din buzunar si isi sterse parul. Dar nu apuca sa termine ca parul ii zbura in directia opusa.
In gandul meu, ma bucuram de cele intamplate si imi venea sa rad, dar m-am abtinut pentru ca nu vroiam sa par un nesimtit in fata atator oameni.
Mi-am intors privirea spre Haruto, dar o durere in umar m afacu sa imi las ochii in pamant. Dupa cateva secunde, durerea disparu si il vad pe batran cum coboara de pe iaht si se indrepta spre cativa pescari ce stateau la marginea apei. Isi lua peruca din mana unuia dintre ei si il inpinse, acela cazand direct in apa.
Se intoarse, dar piciorul ii aluneca pe niste bile de plastic aruncatr de un copil in joaca lui si cazu pe spate. Cand atinse asfaltul dur, scoase un geamat de durere si ii striga ceva celui mic. De cum il auzi, baietelul tasni ca un glont de pe teava unei arme si se pierdu in departare.
Urca inapoi pe iaht, isi aranja peruca pe cap si ii saluta politicos pe cei doi, dupa care se intoarse in camera lui.
-O zi buna!

Lectura placuta.

[Turta Dulce]

eu sunt primaa..ineresant asa imi place
deci doamne ce mult mi-a placut faza cu sarutul..."pot sa te sarut?"..."da" a fost atat de dulce, neasteptata, si totodata amuzanta. Un capitol atat de amuzant, eu sa fi fost in locul sau...nu as fi refuzat ocaziei de a rade de acel mos(am ceva cu mosii din ficuri). Si hmm e partenerul sau..nu imi place suna mai frumos " e iubitul meu" si faza cu iubita mea lesinata..doamne..a fost atat de comic. Ai greseli de tastare..si una de exprimare nu mai stiu pe unde
In rest e bine, ma bucur ca reduci din dialog, incearca pe viitor sa descrii si mai mult sentimentele.
numersoaseloroperatii doamne cat m-am chinuit sa citesc cuvantul acesta..dupa cateva secunde mi-am dat seama ca este vorba despre numersoaselor operatii a fost atat de amuzant. In rest asa cum am spus te descurci din ce in ce mai bine cu descrierea si asta stii ca imi place. C-am atat ma haniii sa ma anunti cand pui nextul ..si poate se intampla ceva intre ei doi .:perv:

[Addeh]

Ms ca m-ai anuntat in primul rand:P
Oh, nu suport cand Haruto il tachineaza pe dragul meu Akira. El chiar nu-si da seama ca incepe sa simta ceva pt el? Pare a fi un sentiment reciproc...:> Foarte bine:bv:
Nu ma asteptam ca Akira sa spuna un "Da" atat de hotarat; inseamna ca prinde curaj cu Haru:)) Am observat greseli de tastare, se intampla mereu oricui, insa incearca sa le eviti, macar sa le diminuezi:)
Astept urmatorul capitol:*

[Yaku-chin]

Nesimtit batranu' ala serios . nu a auzit de delicatete? banuiesc ca nu. en fin....m-a enervat si pe mine , ce sa mai zic de Akira?
In capitolul asta mi-a placut ca ai avut si descriere, si sentimente, si mai multe;)) a fost ok din toate punctele de vedere( mai putin a greselilor- ca ai avut de tastare destule, ai grija stiu ca e o tortura cu asta, dar....e necesar totusi, daca nu poti corecta tu, roaga pe cineva sa o faca pentru tine)
Capitolul a fost interesant, actiunea a fost amuzanta si chiar mi-a placut. Succes la scris si postat.
Bye bye!

[neko_tamashi00]

bunaa! >:D<
A fost un capitol grozav :chuu:
ce amuzante au fost fazele cu babacu' =)))

anyway GAMBATE la scris..and bring us zha'next :*

ja ne! :bye: