05-08-2008, 11:29 AM
Cap2
Dimineata,ma trezesc din somn la ora 10:15,si ma intind zambitoare.Ochii mi se plimba in jur,si strlucesc la vederea fotografiei cu mine pe scena,la varsta desapte ani.Inramata intr-un supert mov,e agatata pe peretele din fata patului.In ea,o fetita subtirica si scunda,recita o poezie pe scena,prima mea aparitie.Camera mea este dreptunghiulara,si are culoarea bleo deschis.Peretii sunt inveseliti de afise cu diverse formatii si citate,decupate din reviste.Am cateva fotografii pe langa ele,dar cea cu mine la sapte ani este preferata mea.Patul este incadrat intr-e biroul meu,care e in perfecta ordine si biblioteca ce contine si dulapul cu haine.Caietele sunt in sertare,la fel si cartile.Pe birou este o alta fotografie cu mine,in prima zi de scoala,si una cu mine si colegele mele,tipand in timp ce saream in piscina.Langa cele doua fotografii se afla borcanele cu diverse accesorii:bratari colorate,clame,margele,agrafe,lantisoare si insigne.Computerul este inchis,si asezat pe un birou mai mic,din coltul camerei.
Ma scol din pat,si ma uit in oglinda de pe usa dulapului.Parul castaniu imi e ravasit si dezordonat.Sunt atat de ciufulita!!!Imi trec o mana prin par,pentru a'l mai aranja putin.Incep sa deschid dulapioare si dulapioare (biblioteca este formata din:Rafturi pentru carti,dulapioare in care tin tot felul de lucruri,si dulapul cu haine),incercand sa gasesc o perie de par,dar este inutil.Ma dezbrac de pijama,si deschid dulapul pentru a-mi cauta hainele pentru zi ce urmeaza.
Aleg o bluza gri,cu inscriptia,,Angel'' pe ea,o pereche comoda de pantaloni de treining bleumarin,soseta colorate,si un hanorac albastru pufos,pe care il iau peste bluza subtire gri.Dupa ce aranjez tinuta,ies din camera,si fug repede in baie,sperand sa nu fie ocupata.Nu este.Ma spal pe maini,pe fata si pe dinti,apoi imi pieptand parul,pana arata asa cum trebuie.Mai fac cate ceva,ma mai aranjez,(imi pun chiar si o bentita subtire mov),si cobor sa vad ce se mai intampla jos.Ciudat,dar imi este foarte foame.Aud voci din bucatarie,asa ca intru direct acolo,unde o gasesc pe mama,pe bunica si pe doamna Hammillton,care bea o ceasca de cafea.
-Ooo,neata' artisto,imi spune ea binevoitoare.
-Juliaa,vrei un sandvis?ma intreaba mama.
-Buna dimineata tuturor,da mami,vreau.
Ma duc la frigider si scot o sticla cu suc de portcala,din care-mi torn un pahar.
-Esti draguta si-i duci unul si lui Luke?imi zice bunica,scotandu-si capul din dulapul cu alimente.il gasesti in living!
Ceva inauntrul meu pare sa amuteasca,strangandu-se speriat.Ma uit la bunica,de parca m-ar fi rugat sa fac un drum pana in alt oras,desi livingul este camera de alaturi ,si nu sunt genul care refuza micile servicii.Dar dau din cap,si torn inca un pahar,dupa care ies fara sa mai spun ceva.Intru in living,si il gasesc pe Luke,intins intr-un fotoliu.Pare foarte obisit,si capul ii sta aplecat intr-o parte.Parul putin ondulat si foarte des ii este ciufulit,dar nu foarte tare.Cand ma vede,zambeste slab.
-Salut,imi spune.
-Buna...vrei suc ?
Intind paharul repede,iar el il ia recunoscator.Il privesc amanuntit si vad ca poarta un hanorac negru care ii sta foarte bine si blugi.Isi trece o mana prin par,si ma intreaba:
-Hm..iti place actoria,nu?
-Da,este foarte importanta pentru mine.Stii,cand eram mica am descoperit asta,si de atunci ma simt legata de ea.
-Uhm,joci bine.
Eu zambesc mai alrg decat ar fi cazul,si ma asez pe fotoliul de langa el,alaturi de paharul meu cu suc de portocale.Nu ma simt foarte confortabil,dar nu pot sa il las singur.Poate din amabilitate,dar si fiindca e atat de placut.
-Multumesc.Deci...nu cred ca te-am mai vazut pe la bunica ta...
-Pai,adevarul este ca o vizitez rar.Parintii mei sunt certati cu ea,dar anul acesta au spus ca ar fi bine sa-mi petrec vacanta cu ea,si m-au trimis aici.Elle este draguta cu mine,si stiu ca ma iubeste,asa ca nu sunt prea suparat din cauza asta.
-Chiar este o persoana draguta,ii spun.O cunosc de cand eram mica,si inotdeauna am avut o parere buna despre ea.Bunica si ea se inteleg atat de bine..
-Stiu.Mi-a spus ca o sa ne petrecem alaturi de familia ta aproape tot timpul...deci...te cred.
-Da,rad eu.
-Cati ani ai?ma intreaba Luke deodata.
-Cincisprezece,ii raspund pe loc,ca si pocnita .
-Eu sates'pe.Deci esti in primul an de liceeu.
-Da,asta asa e.
-Si -ti place?Nu e dificil?
-Nu!Adica..eh...eu sunt o eleva buna.Invat mereu,si incerc sa fac totul bine.Poate imi dau prea multa silinta dar....
Luke se foieste in fotoliu,si isi tine un picior subt el.Ranjeste la mine,dar nu pare rautacios.
-Vrei sa fii mereu un ingeras,nui asa?
-Poftim?il intreb mirata.
-Bluza ta,ma atentioneaza,aratand spre mine.
-Oh,spun,si ma inrosesc.Pai,aaaa...asa este.Cred ca asa este.Vreau ca familia mea sa fie mandra de mine,si sa fiu exact copilul pe care si-l doresc.
-Si observ ca-ti reuseste.
-Ce vrei sa spui?
-Ai tai par sa fie foarte dragastosi cu tine.
Imi amintesc de imbratisarile familiei mele de seara trecuta,de cat de grijulie era mama,si ce dragut a fost tata.Si nu pot decat sa incuviintez,si sa ii dau dreptate.Parintii mei sunt foarte iubitori cu mine,si niciodata nu m-am simtit tradata sau neiubita.Niciodata.
-Ai tai cum sunt?il intreb.
-Nu stiu,indiferenti.
-Indiferenti?zic incruntandu-ma.
-Da...nu dau dovada de nici o dulcegarie,indiferenti.
-Adica,nu te iubesc?
-Cred ca nu,raspunde Luke,bataindu-si picoarul si oftand.
Simt un val de compasiune pentru el,si parca ma doare ca sunt indiferenti.Desi nu ii cunosc,ii antipatizez.Il privesc pe Luke,dar el nu a ridicat pana acum ochii.
-Chiar crezi?il intreb din nou.Dar ai incercat sa...sa le faci pe plac?
-Da,raspunde el,apoi zice: Si ce faci astazi?Vrei sa ne dam cu sania?
-Sania?rad.Pai,cred ca da.Suna amuzant,cand mergem?
-Pe la un'spe! O luam si pe fetita mai mica,cum o chema?
-Christinne,sigur!Ii spun imediat.
Tropai in sus pe scari,gata sa o scol pe sora mea si sa o intreb daca vine cu noi.Sunt atat de incantata,incat ma izbesc frontal de tata care coboara somnoros,imbracat in pijamale scarile.Seimpleticeste si casca,dar nu se oboseste sa ma certe.Eu chihotesc,si dau buzna in camera lui Christinne.
Dimineata,ma trezesc din somn la ora 10:15,si ma intind zambitoare.Ochii mi se plimba in jur,si strlucesc la vederea fotografiei cu mine pe scena,la varsta desapte ani.Inramata intr-un supert mov,e agatata pe peretele din fata patului.In ea,o fetita subtirica si scunda,recita o poezie pe scena,prima mea aparitie.Camera mea este dreptunghiulara,si are culoarea bleo deschis.Peretii sunt inveseliti de afise cu diverse formatii si citate,decupate din reviste.Am cateva fotografii pe langa ele,dar cea cu mine la sapte ani este preferata mea.Patul este incadrat intr-e biroul meu,care e in perfecta ordine si biblioteca ce contine si dulapul cu haine.Caietele sunt in sertare,la fel si cartile.Pe birou este o alta fotografie cu mine,in prima zi de scoala,si una cu mine si colegele mele,tipand in timp ce saream in piscina.Langa cele doua fotografii se afla borcanele cu diverse accesorii:bratari colorate,clame,margele,agrafe,lantisoare si insigne.Computerul este inchis,si asezat pe un birou mai mic,din coltul camerei.
Ma scol din pat,si ma uit in oglinda de pe usa dulapului.Parul castaniu imi e ravasit si dezordonat.Sunt atat de ciufulita!!!Imi trec o mana prin par,pentru a'l mai aranja putin.Incep sa deschid dulapioare si dulapioare (biblioteca este formata din:Rafturi pentru carti,dulapioare in care tin tot felul de lucruri,si dulapul cu haine),incercand sa gasesc o perie de par,dar este inutil.Ma dezbrac de pijama,si deschid dulapul pentru a-mi cauta hainele pentru zi ce urmeaza.
Aleg o bluza gri,cu inscriptia,,Angel'' pe ea,o pereche comoda de pantaloni de treining bleumarin,soseta colorate,si un hanorac albastru pufos,pe care il iau peste bluza subtire gri.Dupa ce aranjez tinuta,ies din camera,si fug repede in baie,sperand sa nu fie ocupata.Nu este.Ma spal pe maini,pe fata si pe dinti,apoi imi pieptand parul,pana arata asa cum trebuie.Mai fac cate ceva,ma mai aranjez,(imi pun chiar si o bentita subtire mov),si cobor sa vad ce se mai intampla jos.Ciudat,dar imi este foarte foame.Aud voci din bucatarie,asa ca intru direct acolo,unde o gasesc pe mama,pe bunica si pe doamna Hammillton,care bea o ceasca de cafea.
-Ooo,neata' artisto,imi spune ea binevoitoare.
-Juliaa,vrei un sandvis?ma intreaba mama.
-Buna dimineata tuturor,da mami,vreau.
Ma duc la frigider si scot o sticla cu suc de portcala,din care-mi torn un pahar.
-Esti draguta si-i duci unul si lui Luke?imi zice bunica,scotandu-si capul din dulapul cu alimente.il gasesti in living!
Ceva inauntrul meu pare sa amuteasca,strangandu-se speriat.Ma uit la bunica,de parca m-ar fi rugat sa fac un drum pana in alt oras,desi livingul este camera de alaturi ,si nu sunt genul care refuza micile servicii.Dar dau din cap,si torn inca un pahar,dupa care ies fara sa mai spun ceva.Intru in living,si il gasesc pe Luke,intins intr-un fotoliu.Pare foarte obisit,si capul ii sta aplecat intr-o parte.Parul putin ondulat si foarte des ii este ciufulit,dar nu foarte tare.Cand ma vede,zambeste slab.
-Salut,imi spune.
-Buna...vrei suc ?
Intind paharul repede,iar el il ia recunoscator.Il privesc amanuntit si vad ca poarta un hanorac negru care ii sta foarte bine si blugi.Isi trece o mana prin par,si ma intreaba:
-Hm..iti place actoria,nu?
-Da,este foarte importanta pentru mine.Stii,cand eram mica am descoperit asta,si de atunci ma simt legata de ea.
-Uhm,joci bine.
Eu zambesc mai alrg decat ar fi cazul,si ma asez pe fotoliul de langa el,alaturi de paharul meu cu suc de portocale.Nu ma simt foarte confortabil,dar nu pot sa il las singur.Poate din amabilitate,dar si fiindca e atat de placut.
-Multumesc.Deci...nu cred ca te-am mai vazut pe la bunica ta...
-Pai,adevarul este ca o vizitez rar.Parintii mei sunt certati cu ea,dar anul acesta au spus ca ar fi bine sa-mi petrec vacanta cu ea,si m-au trimis aici.Elle este draguta cu mine,si stiu ca ma iubeste,asa ca nu sunt prea suparat din cauza asta.
-Chiar este o persoana draguta,ii spun.O cunosc de cand eram mica,si inotdeauna am avut o parere buna despre ea.Bunica si ea se inteleg atat de bine..
-Stiu.Mi-a spus ca o sa ne petrecem alaturi de familia ta aproape tot timpul...deci...te cred.
-Da,rad eu.
-Cati ani ai?ma intreaba Luke deodata.
-Cincisprezece,ii raspund pe loc,ca si pocnita .
-Eu sates'pe.Deci esti in primul an de liceeu.
-Da,asta asa e.
-Si -ti place?Nu e dificil?
-Nu!Adica..eh...eu sunt o eleva buna.Invat mereu,si incerc sa fac totul bine.Poate imi dau prea multa silinta dar....
Luke se foieste in fotoliu,si isi tine un picior subt el.Ranjeste la mine,dar nu pare rautacios.
-Vrei sa fii mereu un ingeras,nui asa?
-Poftim?il intreb mirata.
-Bluza ta,ma atentioneaza,aratand spre mine.
-Oh,spun,si ma inrosesc.Pai,aaaa...asa este.Cred ca asa este.Vreau ca familia mea sa fie mandra de mine,si sa fiu exact copilul pe care si-l doresc.
-Si observ ca-ti reuseste.
-Ce vrei sa spui?
-Ai tai par sa fie foarte dragastosi cu tine.
Imi amintesc de imbratisarile familiei mele de seara trecuta,de cat de grijulie era mama,si ce dragut a fost tata.Si nu pot decat sa incuviintez,si sa ii dau dreptate.Parintii mei sunt foarte iubitori cu mine,si niciodata nu m-am simtit tradata sau neiubita.Niciodata.
-Ai tai cum sunt?il intreb.
-Nu stiu,indiferenti.
-Indiferenti?zic incruntandu-ma.
-Da...nu dau dovada de nici o dulcegarie,indiferenti.
-Adica,nu te iubesc?
-Cred ca nu,raspunde Luke,bataindu-si picoarul si oftand.
Simt un val de compasiune pentru el,si parca ma doare ca sunt indiferenti.Desi nu ii cunosc,ii antipatizez.Il privesc pe Luke,dar el nu a ridicat pana acum ochii.
-Chiar crezi?il intreb din nou.Dar ai incercat sa...sa le faci pe plac?
-Da,raspunde el,apoi zice: Si ce faci astazi?Vrei sa ne dam cu sania?
-Sania?rad.Pai,cred ca da.Suna amuzant,cand mergem?
-Pe la un'spe! O luam si pe fetita mai mica,cum o chema?
-Christinne,sigur!Ii spun imediat.
Tropai in sus pe scari,gata sa o scol pe sora mea si sa o intreb daca vine cu noi.Sunt atat de incantata,incat ma izbesc frontal de tata care coboara somnoros,imbracat in pijamale scarile.Seimpleticeste si casca,dar nu se oboseste sa ma certe.Eu chihotesc,si dau buzna in camera lui Christinne.