09-07-2011, 11:16 AM
Mersi mult pentru comentarii, fetelor! Iată şi nextul.
Anabella nu dorea nici în ruptul capului să dea ochii cu Alex. Pur şi simplu nu îi suporta prezenţa, sub nici un chip. Aşa dorea să creadă, dar de fapt era prea dubios şi dureros să-l privească-n ochi după tot ce s-a întamplat. El a procedat josnic atunci.
Fata stătea aşezată pe un pervaz şi privea la elevii ce treceau din când în când veseli pe coridor.
"Aş vrea să ştiu ce îi bucură atât de mult" gândi ea puţin iritată.
"Nu pe toţi i-a părăsit Alex Honey vara trecută" apăru imediat vocea din minte.
"Şi nu toţi au voci stupide în cap" constată bruneta şi mai enervată.
"Eşti unica, trebuie să te bucuri" a parat vocea mulţumită.
"Ce onoare pe capul meu. Şi dacă tot veni vorba, el nu m-a părăsit, căci nici n-am fost împreună, să-ţi fie clar!" gândi fata supărată.
- Hey! îi strigă cineva la ureche, speriind-o.
- La dracu! Ah, Serena, tu erai...
- Te-am dezămăgit cumva? întrebă şatena amuzată.
- Ba nu, ai dorit ceva?
- Nu chiar, am văzut că eşti singură şi mi-e interesant de ce, mai ales că toată gaşca ta e în curtea şcolii şi se pare că se distrează de minune.
- Nu am dispoziţie, zise Anabella puţin stresată.
- Ok. Vreau să îţi dau invitaţia la petrecerea surorii mele, zise Serena şi zâmbi, întinzându-i un plic de culoare portocalie.
- Fără portocaliu nu se putea? întrebă Bella şi râse.
- Parcă nu o cunoşti pe Candy, exclamă Serena.
O sărută rapid pe obraz şi dispăru de acolo, căci trebuia să mai împartă invitaţii.
"Parcă nu avea să vin şi fără hârtia asta prostească" îşi zise în sine şi sări de pe pervaz.
Porni spre cabinetul unde urma să aibă prima oră - direginţia. Nu avea chef să se arate la careul de început de an şi dorea să ajungă cât mai repede acasă, să scape de nebunia asta.
***
În timp ce directorul şcolii îşi spunea tirada din fiecare an, Candy împărţea chupa-chups-uri colegilor ei iubiţi.
- În fiecare an aceeaşi fază, să mori de râs, nu alta, zise Alex printre hohote de râs.
- Dar are acelaşi efect superb, adăugă Ramon în timp ce îi fură chupa-chups-ul iubitei sale.
- Ramon! exclamă Ashley iritată.
- Lasă dragă, am ceva mai original pentru tine, îi zise Candy mieros şi îi oferi o acadea colorată.
Avea un zâmbet atât de dulce şi inocent pe buze, încât pe Ashley o pufni râsul. Era într-adevăr o nebunie totală.
- Mersi mult, zise ea teatral şi îl privi de data asta ameninţător pe Ramon.
- Mai aud un cuvânt din partea asta şi vă zboară bomboanele cât colo! şopti răutăcios diriginta lor, doamna Copeica.
- Nu vă supăraţi că v-a comparat cu nişte simple bombonele, nu-i aşa? îşi încurajă Candy pachetul colorat, ceea ce stârni hohotele tuturor din preajmă, dar mai ales a băieţilor.
Când Copeica se întoarse enervată la ei, toţi făcură nişte mutriţe serioase, numai Alex nu se abţinu să nu râdă şi mai tare.
- Mr. Honey, plecaţi chiar acum de aici! Ne întâlnim la ora de curs şi stăm de vorbă! strigă diriginta aproape ofensată.
Alex, care se bucură că scapă de acest careu monoton, îşi luă imediat tălpăşiţa de acolo. Candy scoase un şerveţel uscat şi începu să fluture cu el în urma brunetului, în semn de adio, stârnind iar râsul tuturor. Doamna profesoară o privi fulgerător şi îi făcu semn să-şi urmeze colegul. Candy plecă de acolo, nu înainte să-i împingă chupa-chups-ul lui Ramon în gât, care mai nu se înecă. Noroc de Ashley, care a tras de beţişor şi l-a salvat. Băiatul o privi diabolic pe blonda ce şi-a permis una ca asta.
"Lasă că vezi tu" gândi oarecum amuzat.
- Stai coleguţul meu drag, că am zburat şi eu de acolo! strigă Candy în urma lui Alex.
- Nu mă miră, zise el şi surâse.
- Dar eu chiar m-am supărat! Încă nu am împărţit toate minunăţiile astea!
- Nu îţi scade popularitatea, stai fără grijă, zise el şi zâmbi ironic.
- Oare unde e Bella? întrebă Candy îngândurată, ignorând cuvintele despre popularitatea sa.
- La asta mă gândesc de când am venit aici, apropo, dă-mi un chupa-chups să o servesc şi pe ea. Mă duc să o caut.
- Ţine, zise Candy şi îi înmână tot pachetul, apoi se duse rapid de acolo.
Văzu un tip drăgălaş, care privea rătăcit în jurul său. Probabil era nou, iar Candy era obligată să-l cucerească! Alex surâse.
"O nouă victimă, trebuie avertizat" gândi el.
Dar nu acum. Băiatul intră în clădire, căci trebuia să o găsească pe Anabella şi să îi explice tot. Îl durea faptul că ea suferă. A văzut că încearcă să pară indiferentă, dar era sigur că era o mască bine conturată.
***
- Salut! exclamă Candy şi zâmbi cochet.
Băiatul se întoarse spre ea şi o privi... cu speranţă? Candy rămase dezămăgită! Trebuia să o privească cu interes, cum o făceau toţi, întotdeauna.
- Bună, ah, ce bine că am dat de cineva. Nu poţi să-mi spui unde pot să-l văd pe domnul Thompson?
- Sigur, dar vreau întâi să aflu numele tău, zise ea şi zâmbi larg de data asta.
Flirta. Îl privea direct în ochi pe acel tip înalt şi frumos şi simţea că are gust de aventură.
- Sunt Sam Willmar, dar care este numele tău, domnişoară? întrebă el şi surâse.
- Sunt Candy, dar poţi să-mi spui "iubito", zise ea şi clipi îndrăzneţ din gene.
- Îmi pare rău, Candy, dar am deja o iubită. Acum îmi arăţi unde pot să-l găsesc pe director?
Candy, cu gura căscată de uimire, întinse mâna şi arătă spre locul unde se petrecea careul.
- Îţi mulţumesc, probabil am întârziat la careu şi nu e de bine.
- Hai să te conduc şi să ştii că nu îmi pasă că ai iubită, zise ea solid şi grăbi pasul.
Băiatul o urmă indiferent, iar faptul acesta o enerva şi mai mult pe blondă.
"Jur pe bmw-ul meu portocaliu că va fi al meu şi numai al meu" gândi ea sigură pe sine.
- Am ajuns, acela e domnul Thompson, e slinos şi are o voce piţigăiată, auzi şi tu, zise ea, arătând spre omul gras ce vorbea la microfon.
- Mulţumesc, zise el şi surâse straniu de tot.
Candy se duse lângă colegii ei. Aceia la rândul lor o priviră ciudat. Candy părea posomorâtă! Asta se întâmpla destul de rar, de aceea Ramon înşfăcă fotoaparatul şi îi făcu o poză.
- Te omor! strigă ea, dar se răzgândi imediat, căci directorul începu să-l prezinte pe elevul nou.
- Atenţie, copii! Vreau să-l prezint pe Sam Willmar, noul vostru profesor de limbă engleză. A terminat facultatea cu un an în urmă, dar e un tânăr destul de ambiţios şi talentat. El...
Candy nu mai auzea ce spune grăsanul. Privea neîncrezătoare într-acolo, iar Sam o găsi cu privirea şi zâmbi iertător, ceea ce o făcu să roşească.
"Am făcut-o lată de data asta"gândi ea oarecum speriată.
***
Capitolul 3
Cea mai stresantă prima zi de şcoală (partea 2)
Cea mai stresantă prima zi de şcoală (partea 2)
Anabella nu dorea nici în ruptul capului să dea ochii cu Alex. Pur şi simplu nu îi suporta prezenţa, sub nici un chip. Aşa dorea să creadă, dar de fapt era prea dubios şi dureros să-l privească-n ochi după tot ce s-a întamplat. El a procedat josnic atunci.
Fata stătea aşezată pe un pervaz şi privea la elevii ce treceau din când în când veseli pe coridor.
"Aş vrea să ştiu ce îi bucură atât de mult" gândi ea puţin iritată.
"Nu pe toţi i-a părăsit Alex Honey vara trecută" apăru imediat vocea din minte.
"Şi nu toţi au voci stupide în cap" constată bruneta şi mai enervată.
"Eşti unica, trebuie să te bucuri" a parat vocea mulţumită.
"Ce onoare pe capul meu. Şi dacă tot veni vorba, el nu m-a părăsit, căci nici n-am fost împreună, să-ţi fie clar!" gândi fata supărată.
- Hey! îi strigă cineva la ureche, speriind-o.
- La dracu! Ah, Serena, tu erai...
- Te-am dezămăgit cumva? întrebă şatena amuzată.
- Ba nu, ai dorit ceva?
- Nu chiar, am văzut că eşti singură şi mi-e interesant de ce, mai ales că toată gaşca ta e în curtea şcolii şi se pare că se distrează de minune.
- Nu am dispoziţie, zise Anabella puţin stresată.
- Ok. Vreau să îţi dau invitaţia la petrecerea surorii mele, zise Serena şi zâmbi, întinzându-i un plic de culoare portocalie.
- Fără portocaliu nu se putea? întrebă Bella şi râse.
- Parcă nu o cunoşti pe Candy, exclamă Serena.
O sărută rapid pe obraz şi dispăru de acolo, căci trebuia să mai împartă invitaţii.
"Parcă nu avea să vin şi fără hârtia asta prostească" îşi zise în sine şi sări de pe pervaz.
Porni spre cabinetul unde urma să aibă prima oră - direginţia. Nu avea chef să se arate la careul de început de an şi dorea să ajungă cât mai repede acasă, să scape de nebunia asta.
***
În timp ce directorul şcolii îşi spunea tirada din fiecare an, Candy împărţea chupa-chups-uri colegilor ei iubiţi.
- În fiecare an aceeaşi fază, să mori de râs, nu alta, zise Alex printre hohote de râs.
- Dar are acelaşi efect superb, adăugă Ramon în timp ce îi fură chupa-chups-ul iubitei sale.
- Ramon! exclamă Ashley iritată.
- Lasă dragă, am ceva mai original pentru tine, îi zise Candy mieros şi îi oferi o acadea colorată.
Avea un zâmbet atât de dulce şi inocent pe buze, încât pe Ashley o pufni râsul. Era într-adevăr o nebunie totală.
- Mersi mult, zise ea teatral şi îl privi de data asta ameninţător pe Ramon.
- Mai aud un cuvânt din partea asta şi vă zboară bomboanele cât colo! şopti răutăcios diriginta lor, doamna Copeica.
- Nu vă supăraţi că v-a comparat cu nişte simple bombonele, nu-i aşa? îşi încurajă Candy pachetul colorat, ceea ce stârni hohotele tuturor din preajmă, dar mai ales a băieţilor.
Când Copeica se întoarse enervată la ei, toţi făcură nişte mutriţe serioase, numai Alex nu se abţinu să nu râdă şi mai tare.
- Mr. Honey, plecaţi chiar acum de aici! Ne întâlnim la ora de curs şi stăm de vorbă! strigă diriginta aproape ofensată.
Alex, care se bucură că scapă de acest careu monoton, îşi luă imediat tălpăşiţa de acolo. Candy scoase un şerveţel uscat şi începu să fluture cu el în urma brunetului, în semn de adio, stârnind iar râsul tuturor. Doamna profesoară o privi fulgerător şi îi făcu semn să-şi urmeze colegul. Candy plecă de acolo, nu înainte să-i împingă chupa-chups-ul lui Ramon în gât, care mai nu se înecă. Noroc de Ashley, care a tras de beţişor şi l-a salvat. Băiatul o privi diabolic pe blonda ce şi-a permis una ca asta.
"Lasă că vezi tu" gândi oarecum amuzat.
- Stai coleguţul meu drag, că am zburat şi eu de acolo! strigă Candy în urma lui Alex.
- Nu mă miră, zise el şi surâse.
- Dar eu chiar m-am supărat! Încă nu am împărţit toate minunăţiile astea!
- Nu îţi scade popularitatea, stai fără grijă, zise el şi zâmbi ironic.
- Oare unde e Bella? întrebă Candy îngândurată, ignorând cuvintele despre popularitatea sa.
- La asta mă gândesc de când am venit aici, apropo, dă-mi un chupa-chups să o servesc şi pe ea. Mă duc să o caut.
- Ţine, zise Candy şi îi înmână tot pachetul, apoi se duse rapid de acolo.
Văzu un tip drăgălaş, care privea rătăcit în jurul său. Probabil era nou, iar Candy era obligată să-l cucerească! Alex surâse.
"O nouă victimă, trebuie avertizat" gândi el.
Dar nu acum. Băiatul intră în clădire, căci trebuia să o găsească pe Anabella şi să îi explice tot. Îl durea faptul că ea suferă. A văzut că încearcă să pară indiferentă, dar era sigur că era o mască bine conturată.
***
- Salut! exclamă Candy şi zâmbi cochet.
Băiatul se întoarse spre ea şi o privi... cu speranţă? Candy rămase dezămăgită! Trebuia să o privească cu interes, cum o făceau toţi, întotdeauna.
- Bună, ah, ce bine că am dat de cineva. Nu poţi să-mi spui unde pot să-l văd pe domnul Thompson?
- Sigur, dar vreau întâi să aflu numele tău, zise ea şi zâmbi larg de data asta.
Flirta. Îl privea direct în ochi pe acel tip înalt şi frumos şi simţea că are gust de aventură.
- Sunt Sam Willmar, dar care este numele tău, domnişoară? întrebă el şi surâse.
- Sunt Candy, dar poţi să-mi spui "iubito", zise ea şi clipi îndrăzneţ din gene.
- Îmi pare rău, Candy, dar am deja o iubită. Acum îmi arăţi unde pot să-l găsesc pe director?
Candy, cu gura căscată de uimire, întinse mâna şi arătă spre locul unde se petrecea careul.
- Îţi mulţumesc, probabil am întârziat la careu şi nu e de bine.
- Hai să te conduc şi să ştii că nu îmi pasă că ai iubită, zise ea solid şi grăbi pasul.
Băiatul o urmă indiferent, iar faptul acesta o enerva şi mai mult pe blondă.
"Jur pe bmw-ul meu portocaliu că va fi al meu şi numai al meu" gândi ea sigură pe sine.
- Am ajuns, acela e domnul Thompson, e slinos şi are o voce piţigăiată, auzi şi tu, zise ea, arătând spre omul gras ce vorbea la microfon.
- Mulţumesc, zise el şi surâse straniu de tot.
Candy se duse lângă colegii ei. Aceia la rândul lor o priviră ciudat. Candy părea posomorâtă! Asta se întâmpla destul de rar, de aceea Ramon înşfăcă fotoaparatul şi îi făcu o poză.
- Te omor! strigă ea, dar se răzgândi imediat, căci directorul începu să-l prezinte pe elevul nou.
- Atenţie, copii! Vreau să-l prezint pe Sam Willmar, noul vostru profesor de limbă engleză. A terminat facultatea cu un an în urmă, dar e un tânăr destul de ambiţios şi talentat. El...
Candy nu mai auzea ce spune grăsanul. Privea neîncrezătoare într-acolo, iar Sam o găsi cu privirea şi zâmbi iertător, ceea ce o făcu să roşească.
"Am făcut-o lată de data asta"gândi ea oarecum speriată.
***