School Days (+18)

[alexutzy97]

Bine, sa zicem ca n-am pierdut prea mult. Ma apuc acum de citit:x
Primul capitol a fost ok. Ai trezit in mine o curiozitate....mama-mama. Vreau sa aflu totul despre Alex. Si mai ales de ce a plecat atunci si a lasat-o pe saraca Bella cu ochii-n soare. Nu-mi place asta la un baiat, deloc. Sper sa aibe o scuza buna;)
In al doilea capitol, tot asa. Mi-au placut enorm pozele personajelor si atitudinea. Prima zi a decurs bine, insa, nu-i pe terminate. Acum sunt si mai curioasa.:d
Oricum...Este chiar interesant ficul asta. Viata de scoala imi place mult, cand citesc nu cand practic, ma refer:))
Pana acum imi par ok capitolele.Astept nextul!
Poop

[Wolves]

Mersi mult pentru comentarii, fetelor! Iată şi nextul.

Capitolul 3
Cea mai stresantă prima zi de şcoală (partea 2)

Anabella nu dorea nici în ruptul capului să dea ochii cu Alex. Pur şi simplu nu îi suporta prezenţa, sub nici un chip. Aşa dorea să creadă, dar de fapt era prea dubios şi dureros să-l privească-n ochi după tot ce s-a întamplat. El a procedat josnic atunci.
Fata stătea aşezată pe un pervaz şi privea la elevii ce treceau din când în când veseli pe coridor.
"Aş vrea să ştiu ce îi bucură atât de mult" gândi ea puţin iritată.
"Nu pe toţi i-a părăsit Alex Honey vara trecută" apăru imediat vocea din minte.
"Şi nu toţi au voci stupide în cap" constată bruneta şi mai enervată.
"Eşti unica, trebuie să te bucuri" a parat vocea mulţumită.
"Ce onoare pe capul meu. Şi dacă tot veni vorba, el nu m-a părăsit, căci nici n-am fost împreună, să-ţi fie clar!" gândi fata supărată.
- Hey! îi strigă cineva la ureche, speriind-o.
- La dracu! Ah, Serena, tu erai...
- Te-am dezămăgit cumva? întrebă şatena amuzată.
- Ba nu, ai dorit ceva?
- Nu chiar, am văzut că eşti singură şi mi-e interesant de ce, mai ales că toată gaşca ta e în curtea şcolii şi se pare că se distrează de minune.
- Nu am dispoziţie, zise Anabella puţin stresată.
- Ok. Vreau să îţi dau invitaţia la petrecerea surorii mele, zise Serena şi zâmbi, întinzându-i un plic de culoare portocalie.
- Fără portocaliu nu se putea? întrebă Bella şi râse.
- Parcă nu o cunoşti pe Candy, exclamă Serena.
O sărută rapid pe obraz şi dispăru de acolo, căci trebuia să mai împartă invitaţii.
"Parcă nu avea să vin şi fără hârtia asta prostească" îşi zise în sine şi sări de pe pervaz.
Porni spre cabinetul unde urma să aibă prima oră - direginţia. Nu avea chef să se arate la careul de început de an şi dorea să ajungă cât mai repede acasă, să scape de nebunia asta.
***
În timp ce directorul şcolii îşi spunea tirada din fiecare an, Candy împărţea chupa-chups-uri colegilor ei iubiţi.
- În fiecare an aceeaşi fază, să mori de râs, nu alta, zise Alex printre hohote de râs.
- Dar are acelaşi efect superb, adăugă Ramon în timp ce îi fură chupa-chups-ul iubitei sale.
- Ramon! exclamă Ashley iritată.
- Lasă dragă, am ceva mai original pentru tine, îi zise Candy mieros şi îi oferi o acadea colorată.
Avea un zâmbet atât de dulce şi inocent pe buze, încât pe Ashley o pufni râsul. Era într-adevăr o nebunie totală.
- Mersi mult, zise ea teatral şi îl privi de data asta ameninţător pe Ramon.
- Mai aud un cuvânt din partea asta şi vă zboară bomboanele cât colo! şopti răutăcios diriginta lor, doamna Copeica.
- Nu vă supăraţi că v-a comparat cu nişte simple bombonele, nu-i aşa? îşi încurajă Candy pachetul colorat, ceea ce stârni hohotele tuturor din preajmă, dar mai ales a băieţilor.
Când Copeica se întoarse enervată la ei, toţi făcură nişte mutriţe serioase, numai Alex nu se abţinu să nu râdă şi mai tare.
- Mr. Honey, plecaţi chiar acum de aici! Ne întâlnim la ora de curs şi stăm de vorbă! strigă diriginta aproape ofensată.
Alex, care se bucură că scapă de acest careu monoton, îşi luă imediat tălpăşiţa de acolo. Candy scoase un şerveţel uscat şi începu să fluture cu el în urma brunetului, în semn de adio, stârnind iar râsul tuturor. Doamna profesoară o privi fulgerător şi îi făcu semn să-şi urmeze colegul. Candy plecă de acolo, nu înainte să-i împingă chupa-chups-ul lui Ramon în gât, care mai nu se înecă. Noroc de Ashley, care a tras de beţişor şi l-a salvat. Băiatul o privi diabolic pe blonda ce şi-a permis una ca asta.
"Lasă că vezi tu" gândi oarecum amuzat.
- Stai coleguţul meu drag, că am zburat şi eu de acolo! strigă Candy în urma lui Alex.
- Nu mă miră, zise el şi surâse.
- Dar eu chiar m-am supărat! Încă nu am împărţit toate minunăţiile astea!
- Nu îţi scade popularitatea, stai fără grijă, zise el şi zâmbi ironic.
- Oare unde e Bella? întrebă Candy îngândurată, ignorând cuvintele despre popularitatea sa.
- La asta mă gândesc de când am venit aici, apropo, dă-mi un chupa-chups să o servesc şi pe ea. Mă duc să o caut.
- Ţine, zise Candy şi îi înmână tot pachetul, apoi se duse rapid de acolo.
Văzu un tip drăgălaş, care privea rătăcit în jurul său. Probabil era nou, iar Candy era obligată să-l cucerească! Alex surâse.
"O nouă victimă, trebuie avertizat" gândi el.
Dar nu acum. Băiatul intră în clădire, căci trebuia să o găsească pe Anabella şi să îi explice tot. Îl durea faptul că ea suferă. A văzut că încearcă să pară indiferentă, dar era sigur că era o mască bine conturată.
***
- Salut! exclamă Candy şi zâmbi cochet.
Băiatul se întoarse spre ea şi o privi... cu speranţă? Candy rămase dezămăgită! Trebuia să o privească cu interes, cum o făceau toţi, întotdeauna.
- Bună, ah, ce bine că am dat de cineva. Nu poţi să-mi spui unde pot să-l văd pe domnul Thompson?
- Sigur, dar vreau întâi să aflu numele tău, zise ea şi zâmbi larg de data asta.
Flirta. Îl privea direct în ochi pe acel tip înalt şi frumos şi simţea că are gust de aventură.
- Sunt Sam Willmar, dar care este numele tău, domnişoară? întrebă el şi surâse.
- Sunt Candy, dar poţi să-mi spui "iubito", zise ea şi clipi îndrăzneţ din gene.
- Îmi pare rău, Candy, dar am deja o iubită. Acum îmi arăţi unde pot să-l găsesc pe director?
Candy, cu gura căscată de uimire, întinse mâna şi arătă spre locul unde se petrecea careul.
- Îţi mulţumesc, probabil am întârziat la careu şi nu e de bine.
- Hai să te conduc şi să ştii că nu îmi pasă că ai iubită, zise ea solid şi grăbi pasul.
Băiatul o urmă indiferent, iar faptul acesta o enerva şi mai mult pe blondă.
"Jur pe bmw-ul meu portocaliu că va fi al meu şi numai al meu" gândi ea sigură pe sine.
- Am ajuns, acela e domnul Thompson, e slinos şi are o voce piţigăiată, auzi şi tu, zise ea, arătând spre omul gras ce vorbea la microfon.
- Mulţumesc, zise el şi surâse straniu de tot.
Candy se duse lângă colegii ei. Aceia la rândul lor o priviră ciudat. Candy părea posomorâtă! Asta se întâmpla destul de rar, de aceea Ramon înşfăcă fotoaparatul şi îi făcu o poză.
- Te omor! strigă ea, dar se răzgândi imediat, căci directorul începu să-l prezinte pe elevul nou.
- Atenţie, copii! Vreau să-l prezint pe Sam Willmar, noul vostru profesor de limbă engleză. A terminat facultatea cu un an în urmă, dar e un tânăr destul de ambiţios şi talentat. El...
Candy nu mai auzea ce spune grăsanul. Privea neîncrezătoare într-acolo, iar Sam o găsi cu privirea şi zâmbi iertător, ceea ce o făcu să roşească.
"Am făcut-o lată de data asta"gândi ea oarecum speriată.
***

[Addeh]

Wowow ! O_O Ce întâlnire stranie !
Mai întâi, e cam ciudată vocea din capul Anabellei. *laughs* Şi apoi, mai e şi acel Sam Willmar. Puteam să jur - duuh`, la fel ca şi Candy - că-i un nou-venit la şcoală. Nici prin cap nu-mi trecea că ar putea fi un posibil profesor. God, şi ce profesor tânăr... =P~
Ahh, mă întreb cine este iubita lui, din moment ce a spus că are una.... xD Curiozitate. :]]

Btw, hmm.. Alex văd că doreşte foarte mult să vorbească cu Bella. Da da, dacă va reuşi, că la temperamentul ei... :)) Şi plus de asta, el crede că o poate împăca cu dulciuri ? o.o
Nu cred c-o s-o văd pe asta cu dulciurile. *laughs*
<333

[Mad Hatter]

Cu profu`, ăh? :>
First, helău my diăr. *hug*
Well, mi-a plăcut foarte mult acest capitol, sincer! Chiar a avut de toate. Descrierea a fost din plin, mă rog, a fost încât să mă mulţumească, iar dialogul nici măcar nu pot spune că a fost sec! Ba chiar a făcut capitolul şi mai pe gustul meu.
De-abea aştept next-ul, să văd ce-o să se întâmple între Bella şi Alex. ;;] Să-l aduci repede. :]]
Şii ofc, cât de scumpă poate fi Candy! Sincer, acum. *laughs* S-a dat la noul profesor de engleză, ăh? Mrr. Chiar sunt curioasă să văd ce se va întâmpla între cei doi.

Eniuei, aÅŸtept continuarea. *hug*

XoXo, Mad Hatter.

[Daria v2]

Ador vocea din capul Anabellei, o vreau mai des o.o. Îmi place Candy, nu se lasă, dar cred că , chiar dacă a jurat, nu va mai putea face nimic, doar este profesor, pentru numele masinii ei portocalii o.o ! Anabella nu prea a apărut prin peisaj, dar este bine totuși, pentru că te-ai axat oarecum pe Candy în acest capitol destul de bun, poate chiar foarte bun. Îmi mai place ideea cu acadelele, vreau și eu așa colegă, lol, deja aberez. Dialogul este pe placul meu, este perfect, deci nu este deloc plictisor, de aceea mă bucur că citesc ceva interesant. În orice caz, îmi place o.O.

[Wolves]

Vă mulţumesc mult pentru păreri, sper să vă placă şi capitolul următor.

Capitolul 4
Cea mai stresantă zi de şcoală (partea 3)

- Wow, cât de drăguţ e noul profesor! Nu-mi vine să cred! exclamă Ashley încântată.
Ramon o privi ciudat, dar nu zise nimic. Ştia că un profesor nu e motiv de gelozie sau totuşi...
- Ce mai vorbă, e un tocilar, zise băiatul plictisit.
Candy tăcea mâlc, pentru că încă nu-i venea să creadă că tipul pe care l-a agăţat mai devreme e noul profesor, cu care se va vedea la ore. Şi-a mai jurat că îl cucereşte, cât tupeu putea să aibă?
- De ce eu? întrebă ea în gol, pe un ton chinuit.
- Ce tu? întrebă Ashley nedumerită.
- Ce, ce eu? pară Candy la rândul ei.
Ramon surâse amuzat, dar atunci se întoarse diriginta şi le arătă pumnul.
- Hai să ascultăm directorul, Copeica deja face spume la gură, se auzi vocea calmă a lui Jasper.
Toţi ca unul s-au întors în acea parte şi îl priveau uimiţi din cale-afară. Ashley chiar roşi puţin, dar nimeni nu observă faptul dat, căci erau prea ocupaţi să-şi analizeze prietenul.
- Parcă ziceai că te transferi la Hollvile, spuse Candy cu jumătate de gură.
- M-am răzgândit, nu se poate? întrebă el şi-şi dădu ochii peste cap.
- Cool, frate, zise Ramon bucuros şi îl bătu pe umăr.
Era fericit că nu se va despărţi de prietenii lui nici anul acesta. Era să fie culmea dacă venea la şcoală anul întreg fără Jasper sau Alex. Ei trei erau de nedespărţit.
- Candy, de ce eşti supărată? îi şopti Ashley îngrijorată.
- Sunt? Ţi se pare.
- Ba eşti! Nu zâmbeşti, nu faci farse, nu glumeşti, ci doar priveşti profesorul nou ca boul la poartă nouă! o acuză Ashley, încercând să o înveselească.
- Mai zi că m-am îndrăgostit de noul profesor! zise blonda iritată.
- Ah, asta era! Mă gândeam eu ce naiba ai!
- Nu, Ash, nu! Am glumit, chiar nu îţi dai seama?! exclamă Candy iritată.
- Mai eşti aici, domnişoară? întrebă diriginta scoasă din sărite, cu faţa roşie, de parca-r fi fost un rac fiert.
- Gata, doamna profesoară, sunt mormânt, zise Candy convingător şi se feri de lângă Ashley.
- Văd că nu eşti fericită că nu m-am transferat, îi şopti Jasper lui Ashley, privind-o cochet.
- Dispari! şopti ea cu emoţie şi se apropie şi mai mult de Ramon.
***
Alex păşea alene pe coridorul pustiu. Trebuia să o găsească pe Anabella şi să îi explice tot. Era conştient că nu a procedat corect cu ea, dar când a plecat nu credea că se va mai întoarce vreodată. Deschise uşa cabinetului dirigintei sale şi intră. Nu s-a greşit, fata era acolo. Stătea aşezată pe o bancă, cu spatele la el şi avea căştile în urechi. Dădea uşor din cap şi fredona ceva pe sub nas, dar nu asta îl interesa acum. O privi doar câteva clipe în plus şi apoi apăru lângă brunetă. O bătu uşor pe umăr, iar ea, speriată, sări de pe bancă şi-l privi destul de furioasă.
- Vrei să fac atac de cord? întrebă, scoţându-şi căştile din urechi.
Atunci muzica răsună puţin mai tare şi Alex îşi dădu seama că cunoaşte piesa - "Believe" Skilet, interesant, dar nu trebuia să se axeze pe asta. A venit aici să se lămurească.
- Sigur că nu am avut aşa intenţii, zise el şi zâmbi.
"Nu mai zâmbi aşa, că mor" gândi ea şi continuă:
- De ce nu eÅŸti la careu?
- Copeica ne-a alungat pe mine şi pe Candy, zise el şi îi întinse un chupa-chups, iar restul le puse pe bancă.
Anabella începu să râdă. Cum a putut uita de acest obicei al prietenei sale cele mai bune?
- E nebună fata asta, zise ea şi dădu dezaprobator din cap.
- Da, dar e funny, a parat Alex, zâmbind iar.
Urmară câteva secunde de linişte mortală. Se priveau intens în ochi, dar nu ziceau absolut nimic. Când Alex îşi lăsă ochii în jos şi dori să zică ceva, Anabella îl întrerupse:
- Scuteşte-mă de explicaţii, bine?
- Dar, Bella...
- Alex, nu vreau să aud nimic! Fii bun şi nu-mi adu aminte de acea greşeală, eu m-am chinuit să uit tot vara asta!
- Trebuie să mă asculţi, o rugă el trist.
"Urăsc când faci mutrele astea de căţeluş părăsit, dar nu pot rezista" gândi ea şi zise:
- Bine, dar nu aştepta să-ţi sar în gât.
- Am fost nevoit să plec, căci tata s-a îmbolnăvit rău de tot şi trebuia să conduc întreprinderea în locul său, dar nu m-a isprăvit. Evident, l-am dezămăgit şi a găsit pe cineva mai bun, zise el şi se strâmbă.
- Asta e clar, dar o întrebare: ce dracu, ţi-a fost greu să ne spui şi nouă despre asta? Acum am mai multe motive să te urăsc, Alex! exclamă fata iritată.
- Am crezut că nu mă mai întorc...
- Mai bine nici nu te întorceai, idiotule! strigă ea şi îl privi cu ură.
- Dar nu puteam să îţi spun că plec şi că nu mă mai întorc! Nu doream să suferi, mai ales că eşti îndrăgostită...
- Sunt? întrebă Anabella automat şi ridică o sprânceană.
- Erai...
- Exact, eram!
- Bella, zise el şi răsuflă din greu.
Sigur nu a dorit să se certe şi mai rău decât era, acum situaţia a devenit prea tensionată şi nu avea nicio idee, cum trebuie să procedeze, ce trebuie să facă.
- Acum că ştii motivul ăsta tâmpit al tău, să ştii că te urăsc şi mai mult! A fost josnic din partea ta. Eu ca eu, dar Ramon? întrebă Bella dezămăgită.
- Tu eşti mai importantă pentru mine, îi răspunse el blând.
- Scuteşte-mă, a fost o simplă partidă de sex. Am fost victima care s-a îndrăgostit de ochişorii tăi frumoşi, dar crede-mă Alex - a fost prima şi ultima dată când am intrat în plasa ta! zise ea şi-şi puse demonstrativ căştile în urechi, dându-i de înţeles că discuţia a luat sfârşit.
- A fost cel mai frumos lucru din viaţa mea, zise el şi se aşeză la locul său, ignorând-o complet acum, gândindu-se trist la ceva.
Fata citi acele cuvinte pe buzele băiatului, dar nu zise nimic. Nu putea să creadă în nimeni şi nimic. Peste câteva minute au intrat toţi colegii lor în cabinet. Candy o trase pe o tipă de păr şi se ascunse după Jasper.
- Te-ai tâmpit, Jasper?! întrebă roşcata cu ură şi îşi neteri părul.
Brunetul nu înţelegea despre ce merge vorba, dar atunci Candy începu să râdă în hohote.
- Mă gândeam eu, zise roşcata cu şi mai multă ură în voce.
- Scuze, Sarah, dar ai o coamă exact ca la calul bunicii! zise ea printre hohote de râs.
Toţi elevii au început să râdă, dar Sarah sări repede cu gura, să se apere:
- Ţi-e ciudă! Tu niciodată nu ai avut aşa păr frumos!
Anabella dădu din cap nemulţumită. Nu îi plăcea când Candy îşi bătea joc de nevinovaţi. Nu era maica Teressa, dar era compătimitoare şi Sarah chiar nu merita una ca asta din prima zi.
În clasă îşi făcu apariţia Serena şi Tessa Corris. Toţi îşi îndreptară privirile spre ele, îndeosebi spre Tessa. Era elegantă, frumoasă şi cu nasul pe sus, ca întotdeauna.
- Mă ierţi, Sarah, căci calul bunicii seamănă cu altcineva deja, zise Candy amuzată.
- Vă salut pe toţi, zise Tessa pe un ton amabil, ignorând-o total pe Candy şi automat privirea i se duse la Alex.
Merse spre el şi când ajunse foarte aproape, se plecă şi îl sărută apăsat pe buze.
- Mă bucur că te-ai întors, frumosule! Cum a fost acolo? Ce mai face tatăl tău?
Anabella rămase de-a dreptul şocată.
"Târfa asta ştia, ei i-a spus!" gândi ea, nevenindu-i să creadă.
Alex o privi vinovat, dar bruneta pur şi simplu ieşi nervoasă din cabinet. Doar Candy observă asta şi se duse după ea.
***

[Mad Hatter]

I'm first? Oh, da! :]]
În primul rând, helăăăăău şi hugs.
Mă bucur că ai postat repede capitolul, aşa -mi satisfaci curiozitatea de copilaş. :]]Buuuun. Şi acest capitol, ca precedentul, m-a uimit. Dar într-un mod plăcut. Şi btw, Alex e un fraier. Acum chiar l-aş bate, şi facem aici referinţă la ultima parte. Deci ia spus cuuuurvei de Tessa aia? ăăh? E...:-j Nu-mi mai place de el. *laughs*
”...Nu doream să suferi, mai ales că eşti îndrăgostită...
- Sunt? întrebă Anabella automat şi ridică o sprânceană.
- Erai...
- Exact, eram!
- Bella, zise el şi răsuflă din greu.” - partea asta mi-a plăcut cel mai mult. Chiar a fost genială. XD Oh, well, de-abea aştept să văd ce-o să se întâmple între prof` şi Candy, între Alex şi Bella, şi cred că tare-aş vrea să văd şi partea în care Bella o omoară pe Tessa, deşi nu cred că se va întâmpla prea curând. *evil laughs*
Eniuei, sper să aduci la fel de repede next-ul. *hug*

XoXo, Mad Hatter.

[Daria v2]

O doamne, o doamne, Tessa stia si Bella nu ? Il omor pe Alex cu mainile mele T_T. Trecand peste prostia lui, pot sa spun ca imi place ficul din ce in ce mai mult, mai ales ca ai niste parti geniale, cum ar fi partea care a mentionat-o si Mad Hatter. Se dezvolta bine totul, adica incet, si imi place Candy, este dulce ca o bomboana o.O. Are un comportament asa marfa, si Tessa direct am expediat-o din lista alba pe cea neagra, din start mi s-a parut oribila T_T. Vreau sa vad idila dintre Candy si proful de engleza, asa de interesant, mai ales ca el a zis ca are iubita, ma inteb ce va face Candy, oare chiar s-o fi indragostit, asa, la prima vedere o.O. In fine, cam atat, nu prea am o stare prea geniala acum T_T.

[alexutzy97]

Ow...N-am stiut ca vei posta asa de repede. Am pierdut un capitol. Scuze! :( De acum in colo voi fi mai atenta la ficurile tale. Promit! ;)
Candy a facut-o lata de data asta. Ce incantata era ea de noul coleg, si cand, el era chiar profesorul de engle. Daca nu am ras la faza asta. :)) A fost "beton". Capitolul 4 mi-a placut mult. Ai avut mult dialog, dar nu exagera, asa cum imi place mie. Ador faptul ca vorbesti si din punctul de vedere si al celorlalte personae. Adica spui si despre sentimentele lor, chiar daca nu povestesc ele tot capitolul. E bine!
Pai capitolele au fost ok. Tine-o tot asa.
Nextul, te rog!:)

[Addeh]

Pff, ce urât din partea mea... Puteam să fiu prima, dar na`, am preferat căldura. *laughs*
Btw, nu glumeşti cu nimic când îţi pui ceva în minte - aşa e faza şi cu capitolele. Postezi repede şi-mi place. Astfel, nu cred c-o să pot uita vreodată acest fic. :X

*cough-cough* =>> back to this chapter. ^^

M-a uimit un pic discuţia dintre Alex şi Bella. Par mai rău ca doi lei gata de luptă - sau mai rău, de război. --- Ofc, mai " periculoasă " pare Anabella. Are totală dreptate. Dacă aş fi fost în locul ei, nu cred c-ar fi mare diferenţă, căci observ că ea nu se lasă mai prejos decât un băiat - exact, nu e inferioară unui tip. Good girl ! >:)
Weell, devine şi mai interesant cu Tessa aia. Ceva rivalitate ? o.o Hai că vreau ! <3