12-08-2012, 02:42 PM
Multumesc pentru opinie!
Joacă
Dacă-ți dai masca jos
înainte de sfârșit, de al douasprezecelea vaiet
al ceasului de la încheietura ei,
te va mânca.
Trebuie s-o distrezi, să-i scrii piese de teatru
cu marionete, dar să n-o lași nicicum
să-ți vadă sforile. Va ști că-i o iluzie-
te va mânca.
Las-o să te seducă, nu să te sarute și
ține-o lâncă piept, nu lângă suflet
și n-o iubi, altfel
te va mânca.
Dedică-i poezii și spune-i că-i frumoasă
uită-te-n ochii ei, dar nu-i privi.
Tu amagește-o doar, n-o face să te placă,
sigur te va mânca.
Ia-o în brațe când e întuneric
azvârle-o înapoi de dimineață.
Arată-i că sunt două parți ale monedei.
Manânc-o tu pe ea!
Ecou de strigat
Strigi.
Ce rost mai are să strigi acum?
Nu vezi că ușile visarii și-au întors spatele spre tine?
Nu vezi? Nici macar lumânarea nu mai are
poftă să ardă pentru tine.
Nu vezi că-i întuneric și nici macar eu
nu te mai aud?
Strigi.
Cu ochii holbați, un strigat de teamă.
Un strigat mut.
Un strigat care se izbește disperat de cupola tacerii,
zdrelindu- și tâmplele de cretă,
frângându-și oasele de praf.
Urlet de om nebun, raget de fiară,
scâncet de coardă de chitară, se-nnoadă toate,
toate mă îmbată.
De-atâta strigat strig și eu acum
și strigă într-un glas cu mine noaptea.
Mai știi de ce ai început să scrii?
Joacă
Dacă-ți dai masca jos
înainte de sfârșit, de al douasprezecelea vaiet
al ceasului de la încheietura ei,
te va mânca.
Trebuie s-o distrezi, să-i scrii piese de teatru
cu marionete, dar să n-o lași nicicum
să-ți vadă sforile. Va ști că-i o iluzie-
te va mânca.
Las-o să te seducă, nu să te sarute și
ține-o lâncă piept, nu lângă suflet
și n-o iubi, altfel
te va mânca.
Dedică-i poezii și spune-i că-i frumoasă
uită-te-n ochii ei, dar nu-i privi.
Tu amagește-o doar, n-o face să te placă,
sigur te va mânca.
Ia-o în brațe când e întuneric
azvârle-o înapoi de dimineață.
Arată-i că sunt două parți ale monedei.
Manânc-o tu pe ea!
Ecou de strigat
Strigi.
Ce rost mai are să strigi acum?
Nu vezi că ușile visarii și-au întors spatele spre tine?
Nu vezi? Nici macar lumânarea nu mai are
poftă să ardă pentru tine.
Nu vezi că-i întuneric și nici macar eu
nu te mai aud?
Strigi.
Cu ochii holbați, un strigat de teamă.
Un strigat mut.
Un strigat care se izbește disperat de cupola tacerii,
zdrelindu- și tâmplele de cretă,
frângându-și oasele de praf.
Urlet de om nebun, raget de fiară,
scâncet de coardă de chitară, se-nnoadă toate,
toate mă îmbată.
De-atâta strigat strig și eu acum
și strigă într-un glas cu mine noaptea.
Mai știi de ce ai început să scrii?