Secretul celor 3 gorgone si al talismanului lui Re

[Riluri]

Hy! Acesta e un fic pe care l-am scris mai demult si de asemenea este primul... il voi face in colaborare cu Ralu^^ si sper ca va va place :d
PS. chestia aia la prolog dupa stelute nu are legatura cu capitolul 1...


Secretul celor 3 gorgone si al talismanului lui Re


~Prolog~

- Monique! Monique! Uite ce am gasit! zise vesela fetita cu ochi mari si albastri, aratandu-i surorii ei micuta veverita ce statea speriata in mainile ei mititele.
-Pentru a o mia oara, lasa-ma in pace! Nu ma intereseaza! Urasc prostiile tale! Dispari de aici! Vocea rastita si autoritara de copil se auzi in intreg balconul. In fata grilajului maroniu din balcon Monique o privea cu rautate pe sora ei... O ura din tot sufletul....

-Dar Monique....
-Lasa-ma in pace! Mi-as dori sa dispari pentru totdeauna de aici! tipa fata care nu avea mai mult de unsprezece ani si o impinse cu o putere incredibila pe sora ei,peste grilaj.
Micuta cu ochi albastri se dezechilibra si aluneca de pe balcon, cazand, inconstiente pe cimentul rece al verandei.... Fara a avea nici o reactie, Monique isi privi cu raceala sora care zacea inconstienta, iar apori pleca, surazand....



*********

Secretul este ascuns in interior...Symbolonul va fi reunit, iar secretul descoperit la cel de-al douzeci si doile talisman... Cheia lipsa se ascunde in קאַטאַקאָומז ...
ORDO AE MAESTRO
Camiach, Eomiache, Emial, Macbal, Zazen....




Chapter 1


Alerga cu o viteza uimitoare de la un cos la altul cu mingea de baschet. Corpul suplu, cu trasaturi si forme atragatoare, era scos in evidenta de salturile ample si spectaculoase pe care le facea. Iubea acest sport, o ajuta enorm de mult sa-si intretina copul si sa se mentina in forma pentru slujba pe care o avea... La doar douazeci si doi de ani, Melody Brown era directoare al departamentului DS, CIA. Pe langa munca periculoasa pe care o avea la departament, Melody era un savant de elita. O fata, puternica, ca o tornada, cu o minte sclipitoare si o mare pasiune pentru simboluri, mistere antice si zeitati egiptene.
Pe usa salii de sport isi facu aparita un barbat robust, de vreo patru zeci de ani, cu un plic in mana.
- Dumneavostra sunteti domnisoara Melody Brown? o intreba barbatul, privind prostit spre faptura gingasa care se oprise din alergat.
- Mai vezi pe cineva aici inafara de mine? intreba Melody pe un ton rece, rastit.
- Ma... Ma scuzati, doamna directoare... departamentul m-a trimis sa va dau plicul acesta... si ma asteptam la o femeie mai...
-O femeie mai cum? O bosoroaga cu un baston si cu riduri pe fata? il intrerupse Melody iritata. Stiti ce domnule, puterea nu se masoara in varsta, asa ca miscati-va picioarele de aici pentru ca nu mai am nevoie de dumneavoastra!
-Dar... departamentul.... barbatul incerca sa protesteze, dar ochii reci, de un albastru necrutator ai lui Melody, care-l priveau aspru il facura sa se supuna.
< Ce dracu are CIA, de-mi trimite un natarau... in mijlocul antrenamentelor mele, la sase dimineata...>
Melody ofta si desfacu plicul citindu-l. Trasaturile fetei i se inasprira, deodata, ochii parca aruncand fulgere... Isi lua prosopul de pe una din bancile salii de sport si fugii spre iesire... In fata intrarii o astepta BMW-ul ei m5, de culoare neagra. Urca rapid in masina, gonind nebuneste pe Shuter's Hill. Vremea era frumoasa, deosebit de frumoasa. Soarele rasarea, iar Washingtonul era aproape pustiu...Doar cateva masini ici-colo sau cativa trecatori care priveau uimiti goana BMW-ului m5 care merge spre CSMS, la sediul central CIA.

< Ah... Katherine, idioato... de ce nu mi-ai spus mai devreme....> Melody era intr-o stare de nervozitate, cum rar fusese.... era clar ca continutul plicului o tulburase enorm de mult pe directoare CIA...
Odata ajunsa la sediul central Melody rasufla usurata. Intra in vasta cladire, monitorizata si ii arata cardul de acces gardianului... Barbatul care ii verifica cardul se uita perplex la fata.
< Ce? Nu ma mai vazut pana acum imbracata in tricou si pantaloni de trening... Ah... haide odata omule, n-am toata ziua la dispozitie...>
-In regula, domnisoara Melody.... zise gardianul, inca examinand-o. E in ragula, puteti trece.
<Era si timpul....> Melody alerga pe culuarele largi si pustii ale departamentului, pana ajunse in dreptul unei usi mari, de otel inoxidabil pe care scria "Departamentul 5" . Insera codul de acces, iar usa de deschise cu un zgomot surd. Melody intra iar usa se inchise automat in urma ea. Fata pasi dotarat prin bezna completa care o inconjura... stia ca e singura cale de a ajunge in laboratorul ei. Dupa aproximativ zece minute in care merse, hotarat prin bezna, o noua usa se deschise, de data aceasta emanand o lumina puternica.
Laboratorul ei subterant de la baza CIA era cel mai performant din intreaga America, daca nu din intreaga lume... Un spatiu imens, vast plin de tehnologii de ultima ora, de aparate ciudate, siruri intregi de containere de sticla cu animale disecate, cu exemplare disparute, cu ciudatenii marine. Aici, Melody Brown isi acupa aproape tot timpul, studiind, facand experimente dupa experimente, inventii grandioase... Munca ei secreta putea schimba lume, dar ea prefera sa-si tina activitatea in secret... Toate cercetarile ei se bazau pe un singur scot: Secretele Antice... avea un singur scop pe care vroia sa-l indeplineasca...
Isi lua halatul alb de lucru, peste "uniforma" de sport si isi prinse parul lung si buclat de culoare castanie, intr-o coada de cal. Ani la randul studiase Egiptologia, Codul lui Da Vinci, Rozacrucieni si toate enigmele posibile... si aproape toate aveau un raspuns pe care ea il descifrase... aproape toate...
Usa metalica a laboratorului se deschise din nou si pe ea isi facu aparitia celelalte doua persoane care aveau acces in laborator: Derek, asistentul ei si Katherine, directorul general CIA.
Derek Ground, un baiat de douazeci si patru de ani cu par rebel de culoarea taciunelui si ochi verzui. Era un hacker si un analist KGB de exceptie. Melody il cunostea din copilarie si chiar daca aveau firi toatal diferite, se intelegeau foarte bine.
Cat despre Katherine De'Vram, ea era o femeie culta, zambitoare, de vreo cincizeci de ani, cu parul roscat, prins mereu intr-un coc.
- Katherine, pot sa stiu de ce mama naibii nu mai anuntat de aseara? tipa nervoasa Melody.
-Ody, calmeaza-te.... de ieri tot incercam sa-i spargem sistemul de securitate si nu reusim. zise pe un ton ferm, brunetul, incercand s-o calmeze pe Melody
-Si in plus de asta... cea ce sustii tu e doar o teorie sceptica, o idee putin posibila. adauga Katherine.
-E reala! Si sunt sigura ca ea nu a murit! tonul lui Melody era straniu, extrem de straniu.
Fata care la doar douazeci si doi de ani era un geniu se aseza pe un scaun din piele in fata unui monitor urias.... Stia adevarul... Stia... <Sunt sigura de asta... sunt convinsa ca ea e vie... O voi gasi... Chiar daca voi fi nevoita sa merg in Egipt.... Stiu foarte bine ca ea e acolo... >
Cei doi subalterni ai ei priveau nauciti in fata monitorului pe care derulau mii de date.... milioane poate... Melody le citise pe toate... doar pentru o singura abstractie...Dar... sa fie oare o abstractie... sau Melody Brown chiar gasise ceva ce pierduse demult... in trecut...


Stiu ca nu intelegeti mare lucru... dar pe parcurs veti intelege ;)
Asa ca va asteptam commurile sincere si criticile
Lectura placuta :*